Istorie

[Toni Marginean]

http://cultural.bzi.ro/au-fost-deschise-arhivele-de-la-nurenberg-cine-credeti-ca-a-fost-in-spatele-celui-de-al-doilea-razboi-mondial-42309

[Vizitator]

Mi se pare ciudat faptul  ca cineva/ceva a impins la achizitia Monsanto de catre Bayer, tranzactie de 66 mld$. O firma de chimicale cumpara o firma de produse modificate genetic? Cui serveste?

[Toni Marginean]

Mi se pare ciudat faptul  ca cineva/ceva a impins la achizitia Monsanto de catre Bayer, tranzactie de 66 mld$. O firma de chimicale cumpara o firma de produse modificate genetic? Cui serveste?

Cred ca mai trebuie sa treaca vreo suta de ani ca sa iese la iveala adevarata fata a lucrurilor!

[sandu2010]

Un documentar util generatiei tinere, si nu numai!

 

https://www.youtube.com/watch?v=GjOJ0mmmdyU

[Toni Marginean]

Grancea Rakoczy este călăul care și-a trecut în „palmares“ aplicarea pedepsei cu moartea pentru capii Răscoalei de la 1784-1785, prin zdrobirea oaselor cu roata. Informații prețioase despre sângerosul ritual sunt furnizate tocmai de scrisoarea prin care crudul personaj își cerea în urmă cu 228 de ani răsplata pentru truda sa. Călăul apare permanent în actele oficiale ale orașului Alba Iulia. În conscripţia din 1673, pe Uliţa Ţiganilor din oraşul vechi, între cele 29 de proprietăţi, locuia şi călăul. La 1784, în timpul răscoalei iobagilor români conduse de Horea, Cloșca și Crișan, responsabil de această ocupație sângeroasă era Grancea Rakoczy. Este omul însărcinat de autoritățile vremii să pună în practică una dintre cele mai drastice pedepse, frângerea trupului cu roata. Horea şi Cloşca au fost prinşi prin trădare la sfârşitul anului 1784. Ulterior, au fost încarceraţi, în celule separate, la porţile a III-a şi a IV-a ale Cetăţii din Alba Iulia. Crişan, al treilea conducător al Răscoalei, a fost întemniţat în vechiul corp de gardă al Cetății, o clădire azi dispărută, până în 13 februarie 1785, când şi-a pus capăt zilelor. Ancheta comisiei imperiale de la Alba Iulia a durat aproape o lună, până la 24 februarie 1785. Ca să se poată îndeplini ordinul împăratului de la Viena, a fost adăugat sentinţei articolul ce prevedea pedeapsa cu moartea prin zdrobirea oaselor condamnatului cu roata pentru fapte de tâlhărie şi omoruri la drumul mare, cu scopul de a da un exemplu. În sentința pronunțată la 26 februarie 1785, publicată de publicată de Claudia Băluță, se spune: „În procesul criminal intentat contra lui Horea, numit altminterea şi Ursu Nicola, din comuna Râu Mare, din Marele Principat al Transilvaniei, în etate de vreo 54 de ani, de religie neunită, căsătorit şi supus cameral, apoi contra lui Ion Cloşca din Cărpiniş, tot din Marele principat, (în etate de vreo 30 de ani, de religie neunită, căsătorit şi de asemenea supus cameral, Comisia aulică cezaro-regală ordonă prea graţios din partea Majestăţii Sale să cerceteze tulburările şi să cheme la ordine pe ţărani, a stabilit în drept, potrivit legilor preaînalte:… amândoi, Horea Cloşca, în conformitate cu articolul 62 despre tulburări şi tumulturi şi articolul 90, despre tâlharii, să fie aduşi la locul de osândă (Dealul Furcilor) şi acolo să li se frângă cu roata toate membrele corpului începând de jos în sus, mai întâi lui Cloşca apoi lui Horea, corpurile lor să fie tăiate în patru, capul şi părţile corpului să se pună (tragă) pe roate pe lângă diferite drumuri, anume în comunele unde au săvârşit cruzimile cele mai scelerate iar inimile şi măruntaiele lor să fie îngropate la locul supliciului”, se spunea în sentința dată de autoritățile austriece care stăpâneau Transilvania la acea vreme. Execuţia a avut loc în 28 februarie 1785. O descriere amănunţită a evenimentului sângeros se află în scrisoarea lui Iosif Gabri, profesor în acea vreme la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, trimisă unui prieten al său la Roma, la 2 martie 1785. „După cum prevedea sentinţa întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile nouă şi jumătate, Horea şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schizmatic (ortodox). Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă. Ei au fost însoţiţi de un escadron de cavalerie din Toscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestraşi orăşeni şi de haiduci. Batalionul pedestraşilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat la cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu şi între cavalerie şi astfel am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie din faţa mea“, relata în urmă cu 228 de ani Iosif Gabri. Punerea în practică a scenariului sângeros stabilit de autoritățile austriece a căzut în sarcina călăului orașului. Cele mai preţioase informaţii despre cel care i-a zdrobit cu roata pe conducătorii Răscoalei de la 1784-1785 apar tocmai într-o scrisoare pe care a adresat-o judelui oraşului Alba Iulia. Documentul a fost scris în limba maghiară de vreun slujbaş al oraşului în aprilie 1785, la puţin timp după execuţia conducătorilor răscoalei, în care Grancea Rakoczy a avut rolul principal. “E ştiut că în răscoala trecută mulţi din corifeii românilor au fost osândiţi şi a trebuit să-i execut după poruncă. Eram tocmit pentru execuţii tocmai atunci la Sebeş, dar am fost oprit de Nobilul Comitet pentru osândiţii de aici; îmi poruncise să nu mă mişc nicăieri din loc, căci vor fi mulţi de executat. A trebuit deci să-mi las câştigul de acolo – am şi scrisoare despre asta – ca să nu fie nicio întârziere din vina mea. Dar, deşi am executat aici pe corifeii cei mari, pe mulţi tovarăşi de-ai lor, întocmai cum cerea sentinţa şi am cărat împreună cu ucenicii mei în patru părţi trupurile lor tăiate în bucăţi, după poruncă, am cerut şi am umblat în zadar pe la slujbaşii comitatului pentru plata ostenelii mele. Rog deci pe Cinstitul şi Nobilul Jude să-mi îndrepte plângerea acolo unde crede că voi putea dobândi răsplata trudei mele, căci acesta este meşteşugul meu obişnuit şi învăţat şi dacă în acesta sufăr vreo scădere, nu-mi pot ţine nici eu vieaţa… În nădejdea plăţii m-am încărcat şi eu cu mai multe datorii. Aşteptând această dreaptă mângâiere rămân al Domnului Jude şi al Cinstitului şi Nobilului Magistrat, săracă, supusă şi credincioasă slugă. Gracea Rakoczy, Călăul Alba Iuliei“, se arată în scrisoarea trimisă de Grancea Rakoczy către judele oraşului, publicată de istoricul Gheorghe Anghel. Judele oraşului i-a respins cererea, pe motiv că nu ei l-au angajat, ci ţara, aluzie la împăratul de la Viena. În cele din urmă, cererea călăului a ajuns la Guvernul Transilvaniei de la Sibiu. Grancea Rakoczy a primit suma de 51 de florini: câte şase de cap, pentru Horea, Cloşca şi Crişan şi câte trei pentru execuţia cu roata, tragerea în ţeapă, spânzurarea şi decapitarea celor 11 ţărani răsculaţi, prinşi în lunile noiembrie şi decembrie 1784 şi care s-au aflat în închisorile de Aiud şi Alba Iulia. Ungurul care a rupt oasele lui Horea Potrivit istoricului Gheorghe Anghel, suma era echivalentă la acea vreme cu preţul unei vaci sau a douăzeci de vedre de vin. Istoricul apreciază că din conţinutul scrisorii călăului ar trebui să înţelegem mai bine personalităţile situate în vârful piramidei feudale, de la împăratul de la Viena, nobilime şi până la cel care a zdrobit cu roata, actori pricipali ai episodului sângeros al execuţiei căpitanilor eroi şi a altor sute de iobagi implicaţi în Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. În Evul mediu fiecare oraş, târg sau sat mai important îşi avea locul călăul, precum şi instrumentele şi armele necesare execuţiilor periodice. Locurile erau amenajate în pieţe publice, la intrarea în oraşe sau de-a lungul celor mai circulate drumuri. Unele toponime din judeţul Alba mai amintesc şi acum de existenţa unor locuri de tortură şi execuţie. Spre exemplu, la Alba Iulia este „Dealul Furcilor”, la Şard o „Poiană a Furcii”, între Ighiu şi Bucerdea o „Măgură a Furcii”, la Sâncel, lângă Blaj, un alt „Deal al Furcilor”, iar la Şugag un loc numit “La Furci”.

