Superreacţia monolampă cu bigrilă1924 - O altă aniversare Titus Konteschweller

[Untold]

Buna ziua.

 

Va multumesc pentru aducerile aminte privitoare la replicarea bigrilei pentru anumite moduri de functionare.

Citisem si eu despre acest lucru, insa, punand 3 scheme, mi-am zis, in exuberanta mea ca poate vor fi bune la ceva.

 

Urmand zilele "tragerii la gura sobei", cu o cana de vin fiert cu scortisoara si miere de albine, voi experimenta functionarea bigrilei replicata din pentode subminiatura 6Ж1Б,  6Ж1П, ("big brother"-ul lui 6Ж1Б),  si din 1Ж29Б-В, adica, tot ce am la dispozitie in materie de pentode ipotetic "apte" pentru replicarea bigrilei.

Iar cum, prin bunavointa si generozitatea unui user de pe acest forum, urmeaza sa-mi soseasca mai multe bucati de12Ж1Л si 2J27L, le va sosi si lor randul pentru replicarea bigrilei. 

 

Desigur, voi posta aici rezultatele experimentelor mele din care sper sa trag ceva invataminte. Iar de vor fi sortite esecului, tot vor fi bune la ceva: pot fi folosite ca exemplu negativ!

 

.

[feri.visky]

Este interesant ca in cartea "rosie" Konteschweller nu aminteste de superreactia cu bigrila...

[Untold]

Buna dimineata.

 

Revin cu o intrebare: 12J1L se poate resocla la fel ca 2J27L pentru supereactia Dr.Titus? Din pacate, unul din cele 2 tuburi 2J27L pe care le-am primit, are filamentul intrerupt, dar am vreo 7 buc. 12J1L bune.

Nu ma deranjeaza ca 12J1L are filamentul la 12V si consuma 75mA, receptorul va fi stationar si va fi alimentat dintr-un transformator, pentru tensiunea anodica voi face sursa reglabila.

 

Va multumesc.

[feri.visky]

Teoretic ar trebui sa functioneze pentru ca cele doua tuburi sunt echivalentele RV2P400 (2J27L) respectiv RV12P2000 (12J1L) ale tuburilor Wehrmacht. Practic trebuie experimentat, cu siguranta ca cel de al doilea se alimenteaza la tensiuni mai mari.

[Enulescul]

Bună ziua
 

... voi posta aici rezultatele experimentelor mele...
...12Ж1Л se poate resocla la fel ca 2Ж27Л pentru supereactia Dr.Titus?...

 
Respectele noastre domnule Untold,
  Credem că veţi obţine o satisfacţie proprie mai mare şi mai mult respect din partea celor ce vă citesc dacă în loc să postaţi scheme culese la întîmplare în internet, veţi posta experimente proprii însoţite de descrierea lor suficient de amănunţită ca să poată fi reproduse şi de alţii.
  La o analiză foarte superficială pare îndoielnic că schema cu tranzistoare va putea funcţiona ca negadin: Vă amintiţi desigur că în oscilatorul Numans-Roosenstein (ce stă la baza negadin-ului) grila auxiliară reinjectează un curent (comparabil cu cel anodic) în circuitul de intrare. Niciuna din porţile MOS-FET-ului nu pare capabilă de aşa ceva.
  Aceeaşi observaţie pentru pentoda cu intrările pe prima şi a treia grilă. Ştiţi desigur că simplificînd (mult) clasificarea, grilele sînt de două categorii: grile cu construcţie robustă capabile să preia un curent relativ important din fluxul electronic ce trece prin lampă (grila a doua a pentodei de pildă) şi grile cu construcţie mai fină ce s-ar încălzi/deforma (şi produce scurt-circuite între electrozi) la preluarea unui curent mai mare. (Grila întîa şi a treia a pentodei.) În exploatarea obişnuită acestea sînt polarizate uşor negativ şi teoretic resping electronii. (Deci nici vorbă de curent.) Este deci îndoielnic că o pentodă cu prima sau a treia grilă preluînd un curent comparabil cu cel anodic va funcţiona multă vreme.
  Schema cu două pentode ar avea (teoretic) cele mai mari şanse să funcţioneze, căci poate debita pe grila interioară un curent comparabil cu cel anodic, dar nu îndrăznim să facem complet abstracţie de defazajul introdus de cuplajul capacitiv dintre cele două pentode...
  Desigur, aţi observat că 2Ж27Л este cu încălzire directă şi 12Ж1Л cu încălzire indirectă, deci în orice caz resoclarea nu poate fi la fel şi nici comanda punctului de funcţionare din încălzirea filamentului. Credem că nu este nevoie să vă reamintim că nici pin-out-ul nu este chiar la fel. Pe urmă nu ne este clar la care aparat D^R. TITUS vă referiţi: monolampa sau bilampa. (Primul folosind bigrile şi al doilea triode.) În al treilea rînd, urmărind articolele şi postările noastre veţi fi remarcat că noi am folosit cu precădere lampa 2Ж27Л pentru erzaţuri. Nu avem multă experienţă practică cu 12Ж1Л şi deci nu putem să vă dăm un sfat competent. Asta însă nu trebuie să vă împiedice să experimentaţi aşa cum vă îndeamnă şi domnul Visky. În principiu orice pentodă cu grila a treia independentă poate fi resoclată şi ca triodă şi ca bigrilă-transitron sau bigrilă-mixer.
 

