Amintiri din decembre

[rasputin]

Nu mai departe, ca mîine, se vor împlini douăzeci şi cinci de ani. Poate-s mulţi, poate-s puţini; istoria îndeamnă a spune că s-a scurs un sfert de secol. În astfel de momente, de fel, se obişnuieşte a se trage linie şi a se socoti cele bune şi cele rele ce s-au înfăptuit. Eu n-am să vă îndemn la astfel de socoteli, nu că n-ar fi bune, îs bune, dar..., eu am să vă îndemn la altceva. Un altceva ce se vrea un îndemn a vă depăna amintirile voastre sau ale celor cunoscuţi, amintiri din decembrie 1989.

Aşa cum am spus s-a scurs un sfert de secol, peste amintiri s-a aşezat praful uitării, adevărul a fost acoperit, cu fiecare an trecut, cu tot mai multă minciună. Acest adevăr încă-i mai aşteaptă pe istorici să-l scoată la iveală, iar crima făptuită împotriva neamului nostru încă nu ş-a primit pedeapsa.

Am considerat, cale de multă vreme, că numai dînd atenţie la cei ce au prezentat colecţia de iarnă 1989-1990, îmbrăcaţi cu pluovăre, e suficient şi doar pentru a ridica din sprînceană la versiunea oficială a celor întîmplate în decembre.

Mi-am zis, de multe ori, că cele întîmplate atunci intră în categoria trivialului, a banalului, şi a insista asupra lor nu-şi are sens. Eram convins de asta, atît de convins încît nu am gîndit niciodată că trebuie să-mi argumentez opinia faţă de cele întîmplate în decembre 1989. Mai dăunăzi, un tînăr, să aibă la vreo treizeci de ani, ş-a făcut un bine cu mine şi mi-a dat a înţelege că nu-i deloc greşit a explica şi lucrurile aparent banale, triviale.

Vorbeam cu el nu despre decembre, vorbeam despre flota României. Dintr-una-n alta, el îndeamnă a-mi zice: "Păi bre, dacă e s-o spunem p-aia dreaptă, România nici nu a avut flotă, flota asta nici nu a existat."

M-am uitat la el ca trăsnit de fulger şi i-am zis: Dacă o dai în snoave şi bancuri, pe mine mă pierzi de muşteriu.

Aveam a mă convinge că lui nu-i era mintea la snoave. El preluase informaţia de pe te miri unde, sursa trecuse drept serioasă, aşa că nu a mai îndemnat să-şi pună întrebări. Aşa stînd lucrurile, am îndemnat să explic lucruri banale şi triviale, adică băbeşte.

Întîmplarea ista mi-a adus aminte un adevăr, anume că odată cu trecerea timpului se aşterne uitarea, iar peste uitare se pot aşeza, extrem de uşor, minciuni.

V-aş fi recunăscător dacă nu aţi îndemna să dezbateţi acest episod, cine crede că e musai să o facă să îndemne la deschiderea unui subiect dedicat, aici îmi doresc a rămîne la amintiri din decembre.

Să îndemnăm la depănat amintiri, şi asta doar pentru a şterge praful numit uitare, pentru a nu permite ca peste uitare să se caţăre minciuna.

 

Firesc este a începe eu, şi chiar voi începe, am să mai zăbovesc însă olecuţ'.

Colegu' Toni, am îndemnat a deschide subiect separat în parohia matale deşi ar fi fost cu cale să scriu în subiectul numit "Istorie". N-am îndemnat acolo nu pentru a te supăra sau pentru a-ţi da de lucru să ştergi sau să uneşti subiecte, departe de mine acest gînd. Va veni, probabil, un moment în care subiectul "va cere" să fie şters, aşa că... Mai bine separat.

[rasputin]

Aşa cum mă lăudam, iaca încep eu:

Întîmplarea de mai jos nu a fost trăită de mine, este o relatare a unei întîmplări petrecute la Tulcea. Am găsit cu cale să încep cu istorisirea acestei întîmplări pentru că, din punctul meu de vedere, în această întîmplare este vorba de eroism; o întîmplare cunoscută doar de cei implicaţi în evenimente şi de cei apropiaţi lor.

