Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

Curiozitati, sfaturi de urmat, mod de viata, etc...


Toni Marginean

Postări Recomandate

Toni Marginean

Adrian Paunescu a facut si greseli destule, caci a gresi... o fi omeneste!... Fie ca greseala sa cea mai mare sa fie in aceasta premonitie poetica!

"Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!"

ROMÂNIA, ULTIMUL BAL de Adrian Paunescu

 

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară .
 
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
 
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
 
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
 
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
 
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
 
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
 
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
 
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
Link spre comentariu

Paunescu a fost si ramane un poet de mare valoare.Nu a gresit mai mult decat altii care acum sunt bine-merci.Am fost la cenaclurile "Flacara" si era o atmosfera irepetabila.Ar trebui facuta diferenta intre omul Paunescu cu defectele lui si poetul si publicistul Paunescu cu calitatile sale.

 

Link spre comentariu
Toni Marginean
 
 CORNELIA GUJA - "Aura este forma noastră de comunicare cu Cosmosul"
Posted Image
 
- Cititorii fideli ai "Formulei AS" o cunosc pe Cornelia Guja, din interviurile de mare audienţă publicate în paginile revistei. Fizician, biolog şi antropolog, în anii '90 a stârnit "revoluţie" în lumea ştiinţifică românească, printr-o descoperire "şocantă": aura omenească, surprinsă în fotografii. Savant de renume internaţional, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi consultant ştiinţific la Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer", Cornelia Guja trăieşte azi în Italia, unde duce o viaţă profesională activă, continuând să-şi publice cercetările - 

Cu ochii la stele
"Mirajul a început la fereastra dormitorului meu"


- Sunteţi şi fizician, şi biolog, dar aţi hotărât să vă dedicaţi antropologiei. De ce dintre toate dis­ci­plinele aţi ales tocmai ştiinţa despre om?

- De mic copil am vrut să aflu ce rost am şi ce trebuie să fac, o întrebare poate nejustificată la vârsta aceea. A fost modul meu de a mă adapta la singu­ră­tate, la serile lungi în care aşteptam în faţa casei, să se întoarcă pă­rinţii de la muncă. Lo­cuiam la Câm­pu­lung Mus­cel, n-aveam fraţi, şi asta îmi dădea un aer singuratic. Nu prea aveam nici prieteni, dar cu Moş Florică, vecinul meu, mă simţeam foarte bine, po­ves­team şi ne uitam amân­doi la stele, până târ­ziu. Co­mu­nicarea mea cu Cosmosul a început a­tunci, în serile acelea petrecute pe bancă sau la fe­reastra dormitorului meu, de unde priveam dea­lul Măţău şi unde vedeam, pentru prima oară în an, ză­pada. Fereastra aceea era deschiderea mea spre lume. Acolo era Bucureştiul, acolo era viitorul, acolo ştiam că vreau să ajung. Mai departe, a funcţionat în­tâm­plarea. Mi-am dorit să urmez medicina, dar în anii aceia, la medicină erau doar câteva locuri pentru cei cu dosare proaste. Noi eram refugiaţi de la Mi­hăi­leni, din Moldova, de unde se trage şi George Enes­cu. O întâmplare nefericită a istoriei a făcut ca lo­cuinţa tatălui meu să cadă exact pe fâşia noii gra­ni­ţe. Aşa că s-a demolat, iar noi ne-am stabilit la Câm­pulung. Tata era profesor de matematici, mama era învăţă­toare, n-aveam un dosar prea bun. Aveam însă o mare uşurinţă în a înţelege ştiinţele exacte (geo­metria, trigonometria etc). Şi, neştiind ce să fac, tata m-a sfătuit, chiar în ziua examenului, ca, între matematică şi fizică, celelalte opţiuni posibile, să aleg fizica, pen­tru deschiderea pe care mi-o aducea în plus şi pentru că pe mine de copil mă interesa pro­blematica naturii şi a universului. Mi-am început, aşadar, cariera cu un profesorat de fizică, la Dră­gă­neşti-Vlaşca, căruia nu i-am făcut faţă mult timp, fiindcă trebuia să fac nave­ta.

- La scurtă vreme, aţi absolvit şi Facultatea de Biologie...

Posted Image
August 1944. La Câmpulung Muscel, alături de părinţi
 
- Când am aflat că s-a decretat oficial dreptul de a urma a doua facultate, am vrut să mă întorc la prima mea iubire, medicina. Regulile vremii te obligau, însă, la practicarea meseriei, ulterior. Iar eu nu aveam nicio intenţie să devin medic, mă interesa pur teo­retic, eram deja foarte implicată în ceea ce făceam la catedra de Fizică a Institutului de Agronomie, unde ajun­sesem între timp. Aşa că am ales să mă instruiesc în biologie. Aveam deja un copil mic şi un loc de muncă, în momentul în care am intrat la Facultatea de Biologie, la zi. Atunci am putut verifica faptul că, mun­cind cu pasiune, capeţi forţă, nu mai simţi cum te copleşeşte oboseala. Miracolul ăsta a fost văzut de toţi cei din jurul meu, care se mirau de unde am atâta energie eu, cu constituţia mea firavă, bolnavă de un ulcer care m-a chinuit 40 şi ceva de ani şi care şi-a pus amprenta pe tot stilul meu de viaţă. Am stu­diat biologia cu o pasiune uriaşă şi am decis să fac un doctorat în antropologie medicală, cu pro­fesorul Victor Săhleanu, de la Cluj, care tocmai publi­case "Biofizica", o lucrare care mi-a devenit carte de căpătâi. Profesorul Săhleanu dăduse concurs pen­tru a ocupa postul de conducere al Institutului de Antropologie de la Bucureşti. Ajuns acolo, m-a che­mat să lucrez cu el. L-am urmat, neştiind ce viitor pot avea, fiindcă ocupam locul cuiva plecat din ţară, care s-ar fi putut întoarce oricând. Cred însă că m-aş fi dus şi voluntar, atât de puternică era pornirea. Mult timp, "gujismele" mele s-au lovit de o atmosferă stingheră. Ideea de interdisciplinaritate, de care eram îmbibată, semăna în urechile unora cu indisciplina. Părea o chestie neserioasă, care a­mes­­tecă ştiinţele, fără s-o apro­fundeze pe niciuna.