Este interesant ca in cartea "rosie" Konteschweller nu aminteste de superreactia cu bigrila...

Respectele noastre domnule Visky,
Într-adevăr inexistenţa menţiunilor monolampei cu bigrilă în lucrările de sinteză din epocă posterioare anului 1924 la care am avut acces, (P. Hemardinquer 1926, Paul Berche 1932 şi mai ales Mihail Konteschweller 1932) este greu de explicat şi face cu atît mai dificilă reconstituirea la care am pornit.
 
 
 
Pregătiri
  Pentru experimentarea celor două scheme posibile ale superreacţiei monolampă cu bigrilă în speranţa de a obţine noi indicii cu privire la schema reală folosită de Titus Konteschweller în 1924va trebui să pregătim pe de o parte platforme experimentale adecvate şi pe de altă parte periferice care să le completeze.
 
§.7
Platformele experimentale
  Ca să nu mai pierdem timpul construind breadboard-uri dedicate am dat jos de pe raftul unde erau exilate, ce a mai rămas din fostele versiuni „Alfa” şi  „Beta” ale negadinului din 2011:

http://www.proradioantic.ro/index.php?x=articole&id_stire=126.

Ambele au fost de atunci reechipate şi au slujit cu credinţă, relativ recent, la  căutările zadarnice ale unei lămpi erzaţ pentru undametrul cu bigrilă:

http://www.elforum.info/topic/94057-undametru-cu-bigrilă-1925/

şi credem că mai pot fi folosite şi pentru superreacţia monolampă „Titus 1924”.
  Deşi uşor răvăşite de experimentele (mai mult sau mai puţin reuşite) ce au bîntuit peste ele, mai au echipamentul de bază: Cîte un condensator variabil cu acord fin coaxial, cîte un reostat dublu (cu reglaj fin coaxial) cîte o replică de soclu „D” de bigrilă (cu cinci bucşe), cîteva replici de piese (condensatoare şi rezistenţe) şi borne (suficiente) pentru făcut ştrapuri sau combinaţii direct pe placa frontală.
 

7 1 Platforma „Negadin Alfa”

 

7 2 Platforma „Negadin Beta”

 
  Acest fel de montare al aparatelor foarte răspîndit prin anii ’20 - 30, - o placă frontală izolantă verticală pe care se pun comenzile prinsă de o scîndură orizontală pe care se pun piesele - combină iscusit avantajele breadboard-ului cu sobrietatea esteticii „cabinet”. Scîndura este folosită ca breadboard la experimentele inerente oricărui început şi odată găsită o soluţie, ansamblul se introduce într-o incintă („cabinet”) rămînînd vizibilă numai placa frontală pe care se găsesc doar organele de comandă şi bornele de legătură cu exteriorul. Modificările ulterioare sînt uşor de făcut şi rămîn „invizibile” dacă nu cuprind şi vre-un organ de comandă.
  De fapt placa frontală „dintr-o bucată”, acoperind optic piesele de pe breadboard, apare în evoluţia montajului abia la sfîrşit. În faza experimentală de la început, fiecare comandă (condensatorul variabil, reostatul) posedă micul său panou, doar cu scop utilitar (susţinere/prindere) redus la strictul necesar ca să nu obtureze prea mult din restul pieselor.
  Bricolatul direct pe un breadboard prevăzut deja „cu faţă” este ceva mai anevoios, căci trebuie avut montajul pe masă „în profil” dar oricum este de preferat experimentării direct pe aparatul „cutie” unde pentru orice mică schimbare trebuie răsturnat totul.
 
Periferice
Gabionul
  Una din trăsăturile esenţiale ale montajului pe care pornim să-l experimentăm este colectorul de unde redus la o simplă bobină gabion (e drept cu diametrul de 15 cm). Pentru a compacta instalaţia am hotărît că bobina poate fi amplasată într-un colţ al breadboard-ului ceea ce scurtează şi simplifică legăturile la intrare fără (sperăm noi) să stînjenească prea mult accesul la celelalte piese. (De altfel suportul este fixat într-un singur şurub şi poate fi mutat lesne la nevoie) Am fabricat o replică de suport de bobină şi am amplasat-o într-un colţ:
 

7 3 Suportul gabionului şi amplasarea lui.

