Dictionar de termeni

[Vizitator iRoata]

Ca orice alt incepator in ale modelismului, m-am lovit de o mare problema atunci cand mi-am luat drept sarcina suplimentara montarea unei machete de nava de razboi din WWII, impreuna cu piticul meu de 9 ani; a fost destul de usor sa incurc prova cu pupa si sa pun cabina capitanului invers ca mai apoi sa nu inteleg de ce nu se potrivesc doua tunuri ; astfel, consider ca un dictionar explicativ pentru termeni folositi in modelistica (si nu numai) este binevenit in fiecare din ariile ce se ocupa cu asa ceva, ca la sarme si tranzistori suntem toti de aici mai mult sau mai putin initiati. O sa pun aici cativa din termenii ce i-am gasit in timp ce cautam pe net cuvinte neintelese pentru mine.

 

 

-Chilă: element principal de rezistenţă al osaturii unei nave, aşezat pe axa longitudinală a fundului navei.
-Etravă: element de rezistenţă care închide corpul unei nave la prora şi cu care nava îşi deschide drumul la înaintarea prin apă.
-Etambou: 1) element de rezistenţă al scheletului unei nave, amplasat la pupă şi care susţine cârma. 2) element de rezistenţă din scheletul unui avion, situat la extremitatea din spate a fuzelajului.
-Provă (sau proră): partea din faţă a unei nave, unde se află postul de comandă sau extremitatea din faţă a unei nave.
-Pupă: parte posterioară a unei nave sau extremitatea din spate a unei nave.
-Babord: 1) partea stângă a unei nave după direcţia de înaintare (sau partea din stânga a axei ei de simetrie, privind de la pupă spre proră). 2) marginea din stânga a fuzelajului unei nave aeriene (privind tot în direcţia de zbor).
-Tribord: 1) partea dreaptă a unei nave după direcţia de înaintare (sau partea din dreapta a axei ei de simetrie, privind de la pupă spre proră). 2) marginea din dreapta a fuzelajului unei nave aeriene (privind tot în direcţia de zbor).
-Punte: planşeu din lemn (sau metalic), orizontal, care închide corpul unei nave la partea 
superioară sau care compartimentează nava pe nivele.
-Teugă: construcţie situată deasupra punţii superioare, la prora unei nave şi în interiorul căreia sunt amenajate magazii şi mai rar, locuinţe pentru echipaj.
-Catarg: stâlp de lemn (sau tub metalic) care se montează vertical pe o navă pentru a susţine pânzele (velele) şi/sau instalaţiile de semnalizare şi/sau de comunicaţie.
-Bompres: primul dintre catargele unei nave cu pânze aşezat în vârful prorei. Este un catarg mic şi foarte puţin înclinat în sus (aproape orizontal).
-Velă: 1) pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului (plural vele). Ele pot avea formă triunghiulară, pătrată sau trapezoidală, denumirea lor făcându-se în funcţie de poziţia unde se află pe catarg şi de catargul pe care se află. 2) La plural: sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze.
-Velatură: totalitatea velelor unei nave.
---In funcţie de poziţia velei pe catarg, distingem:
---Vela mare )(sau vela principală): numele celei mai mari şi celei mai joase vele a arborelui mare (prima de la punte).
---Vela brigantină: Velă triunghiulară (conform DEX chiar de forma trapezoidală), situată la partea cea mai de jos a catargului pupa (prima dela punte).
---Vela trinchet (sau mai simplu trinchetul): cea mai de joasa dintre velele pătrate ale catargului provă (prima de la punte).
---Vela gabier: velă trapezoidală sau pătrată, a doua, începând de la punte.
---Vela zburător: numele velei celei mai de sus. Existră vela zburător a catargului mare, vela zburător a catargului provă şi vela zburător a catargului pupa. 
-Artimon: catargul de la pupa unei nave cu pânze.
-Arborele mare: cel mai mare dintre catargele unei nave, situat la mijlocul acesteia.
-Trinchetul (sau arborele mic sau arborele provă): catargul de la prova unei nave.
-Bompres: primul dintre catargele unei nave cu pânze aşezat în vârful prorei. Este un catarg mic şi foarte puţin înclinat în sus (aproape orizontal).
-Arboret: partea superioară a arborelui (sau catargului).
-Arboradă: totalitatea catargelor, verigilor, ghiurilor, picurilor, bigilor, bastoanelor, tangoanelor şi tangoneţilor unei nave.
-Cuib de rândunică: platformă din lemn, prevăzută cu o balustradă, montată pe arborele provă sau pe arborele cel mai înalt.
-Parâmă: frânghie formată prin răsucirea sau împletirea unor fire din material vegetal (in, cânepa etc), sintetic sau metalic. Corabiile foloseau, în general, parâme din material vegetal şi foarte rar metalic.
-Parâmă de grandee: parâmă cusută pe marginea velelor pentru întărire.
-Tachelaj: 1) totalitate a parâmelor unei nave cu ajutorul cărora se fixează catargele și se manevrează pânzele. 2) Operație de manevrare și de deplasare a obiectelor grele cu ajutorul unor dispozitive manuale simple. 