- De unde a venit, în cazul dvs., nevoia aceasta de interdisciplinaritate? Sim­ţeaţi că nu e suficientă o sin­gură ştiinţă pentru a ajun­ge la miezul lucrurilor?

- A venit din nevoia mea de a înţelege lucrurile mai bine. Vrei să cunoşti ade­vărul prin toate crăpăturile, prin toate fantele care duc la el. Şi simţi, câteodată, că un alt instrument, al altei ştiinţe, te-ar ajuta mai mult. Sapi să vezi ce găseşti cu sapa şi hârleţul, dar dacă începi să forezi, găseşti altceva, dacă pui la microscop un pumn de ţărână, e altceva şi, dacă-ţi foloseşti ochii minţii, e iar altceva. Şi aşa ajungi să foloseşti toate uneltele pe care le-ai putea avea la îndemână, ca să te întrebi despre om, de unde vine şi ce rost are.

Atomul Guja şi valijoara
"Într-o zi, mi-am pus fruntea pe electrograf"

Posted Image
Cu cele două nepoate, Ana şi Daria
 

- În perioada în care vă aflaţi la Institutul de Antropologie, aţi făcut o cercetare originală, care a tulburat mediile ştiinţifice româneşti: aţi reuşit, cu ajutorul unui dispozitiv inovator, al doctorului Florin Dumitrescu, să fotografiaţi urma aurei umane.

- A fost o realizare născută din eforturile mele de a scrie teza de doctorat, care urmărea varia­bilitatea unor parametri biofizici la populaţia din România. Şi, fiindcă aveam nevoie de o metodă de explorare biofizică a acestei populaţii, mi-a sărit în ajutor doctorul Florin Dumitrescu, care atunci pusese la punct metoda electronografiei. A văzut că sunt pasionată şi m-a sprijinit în căutările mele, dându-mi un aparat pe care am reuşit să-l stăpânesc şi chiar să-l îmbunătăţesc. În 1975, am făcut primele electrografii, pe clişee radiologice, de 30/40 cm. La început, am pus pe ecranul elec­trografului tot ce mi-a căzut în mână: o piatră, un lemn, o bucată de sticlă, o pisică, un fluture, pal­mele şi tălpile. Dar curiozitatea mea nu se oprea. Şi, fiindcă ecranul aparatului era micuţ şi nu prea puteam pune părţi din corpul nostru, am hotărât, în­tr-o zi, să-mi pun fruntea. Am fost uluită să constat că inflorescenţa care a apărut pe clişeu în jurul capului semăna perfect cu cea pe care o vă­zusem în adolescenţă, într-o carte veche despre edu­caţia Yoga. Era o traducere românească, bă­tu­tă la maşină, după Charles Webster Leadbeater (autor englez), în care existau şi nişte desene fă­cute după descrierea unui clarvăzător, care vizua­li­zase aceste structuri luminiscente, corespun­zătoare unor structuri interioare - chakrele.

 
Posted Image
Cu fiul, Victor Bogdan
 
- Imediat după revoluţie, v-aţi publicat cerce­tările referitoare la aură, într-o carte. A fost bine primită?

- Înainte de revoluţie, n-am putut vorbi despre asta, nu pronunţam cuvântul aură, spuneam că e vorba de "descărcări electromagnetice". Cartea mea despre aură a apărut abia în 1993 şi a fost republicată de Editura Polirom, în anul 2000. În ea am încercat să arăt că, pentru a înţelege individul uman, trebuie să în­ţelegi că omul face parte din Cosmos şi că in­terfaţa lui cu Cosmosul este aura. Am avut însă marea bucu­rie să pot ieşi în lume cu cercetările mele. Aveam 60 de ani când am plecat prima oară la un con­gres, în America, susţinută financiar de Sânziana Pop, pe ca­re nici n-o cunoşteam personal. A fost una dintre în­tâm­plările fericite ale vieţii mele. Îmi amin­tesc că nici nu ştiam bine engleza, fiindcă o învă­ţasem doar după cărţi, fără să o fi vorbit vreodată. Eram ca un atom, atomul Guja, cu o valijoară, pierdut în aero­port. Congresul din America a deschis calea multor că­lă­torii: Calcutta, Budapesta, Tokio etc., în care am avut prilejul să vorbesc despre descoperirile mele. Ieşirile acestea în lume mi-au adus foarte mult, au contat enorm, chiar dacă ştiinţa a ajuns azi atât de departe, încât e imposibil să mai urmăreşti tot ce se dis­­cută la un congres. Au loc mii de prezentări. Im­por­tant e să schimbi măcar câteva cuvinte, care să te facă să pulsezi, să-ţi doreşti să înaintezi în cu­noaş­tere.

"Vine interfaţa!"
"Orice gând emanat acum rămâne în univers!"

Posted Image
Electrografia unor plante
 

- V-aş propune să înaintăm puţin în cercetările dvs. Aţi putea defini aura, pe înţelesul cititorilor noştri? Ce este ea, de fapt?