 
  În ceea ce priveşte realizarea practică a gabionului vom încerca să ne ghidăm după informaţiile date de domnul M. Joly: 32 de spire cu sîrmă CuBB Φ 0,8 mm.
  Făcînd un calcul cu o aproximaţie rezonabilă reiese o inductanţă de 255 µH ceea ce nu prea se potriveşte cu condensatorul variabil de 500 pF cu care ar trebui să acopere gama de unde medii. Teoretic pentru o inductanţă pură de 255 µH ar trebui o capacitate cam de 360 pF pentru frecvenţa limită inferioară (525 kHz) a gamei de unde medii. Nu stăm acuma să ne întrebăm dacă condensatorul variabil din aparatul original are într-adevăr 500 pF sau a fost trecut astfel pe schema desenată cu mîna pentru că aceasta este valoarea uzuală sau dacă gabionul din poză fiind interşanjabil este chiar cel original, (deşi are aerul) dorim doar să putem demara experimentele de la un set cît mai realist de valori inductanţă/capacitate al circuitului de intrare.
  Un ajutor teoretic am găsit tot în lucrarea domnului Paul Berché „PRATIQUE ET THÉORIE DE LA T.S.F” („Practica şi teoria telegrafiei/telefoniei fără fir”) prezentată deja în paragraful § 2. La începutul capitolului dedicat superreacţiilor (cînd face consideraţii teoretice generale) domnul Berché spune:
 

7 4 Berché despre circuitul de intrare.

 
Adică: „Pe de altă parte, pentru a favoriza producerea de oscilaţii libere de amplitudine maximă în circuitul de grilă de care depinde la urma urmei forţa recepţiei trebuie realizat un circuit oscilant de grilă (circuit de acord propriu-zis) în care raportul selfinductanţă/capacitate este cît mai mare posibil. Acest circuit trebuie executat cu multă grijă astfel încît să aibe pierderi cît mai mici în înaltă frecvenţă şi o rezistenţă de înaltă frecvenţă redusă. Această ultimă condiţie explică de ce superreacţia funcţionează bine pe cadru sau antenă mică şi nu pe antenă normală. De altfel marea sensibilitate a dispozitivului face de prisos utilizarea colectorilor de unde de mare suprafaţă.”(Sublinierile cu litere grase ne aparţin.)
  Metoda de bobinare „gabion” folosită la bobina-antenă a aparatului original este concepută cu scopul de a micşora capacitatea interspire, deci pierderile în înaltă frecvenţă. Apoi, alegerea unei sîrme groase (Φ 0,8 mm) reduce mult rezistenţa înfăşurării.
  Pentru a obţine un raport inductanţă/capacitate favorabil, am hotărît, să reproducem (pe cît posibil) înfăşurarea originală (255 µH) şi să folosim un condensator variabil cu capacitate maximă de 320 pF. Orice bobină reală (chiar bobinată gabion) are o capacitate intrinsecă care poate fi redusă dar nu anulată. Sperăm, bobinînd îngrijit să atingem cam 30 - 40 pF capacitate intrinsecă, care, adunată cu cea a condensatorului variabil, să permită circuitului oscilant rezultat să acopere fără probleme gama de unde medii.
 
  Va urma,
  Cu respect,
Pitagora Schorsch

Editat Decembrie 12, 2014 de Enulescul

[harfa]

Am reusit sa confectionez cutia pentru modelul monolampa Titus Konteschweller.

Din experiante anterioare, am observat ca ar fi necesara si o cutie pentru baterii. Am adaptat un model pe care se aseaza radioul ca pe un postament.
Dupa asezare , acesta ramine "prins" in spatiul foarte exact , dar se pot aduga doua "clipsuri" laterale din bronz care nu le-am facut fiind optionale.

Cele doua placi vor fi din bachelita. Placile nu au perforarile necesare,  pentru ca nu  am piesele care urmeaza sa fie montate si nu cunosc dimensiunile si pozitionarea lor.

Cutia din poze o voi dona Asociatiei Colectionarilor de radiouri vechi.
Poate fi ridicata de la magazinul din Calea Aradului 103. Daca doriti, Dl. Visky, puteti trimite pe cineva sau veni personal, oricind doriti pentru a prelua "jucarelele".


Iata citeva imagini:

VA UREZ SARBATORI FERICITE TUTUROR

[feri.visky]

Va multumesc pentru donatie, ne-ati facut o surpiza pe cinste! Si ma incitati sa reproduc aparatul conform schemei care se va finaliza...

[Enulescul]

Bună ziua
 

Am reusit sa confectionez cutia pentru modelul monolampa Titus Konteschweller.

 

Respectele noastre domnule Harfă,
Superbă cutie!. Şi ideea cu bateriile în suport este grozavă!
 

... reproduc aparatul conform schemei care se va finaliza...

 

Respectele noastre domnule Visky,
Încercăm (pe toate căile) să ajungem la o schemă cît mai aproape de cea reală. Din păcate nu putem şti dacă vom izbuti şi cît va dura. Va trebui să vă înarmaţi cu răbdare...
 

