Istorie

[hpavictor]

http://www.presalibera.net/interviu-cu-generalul-ion-costas-s-ar-putea-realiza-un-schimb-de-teritorii-intre-transnistria_1822316.html

 

 " Interviu cu generalul Ion Costaș: S-ar putea realiza un schimb de teritorii între Transnistria și Bugeacul cu Bucovina

 

Un om onorabil de modest și trecut la vârsta a treia se conturează în fața noastră la nivelul secundelor distanță de ora stabilită a interviului.

Un adevărat general, care pe lângă obiectivitatea militărească cu care vorbește, are de transmis informații importante legate de frontul transnistrean de acum 23 de ani și este în măsură să analizeze noua situație geostrategică creată în Europa și lume. Știe mai bine decât oricine situația de război din estul Ucrainei, pentru că el a fost cel care a luptat în mod direct împotriva separatismului din anii 1990-1992 din Transnistria și a dus un război cu Armata a 14-a a Rusiei, fiind numit ministrul Internelor și Apărării din Republica Moldova în perioada respectivă.

Născut dintr-un vânător de munte care a luptat pentru Tricolorul românesc la Cotul Donului și crescut în lagărele de concentrare rusești din Kurda și Karaganda, generalul Ion Coștaș nutrește sentimentul nobil patriotic, pe care-l simți din fapte, nu din vorbe, astfel că ultima sa luptă o va duce până va vedea realizabilă Unirea Basarabiei cu România.

Deși a fost școlit în Rusia, a absolvit Şcoala superioară de aviaţie militară de la Harkov (Ucraina), Facultatea de comandă a Academiei Militare de Aviaţie „Iuri Gagarin”, Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova, și a devenit cel mai tânăr general (la 40 de ani) din armata sovietică, el a fost printre puținii oameni care au contribuit la renaşterea şi consolidarea spiritului românesc în stânga Prutului.

Astfel, de la un simplu pilot militar pe supersonice şi de inginer de aviaţie, a fost promovat până la rangul de general în aviaţia supersonică, apoi a fost numit comandat de regiment de aviaţie tip MIG-25RB în Germania de Est, apoi adjunct şi comandant de divizie de aviaţie tip vânători-bombardament în Transbaikalia, ca după absolvirea celei mai prestigioase instituţii militare în armata sovietică, cu mare greu obţine repartizarea pentru serviciul militar în Moldova, în funcţia de adjunct de comandant al Armatei a 14-a sovietice pe aviaţie.

Anume acest lucru l-a și ajutat să opună rezistență forțelor separatiste din Transnistria, ba chiar să aibă un succes relativ, fiindcă conflictul transnistrean trebuia să se extindă până la Prut.

Nostalgic după Bucovina și Bugeac, generalul Ion Costaș lansează ipoteza pe care toți reprezentanții armatei române se tem s-o expună, și anume că s-ar putea realiza în actualitate un schimb de teritorii între România și Ucraina, astfel încât Ucraina să-și ia Transnistria, pe care a sprijinit-o în războiul din 1991 și a susținut dintotdeauna că e pământul lor, iar sudul Basarabiei și Bucovina să revină în componența țării-mamă.

Pe lângă acest aspect, care poate fi rezolvat la nivel politic, generalul Ion Costaș prevede că Rusia va deveni o amenințare din ce în ce mai mare, iar un alt nou conflict poate izbucni cât de curând în Kazahstan.

Proiectul „Novorusia” este pe cât se poate de real și este alcătuit și plănuit de clanul militar care-l dirijează pe Vladimir Putin.

În acest context, conform fostului ministrul al apărării de la Chișinău, Rusia poate deveni vecin cu România, iar pentru a evita o nouă amenințare, România trebuie să-și reîntregească teritoriile.

• [*]

Ce ar trebui să știe generația mea, cea care nu a învățat în manualele de istorie despre Transnistria?

Acest teritoriu a fost inclus în componența Republicii Moldova după ce teritoriul de peste Prut a fost ocupat de armata rusă imperială.

Acest teritoriu de facto și de jure aparaține Republicii Moldova și nici într-un caz nu trebuie de cedat nici un centimetru de pământ care aparține statului Republicii Moldova, a românilor din stânga Prutului, fiindcă asta nu corespunde normelor internaționale.

Totuși s-ar putea realiza un schimb de teritorii, dacă ar binevoi Ucraina să ia Transnistria și să ne dea sudul Basarabiei, Bugeacul și Bucovina.

Ar fi o variantă și exemple din acestea sunt o sumedenie, schimburi de populație sau de teritorii realizate cu bunăvoință.

Până atunci generația tânără trebuie să rețină că pământul acesta nici într-un caz nu se poate de dat așa cum unii zic «Să dăm Transnistria și ne putem integra în Uniunea Europeană și în NATO».

Aceasta este o tâmpenie și un primitivism de zile mari.

 

• [*]

Credeți că Ucraina ar fi de acord cu preluarea Transnistriei?

Oricum Ucraina nu cred că va accepta un schimb de teritorii, doar prin primsa împrejurărilor și situația geostrategică internațională care s-a creat acum, poate impune acceptarea unui asemenea gest, pe care ei evident că nu-l doresc.

Ucrainenii încă în 1990-92, trimiteau echipele, brigăzile și batalioanele militare să lupte împotriva Republicii Moldova, pentru a crea republica transnistreană, ei înșiși susțineau separatismul.

Și acest lucru a fost la nivel de președinție și guvern, ministrul de interne de atunci transmițându-ne că acest teritoriu nu ne aparține, deși cealaltă parte a frazei nu o ziceau, precum că nici Bucovina sau sudul Basarabiei nu le aparține.

Atunci ar fi un schimb de teritorii viabil.

Însă ei așteptau mărul acesta copt, cum era Transnistria, să le cadă lor în brațe fără nici un efort și să se mai pricopsească cu un teritoriu românesc, fiindcă Ucraina e alcătuită din bucăți ale diferitelor state, din Polonia, Ungaria, România, Rusia, iar ca stat e un mare semn de întrebare.

În actualitate, Bugeacul și Bucovina constituie o problemă politică și care trebuie discutată la nivelul UE, SUA și Rusia.

• [*]

De ce credeți că acest conflict transnistrean revine abia acum în agenda publică internațională în contextul războiul din Ucraina, deși s-a petrecut acum 23 de ani?