tot tradarea...n-o sa scapam de tradarea "romanilor"...a se vedea tradarea si in zilele noastre A nu se uita!Sursa articol : > http://www.2012en.ro/2013/10/ > 282012en.ro%29&utm_content=

[NICA]

Baiul este ca tradarea a devenit in ultimii 70 de ani politica de stat si o urata indeletnicire a multora.Chiar daca nu este recompensata merge pe principiul caprei (si a vecinului).

Intr-o natie dezbinata nu are cum fi altfel.

[Toni Marginean]

Si Decebal a fost tradat.........

[Toni Marginean]

EXPLOZIV!

Ce DOCUMENT au ASCUNS politicienii români în ultimii 25 de ani |
Americanii au VRUT Moldova LÂNGĂ România

În 28 Iunie 1991 Senatul SUA a emis rezoluţia 148, prin care hotărăşte că Guvernul SUA trebuie să susţină eforturile Moldovei de negociere a reunificării României cu Moldova, conform comisarul.ro Citiți documentul ascuns opiniei publice de politicienii din România şi Moldova și observați cu atenție motivele!

comisarul

comisarul.ro

Dezvăluiri și anchete exclusive din toată țara pe comisarul.ro.

„CONGRESUL 102 SESIUNEA 1 Rezoluţia Senatului 148 Pentru a exprima convingerea Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la auodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord.
ÎN SENATUL STATELOR UNITE 28 IUNIE (ZI LEGISLATIVĂ, 11 IUNIE), 1991 Dl. PRESSLER (pentru el însuşi şi Dl. HELMS) a depus următoarea hotărâre, care a fost trimisă Comitetului pentru Relaţii Internaţionale HOTĂRÂRE Pentru exprimarea convingerii Senatului că Statele Unite trebuie să susţină dreptul la autodeterminare al poporului din Republica Moldova şi Bucovina de Nord. Întrucât principatul românesc al Moldovei a apărut ca stat independent în secolul al XIV-lea;
Întrucât Moldova a fost invadată în 1806 de către Armata Rusă şi anexată de către Imperiul Rus în 1812 ca rezultat al Tratatului Ruso-Turc de la Bucureşti;
Întrucât la 15 noiembrie 1917 Guvernul Sovietic a proclamat dreptul la autodeterminare al popoarelor din Imperiul Rus şi înfiinţarea unor state separate;
Întrucât la 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării, adunarea constituantă moldovenească aleasă în mod democratic, a proclamat Moldova ca stat independent;
Întrucât la 9 aprilie 1918 Adunarea Constituantă a votat unirea Moldovei cu Regatul României;
Întrucât Statele Unite, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia şi restul statelor aliate au aprobat şi au recunoscut în mod explicit reunirea Moldovei cu România în Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920;
Întrucât forţele armate ale Uniunii Sovietice au invadat Regatul României la 28 iunie 1940 şi au ocupat estul Moldovei şi Bucovina de Nord şi Herţa, încălcând Carta Ligii Naţiunilor, Tratatul de la Paris din 1920, Tratatul General pentru Renunţarea la Război din 1928, Pactul Româno-Sovietic de Ajutor Reciproc din 1936, Convenţia pentru Definirea Agresiunii din 1933 şi principii general recunoscute ale dreptului internaţional;
Întrucât anexării Moldovei, a Bucovinei de Nord şi a Herţei s-a hotărât în mod prospectiv în anumite protocoale secrete dintr-un tratat de neagresiune încheiat între Guvernul Uniunii Sovietice şi Imperiul German la 23 august 1939;