 

§. 8.

Construirea gabionului

  În primul deceniu al radiodifuziunii (1922 -1932) bobinele „Gabion” s-au bucurat de multă atenţie mai ales din partea amatorilor căci sînt simplu de construit şi au calităţi electrice bune. (Capacitate interspire mică deci pierderi reduse.) Am extras un pasaj din cartea „Toate Tainele Radiofoniei” în care se explică construirea unui şoc de radiofrecvenţă pentru un receptor de unde scurte folosind tehnica „Gabion”

 

8 1 Gabion „Toate Tainele Radiofoniei”

 

  Veţi remarca că în fragmentul selectat se explică construcţia unei înfăşurări cu diametrul de 4 cm cu 9 coţuri, bobinată „peste un cui, sub un cui”. Gabionul care dorim noi să-l obţinem are un diametru de 15 cm, 13 colţuri şi este bobinat „peste două cuie, sub două cuie", dar principiul este acelaşi:

 

8 2 Modul de bobinare „peste două sub două”

 

  Spirele sînt înfăşurate în sens direct trigonometric, încep şi se sfîrşesc la cuiul 1 sau în dreptul lui. Prima spiră am desenat-o cu portocaliu, a doua cu verde, a treia cu albastru şi a patra cu roşu. La acest mod de bobinare abia a cincea spiră devine paralelă cu prima, (a şasea cu a doua, etc...) lucru care are darul să micşoreze substanţial capacitatea interspire.

  Ca să ne „facem mîna” am încercat mai întîi cu bucăţi de sîrmă veche puse cap la cap. Cumpărasem mai demult la un tîrg de vechituri o grămadă de piese „de epocă” ce conţinea şi cîteva gabioane de diametru 8 ÷ 9 cm:

 

8 3 Modele de gabion „autentice” = surse de materie primă.

 

  După ce le-am studiat suficient, le-am desfăcut şi am înnădit sîrma lor, după trebuinţele noastre (de altfel, era deja înnădită pe bobinele originale), ca să facem cîteva gabioane de probă pentru a avea cu ce demara experimentarea montajului şi pentru a găsi cea mai simplă şi eficientă metodă de a realiza o astfel de înfăşurare:

 

8 4 Gabion de probă din resturi de sîrmă

 

  După cîteva încercări şi rebobinări, am obţinut (după cum se vede) inductanţe de valori utile scopurilor noastre. Se va vedea în montaj dacă şi capacităţile intrinseci corespund.

 

 

  Pentru cei dornici să-şi construiască şi ei astfel de bobine ilustrăm amănunţit mai jos modul în care am operat. (Şi despre care credem că ar fi simplu şi eficient)

Disclaimer

Persoanele alergice la explicaţii amănunţite sînt rugate să citescă rîndurile ce urmează cu ochii închişi sub ochelari de protecţie opaci şi cu antifoane pe urechi!

§. 9.

Bobinarea înfăşurării gabionului

  Ne-am confecţionat un „gabarit pentru bobinarea unui self gabion” după modelul din „Toate Tainele Radiofoniei”, folosind însă un diametru de 15 cm şi 13 cuie:

 

9 1 Placa şi cuiele

 

  Am început bobinarea conform schiţei colorate prezentată în paragraful anterior. Vă rugăm să nu vă alarmaţi: Pozele provin din secvenţa de fabricare a unui gabion „de exerciţiu” unde am folosit un rest de sîrmă fără izolaţie textilă (CuEm Φ 0,63 mm) mai mult cu scopul de a vedea cum „se aşează” spirele decît de a obţine o înfăşurare cu pierderi reduse.

 

9 2 Prima şi a doua spiră

 

  Prima spiră începe de la cuiul 1. Trece peste cuiele 1 şi 2, pe sub 3 şi 4, peste 5 şi 6, pe sub 7 şi 8, peste 9 şi 10, pe sub 11 şi 12, peste 13 şi 1 şi devine spira 2. Trece pe sub cuiele 2 şi 3 peste 4 şi 5, pe sub 6 şi 7, peste 8 şi 9, pe sub 10 şi 11, peste 12 şi 13, şi cînd trece pe sub cuiul 1 se transformă în a treia spiră şi mai trece şi pe sub cuiul 2.

 

9 3 A treia şi a patra spiră

 

  A treia spiră trece peste 3 şi 4, pe sub5 şi 6, peste 7 şi 8, pe sub 9 şi 10, peste 11 şi 12 şi pe sub 13 şi 1. În dreptul cuiului 1 devine a patra spiră, care trece peste 2 şi 3, pe sub 4 şi 5, peste 6 şi 7, pe sub 8 şi 9, peste 10 şi 11 pe sub 12 şi 13 şi ajunge la cuiul 1. După cum am mai spus, după a patra spiră, a cincea se suprapune peste prima, a doua peste a şasea şi aşa mai departe.