- Ca să pot defini aura, am ales conceptul de in­ter­faţă. Aura este deci o interfaţă, un câmp de in­formaţie, un ceva între două sisteme, responsabil cu adaptarea noastră la Cosmos. Imaginaţi-vă că de pe ma­teria vie se desprinde ceva sub formă de câmp, ceva care poartă informaţie şi are propriul limbaj. Eu am socotit că ceea ce am surprins prin elec­trografie reprezintă arhetipuri ale formelor, alfabetul prin care se transmite informaţia. Am găsit în sutele de elec­tro­grafii făcute patru arhetipuri: ramificaţia, forma glo­bu­lară, inflorescenţa şi forma helicoidală, de vârtej. Informaţia din univers se transmite dintr-o parte în alta pe baza acestor arhetipuri. Definiţia din carte e însă ceva mai complexă: aura este o interfaţă cu cos­mosul, o zonă cu legităţi proprii, care mediază comu­nicarea dintre sisteme. Atât de obsedată eram de conceptul de interfaţă, încât studenţii mei ajun­seseră să strige pe coridor: "Vine Interfaţa!" (râde) Din pă­cate, noţiunea nu s-a prins de ei cum aş fi vrut, n-au preluat-o ca pe-un instrument de gândire.

 
 
- Ce credeţi că ar trebui să înţelegem din aceste des­coperiri? Am putea învăţa ceva de la aură?

Trebuie să înţelegem că nu suntem numai ma­terie, suntem şi câmp, iar câmpul acesta e infinit. Da­că partea materială se duce, atunci când murim, ceea ce trece dincolo, ceea ce rămâne în universul acesta din noi este informaţia aceasta din câmp, este partea ne-grea, nematerială, compusă din forme arhetipale simbolice. Este aura, este conştiinţa, este cunoaş­te­rea, care evoluează, se amplifică odată cu evoluţia spi­rituală a omului. Cu cât ajungem cu mintea mai în profunzime, cu atât ajungem mai spre centrul univer­sului. Aura, conştiinţa, cunoaşterea adăugată sunt for­ 
Posted Image
Electrografia unei picături de apă
 
ma noastră de adaptare la Cosmos. Şi în fiecare clipă a vieţii noastre, aura noastră interacţionează cu a tu­tu­ror celorlalţi. Închipuiţi-vă de ce încâlceală lu­mi­noasă am avea parte, dacă am avea darul clar­ve­derii. Asta înseamnă şi că informaţia dintr-un punct este, în acelaşi timp, peste tot. Aşa se pot explica multe, şi telepatia, şi rugăciunea. Orice gând emanat aici, acum, rămâne în univers şi se amplifică. Dar nu e doar ceva ce trece de la unul la altul, ci e şi o relaţie de reciprocitate. Ciclicitatea e o lege uni­versală. Totul se întoarce. Şi, câteodată, ne mai mirăm de ce am vi­sat urât sau de ce am atras o întâm­plare neplă­cută...

- Dar asta înseamnă că stă în puterea noas­­tră să ne aducem în preajmă şi eveni­men­tele fericite, nu?

- Asta e esenţa, asta e ceea ce se pierde, din păcate, din vedere. Că ne stă în putere! Cheia e la noi!Şi o să-mi ziceţi, păi, da, dar dacă un criminal înţe­le­ge puterea de amplificare şi de atracţie a rezonanţei, o va folosi ca să facă rău. Atunci cum o să fie? N-o să fie, pentru că universul funcţionează pe o lege a bi­nelui, iar el nu va fi fericit. Dacă ar înţelege lu­cru­rile astea, atunci viaţa nu i-ar fi în van. Mai mult, prin ceea ce construieşti bine în fiecare zi poţi să faci ine­ficient răul celuilalt. Trebuie doar să alegi să trăieşti în logica armoniei şi viaţa ţi se schimbă în bine.

"Rugăciunea a intrat în modul meu de a fi"

Posted Image
Imagini electrografice ale palmelor
 
- Legea credinţei exprimată ştiinţific! Nu v-aţi izbit niciodată de reticenţa comunităţii ştiin­ţifice de a vorbi despre Dumnezeu?

- Nu e vorba nici de teamă, nici de pu­doare, cred că pur şi simplu oamenii de ştiinţă nu au timp să treacă şi prin filtrul acesta, al spiri­tualităţii, descoperirile lor. Merg înainte fără să vadă lucrurile în profunzime, fără să facă unele conexiuni. Atâţia fizicieni şi bio­fi­zicieni stu­diază substratul fizic, chimic, al cre­ierului, dar pu­ţini au îndrăzneala să vorbească despre sub­stra­tul cuantic.Undeva, între ştiinţă şi reli­gie, e o ruptură. Ar fi minunat dacă şi-ar da mâ­na într-o ziImportant e însă ca fiecare din noi să lase în urmă o variantă de cu­noaş­tere, ex­pe­rienţa lui personală, care să con­tri­buie la evo­lu­ţia universală. Aşa îmi imaginez eu că se în­tâm­plă în cazul marilor spirite, al lui Beetho­ven, al lui Eminescu, al lui Einstein. Au rămas înscrişi un­deva...

... undeva deasupra, sau chiar printre noi, unde eu îmi imaginez că se înscriu şi ma­rile noastre iu­biri...

- Chiar aşa, pentru că iubirea e un plus de in­for­maţie în aura noastră, care rămâne. Iubirea e cea care pla­sează informaţia în uni­vers, care duce mai de­parte, care declanşează miracolele.

- Poate un om de ştiinţă să vor­bească azi de mi­racole?

Un miracol este acel ceva pen­tru care un individ nu are nicio mo­da­litate de explicaţie ra­ţională. Pen­tru cel care a început să înţe­leagă cum funcţionează universul, mira­co­lele nu există, sunt întâmplări uzuale. O dată ce în­ţelegi legea rezonanţei şi a atrac­ţiei, nu te mai miră nici pu­terea rugăciunii.