 

În zilele lui decembre1989, un ofiţer al Armatei Republicii Socialiste România, avînd grad de maior, primeşte ordin de la comandantul său direct (comandant ce era şi comandantul uităţii militare din care făcea parte maiorul) să se pregătească pentru paza unui obiectiv foarte important, şi care obiectiv nu trebuia să ajungă în mîna "teroriştilor".

De operaţiunile de pregătire şi pază a obiectivului se făcea răspunzător acest maior.

Potrivit instrucţiunilor primite şi-a înarmat oamenii cu mitraliere de companie şi muniţia necesară lor, plus soldaţi înarmaţi cu pistoale mitralieră, cunoscutele AKM-uri.

Înarmaţi aşa, pînă-n dinţi, au luat în pază obiectivul desemnat, instalîndu-se pe acoperişul clădiri.

Obiectivul de apărat nu era altul decît sediul comitetului judeţean de partid, clădirea aflată în spatele magazinului "Diana", clădire în care azi se găseşte Consiliul judeţian şi Prefectura Tulcea.

Ce anume aflat în această clădire cerea o astfel de protecţie nu ştiu să vă spun, cert e că el nu trebuia să cadă în mîna "teroriştilor".

Pînă aici nimic deosebit sau spectaculos, lucruri de rutină. La un moment dat maiorul este contactat prin radio de către comandantul său, sau cel puţin, potrivit procedurilor militare, aşa se părea a fi. Maiorului îi este adus la cunoştinţă faptul că elemente teroriste, extrem de periculoase, se apropie de obiectiv şi îi este dat ordin să le lase să se apropie şi cînd ajung în poziţie optimă de tragere să se deshidă focul, fără somaţie, asupra lor. 

Maiorul a raportat că a înţeles ordinul şi că ia măsurile necesare îndeplinirii lui. A ordonat soldaţilor să dispună armamentul pe direcţia indicată că se apropie elementele teroriste, să încarce armele şi să aştepte ordinul de deschidere a focului.

A urmat apoi aşteptarea, o aşteptare de ordinul minutelor dar percepută a fi cu mult, mult mai lungă. La un anumit moment, vag a început să se audă zgomot, hărmălaie, zgomot al unei mulţimi de oameni. La scurtă vreme mulţimea îşi făcea apariţia pe Str Unirii, venind de pe Str Isaccei.

Cum Unirii, ca şi lungime, îi mai degrabă o glumă de stradă, mulţimea a ajuns foarte repede a tranversa Str Babadag intrînd astfel în Piaţa(parcul?) Mircea cel Bătrîn. 

Ca şi intenţie, situaţia era clară, mulţimea avea drept ţintă clădirea Comitetului de Partid. Cîteva sute de oameni adunaţi în piaţă, fluturînd steaguri tricolore cu stema decupată şi scandînd diferite lozinci. Sute de oameni ajunşi în bătaia mitralierelor, total expuşi, era îndeplinită condiţia optimă de tragere, mai urma doar de dat ordinul de deschidere a focului, foc fără somaţie.

Cum ordinul întîrzia să fie dat iar mulţimea înainta, maiorul a fost contactat prin radio şi i s-a ordonat să deschidă focul.

Situaţia devenise clară, aşa-zisa mulţime înfiltrată cu elemente teroriste extrem de periculoase era o adunătură de civili. Pentru maior era clar că dacă în mulţime ar fi existat elemente teroriste ele nu dispuneau de armament care ar fi pus în pericol obiectivul apărat, era lipsit de logică şi contrar regulamentului militar să deschizi focul asupra unor civili fără a-i soma, aşa că nu a dat ordin soldaţilor să tragă.

Aşa-zisul comandant făcea spume, trecuse la ameninţări pentru că nu-i este executat ordinul. Zbiera ameninţări cu tribunalul militar, cu puşcăria, cu execuţia, chiar cu mîna lui, pentru neexecutare de ordin.

