Superreacţia monolampă cu bigrilă1924 - O altă aniversare Titus Konteschweller

[harfa]

Avind toate datele la indemina: Diametrul bobinei 150mm , 13 colturi corespunzind cu cele 13 bolturi (cuie) pe matrita , cca 32 spire o sa incep chiar acum sa bobinez pe matrita confectionata aseara.

Am citit articolul de aici

http://www.crystalra...web/index.shtml

 

Recomandarea pentru cleiul styren dar si ideea prepararii unui clei din poliester expandat dizolvat in tiner, imi sint la indemina. Le voi incerca pe ambele.

 

 

 Voi comunica rezultatele dupa ce termin .

[harfa]

Deocamdata am obtinut o astfel de lucrare:

 

 

 

La masuratori a trebuit sa dau jos cca 1/4 spira  ca sa obtin o valoare cit mai apropiata. Probabil ca dupa ce scot cuiele o sa arate altceva. Dar inca nu tai sirma pentru ca e scumpa la vedere.

 

 

Sincer sa fiu, nu am numarat spirele, si o sa va spun de ce. In timpul bobinarii trebuie facute simultan 3 operatiuni: indreptarea sirmei care se indoaie in mina, bobinarea si numararea spirelor. Prima operatune unde se greseste e numaratoarea. Asa ca am renuntat cu intentia sa masor si sa numar la sfirsit. Bobina are 36 spire numarate dupa ce am masurat inductanta.

 

Acum insa vine treaba cea mai dificila. Scoaterea de pe matrita. O sa fac asta miine, dupa ce testez o varianta de fixare .

Editat Ianuarie 13, 2015 de harfa

[Untold]

Splendid!

Zici ca e made in Germany! 

Editat Ianuarie 13, 2015 de Untold

[feri.visky]

Nu ar fi mai indicat sa batem cuiele fara cap? Sau sa gaurim in locurile marcate si sa montam niste scobitori rotunde? Cred ca se va scoate mult mai usor bobina!

[Untold]

Nu ar fi mai indicat sa batem cuiele fara cap? Sau sa gaurim in locurile marcate si sa montam niste scobitori rotunde? Cred ca se va scoate mult mai usor bobina!

Cuiele nu cred ca e indicat sa fie batute fara cap. Eu stiu cuie care imediat sub cap, au niste striatii, care, daca ar fi trasa bobina tensionata peste ele, ar deteriora izolatia sarmei.

In schimb, se pot folosi in loc de cuie, sarme din otel ascutite la un capat, sa nu aiba acele striatii.

[harfa]

 Cuiele nu sint batute cu ciocanul. Am gaurit cu bohrmasina verticala si am pus cuiele foarte fix ....cu mina, sau am batut foarte usor cu ciocanul.

NU SE SCOATE BOBINA. Se scot cuiele! 

Cind se scot (ies usor), se procedeaza ca stringerea piulitelor la roata automobilului. Adica se scot, nu la rind ci cuiele opuse si in stea. Se prind cu un cleste patent (acum e presiune pe ele pentru ca bobina le stringe). se rotesc 2-3 grade stinga-dreapata si se trag usor avind grija ca bobina sa ramina pe loc si in acelasi timp sa nu rupem izolatia textila. Sint mai bune cuiele lucioase , mai groase (4,5-5mm) si foarte tari ca sa nu cedeze pe masura ce spirele "urca".  Eu am pus ce mi-a cazut in mina, desi stiam ca nu sint ce imi trebuie.

 

Am legat bobina cu ata inainte de scoaterea de pe cuie, pentru ca , chiar daca intentionez sa o lipesc, aceasta operatie se face dupa ce e scoasa dupa matrita. Trebuie sa o tina ceva cind e scoasa...ata.

 

Acum bobina e scoasa de pe matrita, dar inainte sa o scot, dupa ce observasem ce influenta au cuiele la masuratori, am prevazut ca e mai bine sa pun 2-3 spire in plus.

Dupa ce am scos-o de pe matrita, am masurat si avea 251microH. Am pus-o inapoi pe matrita , montind cuiele pe rind, cu mina, si de aceasta data la rind ca sa nu creez presiune. A intrat foarte usor. Am mai facut un sfert de spira , am legat si am scos. La masuratoare am obtinut ce se vede in poza.