- Aş îndrăzni să vă întreb: dvs. vă rugaţi, d-nă Guja? Reuşiţi să îm­păcaţi rugăciunea cu rigoarea ştiin­ţifică?

- Rugăciunea a fost şi este una dintre valorile vieţii mele. M-am ru­gat şi mă rog tot timpul, rugăciunea a intrat în modul meu de a fi în lume. Nici nu mă mai rog conştient, nu mă pun la rugăciune, mă rog tot timpul, de când mă trezesc dimineaţa: să fac ce trebuie în ziua care mi s-a dat, să fiu lucidă, să fiu chibzuită. Eu nu am avut revelaţii grandioase, dar cred că nimic n-a fost întâmplător în viaţa mea. Important e să ai în­cre­dere că Cineva nu te lasă şi să nu uiţi să mul­ţu­meşti pentru tot ceea ce ţi se dă. Când nu răs­punzi mesajelor care vin de dincolo, e ca atunci când nu ţi se răs­punde în dragoste.

Norii de peste Alpi
"Motorul supravieţuirii e bucuria"

Posted Image
În laborator
 

- Haideţi să ne întoarcem şi la cele lumeşti. De şapte ani locuiţi în Italia. De ce aţi părăsit România?

- Am plecat din motive personale, fiindcă băiatul nostru, care a terminat un doctorat în Italia, în 1998, s-a că­să­torit cu o italiancă şi s-a sta­bilit acolo. Ne-am dorit să fim mai aproape de el, de nora noastră, de cele două nepoţele pe care le avem. Locuim într-o loca­li­tate aproape de To­rino, de la fereastra casei se văd Munţii Alpi, la fel cum se vedeau în co­pi­lărie Carpaţii, de la fe­reastra casei din Câmpu­lung. Câteo­dată, eu şi soţul meu luăm micul nostru Fiat Panda şi ple­căm la plimbare peste câm­puri. Ne place să ne uităm la nori, să ob­ser­văm ciudata miş­ca­re a cu­renţilor de aer, care pot schimba vremea pe ne­aştep­tate.

- Aţi găsit în Italia reperele de care aveaţi ne­voie? V-aţi acomo­dat, vă simţiţi acasă?

- Ne-am adaptat, bineînţeles, dar cu efortul de rigoare. Când am plecat, am avut un singur gând: să fac în aşa fel, în­cât să mă simt acasă acolo unde voi locui. Ştiam că dacă nu reuşesc să mă simt acasă, e totul pierdut. Aşa că am ple­cat cu absolut toate lucrurile noastre de aici, le-am încărcat pe toate într-un con­tainer. Uneori, schimbările sunt benefice, alteori, îţi tul­bură prea mult obiş­nuinţele. Soţul meu, de pildă, a făcut, chiar după mutarea noastră în Italia, un ictus ischemic, din fericire sur­prins incipient. Acum suntem bine, ne bucurăm de tot ceea ce Italia ne poate oferi. Ne-a luat timp să învăţăm şi lim­ba, încă mai buchisim la ea. În orăşelul în care locuim, sun­tem numiţi "en­glezii", pentru că ne descurcăm mult mai repede cu engleza.

- În încheiere, vă întorc întrebarea pe care obiş­nuiaţi să v-o puneţi singură: cine suntem şi de unde venim doamnă Guja? Aţi găsit în antropologie un răspuns?

- Am găsit un răspuns cât să mă ajute să merg pe stradă şi să-mi spun că n-am trăit de­geaba. E un răs­puns care vine din lecturi, din cu­noaşterea şti­inţifică, din intuiţii şi din pre­sim­ţiri, din curio­zitatea mea de a înţelege substra­tul spiritual al lumii în care trăim. Fa­cem parte dintr-un ciclu, aşa cum ne învaţă şi te­o­ria crea­ţionistă, şi cea evoluţionistă. Şi sun­tem dotaţi cu conştiinţă, acel ceva nematerial, prin care comunicăm cu Cosmosul. Acolo un­de nu pu­tem ajunge cu cor­pul sau cu formele inventate de noi, ajungem cu conştiinţa. Mo­torul su­pra­vieţuirii e bucuria. Evoluţia a ales acele fiinţe umane care s-au putut bucura de ceea ce au văzut în jur, de un apus de soare, 
Posted Image
1998. În America, la un congres de antropologie
 
Posted Image
Cambridge. 2003
 
de o strălu­cire a apei, care au pu­tut compara şi şi-au dorit să le mai vadă şi a do­ua zi. Omul ca­re supra­vie­ţuieşte e omul care se poa­te bucu­ra de uni­versul care i s-a dat, care e ca­pabil de un răs­puns emoţional la ceea ce tră­ieşte. Suntem su­puşi unei etici cosmice, despre care vorbesc foarte mulţi. Dacă bine faci, bine găseşti, nu imediat şi nu în acelaşi loc. Suntem, deci, pro­priii noştri cons­truc­tori, reconstructori şi arhi­tecţi. Construim permanent ceea ce sun­tem, exact aşa cum construim lucrurile şi în afară. Ne clădim permanent destinul, cu mintea aceas­ta, din căpşorul nostru. Dacă o lăsăm li­beră, e manipulabilă. Trebuie să le aducem noi pe cele bune în vizorul ei: calmul, încrederea, liniştea, iubirea, luciditatea şi nădejdea că nimic nu e întâmplător. Şi aşa cum omul n-a ştiut de-a lungul istoriei multe lucruri, dar le-a deprins, trebuie să ne amintim că mai avem multe de învăţat, chiar şi la adânci bătrâneţi: să învăţăm să facem bine tot ce ne aşteaptă. Să învăţăm, cu alte cuvinte, şi să murim!
Link spre comentariu
Toni Marginean

Cat esti de puternic?  Sau despre lucrurile care ne tin in loc

 

 

     Paul Hudson,  a scris un articol inspirat despre lucrurile din viata noastra care ne tin in loc, despre lucrurile care nu ne dau voie sa mergem linistiti mai departe, catre noi experiente, catre schimbari necesare, catre impliniri care ne cauta. Sunt 20 la numar:
 
     1. Nu traiesc in trecut

        Oamenii puternici din punct de vedere mental se concentreaza la prezent si la viitorul apropiat. Ei inteleg faptul ca trecutul nu se mai afla sub controlul lor, iar viitorul indepartat este la fel de predictibil ca vremea din aceasta iarna.