Maiorul, pentru a-l face pe aşa-zisul comandant să tacă a trebuit să închidă staţia. A coborît apoi de pe clădire pentru a vorbi cu cei ce se apropiaseră. Aşa avea să afle că sînt muncitori de pe la şantierul naval şi fabrica de alumină. I-a întrebat cine i-a adus aici şi de ce. În loc de răspuns au privit unul la altul, au privit în jur, căutînd cu privirea pe cei sau cel ce-i condusese. Necazul cel mare este  că ăsta, sau ăştia, nu mai erau de găsit. Cum-necum i-a convins că nu este nevoie de ei la acel obiectiv, că armata este cu ei şi că cel mai nimerit ar fi să meargă la fabricile lor să le apere de terorişti. Oamenii au fost convinşi să se întoarcă de unde au venit sau să meargă la casele lor.

Acu', peste ani, stau şi mă întreb dacă printre ei o fi cineva ce are idee că insubordonarea, neexecutarea de ordin de către acel maior a făcut ca zeci dintre ei să nu-şi găsească moartea atunci. De fapt cred că spun prostii cînd spun zeci, mai mult ca sigur că dacă ar fi ordonat să "latre căţelele", de ordinul zecilor ar fi fost cei rămaşi în viaţă.

Potrivit zicalei: "Nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită"; şi în cazul maiorului zicala s-a aplicat. La diferite ore din noapte suna telefonul de acasă şi acea voce isterică ce-i ordonase să ucidă îl ameninţa pe maior şi familia acestuia. Din acest motiv şi-a schimbat numărul de telefon, pentru scurtă vreme situaţia se calmase, dar telefoanele au reînceput. totul, absolut totul pentru simplul fapt că a refuzat să dea ordin să fie ucişi nişte nevinovaţi.

A cui o fi fost acea voce, pe cine sluja acea voce şi de ce nu-i putea ierta maiorului faptul că nu a ucis nişte nevinovaţi nu vom şti niciodată. Putem doar intui că ar avea legătură cu cele 60000 de victime ale "revoluţiei",adică uni au avut plan cîţi români să ucidă.

După tîrîşenia asta maiorul s-a ales cu sănătatea zdruncinată, familia lui a trecut printr-o experienţă ce a marcat-o pe viaţă. Cînd s-a hotorît destructurarea Armatei Române, prin trecerea în rezervă, înainte de termen, a cadrelor militare, atunci şi maiorul nostru a cerut trecerea în rezervă.

Prin asta el şi-a cîştigat liniştea, Armia Română a fost aceea care a pierdut, de fapt ţara a fost aceea care a pierdut, a pierdut prin trecerea în rezervă a celor ca maiorul de care vorbesc şi prin distrugerea tehnicii şi mai apoi a industriei de apărare.

După această întîmplare au rămas doar întrebări:

 Cine era cel ce a avut acces la un canal de comunicaţie militar?

 Cine era cel ce a avut acces la planul operativ al unei misiuni militare?

 Cine era cel ce a avut acces la noul număr de telefon al maiorului?

 De ce era el aşa de supărat că nu au fost ucişi nevinovaţi, de ce nu putea ierta şi accepta?

 Cine era cel ce cu mult după miezul-nopţii îndemna a stresa cu telefoane şi ameninţări? Cine şi mai ales pe cine sluja el , dacă nu puteau ierta că nu au fost ucişi români?

Aşa cum spuneam, posibil a avea legătură cu acele 60000 de victime. Posibil că cineva făcea apelul şi ieşeau morţi lipsă la apel,iar pentru acest teribil fapt se cerea socoteală.

Posibil, posibil îs multe, şi între atît de multe posibilităţi nu-şi găseşte locul posibilitatea unei revoluţii, e loc doar pentru certitudinea unei lovituri de stat.

Asta a fost la Tulcea, oraşul de la porţile Deltei. Un episod în care un Om a dăruit viaţă multora. Voi reveni şi cu întîmplări din garnizoanele Constanţa şi Bucureşti.

[Toni Marginean]

Din socotelile lor 60.000 de victime trebuiau sa fie!