 

Am gresit insa cind am taiat terminalul, dar sper sa pot lucra si cu aceasta lungime pentru ca va trebui ajustata pe culot. Daca va uitati atent, veti observa distanta mare intre terminale. Culotul bobinei ocupa o latura . In varianta cu culot mic (o latura intre doua virfuri) , indiferent ce aproximare rezulta in inductanta, capetele spirelor trebuie sa iasa in doua virfuri vecine (o latura).

Culotul mare , care se observa in poza radioului original acopera 3 laturi, dar contactele soclului sint tot intre doua virfuri vecine, pe o latura.

Nu se pot aduce terminalele oricum spre suruburile soclului. Ele trebuie sa urmeze directia de bobinare. 

Terminalele bobinei mele se afla la distanta de 4 laturi si se incruciseaza. Va trebui sa desfasor pe o lungime de 3 laturi ceea ce va scadea inductanta. Probabil o pot ajusta cumva , o sa experimentez. Cred ca asa cum este , dupa montarea pe culot o sa fiu foarte aproape de cota..

 

[harfa]

...am uitat sa spun: acum bobina are 40,3 spire.  Dar va ramine de 40,08 sau de 39,2dupa cum o sa pot aseza terminalele pe culot. In principiu 40spire, sirma de 0.8 .

Dimensiunile de gabarit ale bobinei:  Diametru exterior 151mm , grosime 20mm.  Culotul este de 18mm dar cred ca se "impaca "bine impreuna.

 

[harfa]

Studiind putin o bobina originala, veche, trimisa de Dl Pitagora ca model,  am observat ca acea culoare maron, nu este vopsea ci  o pelicula de shellac. Pe alocuri, aceasta pelicula s-a exfoliat, lasind sa se vada culoarea "natur" a bumbacului care acopera sirma . 

 

Asa ca bobinele noastre ramin in culoarea data prin fabricatie, asa cum se vede in poza.

 

Astazi am mai lucrat o bobina imbunatatita prin experienta capatata la prima. Va pot spune cam ce am urmarit atent pentru a obtine o bobina cit mai frumoasa:

 

1. Constructia matritei e foarte importanta.  Alegeti cuie foarte rigide. Cuiele folosite de mine nu se pot indoi. Cuiele din comertz sint foarte moi. E posibil sa aveti nevoie de cuie mai groase : 8- 10mm. Pastrati virful cuielor. O sa va foloseasca la reinstalarea bobinei pe matrita daca sint necesare ajustari. Puteti taia capul (floarea) cuiului, dar va trebui polizat sa nu aibe muchii ascutite care ar taia izolatia textila in timpul bobinarii. Perforati placa matritei inainte cu spiral corespunzator, astfel incit cuiele sa intre usor dar fest, eventual , usor batute cu ciocanul. Dupa terminarea bobinei, cuiele vor trebui trase afara si trebuie sa iasa relativ usor (cu clestele).

2. Incepeti bobinarea la cuiul 1 si terminati la cuiul 13 sau 2. Bobina noastra are fix 40 spire cu sirma de 0,8mm. 

3. In timpul bobinarii, indreptati sirma tot timpul prin intindere si frecare .

4. Cind bobinati, trageti tare de fir si asezati-l intins. Ca sa intelegeti mai bine cit de tare trebuie tras, va pot spune ca la sfirsit, cind ati terminat, trebuie "sa aveti bataturi in palma"...adica nu glumesc, trageti cit puteti de tare , fara sa-l rupeti desigur .

5. Cind bobina e gata, trebuie legata cu ata . Se leaga virfurile exterioare , si virfurile interioare. Doar asa pastrati alinierea spirelor si deci o forma cit de cit profi. Daca hotariti apoi sa le lipiti, puteti scoate ata. Eu inca nu am experimentat lipirea. Pentru moment ramin legate cu ata. Nu am folosit ata groasa pentru ca m-i se pare prea marcanta. Am utilizat ata de aceeasi culoare cu izolatia sirmei, subtire, dar foarte tare.