 

     2. Ies din zona lor de confort

      Zona de confort este un loc periculos, un abis intunecat in care oricine ramane pentru prea multa vreme se pierde cu totul de sine insusi. A ramane in zona de confort inseamna a renunta la a-ti trai viata.

 

   3. Asculta parerile celorlalti

      Doar prostii sunt autosuficienti in toate privintele. Cand vine vorba de brainstorming, ideile bune sunt mai degraba cele prinse din zbor decat cele impuse. O idee buna ramane o idee buna indiferent daca iti apartine tie sau nu. Nu te lasa stapanit de propriul ego: daca cineva are de spus ceva valoros, asculta-l.

 

    4. Accepta schimbarea

          Ceea ce inteleg oamenii puternici, iar cei slabi refuza sa inteleaga, este faptul ca schimbarea este de neevitat. A incerca sa eviti inevitabilul este lipsit de sens. Astfel, evitarea schimbarii nu are sens, fiind un lucru care consuma mult timp si energie.

 

    5. Nu raman inchisi la minte

          Nu stii totul. Chiar si lucrurile pe care crezi ca le stii se pot dovedi a nu fi in totalitate adevarate. Daca nu-ti deschizi mintea, pur si simplu iti refuzi insusirea de informatii noi. Daca incetezi sa inveti, incetezi sa traiesti cu adevarat.

 

    6. Isi iau propriiile decizii si nu-i lasa pe ceilalti sa ia decizii in locul lor

          Doar tu esti cel care ar trebui sa ia deciziile care te privesc pe tine; nu le poti permite altora sa faca asta. Un asemenea lucru ar insemna sa delegi responsabilitatea catre alta persoana, dar cel care va avea de suferit la final esti, de fapt, tu. Daca nu ai curajul sa gresesti, atunci nu vei avea nici curajul sa reusesti.

 

     7. Se bucura pentru succesul altora

      Atunci cand ceilalti au succes, ar trebui sa te bucuri. Daca ei pot, inseamna ca poti si tu. Succesul altora nu scade, in niciun fel, sansa ta la succes. Lucrul acesta ar trebui sa te motiveze sa incerci in continuare.

 

   8. Nu se gandesc la posibilitatea esecului

          Gandurile noastre ne influenteaza perspectiva asupra vietii; la randul ei, perspectiva ne influenteaza rezultatele. Oamenii cu un mental puternic inteleg acest fapt si il folosesc in avantajul lor. Desigur, intotdeauna exista sanse de esec, dar, atat timp cat exista si sanse de succes, merita incercat!

 

   9. Nu se autocompatimesc

          Viata poate fi grea. Unii o patesc rau, altii si mai rau. Vei cadea de pe cal, poate chiar de mai multe ori. Intrebarea este: esti destul de puternic sa te urci inapoi in sa de fiecare data?

 

    10. Nu se concentreaza la punctele lor slabe

          Desi a lucra cu punctele tale slabe are niste avantaje, este mult mai important sa te concentrezi pe consolidarea punctelor tale forte. Oamenii dezvoltati pe toate planurile nu sunt in mod necesar si cei care ajung cel mai departe in viata. A fi moderat in toate privintele inseamna a fi moderat si atat. A fi exceptional intr-un anume tip de abilitati sau o anumita trasatura iti va permite sa te ridici deasupra concurentei cu un efort minim.

 

    11. Nu incearca sa le faca tuturor pe plac

        O treaba bine facuta este o treaba bine facuta, indiferent cine judeca produsul final. Nu-i poti multumi pe toti, dar poti intotdeauna incerca sa dai ce-i mai bun din tine.

 

    12. Nu se invinuiesc pentru lucruri asupra carora nu au controlul

        Oamenii puternici din punct de vedere emotional stiu care sunt lucrurile pe care le pot controla, inteleg lucrurile pe care nu le pot controla si nici macar nu se gandesc la cele complet scapate de sub control.

 

    13. Sunt rabdatori

          Rabdarea nu este doar o virtute. Este VIRTUTEA. Majoritatea oamenilor nu dau gres din cauza ca nu sunt suficient de buni sau pentru ca nu sunt capabili sa invinga sau sa aiba succes. Cei mai multi esueaza din cauza ca nu au rabdare si renunta inainte de vreme.

 

    14. Se fac intelesi

          Comunicarea este un element cheie in orice sistem functional. Cand vine vorba despre oameni, lucrurile sunt ceva mai complicate. Simpla transmitere a unor informatii nu este niciodata suficienta; daca cel care receptioneaza mesajul nu il intelege cum trebuie, mesajul tau nu este transmis corect. Oamenii puternici fac tot ce le sta in putinta pentru a fi intelesi si au rabdare sa clarifice neintelegerile.