Societatea isi urmeaza cursul mai departe tulburata doar de cei tineri, cei mai multi nenascuti in 1989, care au votat in sfarsit o schimbare. Sa nu se teama cei mai in varsta ca vor trai mai rau!

[rasputin]

Otopeni, trupe USLA, oameni osîndiţi la moarte fără a fi purtat vreo vină.Despre cele petrecute la Otopeni nu cred să fie cineva să nu fi auzit măcar o variantă a poveştii. Cum sună varianta oficială n-am nici cea mai vagă idee; undeva prin '90-'95, am ascultat relatarea ce am să v-o împărtăşesc şi vouă, aşa că nu am mai îndemnat la cele oficiale.Istoria de mai jos, relatată cu vorbele mele, are la bază relatarea unui băiat ce a fost martor la cele petrecute atunci, mai mult chiar, soarta îi hărăzise mai mult decît un loc de privitor în rîndul întîi.Pe acest băiet, decembre 1989, l-a prins ca militar în termen pe aeroportul Otopeni. Pînă în decembre tot pe aeroport făcuse armata şi tot apărarea aeroportului era misiunea lui şi a celor din unitatea sa. Dispozitivul de apărare al aeroportului fusese gîndit în vremuri de linişte şi pace şi trebuia să facă faţă atacurilor trupelor de infanterie, paraşutişti şi alte "chestii"cu putere de foc serioasă, deci treabă făcută gospodăreşte nu o chestie făcută sub ameninţarea "teroriştilor" din decembre. În decembre, dată fiind situaţia, a fost doar întărit dispozitivul de apărare existent, atît, nimic mai mult.De aici începe relatarea băietului de care făceam vorbire la început:Seară, oarece emoţii dată fiind situaţia momentului şi mai ales dată fiind multitudinea de zvonuri ce apăreau de te miri unde, dar fără a putea dibui o sursă anume. Lucruri suspecte în apropierea dispozitivului nu se observaseră în timpul zilei şi nici odată cu lăsarea serii. Era linişte, dacă nu ar fi fost zvonurile totul ar fi fost ca în multe alte seri de dinainte.La un moment dat, în depărtare, s-au văzut lumini de maşini, evident chestia asta i-a făcut mai atenţi, le dăduse o ocupaţie.Odată cu trecerea timpului devenea clar că maşinile se îndreaptă către sectorul lor şi ei vor trebui să le oprească.Pe măsura apropieri au desluşit că-i vorba de camioane.Comandantul acelui dispozitiv, un locotenent (căruia acest băiat, în toată istorisirea, îi spunea mereu Lent-ul meu) a ieşit în mijlocul drumului. Purta pe umăr un AKM; şi a făcut semn camionului din fruntea convoiului să oprească. Şoferul a înşeles ce i-se cere şi s-a conformat, a oprit camionul şi a coborît jos. În tot acest timp celelalte camioane din convoi se aflau la distanţă, între ele fiind o distanţă între 50 şi 100 de metri.Şoferul primului camion, aşa cum am spus, a coborît din maşină şi s-a apropiat de locotenent, vorbeau în mijlocul drumului, ce-şi spuneau nu se putea auzi de către soldaţii de lîngă care plecase (între ei fiind şi băietul cu povestea, practic cînd s-a ridicat să iasă în mijlocul drumului Lent-ul s-a sprijinit pe umărul acestui băiat).Între timp şi al doilea camion a ajuns lîngă primul, dar nu a oprit, şi-a continuat drumul intrînd în depăşirea camionului oprit. Locotenentul văzînd că se angajază în depăşire i-a făcut semn să oprească. Al doilea camion însă nu s-a oprit, îşi continua mersul. Nu a oprit nici cînd a ajuns în dreptul locotenentului, iar acum sigur văzuse că i-se face semn să oprească; şi-a continuat însă mersul.Văzînd că acesta nu opreşte, locotenentul s-a întors cu spatele la şoferul primului camion pentru a se uita după cel ce nu oprise. În mişcarea de întoarcere, fie că arma i-a alunecat de pe umăr, fie că a vrut să o folosească, locotenentul a pus mîna pe armă. A pus mîna pe armă dar nu a avut arma în poziţie de tragere, practic el nu a terminat acea întoarcere cu spatele că a fost împuşcat în spate de şoferul primului camion.A fost o fracţiune de secundă, o fracţiune de secundă în care băiatul nostru a văzut cum scoate şoferul primului camion pistolul şi trage în Lent-ul lui, iar acesta a