Întrucât între 1940 şi 1953 sute de mii de români din Moldova şi Bucovina au fost deportaţi de Uniunea Sovietică în Asia Centrală şi Siberia;
Întrucât Guvernul Statelor Unite şi-a exprimat în mod repetat refuzul de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma termenilor aşa-zisului Pact Stalin-Hitler, inclusiv anexarea Estoniei, a Letoniei şi a Lituaniei în 1940;
Întrucât Guvernele Regatului Unit, Uniunii Sovietice şi Statelor Unite sunt părţi ale Cartei Atlanticului din 14 august 1941, în care semnatarele şi-au declarat „dorinţa de a nu fi martore la schimbări teritoriale care nu concordă cu voinţa exprimată în mod liber a popoarelor interesate” şi şi-au afirmat dorinţa „de a fi martore la restaurarea drepturilor suverane şi a autoguvernării către cei care au fost vitregiţi cu forţa de ele” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial;
Întrucât la 31 august 1989 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat limba română ca limbă oficială a Republicii şi a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul Sovietic în timpul ocupaţiei, ca alfabet al românei scrise;
Întrucât în martie 1990 poporul român al Moldovei a putut vota, în alegeri libere şi corecte, deputaţi pentru Consiliul Suprem al Moldovei; Întrucât la 27 aprilie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a reinstaurat steagul românesc ca steag oficial al republicii;
Întrucât la 23 iunie 1990 Consiliul Suprem al Moldovei a declarat Republica Moldova stat suveran;
Întrucât la 16 decembrie 1990 peste opt sute de mii de români s-au strâns la A Doua Mare Adunare Naţională în capitala Moldovei, Chişinău, să declare independenţa naţională a românilor din teritoriile ocupate;
Întrucât poporul Moldovei a refuzat să ia parte la referendumul sovietic din 3 martie 1991, în ciuda eforturilor guvernamentale sovietice de ameninţare şi intimidare a poporului moldovean spre a accepta un nou tratat unional;
Întrucât statele semnatare ale Actului Final de la Helsinki au acceptat principiul egalităţii între popoare şi dreptul acestora la autodeterminare;
şi, intrucât, în temeiul articolului 8 din Actul Final de la Helsinki, „toate popoarele au mereu dreptul, în deplină libertate, să-şi hotărască, când şi dacă doresc, statutul politic intern şi extern, fără ingerinţe exterioare şi să îşi urmărească după propria voie dezvoltarea politică, economică, socială şi culturală”:
Aşadar, să fie decis, în momentul de faţă, că este convingere Senatului că Guvernul Statelor Unite trebuie

1) Să susţină dreptul la autodeterminare al poporului Moldovei şi al Bucovinei de Nord, ocupate de Uniunea Sovietică, şi să emită o declaraţie cu acest scop;
şi
2) Să susţină eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod paşnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, în normele predominante ale dreptului internaţional şi în conformitate cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.”