  De obicei se bobinează cîteva spire în plus, urmînd, după scoaterea de pe gabarit, să se măsoare inductanţa rezultată şi reducînd spiră cu spiră şi din nou măsurînd să se ajungă la o valoare rezonabil de apropiată de cea necesară. Înfăşurarea nu poate fi scoasă de pe cuie pînă nu este legată. Altfel, pachetul de spire se desface.

 

9 4 Înfăşurarea gata şi ridicarea pentru legat.

 

  Pentru a le putea lega mai comod, după terminarea bobinatului, se ridică cu grijă spirele în sus pînă la floarea cuielor şi se introduce, între scîndură şi înfăşurare, o riglă de lemn pe cant care ţine spirele la distanţă de scîndură.

 

 

§. 10.

Legarea înfăşurării gabionului

  Ne-am procurat 1,5 m de aţă groasă şi solidă (am „subtilizat” din aţa de bucătărie cu care se leagă friptura) şi am început ligatura:

 

10.1 Primul ochi

 

  Credem că la această fază imaginile vorbesc de la sine:

 

10.2 Primul ochi şi primul nod

 

  Pentru a obţine o înfăşurare compactă, se trage bine de sfoară înainte de a se face nodul.

 

10.3 Al doilea ochi şi al doilea nod

 

  Aici probabil ar mai trebui precizat că la al doilea cui se trage toată sfoara spre dreapta înainte de a se încheia ochiul şi apoi se face nodul. (strîns)

10.4 Ligatura completă şi gabionul scos de pe cuie

 

  După cum am mai spus, numai după terminarea ligaturii se pot scoate cuiele, măsura şi folosi înfăşurarea.

 

  Va urma,

  Cu respect,

Pitagora Schorsch

Editat Decembrie 19, 2014 de Enulescul

[feri.visky]

Vazand, cu cata rabdare abordati si acest subiect nu ramane decat sa ma aplec in fata acestui demers...

[Enulescul]

Bună seara

Vazand, cu cata rabdare abordati si acest subiect nu ramane decat sa ma aplec in fata acestui demers...

 

Respectele noastre domnule Visky

  Se poate să fi fost prin’74 cînd tînărul Enulescu a reparat pentru prima oară un amplificator de linie cu lămpi (Siemens-Halske 1938) în laboratorul de amplificatoare al secţiei Revizii-Depanaj din Casa Radio. Un coleg, inginer mai bătrîn, (reangajat electromecanic după ce scăpase de epurarea comunistă numai cu cîţiva ani de puşcărie) supervizînd lucrarea şi observînd cele două „scurtături” adoptate nu din nepricepere ci din nerăbdare, l-a luat deoparte, l-a privit în ochi şi i-a spus: - Tinere, în meseria asta n-ai ce căuta dacă n-ai răbdare... De atunci ne tot străduim să rămînem în meserie...

 

§. 11.

Echiparea cu piese a platformelor experimentale

  Condensatorul variabil

  Cum am arătat deja mai sus pe firul topicului, pe platformele experimentale se găsesc condensatoare variabile de 500 pF iar noi am ales valoarea de 320 pF din raţiunile expuse la paragraful §. 7.

  Pentru a ajunge la capacitatea necesară vom folosi (deocamdată) un condensator fix înseriat cu condensatorul variabil existent după metoda deja expusă aici:

 

http://www.elforum.info/topic/80121-superreac%C5%A3ia-dr-titus-pe-breadboard/page-3?do=findComment&comment=873402

sub titlul „Trasul în bandă”.

  Calculele arată că acum ar fi necesară o capacitate de adaptare de 888,(8) pF. pe care am obţinut-o cu o aproximaţie rezonabilă înseriind 4 condensatoare ceramice cu valori spre 3,5 nF selectaţi din mai multe condensatoare de 3,3 nF cu toleranţa de 20 %.

 

11 1 Condensatorul de adaptare

 

  Componentele RC

  Pentru un proiect de restaurare al unui aparat C 119 bis cu multe piese originale lipsă am elaborat de curînd o tehnologie de replici de componente RC în tuburi de siguranţe pentru instalaţiile HI-FI de automobil. Pentru a „exersa” (şi prin aceasta a perfecţiona şi simplifica tehnologia) am „îmbrăcat” în acest mod setul de piese ce urmează a fi folosit pe platformele experimentale ale superreacţiei monolampă cu bigrilă:

 

11 2 Replici de componente RC

 

  Cutia de baterii

  Între timp zestrea noastră experimentală s-a îmbogăţit cu o cutie pentru baterii fabricată dintr-o casetă de lemn în care se vînd ţigările de foi de mare clasă:

 

11 3 Cutia de baterii.