căzut la pămînt.Odată căzut Lent-ul la pămînt practic s-a dezlănţuit iadul. Nimeni nu a ordonat deschiderea focului, dar toţi cei aflaţi în dispozitiv au deschis simultan focul. A fost un ceva pe care acest băiat nu şi-l putea explica, acel sincronism, aşa cum nu-şi putea explica nici încetarea focului, toţi în acelaşi timp.La chestia asta eu m-am dovedit mai sceptic, aşa că i-am spus: Măi Iliuţă, poate asta este impresia ta, poate s-a nimerit să trageţi toţi în acelaşi timp iar opritul a fost că nu mai aveaţi cartuşe în încărcător. A spus că nu a fost aşa, cel puţin el mai avea trei, patru, cartuşe, iar ceilalţi soldaţi trăiau şi ei acest sentiment, al unui lucru ireal, mai ales liniştea ce s-a lăsat după încetarea focului. Mă rog chestii ce ţin de subiectivism, de percepţie personală, iar în cazul lui Iliuţă chestia este explicabilă, vă spuneam că la plecarea din şanţ Lent-ul se sprijinise pe umărul lui.Dincolo de toată chestia cu subiectivismul rămîne certitudinea întîmplării, un tînăr locotenent este împuşcat pe la spate iar dispozitivul de apărare pe care îl comanda deschide focul. Cei aflaţi în camioane nu aveau nici o şansă să rămînă în viaţă, nici măcar matematica nu le dădea vreo probabilitate, moarte sigură. Rămîn însă întrebări:-Cine a putut trimite pe acei USLA-şi spre un dispozitiv de apărare cu o astfel de putere de foc? Acolo nu se raportase nimic suspect, nimeni nu ceruse ajutorul, era un dispozitiv de apărare ce nu se constituise peste noapte, el era în evidenţele operative, nu aveai cum să-l ignori, cei aflaţi la comandă nu aveau cum să nu ştie de el, şi cu toate astea acei oameni au primit ordin a se deplasa acolo.Acu' acceptăm că a fost vorba de o regretabilă neînţelegere, au fost trimişi acolo din greşeală, au greşit ei drumul să zicem, în realitate ei trebuind să ajungă în altă parte.Acceptăm, dar nu se poate accepta ca o coloană militară, fie ea şi cu trupe de elită, să nu se supună unor chestiuni elementare. Cînd primul camion aflat în fruntea unei coloane militare se opreşte, ceilalţi, începînd cu următorul şi pînă la ultimul camion al coloanei se opresc, nimeni nu îndeamnă la depăşiri şi alte năstruşnicii. E o regulă banală, nu este negociabilă, dacă printre colegi avem şi pe uni ce au făcut şcoala de şoferi în armată, ei pot proba această regulă elementară.- Ce anume a determinat pe şoferul din cel de al doilea camion să încalce această regulă? De ce nu a oprit el cînd i-a fost făcut semn să oprească?Şoferul primului camion era în viaţă, sigur l-a văzut, nu era o situaţie incertă şi cu toate astea nu s-a conformat semnalului de oprire. De ce?-De ce şoferul primului camion l-a împuşcat pe locotenent în spate? Stătuse cu el de vorbă, timp în care acesta a avut, permanent, arma la spate. Nimic din gesturile şi acţiunile locotenentului nu arătau o situaţie periculoasă.Eu cred că explicaţia o găsim în episodul de la Tulcea, anume că pe un canal de comunicaţie militar, ce ar fi trebuit să fie impenetrabil şi în condiţii de război, un maior primea ordin să execute foc, fără somaţie, asupra unor civili.Dacă acceptăm că şi în acest caz un anume "comandant" dădea ordine prin radio, evident folosind parole şi respectînd protocolul cunoscut de cei ce trebuiau să le execute, atunci ceaţa se ridică, totul capătă sens şi logică.Da, capătă sens şi logică, ridică însă o altă întrebare:-Cine erau cei ce aveau acces la parole, la protocol operativ, şi nu numai al unei singure arme, nu numai la un anumit obiectiv sau unitate militară?Chiar şi fără a afla răspunsul la cine erau acei, băgăm de seamă că nu prea sînt elemente ce pot susţine varianta revoluţiei în schimb varianta lovituri de stat se susţine.A! Să nu uit. De ce a tras Iliuţă? Păi, în primul rînd, dintr-un motiv cît se poate de omenesc, de frică, şi mai apoi, pentru că îi fusese ucis comandantul. Asta-i ordinea în care a indicat el motivele.