6. Nu puneti mai multe spire decit ar fi necesar si nu taiati sirma cind credeti ca ati terminat.

7. Dupa legarea cu ata , scoateti cuiele  astfel: incepeti cu oricare, apoi continuati cu cel din coltul opus, apoi urmatorul asezat pe axa perpendiculara primelor doua ( ca ordinea de insurubare a prezoanelor la roata auto). Ordinea aceasta , slabeste presiunea in spire, in mod oarecum uniform. Cind ati scos ultimul, puteti masura inductanta.

8. Inductanta se masoara punind un cablu al instrumentului pe terminalul de inceput al bobinei, si celalalt pe un ac infipt in izolatia textila a terminalului de sfirsit (NETAIAT).

Trebuie sa obtineti valoarea exacta sau mai mica.

9. Daca valoarea e mai mare ati incurcat-o....dar e rezolvabil cu mai multa munca.

10. Se aseaza bobina pe matrita si se infig cuiele inapoi, de aceasta data unul cite unul, la rind. Ultimile cuie se inclina usor pe interior, se infige virful in spatiul ramas liber al gaurii, si apoi se indreapta pentru a impinge bobina si ocupa pozitia corecta.

11. Acum bobinati necesarul de spire pentru a ajunge la valoarea corecta. Necesarul se stabileste relativ usor prin comparare la masuratori, raportind valoarea la numar de spire. Apoi legati noile spire cu ata asa cum ati legat initial bobina.

12. Daca la masuratori aveti inductanta prea mare, ati bobinat prea mult. Va trebui sa desfasurati, dar si sa refaceti legaturile cu ata ale bobinei.

 

Obtinerea unei bobine cu spire perfect aliniate e destul de dificila, deoarece , in timpul bobinarii, cuiele capata o inclinare spre centru, aparent superficiala. Acest fenomen, da lejeritate spirelor anterioare, care , incet ies  din aliniament. Legarea cu ata  le reaseaza oarecum pe pozitie , dar doar dupa ce este legata si partea interioara.

Am citit instructiunile Dlui Pitagora si le-am urmat, dar am adaptat si la conditiile mele de lucru. Singura diferenta a aparut la faptul ca m-i s-a parut mai practic sa pun mai putine spire, apoi sa adaug, decit sa pun mai multe si apoi sa desfasor. Acest lucru e dictat de faptul ca am gasit oarecum dificila operatiunea de legare a spirelor. Si in consecinta , consider ca e mai usor sa mai legi 1-3 spire, decit sa desfaci spire care duc la refacerea intregii operatiuni de legare a bobinei. 

 

Va urez succes

[harfa]

Iata masuratorile dupa definitivarea legaturilor si taierea terminalelor.
La una din bobine am pus intentionat o spira in plus deoarece la 40,5 spire avea 255 cu terminalele la antipozi. Ca sa apropii terminalele la boltul 1 si 13 trebuia sa scot sau sa adaug 0,5 spire aducind-o la 246 respectiv 266 microH. Am preferat valoarea mai mare. Culotii, nu sint fixati. I-am pus doar pentru poza.  Spirele sint doar legate nu lipite. Nu cred ca am motive sa le lipesc. Ramin asa.

Editat Ianuarie 15, 2015 de harfa

[Untold]

Frumos!

Sunteti un adevarat artist! Felicitari!

[Enulescul]

Bună ziua,
 

Am citit instructiunile Dlui Pitagora si le-am urmat, dar am adaptat si la conditiile mele de lucru.

 Respectele noastre domnule Harfă,

  Ne străduim întotdeauna (chiar dacă uneori nu reiese foarte explicit din text) să prezentăm bricolajele noastre ca experimente personale ce pot fi (şi char trebuie să fie) adaptate de cei ce doresc să le urmeze. Ne bucurăm că aţi înţeles aceasta şi (mai ales) ne încîntă rezultatele la care aţi ajuns. (Gabioanele dumneavoastră sînt superbe!)

 

 

Zici ca e made in Germany!

 Respectele noastre domnule Untold,

  Este amuzant că de această dată afirmaţia dumneavoatră nu prea se potriveşte: Dacă comparăm gabioanele făcute de noi la Leverkusen (deci „Made in Germany”) cu cele ale domnului Harfă („Made in Recaş”) avantajul este net de partea celor din urmă...