-Ghiu: bară sau suport de lemn sau de metal, fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei.
-Pic: 1) vergă așezată oblic pe catargul de la pupă, pe care se leagă partea de sus a unei pânze. Expresia "la pic scurt" (despre ancoră) = "cu puțin lanț la apă" 2) compartiment etanș la extremitatea dinspre proră sau dinspre pupă a unei nave.
-Balansină: frânghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon.
-Bigă: macara specială, la bordul navelor, formată din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi.
-Baston: bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave.
-Tangon: drug de lemn (catarg) orizontal mobil, cu funii și scară, rezemat cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină şi folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate pe apă. 3) bară rotundă, cu un cârlig la capăt, destinată să întindă colțul velei din proră, când barca are vânt din pupă.
-Crucea (cruceta): cadru format din bare de lemn, montat pentru prinderea si rigidizarea arborelui gabier şi al arboretului.
-Greement: totalitatea manevrelor fixe şi curente ale arboradei.
-Rigia: prelungire sub cuibul de rândunică a parâmelor velei rândunică.
-Strai: parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră.
-Bază: partea inferioară a unei vele (sau marginea de întinsură).
-Margine de cădere: partea laterală a velelor pătrate.
-Dezarborare: distrugerea catargelor unei nave sau provocarea unor prejudicii astfel încât acestea să devină de neutilizat. 

-Bordajul navei: inveliş exterior al corpului navei care se montează pe osatură.
-Cală: spatiu interior al unei nave, destinat încărcăturii, cuprins între puntea dublului fund şi santina nevei.
-Carenă: partea laterală exterioară imersă a unei nave (sau opera vie).
-Carenaj: aşezarea unei nave pe o coastă în vederea reparării sau a curăţării şi acoperirii carenei, după o perioadă de timp, cu smoală sau cu un strat subţire de tablă (plăci subţiri de cupru).
-Coastă: element de bază al structurii transversale a nevelor.
-Masca: parte a bordajului lateral al unei neve, unde acesta începe să se curbeze pentru a forma prova.

-Santină: partea de jos a calei, în care se pune, de obicei, balastul. Se află sub puntea dublului fund.
-Selatura (sau cavallino): curbură care se întinde de la prova la pupa. 
-Opera vie: partea corpului navei aflată sub linia de plutire.
-Opera moartă: partea corpului navei aflată deasupra liniei de plutire.
-Copastie: bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave.
-Furchet: piesă metalică (din oţel), de diametrul grosimii mânerului ramei (vâslei), montată pe copastie, pentru sprijinirea ramelor.
-Portiţă: deschidere în bordaj, de forma pătrată sau dreptunghiulară, ce se poate închide, în general, cu un element echivalent, prin care ieşea gura tunului în momentul utilizării. În port sau în ape calme, era folosită şi pentru ventilarea navei.
-Spargeval: Pinten anterior, situat deasupra provei, numit astfel deoarece "taie" apa în timpul navigaţiei.

-Fundă: comandă ce se dă la acorajul navei.
-Fundăsire (sau ancorat): operaţiune de lăsare a ancorei.
-Timonă: roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave.
-Timonier: marinar însărcinat cu manevrarea timonei şi care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta.
-Barca: ambarcaţiune de serviciu sau de salvare.
-Bancă: scândură pusă transversal pe cocă, astfel încât vâslaşii să poată sta jos.
-Ramă (sau chiar lopotă !!!)[/b]: vaslă.
-Deplasament: volumul de apa (masa) pe care o dislocă o navă.
-Pescaj: distanţa măsurată pe verticală de la linia de constructie a navei la linia de plutire.
-Ponton: 1) ambarcație, de obicei fixă, care susține o instalație unde acostează navele. 2) pod plutitor improvizat a cărui platformă este susținută de bărci sau de alte vase legate între ele; fiecare dintre ambarcațiile care susțin platforma unui astfel de pod. 3) vas fără motor și fără punte, care se remorchează la un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează bastimentele mai mari.
-Prag (nisip sau ape puţin adânci): porţiune ridicată a fundului mării în comparaţie cu zona înconjurătoare care, de multe ori, este periculoasă pentru navigaţie.
-Uscat: 1) sau "fără vele": termen ce reprezintă un velier fără vele sau care înaintează cu velele coborâte de tot sau strânse. 2) sau în exprimarea "pe uscat": reprezintă nava terminată sau scoasă din apă. 

-Calafat: material alcatuit din câlţi sau cârpe destrămate îmbibate cu smoala (sau catran), cu care se astupă crăpăturile, găurile sau rosturile la bordajele şi la punțile de lemn ale navelor în vederea etanșării.
-Călăfătuire: operatie de astupare cu calafat. Cu ajutorul unor dălţi speciale, calafatul era forţat între filele bordajului (sau scândurile puntilor) pentru a le etanşeiza, fără a le afecta elasticitatea.
-Pin pusher (pronunţat: pin puşăr): instrument/sculă asemănător(oare) unui şurubelniţe (sau pix) folosit(ă) pentru a introduce/împinge ace sau cuie (de diferite lungimi şi grosimi) într-un material (de exemplu placaj). multumiri: @Petrvi si @angelz. 

-Ancorator: dispozitiv pe navele cu vele, folosit pentru coborârea ancorei.
-Afet: suport pe care se fixează țeava la unele arme de foc (tun, aruncătoare de mine etc.). 
-Eche: bară (piesă orizontală) fixată pe axul sau pe pana cârmei unei ambarcațiuni sau a unei nave mici, servind la manevrarea acestora.
-Etrier (plural: etriere): suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc.
-Odgon: funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și întrebuințată în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu; parâmă.
-Palan (sau palanc): mecanism sau macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă si folosit(ă) la ridicarea greutăților (mari).
-Pataraţină: parâmă folosită la fixarea de borduri și spre pupă a arborilor unei nave cu vele.
-Sart: odgon de oțel sau de cânepă care servește la fixarea laterală și întărirea catargelor de bordurile navei precum şi la prinderea scărilor pentru urcarea pe acestea.
-A înverga: a fixa pânza pe o vergă. 