[Spitfire]

 Pentru victimele din decembrie `89 exista un singur vinovat, PROSTIA! Prostia armatei romane, adica prostia unor comandanti militari care au ajuns in pozitiile acelea, desi erau doar niste tarani semianalfabeti, prostia unor pustani de la tara, luati cu arcanul de Mos...cum dracu` il cheama, echivalentul unchiului Sam din USA.

 Ca sa nu se mai intample o asemenea nenorocire, pe cat de mare, pe atat de stupida, trebuiesc eliminate definitiv si complet cauzele care au produs-o. Simplu.

[rasputin]

Colegul Spitfire ( aşa pe lîngă subiect. De unde numele cu care îndemnaţi pe forum? Iubiţi lumea aviaţiei şi acel avoion intrat în legendă sau îi vorba de altceva?), deşi îndemnaţi a anticipa, în cele două cazuri nu-i vorba de prostie. Voi îndemna şi la istorisirea a astfel de întîmplări, în cele două cazuri de pînă acum nu-i vorba de prostie îi vorba de cu totul alt ceva. Păstraţi etichetele pentru ce va fi să vină.

Editat Decembrie 18, 2014 de rasputin

[Vizitator knauf75]

Numarul mare de victime ar fi trebuit sa legitimizeze o interventie externa pe teritoriul Romaniei mai mult decat s-a reusi a face. De aceea,o parte din trupele speciale si comandantii lor trebuiau inlaturati.

Vezi cazul Trosca....si ultima ta relatare.

Acestia avand si actiuni containformative prin natura serviciului din care faceau parte.

Cei care aveau acces la comunicatiile armatei si nu numai, erau ofiteri racolati care lucrau pentru un plan de neichipuit pentru noi romanii.

Ca aveau sau nu cunostinta de cum trebuiau sa se finalizeze actiunile lor si din care ''agenturi straine'' faceau parte,greu de spus.

Unul care stie multe dar nu poate vorbi,este in puscarie. Altul tace de 25 ani.

Dar oamenii au iesit in strada si asta a schimbat multe.

Editat Decembrie 18, 2014 de knauf75

[rasputin]

Colegu' knauf75, dacă aveţi mai multe informaţii asupra celor la care aţi făcut referire în treacăt, vă rog intraţi în detalii. Nu faceţi, vă rog, aceeaşi greşeală pe care am făcut-o eu, anume a considera că ceea ce ştiţi dvs. ştiu şi alţii. Nu clasaţi cele ce ştiţi ca fiind lucruri banale şi triviale, nu este aşa. Numai dvs. le ştiţi, noi ceilalţi nu le ştim. Îndemnaţi la vorbă şi mai ales nu faceţi aceeaşi greşeală pe care am făcut-o eu, considerînd că cele ştiute de dvs. sînt ştiute de absolut toată lumea.

[Vizitator ExtremeEdition]

Ce amintiri de decembrie?

 

Niste rahaturi. Aceeasi iarna lipsa. Prin 2001 parca a fost iarna in decembrie ca in rest o cacao.

 

Ce poate fi mai urat decat decembrie fara zapada.

Editat Decembrie 18, 2014 de ExtremeEdition

[rasputin]

..... Sa nu se teama cei mai in varsta ca vor trai mai rau!