  Veţi remarca că şi aici sîntem într-un proces de perfecţionare. Cutia conţine deocamdată numai acumulatorii de încălzire a filamentului. Intenţionăm să introducem şi bateriile ce constituie sursa anodică pentru a avea o casetă de baterii compactă.

  Casca

  Nu sperăm să obţinem nivel de difuzor de la un aparat monolampă cu bigrilă, deci am selectat din colecţie o pereche de căşti de impedanţă mare (2 X 2000 = 4000 Ω), avînd grijă să alegem un exemplar nu foarte vechi şi cît mai sensibil.

 

11 4 Casca.

 

  Va urma,

URĂM CELOR CE NE CITESC UN CRĂCIUN FERICIT!

  Cu respect,

Pitagora Schorsch

 

[Enulescul]

§. 12.

Montajul cu eşantionaj sinusoidal

  Am apelat la bigrila DZ 1 METAL MAZDA 4 V – 50V din colecţie ca să echipeze platforma experimentală:

 

12 1 DZ 1 METAL MAZDA 4 V – 50V

 

 

  Ne aşteptam ca antena gabion folosită să aibe un efect direcţional pronunţat. De aceea am început o discuţie destul de aprinsă cu doamna de casă, şi numai după ce am depus un jurămînt solemn să-l returnăm neîntinat, am obţinut permisiunea (excepţională) să folosim pentru acest experiment platoul rotitor de brînze al familiei:

 

12 2 Platoul rotitor.

 

pe care am instalat platforma experimentală cu toate accesoriile:

 

12 3 Montajul şi schema I

 

  Montajul funcţionează la cască. La superreacţii posturile apropiate nu se aud mai „tare” decît cele depărtate ci mai „curat” – fîşîitul şi fluieratul/ţiuitul de fond specifice se aud mai încet sub semnal. La propagare bună şi emiţător apropiat şi puternic dispar aproape complet. În timpul zilei postul local de unde medii se aude relativ clar, postul regional cu ceva mai mult zgomot şi un post aflat cam la 100 de km încă inteligibil deşi zgomotul de fond specific este foarte prezent. Am experimentat diverse valori pentru piesele din schemă şi cu excepţiile de rigoare, credem că setul de valori ale pieselor din schema desenată de M.Joly dau rezultatele cele mai bune:

  Cadrul L are o inductanţă apropiată de 255 µH iar condensatorul variabil C împreună cu condensatorul de adaptare (care nu a mai fost reprezentat în schemă) au o capacitate rezultantă maximă de aproximativ 320 pF. Reostatul de încălzire Rh are o valoare maximă de 35 Ω condensatorul de grilă C₁ = 220 pF, rezistenţa de grilă R = 2,2 MΩ, C₅ = 10 nF, C₂ = 2 nF L₂ = 180 mH. Bobina pentru circuitul oscilant de eşantionare este „împrumutată” de la breadboard-ul bilampă şi este de tipul „Imre Béres”:

 

12 4 Bobina Imre Béres, transformatorul firele de legătură şi căştile mici.

 

  Pentru a putea capta tonul la ilustrarea vizuală a funcţionării montajului am recurs la o improvizaţie: În locul căştilor de mare impedanţă am branşat la bornele de ieşire ale montajului, cu două cabluri flexibile galben-verde cu crocodili, înfăşurările primare înseriate ale unui transformator de reţea extraplat 2 X 113 V (ascuns într-o carcasă de tablă negră profilată ca la transformatoarele „vechi”). Înfăşurările secundare 2 X 8 V sînt legate fiecare la contactele unui jack stereo Φ 3,5 mm şi permit cuplarea unei perechi de căşti miniatură. Înregistrarea care o puteţi urmări în link-ul de mai jos:

 

http://de.tinypic.com/m/igdnxh/1

 

a fost făcută cu una dintre căştile miniatură în ureche şi cealaltă lipită cu bandă adezivă pe aparatul de fotografiat în dreptul microfonului. Sperăm că nu v-aţi aşteptat la o audiţie HI-FI! Se rcepţioneză (destul de încet şi cu zgomotul de fond caracteristic) postul regional aflat cam la 50 km. Subiectiv, audiţia este o medie între postul local (cam 15 km) şi un post belgian (cam 100km), posturi ce se pot recepţiona inteligibil la locaţia noastră în timpul zilei. (Cînd propagarea pe unde medii nu este teribilă.) Seara „apar” pe scală multe alte posturi, deobicei cu fading, şi „se simte” uneori că superreacţia nu este suficient de selectivă. Reglajul încălzirii filamentului trebuie ajustat pentru fiecare post în parte, lucru care complică oarecum manevrarea aparatului. Reostatul dublu (brut şi fin) nu este absolut obligatoriu: De cele mai multe ori se obţin reglaje mulţumitoare numai cu reostatul brut.

 

  Va urma,

URĂM CELOR CE NE CITESC UN AN NOU CU BINE!

  Cu respect,

Pitagora Schorsch

 

[Enulescul]

Bună ziua,

§. 13.