 

    15. Accepta ca nimeni nu le datoreaza nimic

        In viata, nu ti se datoreaza nimic. Te nasti si atat; restul depinde de tine. Viata nu iti datoreaza nimic. Ceilalti nu-ti datoreaza nimic. Daca vrei ceva de la viata, tu esti singurul care iti datoreaza asta. In viata nimic nu e gratis.

 

  16. Nu repetă greselile

        Fac o greseala o singura data.

 

    17. Nu se lasa stapaniti de frica

          Lumea poate fi un loc inspaimantator. Unele lucruri ne sperie pe buna dreptate, dar cele mai multe dintre fricile noastre sunt irationale. Daca stii ca vrei sa incerci ceva, incearca. Daca te sperie, trebuie sa intelegi ca a fi speriat de esec arata ca succesul inseamna foarte mult pentru tine.

 

     18. Nu actioneaza fara sa se gandeasca

        Oamenii puternici stiu ca nu trebuie sa actioneze inainte de a intelege pe deplin situatia. Daca ai timp sa reflectezi asupra unui lucru si sa-i studiezi toate fatetele, fa-o.

 

    19. Accepta ajutor din partea celorlalti

      Nu esti Superman; nu le poti face pe toate. Chiar daca ai putea, de ce le-ai face? Daca altii se ofera sa te ajute, lasa-i s-o faca. Fii sociabil. Asculta-le ideile si observa-i. Poti invata ceva. Daca nu, atunci ii poti invata tu ceva, la randul tau, facand astfel un lucru pentru care sunt facuti oamenii: sa socializezi.

 

     20. Nu aruncă prosopul

         Cea mai mare slabiciune umana este renuntarea. Oamenii puternici se ghideaza dupa urmatoarea regula: fă doar ceea ce este important pentru tine; uită de lucrurile care nu sunt importante pentru tine. Daca sunt, insa, importante, atunci urmareste-le pana reusesti. Fara niciun fel de exceptie.

 
Link spre comentariu
Toni Marginean

 PILDA! 

Afla din aceasta pilda cum este condusa ROMANIA de sute de ani.

 

 Intr-o dimineata, stapanul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: - Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. "Trebuie sa fie tare bune merele alea", isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: - Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse:-Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: - Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost: - Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere. Zis sifacut. Intors la seful sau, strajerul se lauda: - Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului. Primul strajer merse la stolnic: -M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reusit sa cumpar un sac cu mere! Stolnicul repede la paharnic: - Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere.Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: - Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapanitorului cetatii si glasui: - Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere. Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: "Hmmm! Cinci mere pentru cinci galbeni! scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!"
 

Link spre comentariu
Toni Marginean
un articol inspirat despre lucrurile din viata noastra care ne tin in loc, despre lucrurile care nu ne dau voie sa mergem linistiti mai departe, catre noi experiente, catre schimbari necesare, catre impliniri care ne cauta.
 
     1. Nu traiesc in trecut
        Oamenii puternici din punct de vedere mental se concentreaza la prezent si la viitorul apropiat. Ei inteleg faptul ca trecutul nu se mai afla sub controlul lor, iar viitorul indepartat este la fel de predictibil ca vremea din aceasta iarna.

 
     2. Ies din zona lor de confort
      Zona de confort este un loc periculos, un abis intunecat in care oricine ramane pentru prea multa vreme se pierde cu totul de sine insusi. A ramane in zona de confort inseamna a renunta la a-ti trai viata.

 
   3. Asculta parerile celorlalti
      Doar prostii sunt autosuficienti in toate privintele. Cand vine vorba de brainstorming, ideile bune sunt mai degraba cele prinse din zbor decat cele impuse. O idee buna ramane o idee buna indiferent daca iti apartine tie sau nu. Nu te lasa stapanit de propriul ego: daca cineva are de spus ceva valoros, asculta-l.

 
    4. Accepta schimbarea
          Ceea ce inteleg oamenii puternici, iar cei slabi refuza sa inteleaga, este faptul ca schimbarea este de neevitat. A incerca sa eviti inevitabilul este lipsit de sens. Astfel, evitarea schimbarii nu are sens, fiind un lucru care consuma mult timp si energie.

 
    5. Nu raman inchisi la minte
          Nu stii totul. Chiar si lucrurile pe care crezi ca le stii se pot dovedi a nu fi in totalitate adevarate. Daca nu-ti deschizi mintea, pur si simplu iti refuzi insusirea de informatii noi. Daca incetezi sa inveti, incetezi sa traiesti cu adevarat.

 
    6. Isi iau propriiile decizii si nu-i lasa pe ceilalti sa ia decizii in locul lor
          Doar tu esti cel care ar trebui sa ia deciziile care te privesc pe tine; nu le poti permite altora sa faca asta. Un asemenea lucru ar insemna sa delegi responsabilitatea catre alta persoana, dar cel care va avea de suferit la final esti, de fapt, tu. Daca nu ai curajul sa gresesti, atunci nu vei avea nici curajul sa reusesti.

 
     7. Se bucura pentru succesul altora
      Atunci cand ceilalti au succes, ar trebui sa te bucuri. Daca ei pot, inseamna ca poti si tu. Succesul altora nu scade, in niciun fel, sansa ta la succes. Lucrul acesta ar trebui sa te motiveze sa incerci in continuare.

 
   8. Nu se gandesc la posibilitatea esecului
          Gandurile noastre ne influenteaza perspectiva asupra vietii; la randul ei, perspectiva ne influenteaza rezultatele. Oamenii cu un mental puternic inteleg acest fapt si il folosesc in avantajul lor. Desigur, intotdeauna exista sanse de esec, dar, atat timp cat exista si sanse de succes, merita incercat!

 
   9. Nu se autocompatimesc
          Viata poate fi grea. Unii o patesc rau, altii si mai rau. Vei cadea de pe cal, poate chiar de mai multe ori. Intrebarea este: esti destul de puternic sa te urci inapoi in sa de fiecare data?