  Dar să ne întoarcem la superreacţiile monolampă cu bigrilă:

 

§. 14.

Montajul „undametru”

  Nu putem părăsi domeniul superreacţiilor monolampă cu bigrilă fără a cerceta măcar în treacăt posibilitatea unei superreacţii cu casca în circuitul grilei auxiliare întrezărită în cursul experimentelor de la „Undametrul cu bigrilă 1925”

 

http://www.elforum.info/topic/94057-undametru-cu-bigrilă-1925/?p=1041800

 

  Acolo, la „Plaja 2” avem un oscilator de radiofrecvenţă funcţionînd simultan pe aceeaşi lampă bigrilă cu un oscilator sinusoidal de frecvenţă mai joasă, deci sînt întrunite condiţiile de bază pentru un receptor cu superreacţie.

  Este improbabil ca Titus Konteschweller să fi folosit o astfel de schemă pentru aparatul său. De altfel, schema scoasă pe aparat de M Joly indică fără urmă de îndoială conectarea căştii în circuitul anodic. Totuşi, din curiozitate şi pentru că (tot) avem la îndemînă platformele experimentale cu toate perifericele necesare şi (mai ales) pentru că putem folosi din nou bigrila mai slabă DZ 1 METAL MAZDA 4 V – 50V ne-am încumetat şi la acest experiment:

 

14 1. Montajul şi schema III

 

  De data aceasta am făcut ştrapul pe bornele circuitului anodic şi am conectat casca la bornele circuitului grilei auxiliare:

 

14 2. Modificări pentru montajul III

 

  Cu un condensator de grilă C₁ = 220 pF o rezistenţă R = 2,2 MΩ şi condensatorul de decuplare al căştii C₂ = 2 nF, bigrila DZ 1 METAL MAZDA 4 V – 50V funcţionează în schema de superreacţie monolampă cu casca în circuitul grilei auxiliare. Nici aici performanţele montajului nu se deosebesc substanţial de cele ale montajelor anterioare.

  Evident, ţiuitura generatorului de eşantionare se aude mai pronunţat, înfăşurarea căştii fiind chiar inductanţa unde este generată, dar după un timp urechea se acomodează.

 

  O clipă am fost tentaţi să probăm şi posibilitatea de funcţionare a unei superreacţii monolampă cu bigrilă „push-pull”, cu o cască în grila auxiliară şi alta în anod după schema imaginată la „Undametrul cu bigrilă 1925”:

 

14 3. Superreacţia monolampă cu bigrilă Push-Pull

 

dar din lipsa unei perechi de căşti adecvate şi avînd deja sentimentul că ne-am îndepărtat prea tare de subiectul nostru, am amînat pentru altă ocazie acest experiment.

 

Lampă erzaţ

  Dacă aţi avut răgaz să parcurgeţi topicul „Undametrul cu bigrilă 1925” sînteţi la curent cu problemele care intervin la încercarea de a reproduce montajele funcţionînd cu bigrile, folosind erzaţuri de lămpi obţinute prin resoclarea pentodelor „moderne”. Cu gîndul la cei care (poate) ar dori să reproducă superreacţia monolampă cu bigrilă dar nu posedă o bigrilă, şi (mai ales) deoarece dorim să curmăm experimentele noastre cu bigrile „originale”, ne-am decis să îndreptăm căutările noastre către o lampă erzaţ.

  Natura montajelor în care acest erzaţ va trebui să funcţioneze ne-a făcut să alegem pentoda soclată ca transitron. Ne aducem aminte că transitronul emulează rezonabil funcţionarea bigrilei în jurul plajei „Negadin”, şi că tocmai pe acesta se bazează schemele de superreacţie la care am ajuns. Pentru erzaţ am ales pentoda rusească 2Ж27Л, care fiind concepută pentru aplicaţii militare este foarte robustă şi care a dat rezultate bune la experimentele Negadin din 2011. (http://www.proradioantic.ro/index.php?x=articole&id_stire=126). Drept care am bricolat două socluri-culoturi de trecere pentru faza experimentală:

 

14 4. Socluri-culoturi de trecere pentru erzaţ cu 2Ж27Л.