Montajul cu eşantionaj autoblocat

  Folosind aceeaşi configuraţie (cu excepţiile de rigoare) am pornit să experimentăm montajul cu eşantionajul obţinut prin autoblocare:

 

13 1 Montajul şi schema II

 

  L₂ C₂, (circuitul oscilant pentru frecvenţa de eşantionare) dispare iar valoarea rezistenţei R trebuie crescută şi eventual micşorată capacitatea condensatorului C₁.

 

13 2 Modificările în montaj.

 

  Am înlocuit bobina Béres cu un ştrap (firul negru scurt cu doi crocodili din poza din stînga) şi rezistenţa de grilă de 2,2 MΩ cu una de 5,5 MΩ. (Poza din dreapta.) Valorile celorlalte piese au rămas la fel ca în prima schemă.

  Multă vreme n-a vrut să meargă. Auzeam foarte slab acroşajele reacţiei dar lipsea ţiuitura şi fîşîitul specific eşantionării. Am pus alte valori de piese, am scăzut tensiunea anodică: Degeaba!

  După vre-o cîteva zile bune de încercări de tot felul ne-am dat (întîmplător) în cele din urmă seama că lampa utilizată (DZ 1 METAL MAZDA 4 V – 50V) nu scoate sunetul specific sacadat de „grilă în gol” (un fel de motorboating) atunci cînd (accidental) este lăsată în montajul în funcţiune fără rezistenţă de grilă. Probabil are izolaţie slabă în culot sau (şi mai rău) are vidul slab. Condensatorul de cuplaj nu se poate încărca pînă la valoarea de blocare deoarece se descarcă continuu prin rezistenţa parazită sau prin curentul ionic din lampă, deci oricît am mări rezistenţa de grilă autoblocarea nu se poate produce.

  După multe frămîntări, cu inima grea şi îndoială în suflet am luat de la colecţie ultima bigrilă achiziţionată (destinată de fapt superheterodinelor).

  Scrisul este aproape şters, lampa avînd marcajul pe creştet şi mai mult se deduce decît se citeşte: GRAMMONT MX 40 RADIOFOTOS

 

13 3 Bigrila GRAMMONT  MX 40  RADIOFOTOS

 

  Cu un condensator de grilă C₁ = 220 pF o rezistenţă R = 5,5 MΩ şi un condensator de telefon C₅ = 10 nF, bigrila GRAMMONT MX 40 RADIOFOTOS funcţionează în schema de superreacţie monolampă cu eşantionare prin autoblocaj. Performanţele montajului nu se deosebesc „la ureche” de cele ale montajului anterior cu eşantionare sinusoidală, dar mărturisim că ne vine greu să ne apucăm să amănunţim experimentele folosind ultimul exemplar de bigrilă (cît de cît) valid din colecţie.

 

13 4. Bigrila MX 40 în montaj şi schema.

 

  Faptul că nu am putut sezisa nici o diferenţă substanţială între funcţionarea celor două scheme, ne curmă oarecum speranţa de a găsi experimental un criteriu care să indice fără drept de apel schema reală folosită de Titus Konteschweller.

  Adiacent, în urma acestei păţanii, ne apare un alt motiv plauzibil pentru instalarea unei inductanţe în plus în aparatul original de la care am pornit. S-ar fi putut foarte bine ca schema originală să fi fost cu eşantionare autoblocată şi cînd lampa „a obosit”, meşterul a instalat o bobină şi un condensator, transformînd-o în eşantionare sinusoidală şi aparatul a continuat să funcţioneze cu lampa „slăbită”.

 

  Un sfat pentru cei ce doresc să experimenteze montaje cu autoblocare cu lămpi foarte vechi: Dacă pornind montajul fără rezistenţa de grilă nu auziţi sunetul sacadat specific de „grilă în gol” este foarte probabil că lampa cu care lucraţi nu are vidul bun deci este incapabilă să se autoblocheze.

 

 

  Va urma?

  Cu respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

LA MULTIU ANI!

 

Spirele bobinei Gabion ar putea fi si lipite? Sau e musai sa fie legate cu ata,? E cam greu sa pastrez spirele aliniate la legarea cu ata. Gindesc la doua alternative de lipire: ungerea intregii bobine cu clei alb de timplarie sau un varnish (poliuretan), sau lipirea discreta a spirelor, pe interior, acolo unde au fost bolturile de bobinare (cuiele).

 

Am facut culotul bobinei si vreau sa fac bobina. Este definitiva varianta explicata mai sus? Adica cea cu diametrul de 150mm, 13 bolturi?....Cite spire?

[harfa]

Atasez aici pozele culotului. Cel cu partea superioara concava este pentru bobina cu diametrul mic (7-10cm) . Cel cu partea superioara plana e pentru Gabion de 15cm.