 
    10. Nu se concentreaza la punctele lor slabe
          Desi a lucra cu punctele tale slabe are niste avantaje, este mult mai important sa te concentrezi pe consolidarea punctelor tale forte. Oamenii dezvoltati pe toate planurile nu sunt in mod necesar si cei care ajung cel mai departe in viata. A fi moderat in toate privintele inseamna a fi moderat si atat. A fi exceptional intr-un anume tip de abilitati sau o anumita trasatura iti va permite sa te ridici deasupra concurentei cu un efort minim.

 
    11. Nu incearca sa le faca tuturor pe plac
        O treaba bine facuta este o treaba bine facuta, indiferent cine judeca produsul final. Nu-i poti multumi pe toti, dar poti intotdeauna incerca sa dai ce-i mai bun din tine.

 
    12. Nu se invinuiesc pentru lucruri asupra carora nu au controlul
        Oamenii puternici din punct de vedere emotional stiu care sunt lucrurile pe care le pot controla, inteleg lucrurile pe care nu le pot controla si nici macar nu se gandesc la cele complet scapate de sub control.

 
    13. Sunt rabdatori
          Rabdarea nu este doar o virtute. Este VIRTUTEA. Majoritatea oamenilor nu dau gres din cauza ca nu sunt suficient de buni sau pentru ca nu sunt capabili sa invinga sau sa aiba succes. Cei mai multi esueaza din cauza ca nu au rabdare si renunta inainte de vreme.

 
    14. Se fac intelesi
          Comunicarea este un element cheie in orice sistem functional. Cand vine vorba despre oameni, lucrurile sunt ceva mai complicate. Simpla transmitere a unor informatii nu este niciodata suficienta; daca cel care receptioneaza mesajul nu il intelege cum trebuie, mesajul tau nu este transmis corect. Oamenii puternici fac tot ce le sta in putinta pentru a fi intelesi si au rabdare sa clarifice neintelegerile.

 
    15. Accepta ca nimeni nu le datoreaza nimic
        In viata, nu ti se datoreaza nimic. Te nasti si atat; restul depinde de tine. Viata nu iti datoreaza nimic. Ceilalti nu-ti datoreaza nimic. Daca vrei ceva de la viata, tu esti singurul care iti datoreaza asta. In viata nimic nu e gratis.

 
  16. Nu repetă greselile
        Fac o greseala o singura data.

 
    17. Nu se lasa stapaniti de frica
          Lumea poate fi un loc inspaimantator. Unele lucruri ne sperie pe buna dreptate, dar cele mai multe dintre fricile noastre sunt irationale. Daca stii ca vrei sa incerci ceva, incearca. Daca te sperie, trebuie sa intelegi ca a fi speriat de esec arata ca succesul inseamna foarte mult pentru tine.

 
     18. Nu actioneaza fara sa se gandeasca
        Oamenii puternici stiu ca nu trebuie sa actioneze inainte de a intelege pe deplin situatia. Daca ai timp sa reflectezi asupra unui lucru si sa-i studiezi toate fatetele, fa-o.

 
    19. Accepta ajutor din partea celorlalti
      Nu esti Superman; nu le poti face pe toate. Chiar daca ai putea, de ce le-ai face? Daca altii se ofera sa te ajute, lasa-i s-o faca. Fii sociabil. Asculta-le ideile si observa-i. Poti invata ceva. Daca nu, atunci ii poti invata tu ceva, la randul tau, facand astfel un lucru pentru care sunt facuti oamenii: sa socializezi.

 
     20. Nu aruncă prosopul
         Cea mai mare slabiciune umana este renuntarea. Oamenii puternici se ghideaza dupa urmatoarea regula: fă doar ceea ce este important pentru tine; uită de lucrurile care nu sunt importante pentru tine. Daca sunt, insa, importante, atunci urmareste-le pana reusesti. Fara niciun fel de exceptie.
 
Link spre comentariu
Toni Marginean
Stiati ca tatal lui Carmen Iohannis este fostul sef al Securitatii Sibiu ?

 
Posted ImagePoza: O tinuta de adevarata "Prima Doamna"  .....
”Stiati ca tatal lui Carmen Iohannis este fostul sef al Securitatii Sibiu, isi semna indicativele cu pseudonimul “Nurca” sau “Blanarul”, si omul in fața caruia raporta Hurezeanu? De ce credeti ca a sarit mizeria de Hurezeanu in sus cand a fost ales Iohannis: “Drumul Romaniei este definitiv catre Bruxelles si Alianta Nord-Atlantica! Respiram aer occidental la Bucuresti!”?
Chiar traiti cu impresia ca neamtul de Iohannis a ajuns presedintele Romaniei, fara sa aiba in spate un sistem de care nu aveti habar?!
Aveti idee cati bani avea Carmen cand s-a maritat cu Klaus? Incepeti sa calculati de la cateva sute de mii de dolari in sus! Tatal ei vindea haine de blana tuturor nevestelor de nomenclaturisti si o nurca putea sa ajunga si la 50.000 de lei, in conditiile in care o Dacie costa 65.000 de lei! Nu va mai lasati dumneavoastra atat de usor inselati de afirmatii de genul: “Doamna profesoara Iohannis merge pe jos la scoala! Modestia intruchipata!”.
După arhivele oficiale, șeful I.J.M.I. Sibiu era col. Rotaru Iulian, lt.col. Petrişor era şeful Securităţii Sibiu, și locţiitor şef Securităţii, mr. Aioanei Constantin. Dar Hurezeanu minte, Ion Lăzurcă nu a fost blănar bogat din Rășinari, ci un sărăntoc din Sântu, unde rudele i-au demolat casa modestă după ce a murit și au ridicat alta.
Iohannis.
Părinții lui Iohannis sunt Susanne și Gustav Heinz Johannis, amândoi sași transilvăneni. Aceștia au emigrat în 1992, ca pensionari, din Sibiu în Germania, unde s-au stabilit la Würzburg, în Bavaria. Klaus Iohannis a declarat într-un interviu că familia Iohannis este atestată în Cisnădie din secolul al XVI-lea. Klaus Iohannis a absolvit în anul 1983 studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. După terminarea facultății a fost mai întâi profesor de fizică la Agnita, apoi la unele școli din Sibiu, iar din 1989 la Liceul Samuel von Brukenthal. În anul 1997 a devenit inspector școlar general adjunct, iar între 1999 și 2000 a fost inspector școlar general al județului Sibiu.
Este căsătorit din 1989 cu Carmen Lăzurcă-Iohannis, născută pe data de 2 noiembrie 1960, profesoară de limba engleză la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Sibiu. Carmen Iohannis, născută Lăzurcă, este descendenta unei familii române unite (greco-catolice) din satul Sântu, aflat în apropiere de Reghin. În perioada de interzicere a Bisericii Române Unite de către autoritățile comuniste, Carmen Iohannis participa la slujbele clandestine oficiate de protopopul Pompeiu Onofreiu în locuința sa din strada Șelarilor, slujbe la care a fost prezent și Klaus.
Ioan A. Crisan
 