 

 

 

  Va urma,

  Cu respect,

Pitagora Schorsch

 

[harfa]

  Am reusit sa fac un altfel de culot. Se apropie de forma celui de la bobina din poza originala, dar am facut citeva imbunatatiri. Mi-am permis modificarile din doua motive:
1. nu stim daca ce vedem in poza este complet original (ma refer la bobina Gabion , incluzind culotul).
2. fixarea bobinei cu surub , pare mai aproape de imaginea unui culot realizat industrial.
  Acest model de culot e mult mai dificil de realizat si consuma si foarte mult material.  Se observa ca sint doi culoti , putin diferiti. Cel demontat e facut din resturi.
Partea lunga de deasupra (aripioarele), este facuta dintr-o fisie de ebonita , taiata dintr-o placa de 4mm , slefuita si indoita la cald, direct pe matrita pe care am facut bobina.  Ebonita devine maleabila prin incalzire la cca 80 grade dar la indoire, chiar si calda, se poate rupe. Modelarea am facut-o cu degetele descoperite (cam arde, dar nu tare). Incalzirea am facut-o deasupra flacarii de la aragaz , cu atentie sa nu ia foc.
In virful prismei triunghiulare am pus o piulita de bronz, careia i-am polizat fetele devenind dreptunghiulara si foarte ingusta. Am taiat cu bomfaierul, un canal lat de cca 5mm si am lipit piulita pe care apoi am ingropat-o in praf de ebonita si cyanoacrilat.
Apoi am slefuit fetele . Tot timpul cit am instalat piulita, surubul era infiletat in ea. Am miscat de el continuu ca sa nu se lipeasca.

Partea cea mai dificila este sa mentii pozitia verticala a picioruselor de contact . Cel mai bine este sa se dea gaurile pentru picioruse, dupa ce culotul este complet.



In imaginea urmatoare este unul din modelele experimentale trimise de Dl. Pitagora. In stinga este cu bobina cu care a sosit.
In dreapta este cu bobina facuta de subsemnatul , nu pentru acest model, ci pentru replica.

[harfa]

Am o colectie de citeva sute de numere din  "Ziarul Stiintelor si Calatoriilor" aparut in Romania.  Anul 1927 era anul 31 al acestei editii. Avea ceva vechime!
In numarul 40 din Marti 4 Octombrie 1927, am gasit aceste informatiuni (ca sa fiu in ton cu vremea) despre "RADIOFERMECATORUL" cu bigrila.

Editat Ianuarie 20, 2015 de harfa

[feri.visky]

Multumim pentru documentare... foarte interesant!

[Enulescul]

Bună ziua,

 

Multumim pentru documentare... foarte interesant!

Respectele noastre domnule Visky,

Ne alăturăm pe de-a-ntregul cuvintelor dumneavoastră.

 

  Am reusit sa fac un altfel de culot... 

..."Ziarul Stiintelor si Calatoriilor"...

...modelele experimentale trimise de Dl. Pitagora...

Respectele noastre domnule Harfă,

Culotul reuşit de dumneavoastră arată (sincer) mai profesional deît cel original!

Revistele ce le aveţi în colecţie sînt o sursă excepţională pentru studiul nivelului construcţiilor propuse amatorilor în România interbelică.

Ne străduim să ajungem cu expunerea noastră la descrierea realizării (cu piese şi astăzi relativ curente ) a unei machete (fără pretenţia de a egala replica realizată de dumneavoastră) care să amintească de superreacţia monolampă cu bigrilă Dr. Titus 1924

 

§. 15.

Montajul cu eşantionare sinusoidală cu lampă erzaţ

 

  Înainte de toate am simplificat cablajul pe platforma „Beta”: C₅, condensatorul de telefon, cel de adaptare al capacităţii condensatorului variabil şi C₂ în paralel pe selful L₂ au fost cablate fix. Am păstrat soclurile care permit schimbarea rapidă a componentelor numai la grupul RC de grilă (R şi C₁):

 

15 1 Cablaj simplificat

 

  Bobina Béres am conectat-o ca şi la platforma „Alfa” tot pe placa frontală cu un pin înfipt în bucşa întoarcerii grilei auxiliare şi celălalt legat la + 27 V cu un cablu (negru) scurt cu crocodili (Ecartamentul bucşelor pe placa frontală este 20 mm iar cel al pinilor bobinei 16 mm):

 

15 2 Bobina Béres şi cutia de baterii.