In poza aparatului, gabionul are un altfel de culot. Am facut aceasta forma simpla care corespunde modelului experimental, dar se regaseste in majoritatea bobinelor Gabion utilizate in anii 20.

 

 

[Enulescul]

Bună seara,

Spirele bobinei Gabion ar putea fi si lipite? Sau e musai sa fie legate cu ata,? E cam greu sa pastrez spirele aliniate la legarea cu ata. Gindesc la doua alternative de lipire: ungerea intregii bobine cu clei alb de timplarie sau un varnish (poliuretan), sau lipirea discreta a spirelor, pe interior, acolo unde au fost bolturile de bobinare (cuiele).
 Am facut culotul bobinei si vreau sa fac bobina. Este definitiva varianta explicata mai sus? Adica cea cu diametrul de 150mm, 13 bolturi?....Cite spire?

 

Atasez aici pozele culotului.

 

Respectele noastre domnule Harfă,

 
 Despre gabioane şi culoturi
  DA, spirele bobinei gabion ar putea fi lipite. Aţi observat desigur că spirele bobinei gabion aflată pe aparatul original sînt impregnate în totalitate. După culoare, substanţa folosită pare să fie shellac. În epocă nu existau prea multe posibilităţi. Francezii utilizau cu precădere shellac sau sacîz (dizolvate în alcool), americanii mai degrabă celuloid (dizolvat în eter) iar germanii Zaponlack un fel de vopsea groasă, transparentă, pe bază de acetonă. (Nu cunosc compoziţia materialului dizolvat în acetonă.)
  Teoria spune însă că orice substanţă izolatoare (alta decît aerul uscat) aflată între spire măreşte nedorit constanta dielectrică, deci capacitatea parazită şi implicit pierderile în înaltă frecvenţă. Pe deasupra lianţii organici (shellac, clei de oase, clei de peşte etc.) sînt higroscopici şi absorb umiditatea din aer, înrăutăţind pe timp ploios proprietăţile izolante, lucru care are darul să sporească şi mai mult pierderile.
  Nimic nu e musai! Pentru fixarea spirelor pe gabioanele experimentale am ales pentru început (inginereşte) compromisul (pentru noi) cel mai uşor de executat şi (teoretic) cu cele mai bune performanţe, dar nu pretindem că asta ar fi singura soluţie. Puteţi încerca şi altele.
  Spirele ies destul de aliniate deşi sînt legate numai cu aţă, dacă se foloseşte sîrmă rigidă Φ 0,8. Trebuie doar cuie/bolţuri rigide înfipte zdravăn în bază care să nu se îndoaie/aplece şi sîrma tensionată corespunzător la înfăşurare:
 

Gabion CuEmBBΦ 0,8 mm

 
şi la o adică spirele care s-au strîmbat la o manipulare neatentă se pot îndrepta cu mîna şi rămîn drepte.
 
  Dacă doriţi totuşi să fixaţi înfăşurarea prin lipire, teoria spune că e de preferat lipirea discretă (cu cît mai puţin lipici) numai a punctelor de încrucişare între spire. Aveţi aici un bricoleur american care fixează o bobină „fund de coş/pînză de păianjen” pe aer cu picături de lipici (de producţie proprie) puse cu zgîrcenie doar la încrucişarea spirelor:
 

http://www.crystalradio.net/spiderweb/index.shtml

 
  Plecînd de la ipoteza că gabionul fotografiat pe aparatul original (deşi este în mod clar interşanjabil deci ar fi putut fi schimbat în cursul anilor) este chiar cel original şi are datele constructive transmise de proprietarul aparatului, diametrul gabioanelor folosite de noi la experimente este de 150 mm şi înfăşurările au 13 colţuri. Numărul de spire variază în jurul valorii de 32 în funcţie de grosimea sîrmei folosite. (Ne aducem aminte că pentru obţinerea aceleaşi inductanţe, la sîrmă mai groasă trebuie mai puţine spire.) Practic am bobinat întotdeauna cîteva spire în plus (cu atît mai multe cu cît sîrma era mai subţire) şi reducînd cîte o spiră şi măsurînd am încercat să ajungem întotdeuna la cîţiva microhenry peste 255µH la folosirea unui condensator variabil de 320 pF.
  După părerea noastră faptul că spirele sînt legate şi nu lipite constituie un avantaj şi pentru ajustarea finală a valorii inductanţei:
  Este mult mai nedestructiv să scoţi o spiră de pe o înfăşurare legată decît de pe una lipită. La punctul de lipitură, la scoatere, spira care plecă poate smulge izolaţia de pe cea care rămîne înrăutăţind calitatea înfăşurării.
  Ligatura se poate face mai strîns sau mai lejer aceasta constiuind un mijloc de a varia (în limite restrînse) valoarea finală a inductanţei.
 
  Sînt excelente culoturile executate de dumneavoastră, parcă ar fi de fabrică!
 
  Cu respect,
  Pitagora Schorsch