 

Într-un fel anume mă simt vizat (şi credeţi-mă pe cuvînt că aş fi vrut să nu mă simt vizat; dar asta e, timpul trece şi nu îndeamnă a ne întreba de preferinţe, de sîntem de acord sau ba), deci îndemn a răspunde. Nu o fac în numele generaţiei mele, nu ştiu ce bălării trec prin mintea la toţi ce-s leat cu mine. 

Legat de teamă, sincer , nu mă încearcă nici o teamă în ce mă priveşte pe mine. Eu mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul, teamă-mi e pentru copii şi nepoţi. Eu am prins şi bune, am prins şi rele (astea rele sub două orînduiri); am trăit printre lozici ce provăduiau egalitatea: "De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi" Dincolo de lozincă eu am perceput şi m-am folosit doar de: Egalitatea de şanse, atît şi nimic mai mult.

Cei de azi, între ei şi cei din sîngele meu, sînt pur şi simplu drogaţi cu drogul numit Libertate, şi care drog, la fel ca orice drog, oferă iluzii şi mai apoi moarte. Ei de chestia asta eu mă tem. Mă tem pentru ei nu pentru mine. 

Legat de ce am citat:

Sînt conştient că o voi duce mai rău, mă nelinişteşte doar faptul că o voi duce mult mai rău.

.......

Ce poate fi mai urat decat decembrie fara zapada.

Eu o iau sub formă de întrebare, îndemn la răspuns:

O lume de proşti.

[Toni Marginean]

Fiecare natie isi are prostii ei dar la noi prea des sunt scapati din frâu!

Este o veche vorba romaneasca: nu da Doamne şefia prostului ca o stie folosi!

[Vizitator ExtremeEdition]

Prostii nu au sefia niciodata.

Prostii sunt doar cei din turma

 

Se mai ridica cate unul ca mai invata smecherii.

 

Prostii merg doar la munca, revolutii si alte fenomene de turma.

Smecherii trag foloasele materiale si nu ar putea exista fara primii.

[rasputin]

Colegu' ExtremeEdition, poate nu aţi băgat de seamă, totuşi nu sîntem la crîşmă. Un minim de reguli vă impun a ţine aproape de subiect, de cele ce se discută. Cinstit şi gospodăreşte, vă stă-n putere a ne ferici cu un răspuns pe subiectul dat? Nu-i musai a fi ceva la care aţi fost "vioara întîi", se acceptă să fiţi un simplu povestitor al celor trăite de alţii, aşa cum am fost eu pînă acum. Nimeni nu va face pricină de gîlceavă din asta, în fapt nu aveţi nici o vină de sînteţi mai tînăr şi nu aţi trăit evenimentele, aşa-s rînduielile lumii. Nu îndemnaţi însă la lucruri pe lîngă, nefiind la Crîşmă nu aveţi drept scuză tovărăşia cu Bahus, aşa că noi, ceilalţi, vă putem suspecta de alte tovărăşii.

Editat Decembrie 19, 2014 de rasputin

[Vizitator ExtremeEdition]

Acum am vazut, deci nu am ce comenta despre acel eveniment din '89. Probabil ca si ucrainienii isi vor omagia schimbarile facute acum un an cu boschetarii si minorii prin intermediul feisbucului. Si apropo, cineva avea in semnatura un citat extrem de real al lui Albert Einstein.

 

Daca tot e vorba de decembrie imi pare mult mai important sa vorbim despre un lucru foarte grav, lipsa zapezii plus alte dereglari climatice grave, nu chestii rasdiscutate de 10000 de ori despre ceva vechi de un sfert de secol.

 

Ce mai pot adauga: in asa zisa revo au fost cam 2 tabere care au vrut sa preia puterea, tabara ruseasca si cea occidentala, initial a preluat cea ruseasca prin Iliescu iar pe parcurs au pierdut-o odata cu scaderea influentei Rusiei in zona.