 

  Ne-am luat răgazul să punem bateriile ce constituie sursa anodică în aceeaşi cutie de ţigări de foi ce conţinea deja bateriile de încălzire a filamentului. Bineînţeles am redus sursa de filament de la 4,8 V (patru acumulatori de 1,2V) la 3V (două baterii de 1,5 V). Am lăsat valorile pieselor ca la bigrila originală, (C₁ = 220 pF, R = 2,2 MΩ, C₅ = 10 nF, C₂ = 2 nF L₂ = 180 mH.) am echipat platforma experimentală cu gabion şi lampă erzaţ şi am pornit montajul:

 

15 3 Schema şi montajul IV

 

  Crescînd progresiv încălzirea, pe la 1,68 V începe să se audă în căşti un ţiuit relativ puternic şi foarte jenant cu frecvenţa de 2-3 kHz. Frecvenţa şi amplitudinea lui variază foarte puţin, rămînînd aproape constante pe întreaga plajă de variaţie a tensiunii de filament. „Pe dedesubt”, pe la 2,12 V se aude fîşîitul superreacţiei, se aud şi posturi de radiodifuziune puternic interferate şi relativ încet ţiuitul de 8 kHz. (Pe care am ajuns să-l considerăm „obişnuit” la superreacţiile D^R. TITUS.)

  Ne aşteptam ca 2Ж27Л soclată ca transitron să nu reacţioneze absolut identic cu o bigrilă autentică, dar recunoaştem că noutatea fenomenului ne-a surprins.

  După cîteva încercări nereuşite de a modifica tensiunea anodică, modificînd în limite restrînse valorile grupului RC de grilă constatăm că frecvenţa oscilaţiei ce jenează şi interferează audiţia se modifică.

  Ne amintim dintr-o dată că în diagrama comparativă a curenţilor funcţie de tensiunea grilei de comandă dată domnul Wolfgang Holtmann în articolul:

„Ersatz für die alten Doppelgitterröhren“

de pe Radiomuseum:

http://www.radiomuseum.org/forum/ersatz_fuer_die_alten_doppelgitterroehren.html

tensiunea de blocare a unei bigrile veritabile (RE074d) este de – 4 V iar cea a lămpii 2Ж27Л soclată ca transitron este de abia – 1 V.

  În mod cert, cu valorile actuale ale grupului RC, condensatorul C₁ se încarcă la mai mult de – 1 V şi lampa intră în autoblocare cu o frecvenţă de 2 – 3 kHz, pe lîngă faptul că oscilează în şi radiofrecvenţă şi pe 8 kHz. Aceasta explică interferenţele puternice şi tonul persistent de joasă frecvenţă.

  Pentru a împiedica condensatorul C₁ să se încarce la o tensiune negativă prea mare, trebuie mărit curentul de descărcare. Micşorarea valorii rezistenţei de scurgere nu este o opţiune, datorită distorsiunilor de neurmărire ce ar rezulta la demodularea semnalului şi a atenuării suplimentare a circuitului oscilant. De aceea am încercat scurgerea electronilor acumulaţi pe armătura dinspre grilă către un potenţial (cam cu un ordin de mărime) mai mare legînd aceeaşi rezistenţă de scurgere în paralel pe condensatorul de cuplaj. Ne amintim că cealaltă armătură a condensatorului este legată la potenţialul anodic. (+ 27 V). Cu acest artificiu se măreşte (tot cam cu un ordin de mărime) curentul de descărcare al condensatorului de grilă păstrîndu-se aceeaşi valoare a rezistenţei R:

 

15 4 Schema şi montajul V

 

  Astfel, autoblocarea nu mai apare şi montajul funcţionează cu lampa erzaţ cam cu aceleaşi performanţe ca cel cu lampa originală.

 

 

  Va urma,

  Cu respect,

Pitagora Schorsch

Editat Ianuarie 23, 2015 de Enulescul