-Caravelă: navă uşoara şi rapidă, cu vele, fără rame, de război sau de marfă, caracterizată prin suprastructuri înalte la prova şi la pupa (castelul şi teuga) şi dotată cu trei arbori, fiecare dintre aceştia cu o singură velă mare, pătrată, pe cei din prova (tringhetul şi arborele mare) şi latină pe cel din pupa sau pe artimon. Era folosită în sec. XIII-XVI de către spanioli și portughezi în călătorii de lungă durată.
-Cuirasat: navă de război, de mare tonaj, protejată de o cuirasă și înarmată cu artilerie grea.
-Cuirasă: 1) înveliş de oţel sau armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2) îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din antichitate și din evul mediu și păstrată până în sec. XIX; platoșă.
-Galeră: navă romană derivată din navis longa şi care, în secolul al XVI-lea, a atins maximul său de perfecţiune. Aceasta era propulsată de rame, deşi avea şi vele latine. Era dotată cu tunuri, fiind caracterizată printr-un mare pinten de aramă la prova, folosit pentru a străpunge navele inamice.
-Galiotă: navă foarte asemănatoare cu galera, dar mai mare şi cu o suprafaţă velieră mai extinsă. În general, avea trei catarge.
-Galion: 1) navă spaniolă cu pânze, din secolele XVI-XVII, de mare capacitate, echipată cu două sau trei catarge cu vele pătrate şi cu artimonul echipat cu velă latină. Era folosită în trecut de spanioli ca navă de război (de luptă) și pentru transportul mărfurilor (de comerţ), în special aur și argint din America (Mexic și Peru). 2) prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul. 3) sculptură sau ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze.
-galeongiu (derivat): marinar de pe un galion.
-Mixt: velier cu mai multe catarge si vele mixte (de aici îi vine şi numele), fără caracterizare exactă. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea i se spunea şi "velier polonez".
-Pinasă: 1) mică navă cu vele din sec. XIII-XVIII, lungă și ușoară, foarte rapidă, cu trei arbori cu scripeţi (sau cu unul singur, cu vârful împărţit în patru laturi), dintre care cel aflat mai înspre prova era foarte înclinat înspre înainte şi folosită pentru patrularea și escortarea navelor comerciale. 2) barcă folosită în marina militară. 3) ambarcațiune cu motor, cu fundul plat, pentru pescuitul litoral (folosită la pescuitul sardelelor).
-Şebec: navă de origine arabă, iniţial de pescuit, utilizată de corsarii verberi în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Era dotată cu trei arbori: cei doi de la prova, fiecare cu câte o velă latină, şi cel de la pupa, cu o randă.
-Navă incendiară: barcă de mici dimensiuni, încarcată cu materiale inflamabile (şi începând cu secolul al XVII-lea, chiar explozive), care era lansată către navele inamice pentru a le incendia. Aceasta era dotată cu mijloace de propulsie sau era trimisă sa plutească în derivă.
-Nave de linie: denumire dată navelor de luptă datorită dispunerii lor în linie atunci când se pregăteau de luptă.
-Punte de baterie: puntea vechilor nave pe care erau amplasate tunurile.
-Amiral: cel mai mare grad în forţele militare maritime, corespunzător gradului de general-colonel din armata terestră; persoană care poartă acest grad.
-Navă amiral: ambarcaţiune pe care era ambarcat comandantul flotei.
-Formaţiune: grup de nave militare de diverse categorii şi dimensiuni, cărora le erau încredinţate misiuni de luptă.
-Comandantul formaţiunii: până la sfârşitul secolului al XIX-lea, comandantul general al unei formaţiuni şi superiorul direct al amiralului, căreia îi erau, de obicei, delegate funcţii mai degrabă de navigaţie decât strategice.
-Flotă: totalitatea navelor militare sau civile ale unui stat. Mai poate indica/însemna grupul de nave militare deplasate la ordin într-o anumită mare. 
-Ispol: obiect in forma de faras (cu margini inalte) cu care se scoate apa din barca
-Ghiordel: galeata din lemn folosita pe vapor
-Cabestan: vinci cu ax vertical (folosit la filarea sau virarea ancorei sau la manipularea paramelor)
-Ureche: obiect care foloseste la ghidarea paramelor (Are o forma eliptica, partea superioara fiind deschisa)
-Ochet: obiect care foloseste la ghidarea paramelor (Are o forma circulara) 

 

 

In speranta ca am fost de folos, astept completari, contributii si adnotari; cred ca ar fi bine sa fie sticky acest topic.