 

Miza pt Romania a fost ori prea mare ori prea mica. Ori un nou Belarus pt rusi ori un tampon al NATO, cam una din doua, nu exista cale de mijloc. Ideea inteleapta era neutralitatea precum Helvetia, altfel riscul de a deveni o Polonie din 1939-1945 este maxim in cazul unei infruntari intre colosi.

 

Nu cunosc pe Bahus, sau o fi vreun user.

 

Cei care se plang ca au facut revolutia dar o duc prost azi, ar trebui sa isi dea seama ca au ales capitalismul in locul comunismului, deci munca si spiritul de initiativa in locul miloagei si egalitarismului.

Editat Decembrie 19, 2014 de ExtremeEdition

[zal]

În caz că nu aţi observat, au acţionat mai multe ''agenturi'' în coordonare şi împreună cu o parte a Securităţii şi armatei noastre. Totul a fost reglementat şi stabilit la Malta. Singura problemă e că unii au furat startul şi au ajuns mai repede cu oamenii lor unde trebuia şi ceilalţi s-au dezmeticit abia pe 12 Ianuarie. De acolo au urmat toate luptele din 1990 pînă cînd n-au mai avut motive de contestare după alegerile din Mai 90 şi s-au stins de la sine ''protestele''. Mă uit azi la ucraineni şi la moldoveni (nu mai aduc în discuţie alegerile de la noi) cîtă manipulare se foloseşte pe pielea amărîţilor de acolo, doar findcă joacă unii şah pe hartă şi nu le mai ajunge pămîntul şi apa.

Mie mi-a luat ceva ani să mă luminez, nu ştiu cît le va lua celor de acum.

Legat de intervenţia străină din '89, m-am împăcat cu problema ruşilor (mai corect ar fi a sovieticilor de atunci), chiar şi cu ungurii (aşa sînt ei de veacuri) şi alţi vecini, dar nu mă împac deloc cu vesticii, mai ales cu americanii. Ei ce treabă aveau aici... ne-au răsplătit prietenia cu ură şi moarte, la fel ca-n al doilea război mondial cînd ne dădeau bombe-n cap că luptam cu sovieticii, cu care s-au luptat ei apoi şi ne înjurau că sîntem sateliţii Moscovei.

Războaiele napoleoniene nu s-au terminat nici azi, au continuat cu revoluţiile de secol XIX-XX, cu războaiele Crimeii, franco-prusac, ruso-turc (noi nu sîntem amintiţi de nimeni), războaiele balcanice, primul şi al doilea război mondial, războiul rece... Europa se chinuie să se aranjeze şi nu reuşeşte, se mai amestecă şi americanii, fii rătăcitori ai ei.

Slabe speranţe de stabilitate, de aia trag nădejde că se va sparge UE şi vom scăpa de lanţ, poate vom avea timp să ne ocupăm şi de ale noastre, că s-a dus dracului de rîpă ţara şi poporul din cauza ''democraţiei'' şi de cînd tot sponsorizăm pe alţii cu averea noastră.

..................

P.S. Corect e Vacus (Vachus în latină), un vechi cult zoo agrar cu divinizarea taurului (poate sub influenţa lui Apis de la egipteni sau a cultului taurilor înaripaţi de la mesopotamieni şi babilonieni, ori a epocii lui Ram/Rama), modificarea cu B a apărut ptr că în estul Europei se foloseau mai ales alfabete ''greceşti'', astfel că băştinaşii scriau cu B ptr a reda V la citire, latinii mai inculţi au citit B şi au pronunţat tot B dar au preluat şi ei tradiţiile.

Mai tîrziu cînd în evul mediu slavona s-a scris tot cu alfabet băştinaş din Balcani, că nu ne mai trebuia nimănui cel latin, al imperiului de tristă amintire, confuzia s-a perpetuat pînă azi.

.............

Triburile celtice ale boilor şi tauriscilor (care se închinau taurului ca zeu totemic) au fost nimicite de Buerebuista în nordul Ardealului, de la ei au rămas multe denumiri locale dar şi demnitatea de ''boier'' - stăpîn trufaş cu multe vite. 

Editat Decembrie 19, 2014 de zal