***
Rezoluţia Senatului american are o importanţă crucială pentru recunoaşterea internaţională a dreptului României şi Moldovei de a se reuni. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, exprimată în Congresul american.
Chiar dacă au trecut 25 de ani de la adoptarea rezoluţiei Senatului, ea nu a fost abrogată de alt act emis de aceeaşi autoritate. Documentul dovedeşte că în 1991 exista pe plan internaţional un orizont de aşteptare şi recunoaştere a Reunirii Moldovei cu România.
Fostul ambasador al României la Chişinău, Aurel Preda, afirmă că Mircea Snegur a trimis de două ori delegaţi la Bucureşti pentru a negocia cu Ion Iliescu Reunirea Modovei cu România, cerând o funcţie de vicepreşedinte al României pentru Snegur, însă partea română a refuzat, dezvăluie Marius Diaconescu în Adevărul.
Aurel Preda a participat la redactarea declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova din 27 August 1991 şi a fost primul ambasador al României la Chişinău, ceea ce conferă credibilitate afirmaţiilor sale. Un lucru este cert, România a ratat în 1991 o şansă uriaşă pentru Reunificarea ţării.
În Moldova exista atunci un curent favorabil Reunirii, la fel ca în România. Liderii politici moldoveni au propus Reunirea, desigur în schimbul unor avantaje politice, cerinţe fireşti în negocierile politice. Statele Unite ale Americii au recunoscut oficial dreptul la Reunificare al României cu Moldova, iar în cancelariile europene Reunirea era aşteptată.
Deşi au existat premise favorabile Reunirii pe plan internaţional, ea nu a avut loc. De ce? Cel puţin un răspuns este cert: Ion Iliescu, preşedintele României în 1991, avea relaţii prea strânse cu Moscova şi a trădat interesul naţional al României. Sigur Ion Iliescu cunoştea Rezoluţia Senatului SUA din 28 Iunie 1991. De ce nu a exploatat-o în interesul naţional?

Istoria îl va judeca pe Ion Iliescu ca trădătorul care a ratat Reunirea Moldovei cu România în 1991. Ion Iliescu nu a reprezentat interesele poporului român în 1991! Rezoluţia nr. 148 a Senatului SUA este un document de o importanţă politică excepţională şi trebuie să stea la baza oricăror negocieri viitoare pentru realizarea Reunirii Moldovei cu România.

Best regards,

Ciuca Dan Laurentiu

Mobile: 00 40 751 011 701

[Toni Marginean]

http://ziarulrealitatea.ro/bunii-nostri-vecini-ucrainenii/

[hpavictor]

In 1992 , era pregătiri pentru un război împotriva României , în cazul unirii R+RM în formula actuală a RM .

Dacă Transnistria nu era în calcul , nu era " deranj " pentru Ucraina .

Așa că " unii " ( nu iliescu , bârlădeanu sau marțian ) ales varianta așteptării unor vremuri mai prielnice pentru reunificare .

Se pare că vremea aia se apropie !

[Toni Marginean]

La 16.12.2017 la 16:08, hpavictor a spus:

In 1992 , era pregătiri pentru un război împotriva României , în cazul unirii R+RM în formula actuală a RM .

Dacă Transnistria nu era în calcul , nu era " deranj " pentru Ucraina .

Așa că " unii " ( nu iliescu , bârlădeanu sau marțian ) ales varianta așteptării unor vremuri mai prielnice pentru reunificare .

Se pare că vremea aia se apropie !

Oare ce mai spuneți acum?

[hpavictor]

Generația aceea nu mai există  .

Prioritățile vieții sunt altele , deja sunt scrise pe agenda  globaliștilor .

[Badman]

La 16.12.2017 la 15:57, Toni Marginean a spus:

http://ziarulrealitatea.ro/bunii-nostri-vecini-ucrainenii/

 

Se pare ca nu le-a fost unora pe plac si nu se deschide link-ul

 

Pentru cei usor manipulabili si dezinformati -> Articolul a fost scris anul trecut si nu are nici o treaba cu evenimentele actuale

 

» Fără încrâncenare despre „bunii noștri vecini” ucrainenii Universul Olteniei

[validae]

Istoria e (re)scrisă de obicei de învingători....

Acum ce ar trebui să facă toate ţările asuprite de Germania nazistă, să tăbărască pe ei în amintirea atrocităţilor din timpul celui de-al doilea război ? Ce vină au ucrainenii de azi, care şi-au văzut liniştiţi de ale lor ? Că i s-a sculat lui putin să refacă URSS în timpul domniei ? Sau avea prea multe arme nefolosite şi rugineau degeaba ?

[saptemari]

Mie imi plac foarte mult hartile. Atasez doua harti lingvistice. Prima dateaza din 1871 si a doua dateaza din 1914, ambele fiind rusesti.