În 2010 cu mari eforturi fizice, morale și materiale am lansat cartea „Zilele eclipsei. Cronica unui război nedeclarat”, unde am pus pe tapet toate documentele pe care le-am păstrat în arhiva personală și prin care am demonstrat că, de fapt, a fost o ocupație fățișă a teritoriului Republicii Moldova, iar crearea acestei statalități false transnistrene a fost susținută de la Kremlin, care au avut și au anumite scopuri.

Ei au dorit să creeze o structură prin care să dirijeze și să interzică Republici Moldova să înainteze spre UE și NATO, atunci s-a creat acestă republică transnistreană.

Iar această carte a dezvăluit toate aceste lucruri în detaliu, amănunt cu amănunt, și comportamentul lui Snegur, și comportamentul lui Lucinschi, și comportamentul lui Voronin, în privința acestei probleme, și cel al deputaților care au fost în timpul acestor guvernări.

Cartea a fost ca o bombă, fiindcă nu întâmplător de două ori s-a judecat în instanță existența acestei cărți.

A apărut mai întâi în limba rusă, iar după doi ani am lansat-o aici la București și în limba română.

A avut un ecou răsunător, fiindcă a elucidat conflictul din Transnistria, care a fost, de fapt, un război între Rusia și Republica Moldova.

În urma acestor conflicte Occidentul și-a dat seama că rușii au metodele lor de a duce un război, numit hibrid, pe care l-au practicat și în Republica Molodova.

Acest război înseamnă o pregătire ideologică, mediatică, implicarea grupelor de diversanți, implicarea tacită a armatei ruse.

 În cartea respectivă am și prezis faptul că metodele respective vor fi repetate, și nu o dată. Ei nu vor declanșa un război, însă vor cuceri alte teritorii.

Același lucru l-au făcut și în Georgia, acum în Ucraina.

• [*]

V-ați gândit vreodată că Ucraina și Rusia pot fi într-un război?

Nu, niciodată, fiindcă ei sunt același popor, iar Rusia s-a format din regiunea kieveană.

Acest război este un non-sens, dar din cauza că rușii sunt agresivi, ei au posibilitatea de a ține sub influența lor zona Belarusului, Kazahstanului, nu numai a Ucrainei.

Eu nu exclud că următorul conflict de acest gen va fi în Kazakstan, după Ucraina, din cauză că șase regiuni din componeneța Rusiei au fost predate Kazahstanului pe vremea lui Hrușciov.

Nu întâmplător Nazarbaev (președintele Kazahstanului n.r.), fiind azilat, a mutat capitala din Alma-Ata la Astana, mai aproape de frontiera cu Rusia, pentru ca populația kazahă să vină masiv în aceste regiuni pentru a se putea realiza un schimb de populație.

A fost luată o măsură inteligentă în acest caz, dar asta nu-i salvează, prentru că rușii sunt agresivi, ocupanți, și ei cu asta se mândresc.

• [*]

Cu toții știm că există asemănări zdrobitoare de felul în care au acționat forțele ruse în Transnistria și Donbas, ne puteți enumera câteva deosebiri?

Prima diferență e faptul că noi eram abia în stadiul de creare a statalității Republicii Moldova, când s-a declanșat războiul din Transnistria, în anii ’90-’91.

Atunci noi nu aveam nici armată, nici structuri militare, iar nu numai în Transnistria, dar și pe teritoriul Republicii Moldova era coloana a 5-a a armatei sovietice, în care intrau ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari.

Aceștia la rândul lor erau instigați împotriva moldovenilor sau creării statului Republica Moldova, iar noi am luptat împotriva lor.

„Conflictul din Ucraina era programat”

Acum Ucraina a avut 20 de ani pentru a-și crea statalitatea, armata și să se înzestreze cu o logistică puternică, să fie instruți ofițerii.

Iar ei erau pregătiți ca să înfrunte sau să reziste unui atac local din partea Rusiei.

Totuși după datele pe care eu le cunosc, imediat după ce a fost pus Ianukovici președinte în Ucraina, de către Putin, ei au primit dispoziții de a distruge încet forțele armate, de securitate și internele.

Totul era făcut intenționat pentru a nu exista aceste forțe de rezistență în eventualul unui atac, care era deja programat.

Nu întâmplător Crimeea a fost cedată, fără nici un foc de armă. Încă de acum 5-6 ani, Ianukovici a distrus practic armata ucraineană, a demoralizat-o, lăsând-o fără logistică și salarii pentru militari.

Plus la asta, televiziunea în mod masiv era o propagandă rusească.

După care au fost plasate în centrele regionale ale Ucrainei, grupe puternice de provocatori, de oameni care pregăteau terenul și populația pentru realizarea unui stat comun, o comunitate slavă împreună cu Rusia, Belarus și Kazahstan.

 

Putin este un nebun dirijat

 

Am vorbit cu colegii mei de la Academia Marelui Stat-Major de la Moscova, cu generalul Suvorov și Lanțov, care mai au câte o posibilitate de intrare în Kremlin, și mi-au spus că Putin este un nebun dirijat, care face tot ceea ce este programat.

El deja nu se mai apaține pe sine, el e o uneltă moartă, care este dirijată de două clanuri, unul economic și altul militar.

Aceste două forțe prevalează între ele și îi dictează ce să facă.

Dacă nu va face ceea ce i se zice, el va sfârși precum Gaddafi.

El doar reproduce ceea ce doresc echipele din stânga sau din dreapta.

Acum prevalează clanul militar, care a gândit și pregătit planul Novorusiei, începând de la Donețk și Lugansk, până la Crimeea, prin regiunile Herson, Nikolaev, apoi Odessa, pentru a se uni cu Transnistria și sudul Basarabiei, Bugeacul, pentru a ajunge la gurile Dunării, pentru a fi vecin cu România.

Acesta e planul strategic.

Asta e Novorusia.

Deocamdată vorbim teoretic, dar nimic nu trebuie de exclus.

• [*]

Cum vedeți parcursul european al Republicii Moldova, cu sau fără Transnistria?

Noi trebuie să ne integrăm cu Transnistria, însă până atunci trebuie de schimbat guvernanții de la Chișinău.

Până nu se va schimba elita politică de acolo, care sunt niște hoți de zile mari și au venit nu la guvernat, ci la furat, atunci nu poți face nimic.

Acum comuniștii au susținut guvernarea și l-au promovat ca premier pe Gaburici, care este nașul de cununie al nepoatei lui Vladimir Voronin.

Republica Moldova e un sat mare, în care toți aceștia se țin morțiș unul de altul.

A mai apărut un Filat, a mai apărut un Plahotniuc și tot așa.

Ei au privatizat Republica Moldova și au transformat-o într-un SRL care le aparține. 

Aceștia nu sunt capabili să rezolve vreodată conflictul transnistrean și nici nu-și doresc, pentru că și ei la rândul lor au spălat foarte mulți bani și au făcut contrabandă pe acolo.

Transnistria este o zonă gri, neagră, dar bună atât pentru Rusia, pentru Ucraina, cât și pentru Moldova.

Republica Moldova – statul fără coloană vertebrală

Eu am organizat reținerea lui Smirnov, în secret, cu acordul președintelui Snegur.

Cel care a făcut o lovitură de stat, a luat o fâșie de pământ de-al nostru și a creat un alt stat a fost eliberat de către Snegur cu lașul procuror general Postovan, pentru că era deputat și nu poate fi arestat.

După ce eu l-am adus cu mari eforturi în țară pe la Soroca, l-am sunat pe la ora 5 dimineață pe Snegur și l-am anunțat că marfa este pe loc și îl voi plasa în subsolul instituției ministerului apărării, pentru ca mai apoi să fie predat justiției și să fie judecat pentru abuz de putere și lovitură de stat. Însă mulți atunci au fost niște lași, cu coada între vine cum se zice la noi, iar peste o săptămână l-au eliberat. În acel moment eram în stare să mă îngrop de rușine.

• [*]

De ce ministerele de la Chișinău îl lasă pe Șevciuk să sircule liber prin Moldova, ba chiar să și zboare spre Moscova prin aeroportul de la Chișinău?

Pentru că nu vor să-l supere pe fratele cel mai mare, ursul.

Dacă el se supără atunci impun embargouri la fructe, legume, carne, care provoacă daune economice și ei sunt foarte sensibili și se sperie când ursul mișcă din deget, nu din pumn.

Și atunci îi permit orice lui Șevciuk.

Eu am observat imediat după ce m-am stabilit timp de 7 ani în România că din ce în ce mai mult se vorbește limba rusă în Chișinău.

Însă din ’90 până în ’92, rușii mereu luau cartea-n mână și învățau română, însă după aceia s-a dat frâu liber și se circula liber din Transnistria.

Chișinăul era și este împânzit de mașini cu numere de înmatriculare transnistrene. Republica Moldova e un stat fără colană vertebrală.

• [*]

Ce ați schimba, dacă ați putea întoarce timpul acum 23 de ani?

Aș schimba multe. L-aș fi eliminat pe primul președinte, Snegur, trimițându-l la închisoare pentru că a acceptat crearea Transnistriei.

Aș face posibilul și imposibilul pentru a stopa propaganda rusească care spală creierii moldovenilor timp de două sute de ani. Televiziunile rusești nu au ce căuta pe teritoriul Republicii Moldova.

Apoi pe toți tinerii i-aș trimite să studieze în România de la Chișinău, pentru că acolo toți profesorii au viciul rusesc de a lua mită.

Aș crea un puternic minister de externe, unde oameni de valoare, diplomați care ar prezenta și apăra interesele Republicii Moldova, ar spune adevărul și s-ar lupta pentru extragerea armatei de ocupație de pe teritoiul Republicii Moldova și întoarcerea Transnistriei în componența statului Republica Moldova, care este recunoscut ca un stat unic, integral, indivizibil și de Rusia, și de ONU, și de toți.

Și aș aduce la guvernare un parlament sănătos, care ține la neamul românesc, la Unire și la țara-mamă, care vrea în UE și NATO.

„Transnistria ar putea crea al doilea front în Ucraina”

Pe teritoriul Ucrainei este un front deschis în Donbas, însă rușii au posibilitatea de a deschide al doilea front împotriva Ucrainei din Transnistria, unde au un depozit de 21.000 tone de armament și muniție, unde au 4,5 mii de soldați bine pregătiți, sau chiar dublu, staționați în Transnistria, unde au Garda Națională, numeroși cazaci, miliție sau armata națională, care ar însuma vreo 30 de mii de oameni, care ar putea mâine să fie angajați într-un atac militar, care ar putea deschide al doilea front în Ucraina.

Și eu nu exclud că se va deschide un alt front. 

Mai ales că acum, actuala guvernare de la Chișinău a cesionat aeroportul unor ruși, iar ei într-o singură noapte mai pot aduce încă alte câteva mii de militari.

• [*]

Unde se plasează România în acest context?

România, astăzi, ne poate ajuta doar la nivel internațional.

Nu e precum atunci când a fost conflictul din Transnistria, când ministrul apărării Nicolae Spiroiu, cu consimțământul lui Iliescu, ne trimitea pe la Ungheni tot ce îi ceream, TAB-uri , armament, muniție, aruncătoare de mine, grenade, care ne-a ajutat să rezistăm.

În 2003, s-au împlinit 20 de ani de la absolvirea Academiei de Forțe Militare Stat-Major și ne-am reîntâlnit promoția respectivă la Moscova.

Am fost și eu invitat, iar fiind în aceeași promoție cu fostul ministrul al apărării din Rusia, Graciov,

l-am întrebat ce s-a întâmplat atunci de am luptat unul împotriva altuia, iar el mi-a răspuns că nebunii de politicieni ne-au pus să fim dușmani și că a primit ordin ca Armta a 14-a să se implice în conflict.

„Conflicul din Transnistria trebuia să se extindă până la Prut”

 

La mine pe masă era o dispoziție a comandantului suprem al Rusiei ca la ordin suplimentar, districtul armatei respective să ajungă până la Prut.

Însă noi i-am oprit la Nistru.

Noi am câștigat.

Orice nu s-ar spune despre acest conflict, noi am biruit.

Am făcut față și am rezistat.

Și ei văzând atunci că sunt mari vărsări de sânge,

l-au chemat pe Snegur la Moscova să semneze armistițiul de încetare a focului.

Chiar și din SUA, generalul Wesley Clark mi-a spus că a sunat pentru a cere încetarea focului, pentru că aici în Balcani este un butoi cu pulbere, iar dacă se întâmplă ceva în Basarabia, de aici poate să explodeze toată Europa.

Și atunci Boris Elțîn l-a chemat pe Snegur să semneze împreună cu Smirnov.

Cam acesta a fost marele pacificator Mircea Snegur, un „Ștefan cel Mare” al zilelor noastre.

Problema este că rușii, cei care ne-au pus în genunchi și ne-au nimicit, distrus, omorât, schingiuit și ne-au făcut copii orfani, ei au reușit să-i impună lui Snegur să semneze armistițiul de încetare a focului din care făcea parte și Transnistria.

• [*]

Ce simțiți atunci când treceți Prutul?

Pentru mine e același sentiment „de acasă”.

Însă când sunt la Chișinău, simt că sunt o mulțime de alogeni care sunt împotriva noastră, care nu sunt predispuși să ne stimeze și se uită urât la mine.

Eu nu sunt privit acolo cu ochi buni, pentru că am organizat și i-am ridicat pe oameni să lupte, să reziste pentru a apăra demnitatea, integritatea și cinstea acestui neam.

Eu sunt un dușman pentru președinți, comuniști sau restul nomenclaturiștilor de la guvernare.

• [*]

Proiectul Unirii Basarabiei cu România este realizabil?

Totuși Unirea se va realiza. Chiar în 90-91, am avut o întâlnire la Huși, unde eram eu, Snegur, Iliescu, Roman și Spiroiu, și am discutat mai multe probleme printre care și cea de Unire, pe care eu am propus-o.

Ei au spus că districtul militar Odesa și Uniunea Sovietică stă aici pe Prut, iar noi nu putem să ne unim.

Mă considerau nebun, însă atunci era momentul oportun.

Acum din datele pe care le dețin eu, circa 35-40% dintre moldoveni și-ar dori Unirea cu România și e o cifră destul de bună.

Iar odată cu schimbarea noii generații și cu schimbarea atitudinii aici la București, cât și la Chișinău, va da Dumnezeu și va veni Unirea.

• [*]

Cum vedeți Republica Moldova peste 10 ani?

Republica Moldova atunci va fi în componența țării. " 

 

[Toni Marginean]

Putin vizează gurile Dunării. Venind dinspre un oficial militar, declaraţia este foarte gravă, iar România este cu adevărat în pericol.

“Ținta lui Vladimir Putin e legată de gurile Dunării. Acest lucru, venind din partea unui comandant militar, nu este de trecut cu vederea”, 

Comandantul trupelor americane în Europa, generalul Frederick Hodges, a avertizat că preşedintele rus, Vladimir Puţin, doreşte să distrugă NATO. Generalul american a mai acuzat Rusia că încearcă să obţină controlul asupra gurilor Dunării, ceea ce i-ar permite să restrângă acţiunile economiilor din sud-estul Europei.

 

De Justin Huggler în Berlin

 

Comandantul trupelor americane in Europa, generalul Frederick Hodges, a avertizat ca presedintele rus, Vladimir Putin, doreste sa distruga NATO. Hodges considera ca Moscova ar putea incerca sa foloseasca "razboiul hibrid" din estul Ucrainei impotriva unui stat membru NATO pentru a testa alianta.

"Sunt sigur ca Putin vrea sa distruga alianta noastra, nu atacand-o, ci fragmentand-o", a spus acesta, intr-un discurs tinut in fata unor lideri militari si politici, la Berlin, scrie The Telegraph.

Generalul american a mai acuzat Rusia ca incearca sa obtina controlul asupra gurilor Dunarii, ceea ce i-ar permite sa restranga actiunile economiilor din sud-estul Europei.

Hodges a avertizat ca Putin ar putea incerca sa destabilizeze un membru NATO folosind militii rebele, la fel cum a procedat in estul Ucrainei, sau facand uz de alte forme ale raboiului "ambiguu".

In absenta unei agresiuni pe fata, unele state membre NATO ar putea sa nu invoce articolul 5, ce prevede ca un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor. In aceste conditii, "odata ce articolul 5 dispare, alianta noastra s-a terminat", a avertizat Hodges.

Comandantul american a solicitat pozitionarea tancurilor americane in tari de-a lungul flancului estic al NATO, pentru a-l descuraja pe Putin.

Hodges a anuntat ca a propus pozitionarea unor tancuri in Polonia, statele baltice, Romania si Bulgaria.

La doar cateva luni dupa ce si-a scos ultimele tancuri din Europa, SUA au decis sa trimita 220 de tancuri 220 Abrams si vehicule de lupta Bradley, ca raspuns la criza din Ucraina.

In plus, SUA au convenit deja sa trimita trupe in Polonia si statele baltice.

In Ucraina, strategia americana este sa "ridice costul pentru presedintele Putin" prin sustinerea fortelor guvernamentale ucrainene.

"Putem sa dam 1.000 de tancuri Ucrainei si ei nu vor invada niciodata Rusia. Nimeni nu se asteapta ca Ucraina sa invinga Rusia, nu despre asta discutam. Trebuie sa ridicam costul pentru Putin. Acum are sustinere interna de 85%. Dar cand mamele incep sa vada ca li se intorc fiii morti, cand pretul creste, sustinerea interna scade", a aratat acesta.

Hodges a acuzat Rusia ca are 12.000 de soldati in Ucraina si, "daca nu credeti nici acum ca Rusia este direct implicata in Ucraina, nu veti crede niciodata. Nu vreti sa credeti". 

 

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/vladimir-putin/11448971/Vladimir-Putin-wants-to-destroy-Nato-says-US-commander-in-Europe-Ben-Hodges.html

 

Comandantul american armatei din Europa a vorbit în sprijinul relației militare cu Marea Britanie, pe fondul temerilor ar putea fi afectate de reducerile de apărare.

"Relația SUA-Marea Britanie este la fel de importantă ca niciodată", a declarat locotenent-generalul Frederick "Ben" Hodges. "Marea Britanie este cea mai veche aliatul nostru și încă un lider în NATO. Cred că Marea Britanie va trăi până la poziția de lider. "

El a acuzat Vladimir Putin , presedintele rus, de a căuta să distrugă NATO, și a avertizat că Rusia ar putea încerca să folosească un fel de "război hibrid" văzut în estul Ucrainei împotriva unui membru NATO pentru a testa alianței.

"Sunt sigur că Putin vrea să distrugă alianța noastră, nu prin atacarea l, dar de aschiere ea", a declarat într-un discurs de lideri militari și politici în Berlin.

El a avertizat că domnul Putin ar putea încerca să destabilizeze un membru NATO prin utilizarea unui miliție rebel la fel ca în estul Ucrainei, sau alte forme de război "ambiguă".

În absența unui atac rusesc deschis, unii membri NATO ar putea fi reticente în a invoca articolul 5 din Tratatul de la Washington, în care un atac pe un membru este un atac asupra tuturor.

"Odata Articolul 5 este plecat, alianța noastră este de peste", a spus Gen Hodges.

El a cerut tancuri americane să fie poziționate în țările de-a lungul flancul estic al NATO, ca un factor de descurajare pentru Putin.

La doar câteva luni după ce sa mutat in ultimele sale tancuri din Europa, SUA a decis să trimită niște tancuri Abrams 220 si masini de luptă Bradley înapoi în răspuns la criza Ucraina.

Geneza Hodges a spus că a propus poziționarea unele dintre rezervoarele din Polonia , Lituania , Letonia , Estonia , România șiBulgaria .

Și SUA a fost de acord deja să trimită trupe în Polonia și cele trei state baltice.

Geneza Hodges a cerut țărilor NATO de a menține cheltuielile de apărare în fața crizei Ucrainei.

Șeful de stat major al armatei SUA, generalul Raymond Odierno, a spus el a fost "foarte îngrijorat" la începutul acestei săptămâni după ce David Cameron a refuzat să se angajeze la menținerea cheltuielilor pentru apărare la țintă NATO au convenit de 2 la suta din PIB.

Dar Geneza Hodges a spus el a fost "sigur" Marea Britanie va continua să îndeplinească obiectivul cenți 2 pe.

"Marea Britanie este una din cele patru membri ai NATO care corespunde în prezent obiectivul de cenți 2 pe", spune el. "Există 24, care sunt deja de mai jos și mulți dintre ei sunt bine de mai jos." El a descris lipsa de echipament militar din Germania ca "inacceptabilă".

"Pentru cea mai puternică națiune din Europa, care are un rol de lider în UE, este inacceptabil să avem elicoptere care nu zboară, sau aeronave nu puteți utiliza", a spus el doar 42 de luptatori 109 Typhoon Germania sunt disponibile din cauza unor probleme de întreținere, alături de 38 din cele 89 de bombardiere Tornado.

Forțele speciale germane a trebuit sa se ​​retraga dintr-un exercițiu comun pentru că nu a existat nici elicopter de lucru disponibile pentru ei, și a apărut recent că trupele germane folosit catalige în loc de arme în timpul unui training NATO exercițiu de anul trecut.

În Ucraina, strategia SUA este de a "ridica costul de președintele Putin" prin sprijinirea forțele guvernamentale ucrainene, a spus Gen Hodges.

Europa și SUA au fost împărțite asupra propunerilor americane la brațul trupele ucrainene.

"Am putea da Ucrainei 1.000 de tancuri și ei nu s-ar invada Rusia.Nimeni nu se așteaptă ca Ucraina pentru a învinge Rusia, că nu asta e ideea ", a spus Gen Hodges.

 

"Trebuie să crească costul de Putin. Acum el are 85 la suta sprijin intern.Dar când mamele începe să vedeți fiii lor vin acasă mort, atunci când prețul crește, sprijin intern se duce în jos. "O misiune american planificat de a instrui trupele ucrainene a fost pus în așteptare pentru a da procesului de pace în curs o șansă de a reuși.

 

 

 

[zal]

Asta serveşte la fix ocuparea militară a ţărilor din estul Europei, findcă ''oricum nu se pot apăra singure'' nici de muşte. La fel s-a întîmplat şi cu cele din America Centrală între sfîrşitul primului război şi anii 90, începînd cu Salvador. Trebuiau să-şi găsească o nouă jucărie, aia cu războiul contra terorismului e fumată, n-o mai crede nimeni. De Bin Laden au scăpat oficial, de regimurile laice din ţările musulmane au scăpat, rămînînd un motiv de intervenţie ulterioară haosul sau regimurile fundamentaliste care s-au instaurat după ''primăvara arabă'', doar în Siria li s-a împotmolit democraţia şi au reuşit performanţa de a-şi da cu tesla în nuci creind tot felul de organizaţii ''revoluţionare'' care acum s-au întors contra lor şi mai rău, ameninţă şi Turcia, care are motiv de dictatură.

[puriu]

Cred ca blatul cu rusii s-a facut deja la nivel inalt si in linii mari. Mai trebuie sa fie digerat, asimilat si concretizat la nivel de NATO, UE, etc. Restul e circ pentru prostime. Ramane sa asistam la concretizarea blatului pe teren.

[zal]

Cînd situaţia economică e urîtă, la cine apelezi ca să mai pui gaz pe focul maşinăriei care învîrte banii? La vechiul adversar, cunoscut şi serios, cu care poţi face afacerea. Exact ca între firmele concurente: De ce să se falimenteze reciproc? În final fac un joint... şi toţi sînt fericiţi, fiecare cu jucăriile lui. Parcă-i văd mulţumiţi peste un timp la o poză de grup, asigurînd fraierii mai mici de pacea lumii.

[ANDRASONI LUCIAN]

O alta istorie a prezentului si a trecutului recent? Demistificare sau manipulare?...,sau ni se arata cum am fost manipulati?

Ramane sa hotarati singuri...

...si cate ceva despre vecinii nostri..., "cine e si de unde vine"

 

De aceea sunt mandru ca sunt roman si trebuie sa avem puterea ca sa trecem peste mizeriile actuale..

 

[zal]

Cînd Ruslana a cîştigat premiul Eurovizion cu melodia aia cu buciume, mi-a venit rău din motive de prostia aleşilor noştrii acolo care se încăpăţînau să trimită mereu aceeaşi oameni şi melodii sinistre, pe de altă parte am admirat-o ptr că-şi poartă rădăcinile cu mîndrie, ea fiind de neam huţul. Există un clip în care apar bătrîni cu tricolor la brîu în timp ce ea cîntă. Deci atenţie că nu toţi românii vorbesc româneşte, avem exemple chiar în inima ţării. Dacă am face analize genetice popoarelor din jur, am avea mari surprize şi ei la fel. Din păcate am fi catalogaţi ca rasişti şi xenofobi de lumea ''democrată''. Lasă că NG a făcut cîţiva ani analize ADN populaţiei pămîntului, cum vor fi folosite rezultatele în viitor nu ştim.

[Toni Marginean]

 5 Imparati daci ai Romei

 

Imparatii daci ai Romei

Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacica s-a pastrat tacere.

Enigme Istorice

De-a lungul timpului, cei mai multi istorici romani, dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma Imperiului , istoria Daciei, a Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din motive greu de inteles

 

Regalian, stranepotul lui Decebal

Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de "dac" este purtat cu mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea urca in ierarhiile vremii.

Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.

Dacia - abandonata sau eliberata?

Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca "Dacia a fost pierduta" in vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.

Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin "carpi" trebuie sa intelegem "goti"). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona, prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv, alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita "Dacia Aureliana" si mai apoi "Dacia Ripensis", pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiti sa se retraga.

Aureolus, ciobanul din Carpati

Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: "Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai intai pastor...". Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al Iii-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.

Imparatul Galeriu, "olteanul" care i-a razbunat pe daci

Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana. Se crede ca, dupa numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian, care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale. Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-au dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului. Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de numele de "roman", declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.

Maximinus Daia (Daza)

Arcul lui Galeriu din Salonic

 

Daia si Licinius

Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul 265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de "Augustus" in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia, nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au fost numiti "fiii augustilor". In felul acesta, toti cei patru suverani care formau tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi de rang mai mic), erau de origine dacica. Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a preferat sa se sinucida.Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului roman.  

Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus , in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea , la Naissus este atestat un episcop care isi spune "Dacus". Prezenta dacilor la sudul Dunarii , atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma , dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta "profanare" a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.

Imparatul Constantin Degetul lui Constantin Arcul sau de la Roma

  Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion , numit dupa moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al dainuirii spiritului dac peste timp.

Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim , se spune ca a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul Vatican , in sala numita "Crucea greceasca". Este ornamentat, in mod destul de bizar, cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.

Falsificarea istoriei

Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a "demonta" originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane.

Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii , chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune.

Despre cele din "Historia Augusta", care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri.

De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului "intunecat", pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici.

Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, "nu trebuiau" sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati.

Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana provinciala, dar obarsia lor era dacica. Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii ). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula "devenea" o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus "hatmanul calarimii Avreulus Dacul". Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise.

Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.

 

http://www.formula-as.ro/2007/765/enigme-16/imparatii-daci-ai-romei-7912

[zal]

 

 

In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus "hatmanul calarimii Avreulus Dacul". 

Asta că tot s-au apucat unii aici pe forum să scrie prostii despre Cantemir. Dacă era tătar nu l-ar fi interesat Dacia ci Hoarda de Aur, Tohtamîş sau Timur cel Şchiop.

Iar că el ar fi făcut cadou ţarilor estul Moldovei cu un secol mai înaintea evenimentului... e de noaptea minţii.

[hpavictor]

Asta e viata , bate filmul . 

Unora nu le vine sa creada .

Nu conteaza , istoria ramane aceeasi  .

[hpavictor]

 Aici gasiti  despre tradarea interesului national de catre D .Cantemir : http://istoria.md/articol/52/Dimitrie_Cantemir,_domn_al_Moldovei

Aici gasiti despre originea neamului Cantemir si faptele benefice in slujba altor puteri ale momentului istoric  : http://istoria.md/articol/88/Constantin_Cantemir,_domn_al_Moldovei 

Editat Martie 12, 2015 de Toni Marginean

[zal]

Să supralicităm stupizenia: Moldova a fost făcută cadou ruşilor în 1572 de Ion Vodă cel Cumplit, prin intermediul cazacilor zaporojeni din estul rusofon al Ucrainei de azi. 

.................

Evident iar prostii, nu e nici o trădare acolo, dar aşa e cînd ne place disputa, interpretăm pe dos. Cît despre originea lui, aş avea încredere în ce a scris Neculce, nu Xenopol care mai are la activ mistificări cu privire la latinizarea limbii române, el fiind grec cu anume interese şi simpatii în Balcani. Revenind la nume, trebuie să amintesc iar că nu înseamnă mare lucru, unii au nume străine, chiar dacă sînt români get-be-get (o expresie veche de două milenii cel puţin), depinde de cine au fost stăpîniţi, de exemplu refugiaţii din Ardeal se numesc ungureni (Ungureanu e un nume comun în multe zone ca Moldova şi Oltenia), asta nu înseamnă că sînt unguri cum ar crede unii. La fel Mihnea Turcitul nu înseamnă că era chiar turc, mulţi Szabo din Ardeal sînt de fapt Sabău, iar Tristan Tzara nu era neamţ. Mai e şi varianta supranumelui luat în urma unor fapte de vitejie, că războaie erau destule şi atunci. Pe de altă parte, ramura moldovenilor a poporului român e cea mai numeroasă (circa 40% din total) şi răspîndită mult spre est, pînă pe Bug şi Don, departe în Transnistria, deşi tot mai diluaţi. Şi chiar admiţînd o origine tătară a unora dintre strămoşii lui Cantemir, a prevalat românismul din el, asta e important.

.................

Un exemplu asemănător e Colceac, al cărui strămoş moldovean s-a turcit, apoi a dezertat la ruşi şi s-a creştinat din nou, rămînînd în istorie greşită ideia că era turc. A fost supus turc, dar nu etnic turc, e valabil ptr orice supus din orice imperiu. I se schimbă numele sau ''originea''.

.................

Avem o plăcere de a ne pune ... în cap rar văzută la alte popoare, chiar unică, de aia au şi succes cei care vor să-şi bată joc de noi, le servim intersele cu vîrf şi-ndesat.

Editat Martie 12, 2015 de zal

[puriu]

Dupa mine a fi roman nu tine de originea etnica a stramosilor, de multe ori mecunoscuta. Unii daci au fost romanizati, dar nu latinizati. Caracterul latin al limbii romane ramane cel mai mare mister. Legiunile si colonistii ce au stat in Dacia 150 de ani erau din Balcani si din Asia Mica si vorbeau greaca. Latina se folosea doar pentru comenzile militare, in acte si pe monumente. Unii presupun ca dacii aveau dinainte o limba cu radacini latine.

[ANDRASONI LUCIAN]

Daca pe tatal sau se numea Constantin si mama Ana, cum era de origine tatara?..., probabil strabunii sai...

Cat despre "unirea" cu cei de peste Prut , dupa cat au fost de rusificati si problemele care le au, fix asta ne mai trebuie si un conflict cu tarul Putin care inca viseaza sa reconstruiasca  Rusia Mare.Noi nici nu avem forta financiara care a avut-o Germania Federala cand s-a unit cu RDG ca sa putem "pompa" bani peste Prut si sa resuscitam o economie moarta...,, nu ca a noastra s-ar simti mai bine...

[Toni Marginean]

 

Din ciclul: Istorie contemporana cu care n-am dori sa fim contemporani!  

 

 

 Romania – teren de lupta intr-un nou conflict: SUA vs. Germania&Rusia

 27 februarie 2015

Pe măsură ce trec săptămînile de la alegerile prezidențiale, tabloul începe să se limpezească. Din păcate, ce se întrevede odată cu disiparea perdelelor de fum nu e de bun augur pentru România, am înclina să credem. Ba chiar dimpotrivă, fiind tot mai evident că vom deveni un teren de luptă, la nivel geopolitic, încă mai mult decît pînă acum, pentru că ecuația confruntării SUA-Rusia s-a complicat, prin interpunerea Germaniei. Cu al său Iohannis cu tot. S-au purtat bătălii grele de imagine, acum nu multe luni, ca să fim convinși că votarea unui etnic german e o reînnodare a tradiței de acum un secol, cînd ne conduceau (bine) Hohenzollernii, că vom fi împinși spre calea lucrului bine făcut, că vom fi managerizați nemțește întru bunăstare economică și nu numai. Că vom vedea alt fel de a face politică șamd. Și că totul a fost posibil grație unui miracol emoțional, revolta sinceră a românilor în fața ticăloșiei guvernului Ponta, care a refuzat diasporei dreptul la vot. Un miracol care a adus un om onest și fără resursele altora la șefia statului. Legenda David vs.Goliath redivivus. Deja ni se livrează sondaje din care aflăm că 87% dintre români îi adoră pe germani, în timp ce americanii sunt hăt mai jos, în top. Un tablou de-a dreptul idilic, pe care nu puțini l-au intitulat ”A doua revoluție decembristă”. A urmat spectacolul grozav al încătușării de către DNA a unor oameni apropiați fostului președinte, care beneficiaseră, pînă acum, de o protecție ”magică”. Mai apoi au început exagerările, cel mai vizibile în cazul Udrea, care i-au împins pe unii analiști să creadă că, de fapt, se încearcă indirect blocarea unei implicări în politică a lui Băsescu. Una care l-ar încurca pe Iohannis, noua vedetă. Posibil. Dar dacă e mai mult de atît? Și dacă în spatele instalării lui Iohannis se ascunde cu totul altceva decît ”emoția colectivă” bla-bla-bla? Între primele semne de întrebare din media au fost noua echipă de consilieri a lui Iohannis, cu membri suspectați de orientări răsăritene, apoi misterioasa debarcare a lui George Maior, extrem de bine văzut de americani, apoi nominalizarea lui Eduard Hellvig, cu a sa nouă axă București-Berlin-Washington, mai e și misterioasa îngropare a dosarului EADS. Apoi, dezvăluirile explozive ale Elenei Udrea privind implicarea serviciilor în campanie, de partea ambilor combatanți de prim rang, dezvăluiri confirmate în bună măsură de fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu și chiar de Traian Băsescu. Mai avem și ciudata mușamalizare a scandalului votului din diaspora, unde ar fi fost de așteptat măsuri dure, chemări de ambasadori, anchete etc. În loc de asta, nici măcar două vorbe pe subiect la întîlnirea lui Iohannis, ieri, cu membrii diasporei din Germania. Românii încep să afle, ușor-ușor, că așa zisa revoltă din diaspora a fost, de fapt, minuțios regizată; din gura fostului președinte mai află că serviciile pot face lesne praf un candidat, dacă vor asta; ori că, pentru unii supergrei din servicii, poziționarea față de un anume candidat devenise o chestiune de supraviețuire pe post, vitală cum s-ar spune. Ori că achitarea lui Iohannis în procesul cu ANI s-a făcut la ordin. Care ar fi firul roșu al întregii povești, cel care să ne lămurească, urmărindu-i traiectoria, o droaie de enigme ale ultimului an și ceva? În opinia noastră, alegerile prezidențiale au avut ca rezultat tragerea preșului de sub picioarele americane de către proprii aliați germani, în colaborare strînsă cu Moscova. (Nu întîmplător, cei mai importanți protagoniști ai operațiunii, de la Iohannis, Coldea, Kovesi pînă la Blaga, Hellvig ori Atanasiu provin din Ardeal, zona penetrată cel mai profund de interesele și capitalul german). S-a profitat, poate, de prea marea siguranță a SUA în ce ne privește, de concentrarea CIA pe alte zone de conflict (Orientul Mijlociu, Ucraina etc), acum nici nu mai contează. O situație care nemulțumește profund Washingtonul, dar care e în imposibilitatea unei reacții prea fățișe, ce ar tensiona și mai mult relația și așa deteriorată cu Berlinul. Să amintim cîteva elemente, pornind de la hilara teorie a unora că mușamalizarea dosarului EADS – dosar pe care Băsescu îl anunța gata de explozie chiar în campanie – are legătură cu dorința de protejare a lui Vasile Blaga, stîlp al partidului prezidențial în acest moment. În realitate, e vorba de mult mai mult: are legătură cu imaginea Germaniei. Anul trecut, în iulie, relatam pe Inpolitics că dosarul în cauză a fost lansat într-un moment în care relația SUA-Germania era pe muchie. Merkel denunța vehement faptul că serviciile americane îi interceptaseră convorbirile, nemții expulzînd, la rîndul lor, din țară pe șeful intelligence-ului american, o manevră de o gravitate extremă la acest nivel. La rîndul lor, americanii acuzau Berlinul de relații prea strînse cu Kremlinul, pe fondul invadării Ucrainei, sancționau tăios băncile germane etc. Concluzia era destul de limpede: dacă CIA o asculta pe Merkel, însemna că aceasta nu prea mai prezintă încredere în ochii marilor aliați. Dosarul EADS ar fi dus foarte sus în viața politică germană a ultimului deceniu, în condițiile în care Adrian Năstase și al său guvern fuseseră acuzați explicit că, prin el, încercaseră să cumpere bunăvoința cancelariei germane conduse pe atunci de Gerhard Schroder. Schroder, un mare prieten al rușilor, acuzat chiar de presa germană că a produs alegeri anticipate în 2005 special pentru a le pierde, ceea ce i-a permis să accepte postul de șef la Gazprom – NordStream și să ia startul spre îmbogățire legală. Dosarul EADS ar fi relevat întregii Europe că înalții oficiali germani nu se dau în lături de la semnarea de contracte oneroase în timp ce reclamă corectitudine absolută din partea politicienilor altor state; se știe, de altfel, că Germania, spre deosebire de SUA, nu are în legislație sancțiuni penale pentru companiile nemțești care dau șpăgi peste hotare, această practică fiind interzisă doar pe propriul teritoriu. Că politicienii germani iau foarte în serios scandalul respectiv o dovedește și procesul intentat de Gerhard Schroder jurnalistului Vlad Georgescu, cel care a scris despre implicarea sa în scandalul EADS. Dincolo de acest scandal, în ecuația politică de la noi mai intră și alte dosare. Cu scop precis, am spune. Poate că terfelirea Elenei Udrea, prezentarea în toată splendoarea a unor fapte penale comise de ea și de alte nume grele susținute de Traian Băsescu e, cum se spune, un mod de a-l ține pe acesta departe de politică. Ar putea fi, însă, mult mai mult. Ar putea fi dovada publică, mai ales la nivel internațional, a faptului că Washingtonul a susținut, timp de 10 ani, un protector al corupților la șefia României, adică exact moneda de schimb potrivită pentru amorsarea dosarului EADS. După cum e greu de crezut că a fost o coincidență lansarea la apă a dosarului Mircea Băsescu exact în anul electoral 2014, deși povestea era știută de ani de zile. Le reamintim celor cu memorie mai slabă că, încă de la începutul lui 2011, un procuror care îl ancheta pe Bercea Mondial avertiza public că ițele duc spre familia prezidențială. Urmarea? În aceeași zi Laura Kovesi îi retrăgea dosarul, iar omul era tras pe linie moartă. Trei ani de zile, dosarul a fost ținut la naftalină, glonțul nu trebuia risipit aiurea. Evident, cu scandalul arestării fratelui pe cap, bursa acțiunilor electorale ale lui Băsescu s-a prăbușit dramatic, anul trecut, și i-a blocat multe posibile mișcări. La fel cum o lovitură a fost și încă nelămuritul scandal al pozelor cu Udrea la Paris, făcute în februarie, dar ținute la secret pînă în campanie. Foarte important de punctat: deși Traian Băsescu a avut meciuri grele cu Ponta, în campanie fiind logică o poziționare solidă de partea adversarului acestuia, nu a fost așa. Susținerea sa pentru Iohannis a fost în cel mai bun caz mimată, ceea ce întărește ipoteza că americanii mizau pe Victor Ponta și nu pe Klaus Iohannis. La fel cum o întărește și informația că pentru Ponta a ”tras” și șeful SRI, George Maior, cel debarcat din scurt, după alegeri. Aici intervine un alt moment de mare naivitate – să nu spunem altfel – a unor comentatori, care decretează că Ponta și-a organizat o vizită în SUA în februarie numai pentru a-i îngropa mediatic lui Iohannis o deplasare la Bruxelles. O teorie care a acoperit o realitate spectaculoasă, aceea că Ponta s-a întîlnit, pe parcursul vizitei, cu șefii CIA și ai Pentagonului. E mai mult decît neuzual ca un președinte ori premier să viziteze asemenea șefi la ei acasă, în general e invers. Doar premierul din Kosovo – zonă fierbinte – a mai avut, în ultima perioadă, o vizită similară la sediul CIA. Chemarea intempestivă, după alegeri, a lui Ponta la CIA aduce suspect de mult cu necesitatea unei evaluări a pagubelor, pentru că George Maior era un personaj cu responsabilități – se spune- care depășeau chiar spațiul țării noastre. Nu întîmplător, în mandatul său, SRI primise misiunea securizării cibernetice a Ucrainei. Și tot neîntîmplător, la întoarcere, Ponta a lansat în spațiul public informația că șeful CIA se interesese de soarta lui Maior. (Cam în aceeași perioadă în care filogermana Alina Mungiu saluta, fericită, noua axă București-Berlin și făcea mișto de ”atlantiști”, acei oameni care încă din regimul comunist susțineau alianța cu americanii, o aluzie mai mult decît străvezie la Liviu Maior, tatăl fostului șef al SRI). Oamenii americanilor nu mai sunt siguri pe poziții, în România, începe epurarea lor din diverse structuri și înlocuirea cu apropiați ai binomului Germania-Rusia. Deja, presa e plină de comentatori care salută – fără argumente clare, deocamdată – noua axă București-Berlin-Washington, care e nițel cam contradictorie în termeni, pentru cine cunoaște. Faptul că fostul atașat militar al Turciei la Washington, comandorul Esen Șahan – fost șef al serviciului secret al forțelor navale, om cu o poziție grea, deci, în NATO, cu cîțiva ani în urmă și adversar al regimului anti-american al lui Erdogan – e găsit recent împușcat în cap pe o bancă din București, oraș unde stătea liniștit de 10 ani, aproape că nici nu mai se comentează. Deși ar putea reprezenta un semnal destul de tăios în privința oamenilor protejați în această zonă de americani. În recentul său interviu la B1TV, Băsescu a spus, despre Ucraina, că ”e pierdută”. În mod cert, din perspectiva americană, țară care organizase, acum 10 ani, revoluția portocalie menită să o smulgă din brațele rușilor. La cum se prezintă lucrurile, nici România nu stă mai bine. Devine oarecum de înțeles de ce Washingtonul și Londra nu s-au grăbit cu felicitările după alegerea lui Iohannis. (Nu vom împinge speculațiile pînă la a explica, tot astfel, neapariția nici pînă azi a celebrului interviu al lui Iohannis în New York Times, ori închiderea redacției de limbă română a ”Vocii Rusiei” imediat după alegerea acestuia, ca și cum nu ar mai fi necesară de aici încolo. Deși ar fi tentant…) Care ar fi diferența de viziune, în termeni cît mai simpli, între SUA și Germania vizavi de Rusia? În timp ce SUA e interesată de reducerea la maxim a nefastei influențe rusești în orice regiune, Germania urmărește doar protejarea investițiilor germane în spațiul ex-sovietic și menținerea unei relații privilegiate de business cu Kremlinul. Berlinul a mîrîit zdravăn față de sancțiunile economice la adresa Rusiei, pentru că Volkswagen, Metro, Lufthansa, Adidas, HeidelbergCement ori Siemens, mari companii nemțești care operează în țara lui Tolstoi, aveau direct de pierdut. Ceea ce ar putea însemna, în viitor, mînă liberă pentru influența rușilor în răsăritul Europei, la schimb cu zbenguială în voie a firmelor nemțești în Rusia. E de bine, e de rău? Greu de spus ce va aduce viitorul. Trecutul, însă, a dovedit că atunci cînd rușii își dau mîna cu nemții, Europa sughite zdravăn. Ultima dată, ne-am ales cu un război mondial. (Bogdan Tiberiu Iacob)