Link spre comentariu
Toni Marginean
Isarescu  a primit ordin de la Consiliul Investitorilor Străini și de la AmCham  de a respinge primordial Legea Salarizării și Codul Fiscal      

 S-A ACTIVAT SI OMUL FMI-ULUI SI AL BANCILOR STRAINE – MUGUR ISARESCU

Isarescu ataca si el reducerea TVA-ului pentru populatie de la 24% la  19%. Guvernatorul Băncii Naţionale critică politica fiscală a  Guvernului, atrăgând atenţia asupra unor aspecte pe care acesta le  consideră periculoase.
Astfel, Mugur Isărescu susţine că actualul Cod Fiscal nu poate fi  aplicat, iar România nu-şi permite acum toate reducerile de taxe care ar  urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. „Pachetul acela de măsuri care prevăd reduceri de taxe și impozite este din punct de vedere economic și financiar inaplicabil. Eu regret faptul că un cod fiscal, care are foarte multe elemente  bune, dar cuprinde și aceste reduceri de taxe, este pus în dezbatere publică cu acest pachet de reduceri. Este vorba de pachetul de reduceri și faptul că toate ar trebui să  intre în vigoare la 1 ianuarie 2016. Păi sunt 2,3% din PIB, impact pe  deficit”, a spus Mugur Isărescu.
Cateva intrebari pentru Isarescu:
1. Unde era Isarescu cand CARITAS-ul facea ravagii in Romania?
2. Unde era Isarescu cand FNI-ul facea ravagii in Romania?
3. Unde era Isarescu cand se petrecea jaful de la BANCOREX in Romania?
4. Unde era Isarescu cand se petrecea jaful de la Banca Columna in Romania?
5. Unde era Isarescu cand bancile romanesti au fost privatizate pe nimic?
6. Unde era Isarescu cand bancile straine au pus dobanzi camataresti la credite – dobanzile cele mai mari din Europa?
7. Unde era Isarescu cand bancile straine au dat credite ‘cu buletinul’?
8. De ce a mutat Isarescu rezervele de aur ale Romaniei, in afara Romaniei ?
9. De ce a luat Isarescu impreuna cu Basescu si Boc 20 de miliarde de  euro imprumut, dintre care 14 miliarde i-a luat BNR-ul pentru a finanta  gratuit bancile straine din Romania ?
10. De ce a tinut Isarescu ani in sir dobanda BNR la cel mai mare  nivel din UE, sufocand creditarea de care avea nevoie economia  romaneasca?
11. De ce a facut si face Isarescu o politica impotriva cetatenilor romani in problema creditelor in franci elvetieni? Dacă s-ar mări salariile bugetarilor automat va fi presiune pe  mărirea salariilor și în mediul privat ceea ce ar diminua profiturile  fabuloase pe care corporațiile le fac în România.

Consiliul Investitorilor Străini și AmCham sunt ăia de au redactat codul muncii și i l-au dat lui Boc pe tavă în 2011.
Pe Mugur îl doare în cur de neincadrarea în deficitul extrem de mic pe  care Basescu l-a acceptat anul trecut spre marea lui rusine. Misiunea  sa este de a proteja profiturile multinaționalelor prin menținerea unui  salariu minim de mizerie ( 1050 lei brut = 780 lei net ) și menținerea  actualului cod al muncii.
Asta cu codul fiscal e doar o ” preocupare ” a sa care este servită presei.

Asasinii economicii au intrat in fibrilatie si lovesc din toate  pozitiile intrun guvern care a avut indrazneala sa nu li se supuna in  ultimii trei ani si sa-i trimita la plimbare pe emisarii trimisi de  curand la inaintare, americanii transmit in clar semnale de sustinere  pentru Mafia securisto-fascista care a confiscat statul roman  incurajand-o sa treaca la un nivel superior si sa mearga mai departe,  iar cetatenii, ca niste floricele se bucura de soare si de o binemeritata vacanta ne-dand semne sa inteleaga ca intre timp au fost  selectionati ca figuranti in noua productie din Jocurile foamei si  viitoare pierderi acceptabile din razboiul altora.
http://www.fluierul.ro/mobile/article/indexDisplayArticleMobile.jsp?artid=395034
Link spre comentariu

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări