Curiozitati, sfaturi de urmat, mod de viata, etc...

[Toni Marginean]

În lumea de astăzi, oamenii pot face pentru sănătatea lor mai mult decât orice medic, spital sau progres al știinţei medicale. 

Datele știinţifice confirmă că deciziile pe care le luăm, oră de oră, zi de zi, determină în mare măsură starea sănătăţii noastre, bolile de care suferim și, deseori, chiar momentul când vom muri. De aceea, tot ce trebuie făcut este să-i educăm, să-i motivăm și să-i inspirăm pe oameni să înlocuiască acele deprinderi și obiceiuri ce distrug sănătatea, cu un mod de viaţă care promovează sănătatea. 

 

Abundenţa de informaţii medicale care împânzesc mijloacele de informare este copleșitoare, generatoare de confuzie și adesea contradictorie. Descoperirile senzaţionale de astăzi devin deseori marile eșecuri de mâine. Nu-i de mirare că oamenii tânjesc după informaţii de bun-simţ, pertinente, ușor de înţeles și fundamentate știinţific.

[Toni Marginean]

Daca tii cont de ziua in care te-ai nascut poti afla lucruri nebanuite despre tine, iar horoscopul numerologic italian este unul destul de exact din acest punct de vedere. Este interesant si inedit tocmai prin faptul ca scoate la iveala importanta primelor numere asociate unei persoane inca de la nastere.

 

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa

 

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor

calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile
si cuvintele celor din jur

 

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia B2 – Foc si visuri

 

Oamenii B2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.

Oameni B2 sunt precum focul, spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.
>>>>>>Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor B2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata.

 

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si libertate

 

Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual.
Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.

 

Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant si stabilitate

 

Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte, toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.
Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea echilibrata, armonioasa.

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara
Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica.

 

[ANDRASONI LUCIAN]

"Banda lui Moebius"...

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=8&ved=0CD8QFjAH&url=http%3A%2F%2Fpetrumihaisacu.blogspot.com%2F2011%2F05%2Fbanda-lui-moebius.html&ei=70keVYulKMK5acSNgtAM&usg=AFQjCNE--Zx5_H_A4N7-PZesI91GpCE4LQ&bvm=bv.89947451,d.d24&cad=rja 

Editat Aprilie 3, 2015 de ANDRASONI LUCIAN

[Toni Marginean]

La venirea la putere a lui Vladimir Putin si pana in ianuarie 2014, cheltuielile militare in Rusia au reprezentat o medie de 2.5 – 3.2% din PIB pe an, păstrând în același timp o tendință constant ascendentă, scrie pe blogul sau Andrei Illarionov, fost consilier al lui Putin si cercetător la Institutul Cato din Washington.

„In primii 13 ani de conducere a Rusiei, cheltuielile militare ale lui Putin au crescut în termeni reali de 2,6 ori și au totalizat 429 miliarde de dolari (in medie, aproximativ 15% din totalul cheltuielilor bugetului federal rus)..,” – scrie Illarionov.

„După adoptarea deciziei finale a Kremlinului de a ataca Ucraina (cel mai târziu, dupa toate probabilitatile pe 9-10 februarie 2014), cheltuielile militare s-au majorat de mai mult de doua ori. Atunci, operațiunea planificată prevedea nu doar ocuparea Crimeei, dar și cucerirea așa-numitei Novorossia (regiunile Harkov, Donetk si Lugansk din Ucraina – n.r.). În februarie-aprilie 2014, cheltuielile militare ruse s-au ridicat la 31 miliarde de dolari, sau 6,7% din PIB (27,7% din totalul cheltuielilor bugetare).

Cheltuielile militare ale Rusie (lunare), in % din PIB

La sfârșitul lunii aprilie 2014, operațiunea militară de ocupare a Novorossiei a fost anulata (întârziata), iar cheltuielile militare lunare în lunile mai și decembrie 2014 au fost reduse cu o treime față de nivelul din perioada februarie-aprilie 2014. Este necesar să observam că nu numai manevrele militare regulate, nu doar mutarea unui număr semnificativ de trupe la granița ruso-ucraineană, ci chiar si participarea a aproximativ 10 batalioane de grupuri tactice rusești direct în luptele de pe teritoriul Ucrainei (inclusiv sub Saur-Mogila și Ilovaisk), nu au avut nevoie de o creștere a cheltuielilor militare.
Situația s-a schimbat dramatic în ianuarie-februarie 2015, cand cheltuielile militare au crescut de 2,3 ori, comparativ chiar cu perioada (militara) precedentă (mai-decembrie 2014), de 3,3 ori – în comparație cu ultima perioada de dinainte  de război (ianuarie 2013 – ianuarie 2014), de 8,8 ori – în comparație cu anul 2000.

Cheltuielile militare ale Rusiei (lunare) în miliarde dolari

Pe parcursul ultimelor două luni, cheltuielile militare s-au ridicat la peste 20 miliarde de dolari, adica 43,3% din toate cheltuielile bugetului federal si 12,7% din PIB)”, – a spus Illarionov.

„Luptele trupelor ruse de la aeroportul Donetk și în Debaltevo nu au necesitat bani multi, asa cum în mod indirect evidențiaza nivelul relativ moderat al cheltuielilor militare în timpul campaniei de vară din 2014. Se pare că creșterea bruscă a cheltuielilor militare în ianuarie-februarie 2015, împreună cu o serie de alți factori, indică o serioasa pregatire pentru o acțiune militară la scară mult mai larga și de o intensitate mult mai mare decât ce am putut vedea în ultimele 14 luni „, – conchide fostul consilier al lui Putin.

Dupa toate, urmeaza marele razboi al lui Putin.

Germania va adopta o poziție corectă în conflictul dintre Ucraina și Rusia, deși să ne așteptăm de la Merkel sa joace rolul de lider în Europa este înca prea devreme, sustine cunoscutul opozant rus, fost campion de șah Garry Kasparov, potrivit TSN.

„Cea mai dură poziție este aratata de Marea Britanie, dar, din păcate, ea nu joacă un rol important în Europa. Franța – de la ea in general nu ar trebui sa avem asteptari”, – a spus Kasparov.

„Prin urmare, Merkel ar trebui să gaseasca acel algoritm de interacțiune cu țările care în prezent lucrează la ridicarea sancțiunilor (impotriva Rusiei). Acestea sunt țările care se afla în diferite forme de dependență financiară fata de Rusia. Este vorba despre Ungaria, Grecia, Cipru – a adăugat liderul opoziției din Rusia.

Kasparov a evidentiat şi situația din Republica Cehă și Slovacia. „Acolo nu sunt evidente afacerile rusilor, ci mai degraba banii rusilor și expunerea clară a unor lideri politici, în primul rând președintele ceh, care a fost ales presedinte pe banii Lukoil, ca să nu mai vorbim despre fostul președinte ceh Vaclav Klaus, care îl sprijina deschis pe Putin”, sustine Kasparov.

Faptul că unele figuri politice din Republica Cehă, Slovacia, Ungaria îl sprijina pe Putin, este o insultă la adresa memoriei cetățenilor acestor tari care au murit calcati de senilele tancurilor sovietice în 1956 și 1968, „- a mai spus Kasparov.

 

[Toni Marginean]

Fiind intrigat (ca multi dintre voi cred) de ce noi Ortodocsii sarbatorim Craciunul la aceeasi data cu Catolicii iar Pastele la o alta data, am "adunat" din mai multe surse de pe "Goagle" niste informatii.  

Mai jos si in cele patru atasamente am pus laolalta mai multe informatii ce mi s-au parut interesante despre Religie, Calendare si despre Paste (am si sarit de la una la alta .... ca stiti cum e cind cauti ceva). Lectura placuta!

Titus

 

Paștele catolic, mai devreme decât Paștele creștin-ortodox. Care este motivul?

Paștele catolic va fi sărbătorit  în data de 5 aprilie potrivit calendarului romano-catolic.

Paștele ortodox va fi sărbătorit, în anul 2015, în data de 12 aprilie potrivit calendarului creștin ortodox.

Există multe întrebări de unde vin aceste diferențe, mai ales că sunt ani în care această sărbătoare are loc în aceeași zi. După câteva informații ,aflăm că unii sărbătoresc Paștele potrivit calendarului Iulian, alții celui Gregorian. Aici intervine o întreagă poveste istorică ce merită spusă cu explicațiile de rigoare, scrie Historia.

Există o singură regulă potrivit căreia se stabileste anual data Paștelui

Deși pare ciudat și poate ambiguu, există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui. Aceasta a fost stabilită chiar la primul Sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea. Ea sună așa: Sărbătoarea Învierii Domnului (popular Paște) va fi în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocțiu de primăvară. Deci cu alte cuvinte există 3 coordonate majore: ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic - luna plină - și echinocțiul de primăvară - 21 Martie. Așadar, niciodată Paștele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se așteaptă prima lună plină și în prima duminică după acest eveniment se organizează sărbătoarea pascală.

Există și o singură excepție de la această regulă majoră, și anume: Dacă această duminică se suprapune Paştelor evreiesc (14 Nisan – a şaptea lună a anului ecleziastic şi prima lună a anului civil în calendarul ebraic), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

Potrivit acestor reguli, destul de clare și stricte, nu ar trebui să existe niciun fel de echivoc în a stabili această dată și totuși există, pentru că paradoxal cea mai stabilă coordonată din această regulă este cea mai flexibilă - data de 21 Martie. De ce? Pentru că în practica bisericească există nu un singur calendar, ci două: cel Iulian și cel Gregorian.

Calendarul Iulian și Calendarul Gregorian

Calendarul Iulian a fost introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr. Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria și a fost cel mai probabil calculat prin aproximarea anului tropic. Calendarul Iulian are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Acesta înlocuia un calendar roman cu mult mai neclar. Anul obișnuit în vechiul calendar roman era format din 12 luni cu 355 de zile. Periodic se mai adăuga o lună suplimentară,Intercalaris, între februarie și martie. Intercalaris era formată prin introducerea a 22 de zile înaintea ultimelor 5 zile ale lui februarie, creând astfel o lună de 27 de zile. Intercalaris începea după o lună februarie trunchiată la 23 sau 24 de zile, efectul fiind un an de 377 sau 379 de zile. Undeva la 24 de ani apărea această lună suplimentară, dar în practică lungimea anului era hotărâtă de Pontifex Maximus.

Totuși calendarul introdus de Iulius Cezar avea o problemă, mai bine zis o imperfecțiune, de care se pare că acesta era conștient: era mai scurt cu 11 minute decât anul astronomic. Cu alte cuvinte, această diferență, văzută ca minoră în acel moment, ducea la acumularea unei zile diferență în 128 de ani.

Creștinismul și Biserica s-au născut când încă nu existau diferențe între calendarul astronomic și cel folosit la acel moment, cel iulian. Regula de care vorbeam mai sus a fost stabilită când diferența abia dacă era sesizabilă, deși învățații vremii atrăgeau atenția că există niște discrepanțe între anul astronomic și cel calendaristic.

Dincolo de acest fapt, între Bisericile din Orient și Biserica Romei, chiar înainte de Marea Schismă din 1054, existau niște diferențe de calculare a Paștelui. Unii considerau echinocțiul pe 21 martie, alții pe 25. Cert este că și după reglementarea echinocțiului pe o dată fixă, la 21 Martie, s-a observat că metodele de calcul folosite pentru aproximarea mișcărilor soarelui și a lunii nu sunt tocmai exacte. În timp, utilizând aceste metode matematice, bisericile au început să folosească un "soare" și o "lună" care nu mai corespundeau cu soarele și luna de pe cer. Divergențele dintre calcule și observațiile astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu prin trecerea la calendarul Gregorian.

Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Prima măsură care trebuia luată era punerea în concordanță a ciclului astronomic cu ceea ce arăta calendarul. Pentru a corecta eroarea acumulată în cele 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. După ziua de 4 Octombrie 1582 a urmat ziua de 15 Octombrie. Totuși, această măsură s-a aplicat doar pentru bisericile din Occident: cea catolică și cele protestante. Cel de-al doilea lucru și cel mai important din cadrul noului calendar a fost, pentru o aproximare mai bună - 365,2422 zile, a regulei următoare: Un an este bisect dacă este divizibil cu 4, exceptând cazurile când este divizibil cu 100 fără a fi divizibil cu 400. Urmând această regulă durata medie a anului calendaristic este de 365,2425 zile care este o aproximație destul de bună.

 

Modificarea calendarului și regula de Paște

Calendarul Iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul XX și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Totuși, la Conferința interortodoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit pentru a aduce Bisericile ortodoxe mai aproape de calendarul solar-laic folosit în întreaga lume. Acest calendar iulian revizuit seamănă destul de mult cu cel gregorian, însă el a fost aprobat doar de o parte dintre Bisericile Otordoxe: Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă Bulgară (în 1963). Discuțiile din 1923 au insistat în primul rând pe libertatea de adoptare a acestei reviziuri a calendarului de către fiecare biserica ortodoxă în parte când va crede de cuviință. Din acest motiv în prezent mai sunt câteva biserici care nu au îndreptat calendarul iulian; Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucrainiană și calendariștii vechi greci.

Un al doilea punct important în discuțiile de la Constantinopol din 1923 a fost modalitatea de serbare a Paștelui. Faptul ca unele biserici au decis sa indrepte calendarul rapid ar fi dus la două date de serbare a Paștelui în cadrul aceleiași confesiuni. Din acest motiv s-a decis ca Paștele să fie sărbătorit după calendarul iulian vechi pana în momentul în care ultima biserica ortodoxă va trece la noul calendar.

Vedem astfel cum modificări și reguli făcute în urma cu sute de ani ne afectează și azi. De exemplu, ortodocșii romani serbează Crăciunul odată cu romano-catolicii, pe calendarul Gregorian (sau de stil nou), și Pastele după calendarul Iulian nerevizuit, pe stil vechi, împreună cu toate celelelalte Biserici Ortodoxe.

 

Particularităţi româneşti

Biserica Ortodoxă Română a adoptat acest calendar nou în perioada interbelică. Însă, după un deceniu, în care ortodocşii români au serbat Paştele o dată cu romano-catolicii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să revină asupra deciziei şi să serbeze Paştele, cea mai importantă sărbătoare a Creştinătăţii, o dată cu ortodocşii care serbează Paştele după calendarul vechi. Iată de ce românii ortodocşi serbează Crăciunul după calendarul nou şi Paştele după calendarul vechi.

[Toni Marginean]

Subiect: ISIS, CIA, MOSSAD. SIGLE SCANDALOASE ŞI ADEVĂRURI ASCUNSE

Poze făcute în Siria: senatorul McCain (ambasadorul umbră al Casei Albe) cu al Baghdadi şi alţi lideri terorişti anti Assad.
Să ne mai întrebăm cum a cucerit ISIS nordul Irakului?

În poză, de la stânga la dreapta: purtătorul de cuvânt al ISIS Abu Mosa, liderul ISIS Abu Makr Al Bahdadi, senatorul american John McCain, purtătorul de cuvânt al Frontului Nusra Mohammad Nour

Bomba informaţională este o poză făcută în 27 mai 2013 la Idleb, în nordul Siriei. Îi arată pe Mohammad Nour, Salem Idriss, Abu Mosa,John McCain şi Ibrahim al Badri. Primul este purtătorul de cuvânt alFrontului al Nusra (al Qaida în Siria). Al doilea este şeful armatei siriene libere (responsabil de masacre înspăimântătoare în Siria). Al treilea este purtătorul de cuvânt al ISIS, iar al patrulea estesenator al Statelor Unite şi fost candidat la Casa Albă, dar şi ambasador umbră al Departamentului de Stat. Ultimul este cunoscut şi ca Abu Du’a, şi apare printre cei mai căutaţi 5 terorişti de către Statele Unite (recompensa este de 10 mil de dolari), iar ca nume de război el foloseşte Abu Bakr al Baghdadi şi este şeful Armatei islamice a Irakului şi al-Sham (sau Marea Sirie), armată cunoscută ca şi ISIS.

Un detaliu important este că în momentul în care a fost făcută poză, al Baghdadi era deja înscris (4 octombrie 2011) de către FBI în lista specială de terorişti căutaţi în toată lumea, şi atât ISIS cât Frontul al Nusra erau introduse de către Naţiunile Unite în lista neagră a organizaţiilor teroristice de combătut.

Un alt detaliu foarte important e că McCain nu este un politician oarecare. De 20 de ani e liderul a Internaţional Republican Institute(celebrul IRI), ramură republicană a organizaţiei guvernative (Ned)paralelă organizaţiei CIA. IRI e o agenţie inter-guvernativă al cărei buget este an de an aprobat de Congres într-un capitol al bilanţului care pleacă de la Secretarul de Stat. McCain a fost creierul revoluţiei care l-a răsturnat pe Slobodan Milosevic din rolul de preşedinte al Serbiei, cel care a încercat de mai multe ori să răstoarne guverul lui Hugo Chavez în Venezuela, ideatorul revoluţiei portocalii în Ucraina în 2004 şi al Maidanului din 2013, marele manipulator al Primăverii arabe şi tuturor revoluţiilor sale (Iran, Tunisia, Egipt, Libia, Siria).

Reuniunea în timpul căreia a fost planificată ofensiva ISIS, John McCain e în partea dreapta a pozei. În stânga, încercuit cu roşu, Abu Bakr al Baghdadi. Lângă el şi în faţa steagului Siriei alţi doi agenţi lideri ai ISIS

Popoff a revelat existenţa unor documente (publicate de fostul agent al Naţional Security Agency Edward Snowden) care a demonstrat cum CIA şi Mossad-ul au antrenat şi armat ISIS. O operaţiune secretă cu numele de cod „Cuibul de trântori”
„Singura soluţie pentru a proteja Statul ebraic e cea de a crea un inamic la graniţe, dar cu intenţia de a-l îndrepta spre Statele islamice care se opun prezenţei sale”, este ceea ce se citeşte într-un document al CIA.Al Baghdadi a fost prizonier în Guantanamo între 2004 şi 2009, perioadă în care CIA şi Mossad l-au reclutat pentru a fonda un grup capabil să atragă jihadişti din diverse ţări într-un singur loc pentru a-i ţine departe de Israel. Obiectivul era acela de a crea o armată capabilă să dărâme preşedintele sirian Bashar al Assad.

În iunie 2014, ISIS (tot cu ajutorul SUA) s-a răspândit în nordul Irakului, zdrobind trupele guvernative irachiene şi masacrând musulmani sciiti, evrei şi mai ales creştini.

„A fost un faliment. Am falimentat în încercarea de a crea o gherilă anti Assad credibilă. Era formată din islamişti, secularişti şi persoane fără apartenenţă. Falimentul acestui proiect a dus la oroarea pe care o vedem astăzi în Irak” a declarat fostul secretar de Stat al SUA Hillary Rodham Clinton într-un interviu lăsat lui Jeffrey Goldberg şi ziarului „The Atlantic„. „Într-un interviu din februarie preşedintele Obama mi-a spus: Când ai o armată de profesionişti care luptă împotriva ţăranilor, tâmplarilor şi inginerilor care încep o manifestaţie, trebuie să faci ceva. Să modifici ecuaţia forţelor pe teren e dificil, şi aproape niciodată nu reuşeşti. La vremea respectivă nu am înţeles. Astăzi totul îmi este clar„, scrie Goldberg.

Este vorba despre un alt eşec al politicii externe a Statelor Unite? Pentru un răspuns corect trebuie să ne întoarcem să relatăm povestea de la început.

Căderea Zidului Berlinului a reprezentat pentru marile multinaţionale (mai ales cele americane) o mare oportunitate comercială. Totuşi, o felie din întreagă planetă, până în acel moment era impermeabilă la business-ul made în USA şi nu dădea semne că ar vrea să lase garda jos: Orientul Mijlociu. Patru ţări cheie: Egiptul pentru întreaga zonă era şi e ceea ce Statele Unite reprezintă pentru Occident, ghidul comercial şi tendinţele; Libia, Siria şi Irakul sunt 3 forţe care au ridicat o barieră totală în faţa expansionismului de la Washington.

Planul era cel de a răsturna regimele la putere şi de a instaura sisteme de putere mai sensibile la chemarea dolarului şi produselor care ajung de peste ocean. Asemănător cu ceea ce se întâmplă deja de o vreme în Golful Persic.

Ţara chieie era Irakul sângerosului lider Saddam Hussein (urmat de toate masele arabe). Cum au demonstrat mii de documente, filmate, mărturisiri şi poze, un bun amic al Washingtonului, dar prea viclean pentru a cădea în capcana economică.

Astfel, în 1990, ambasadoarea USA la Baghdad îl cinvinsese pe Saddam să invadeze Kuweitul (aşa cum ea însăşi a povestit de mai multe ori), pentru ca apoi să se folosească de avantajul acelui episod şi să declare război Irakului (ianuarie 1991).

Primul conflict irachian nu a rezolvat chestiunea. Saddam era încă la putere. Ţării i s-a pus embargoul pentru 12 ani cu speranţa ca poporul exasperat să se revolte. nu se întâmplă nimic. Atunci, în martie 2003, profitând de 11 septembrie, pe vremea administraţiei Bush, a invadat pentru a două oară Irakul, iar Saddam a fost răsturnat. Dar ţara continuă să evite controlul Washingtonului. Prea numeroasă populaţia sciită, prea puternic vecinul Iran. De acceea se optează pentru divizarea ţării în trei state: la nord-est curzii, la nord-vest suniţii iar în centru şi în sud sciiţii, dar se renunţă în faţa rezistenţei populaţiei. Au încercat în 2007 acelaşi lucru, dar din nou nu au reuşit. Era nevoie de o nouă strategie, folosindu-se de un „actor” care să nu facă parte deja din stat, o entitate ca şi fantomatica armată ISIS.

Între timp se continua strategia în restul Orientului Mijlociu. În 18 decembrie 2010 Tunisia s-a organizat pentru înlăturarea preşedintelui corupt Ben Ali. În 25 ianuarie 2011 se ridică Egiptul, iar preşedintele Hosni Mubarak este arestat.

În 4 februarie 2011, Nato organizează la Cairo o reuniune pentru a lansa „Primăvara arabă” în Libia şi în Siria. Conform unui document (care a intrat pe mâinile lui Popoff), reuniunea era prezidată de John McCain. Raportul specifică lista de participanţi libici a căror delegaţie era condusă de numărul doi al guvernului din acele vremuri, Mahmoud Jibril, care schimbase brusc grupul politic din care făcea parte chiar la începutul reuniunii pentru a deveni şeful opoziţiei lui Gheddafi în exil. Raportul citează printre delegaţii francezi prezenţi în acea ocazie şi pe Bernard-Henry Lèvy. La întâlnire au participat mai multe personalităţi printre care şi o delegaţie de sirieni care trăiau în afara ţării.

Ca urmare la reuniune, misteriosul cont de Facebook al Revoluţiei siriene 2011 lansează un apel prin care se cere începerea manifestaţiilor în faţa Consiliului Poporului (parlamentul) la Damasc în 11 februarie. Deşi acest account avea, la acea vreme, 40 mii de followeri, doar 10-12 persoane au răspuns apelului în faţa flashurilor fotografilor şi în faţa sutelor de poliţişti. Manifestaţia s-a dizolvat pacific, iar altercaţiile au început doar o lună mai târziu, la Deraa.

În 16 februarie, o manifestaţie în desfăşurare la Bengasi a degenerat şi s-a ajuns la împuşcături. A două zi, o altă manifestaţie a degenerat în focuri de armă. În acelaşi moment, membrii ai Grupului islamic combativ în Libia, veniţi în Egipt şi coordonaţi de indivizi mascaţi şi neidentificaţi, au atacat simultan 4 baze militare în 4 oraşe diferite. După 3 zile de lupte şi atrocităţi, rebelii au lansat revolta în zona Cirenaica împotriva Tripolitanei şi împotriva lui Muhammar Gheddafi.

În 22 februarie acelaşi an, McCain era în Liban. Acolo a întâlnit câţiva membrii ai Curentului de Viitor, şi i-a însărcinat cu monitorizarea transferului de arme în Siria. Apoi, lăsând Beirutul, senatorul a cercetat graniţa siriană şi a ales satele (în special Ersal) care trebuiau să servească pe post de baze de sprijin pentru mercenari în timpul războiului care ar fi început în orice moment.

Acuzaţi că ar fi organizat răsturnarea preşedintelui Hosni Mubarak în numele fraţilor musulmani, doi angajaţi ai Internaţional Republican Institute din Cairo, John Tomlaszewski (al doilea în dreapta) şi Sam Lahood (al doilea în stânga) s-au refugiat la ambasada americană.
În poză ei se află lângă senatorii John McCain şi Lindsey Graham cu ocazia reuniunii pregătitoare a „Primăverii arabe” în Libia şi Siria. Vor fi exoneraţi de către liderul Fraţilor Musulmani Mohamed Morsi imediat ce acesta devine preşedinte.

Libia cade, la fel cum s-a întâmplat şi înainte în Tunisia şi Egipt, dar regimul lui Bashar al Assad rămâne la locul lui. Acesta este motivul pentru care McCain reapare, În 27 mai 2013, ziua pozelor incriminatorii. Senatorul Arizonei s-a deplasat ilegal lângă Idleb în Siria prin Turcia, pentru a întâlni câţiva lideri ai „opoziţiei armate”. Călătoria sa a fost publicată doar la întoarcerea la Washington de directorul comunicaţiilor echipei sale, Brian rogers.

O călătorie curioasă deoarece organizată de către Syrian Emergency Task Force, o organizaţie condusă de un palestinez Mouaz Moustafa, angajat al Aipac, cea mai puternică lobby evreiască din Statele Unite.

Dar să ne întoarcem la povestea noastră. Reuniunea pusese în mişcare operaţiunea „Cuibul de trântori”. 7000 de jihadişti proveniţi din toată lumea, antrenaţi în Turcia, alţi 5000 în Libia (tot pe cheltuielile emirului din Qatar) s-au strâns pentru a forma armata ISIS.

În acest document publicat în septembrie 2013, ambasadorul Qatarului la Tripoli îşi informează ministerul că un grup de 1800 de africani au fost antrenaţi la jihad în Libia. Propune să îi trimită în 3 grupuri în Turcia pentru a se uni grupării ISIS în Siria.

Armata islamică era un lucru complet nou, o organizaţie capabilă să amestece din nou cărţile. Spre deosebire de grupările de jihadişti care au luptat în Afganistan, în Bosnia-Herzegovina şi în Cecenia în urmă lui Osama Bin Laden, nu constituie o forţă colaterală ci mai degrabă o armată. Spre deosebire de grupările precedente în Irak, Libia şi Siria, în urmă principelui Bandar bin Sulnat, ei dispuneau de servicii sofisticate de comunicaţie integrată care încuraja la înrolare, dar şi de funcţionari civili formaţi în marile şcoli occidentale, capabili să administreze un teritoriu.

Anul trecut, două episoade au condus la evenimentele din vara trecută şi la masacrele irachiene din partea ISIS. Agenţia britanică Reuters a publicat un articol în ianuarie 2014 în care se citeşte: „Congresul Statelor Unite s-a reunit în secret pentru a vota finanţarea şi armarea rebelilor în Siria până în 30 septembrie 2014„. La sfârşitul lunii februarie, mulţumită activităţii lui McCain, în Ucraina are loc o lovitură de Stat. Una dintre primele activităţi ale noului guvern a fost să semneze un acord comercial cu Arabia Saudită pentru vânzarea unei mari cantităţi de armamente (şi tunuri şi tancuri) jihadului lui al Baghdadi. În funcţie de contract armele ar fi fost puse la dispoziţie „începând din 1 iunie 2014″ pentru a fi transferate în Siria, prin Turcia, cu destinaţia ISIS.

La patru zile după, au început atacurile combinate asupra Irakului din partea ISIS şi a guvernului regional din Kurdistan (complet controlat de Washington)

Emiratul islamic a intrat în posesia părţii sunite a ţării, în timp ce guvernul regional al Kurdistanului şi-a mărit teritoriile cu cel puţin 40%. Scăpând de atrocităţile jihadiştilor, minorităţile religioase au părăsit zona sunită, deschizând strada separării ţării în 3 părţi.

Violând acordul defensiv irachiano-american, Pentagonul nu a intervenit şi a permis armatei ISIS să continue masacrele. O lună mai târziu, când peshmerga guvernului regional curd s-au retras fără să lupte, şi când emoţia opiniei publice mondiale a devenit prea puternică, preşedintele Barak Obama a dat ordinul de a bombarda câteva posturi ale Emiratului Islamic. Totuşi, conform generalului american William Mayville, directorul operaţiunilor la Statul Major General, „aceste incursiuni au mică probabilitate de a influenţa capacităţile globale ale Emiratului Islamic sau activităţile sale în alte zone ale Irakului sau Siriei. Cu fiecare evidenţă, ele nu au rolul de a distruge armata jihadistă, ci doar să garanteze că niciunul dintre actorii implicaţi nu va ieşi din teritoriul care i-a fost alocat.”

Ceea ce într-adevăr a oprit avansarea trupelor ISIS şi a deschis un coridor umanitar, permiţând civililor să scape de masacru, a fost intervenţia curzilor din Pkk-ul turc şi sirian, duşmani juraţi ai Turciei, ai Nato şi ai Statelor Unite.

[Toni Marginean]

 

 

Pr. Dr. Pavel Chirilă – câteva greșeli grave în alimentație care ne costă

 

 

https://2blackjack1.wordpress.com/2015/04/04/prof-dr-pavel-chirila-cateva-greseli-grave-in-alimentatie-care-ne-costa-foarte-scump/

[Toni Marginean]

 

DRONA
Acest filmuleţ prezintă o acţiune pe timp de noapte cu ajutorul unei drone impotriva ISIS, dusă de o subunitate militara americana. Drona a schimbat conceptul de razboi. Este incredibil cât de clar se văd oamenii , animalele şi alte detalii

pe timp de noapte; cei care controlează camera şi tragerile nu sunt nicidecum in aer/zbor. Se observăcum magarii si cămilele pot fi cruţate. 
 
 https://www.youtube.com/embed/eBEU-OiEvII

[Toni Marginean]

 

LASATI IMAGINILE SA SE ROTEASCA SINGURE, SE TRECE AUTOMAT  DE LA UN  CADRU LA ALTUL.

http://www.360tr.com/kudus/kiyamet_eng/index.html

[Toni Marginean]

"Sunt drumuri care ne caută demult, dar ajung la noi, când noi suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri."- Octavian Paler.

 

"Tristă este matematica destinelor. Bruno sfârși pe rug, iar papii se plimbă cu avionul."- Valeriu Butulescu.
 

"Orice inimă este un vulcan, dar pe multe cratere pasc indiferente caprele."- Vasile Ghica.

[Toni Marginean]

Cum recunoaştem un prost

Astăzi, mai mult ca oricînd, prostul poartă amprenta unei nevoi viscerale de exhibare a esenţei sale. Motivul e simplu: un ego supraîncărcat cu detalii plăcute despre sine. Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi
deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes. Şi nu se înşeală prea tare. Dacă privim cu atenţie, putem uşor constata că, în România, prostia a ajuns un fel de plusvaloare. Se poate trece şi în CV. În unele companii – umblă vorba –, e echivalată cu un MBA. În alte ramuri, cum ar fi politica, cu un post de demnitar.
Exagerare sau nu, prostul autohton a ajuns atît de omniprezent că e suficient să arunci o privire în jur. Imposibil să nu te împiedici de el. Pe de altă parte, dacă socoţi că eşti înconjurat numai de oameni frumoşi şi inteligenţi, să dai de prost e şi mai simplu: uită-te în oglindă! Dacă, în sfîrşit, nici imaginea aceea nu îţi e cunoscută, zăboveşte cîteva minute la comentariile postate pe net, în subsolul unui articol oarecare cu subiect politic. Nu ştiu dacă numai proştii
se încumetă să îşi verse oful acolo, sau dacă aşa sînt majoritatea celor care ţin să-şi dea cu părerea, dar, statistic, aşa s-ar părea că stau treburile.
Prostul ştie cum se face politica pe malul Dîmboviţei, cum sînt femeile în ziua de azi şi ce ar trebui să facă Merkel şi Obama în Ucraina, ştie de ce-i ţara pe butuci şi justiţia aservită, de ce românul n-are cojones, prostul este expert si in armata si razboaie chiar daca daca nu a facut vre-o zi de armata ,prostul stie istorie cu toate ca nu a citit nici macar o carte de popularizare a unor evenimente istorice, prostul se pricepe si la agricultura, prostul ştie orice ,te intrerupe din vorbire daca vrei sa-i argumentezi ca nu se pricepe si nu are dreptate , asa cum fac moderatoarele de la televiziuni care iti iau vorba din gura si nu te lasa sa -ti termini fraza . Mai puţin – ce să facă cu propria viaţă. Faptul că e doar o moluscă pierdută într-o galaxie, în loc a-l linişti, îl înnebuneşte.
Creieru-i de moluscă refuză acest statut insignifiant. E drept, are şi de ce. La televizor, alţi proşti, mai norocoşi, au de toate, fără a fi făcut altceva din ce ar fi fost dispus şi el să facă, dacă i s-ar fi oferit ocazia. Dar lui nu i-a surîs steaua. Aşa că răbufneşte. Alţii i-au furat ce i se cuvenea. Nenorociţii! Bandiţii! Huă! Şi, chiar dacă profită de hibele din sistemul românesc pentru a-şi rezolva micile-i găinării, cînd e confruntat cu magnitudinea coţcăriilor la care se dedau alţii, deplînge ca o vestală deficienţele acestuia, pe care-l numeşte blazat, corupt şi putred pînă-n măduva oaselor.

În mare, argumentaţia lui nu transcende gama emoţiilor, logica sa e înnămolită în incriminări ce-l plasează în afara oricăror reproşuri, iar coconul de autosuficienţă care-i înveleşte carcasa gîndurilor îl face imbatabil. Ca să fim corecţi, o asemenea filozofie rudimentară, capabilă să transforme realitatea habitatului în care locuieşte, impune un anumit respect pervers faţă de prost. La fel, atitudinea de grosolană încredere în sine. N-are cum să nu te impresioneze.
Capitolul la care dă mereu rateu e impresia artistică. Acest îndîrjit reformator al statului, care acuză, critică şi împarte verdicte, este, asemenea împăratului Charlemagne, analfabet. Pur şi simplu, nu ştie să scrie. Din trei cuvinte, două-s greşite, iar al patrulea conţine un dezacord.
Drept care, am putea întreba: oare cum ar întîmpina propunerea de a se retrage semianalfabeţilor dreptul la vot? Ce ar zice dacă votul ar reveni exclusiv celor care reuşesc să scrie, după dictare, un text simplu, din trei fraze? Dar dacă celor cu bacalaureat şi cu vîrsta pînă-n 40 de ani li s-ar cere, suplimentar, să extragă un radical de ordinul doi? Cum i se va părea iniţiativa? Draconică? Revoluţionară? Poftim? Ar mai rămîne o mînă de votanţi? Şi? Nu ni se tot repetă că absenteismul la vot e îngrijorător? Că oamenii nu mai au încredere în politicieni? Şi că, atunci cînd votează, pun ştampila pe cele mai puţin înzestrate persoane, să le reprezinte interesele?
De ce se întîmplă asta? Să nu ne ascundem după deget: pentru că-s proşti. Nu mai bine începem demersurile să scăpăm de ei, ca să putem vota, în sfîrşit, nişte politicieni oneşti, integri şi iubitori de glie?
Aşadar, dacă tot se dă prostul de ceasul morţii să-i fie bine patriei, n-ar fi drăguţ din partea lui ca, în calitate de cetăţean responsabil, să îşi redacteze corect gramatical observaţiile, cînd se lasă purtat de simţul autorităţii sale morale?
De unde răsar proştii?
Nu susţin că şcoala te fereşte de prostie, dar sînt ferm convins că, cine trece prin ea ca prin brînză, are şanse sporite să ajungă mult mai prost decît era.
În caz că nu aţi constatat până acum, singura piedică serioasă în ziua de azi pentru o facultate e bacalaureatul. Deşi, în mod firesc, ar fi ca facultatea să fie mult mai dificilă decât examenul de bacalaureat, practic, dacă ai luat bacul, doar dacă eşti excentric nu îţi închei studiile glorioase cu o diplomă universitară în orice domeniu îţi pofteşte inima.
Dacă îi atragi atenţia asupra acestui fapt, un ”Hai, sictir!” va fi mai mult decât sigur inclus în lista standard de replici. Nu de alta, dar prostul autohton e impermeabil la critici, iar datele pe care le posedă sînt măsluite astfel încît să aibă mereu dreptate, orice i-ai zice.
Tot ce gîndeşte şi spune îi reconfirmă poziţiile şi certitudinile.
Opiniile sale sînt adevăruri universale, asediile menite să-i sădească îndoiala sau să extindă limitele percepţiei sînt atacuri de lezmajestate. De aceea, sistemul său de referinţă joacă un rol important. Pe de o parte, ca român, moare de ruşine cînd se compară cu nemţii sau englezii. Pe de alta, cînd vine vorba de eul individual, face un pas înapoi şi, în loc a se mai compara cu aceştia, priveşte spre românii din jur, la care descoperă, scîrbit, că sînt săraci,
inculţi, indolenţi, superstiţioşi, hoţi şi nespălaţi. Din cauza lor, de fapt, şi moare prostul de ruşine. De teamă că, atunci cînd merge afară, poate e comparat cu unul din ei.
Altminteri, îşi iubeşte ţara. Cu fluctuaţii, dar o iubeşte. Prostul e mîndru că-i român cînd olimpicii iau aur la matematică şi îşi reevaluează mîndria cînd confraţi de-ai săi pun de-un viol ghiduş în Italia.

Cine e prostul?
Prostul e cel care, mergînd la teatru şi operă, crede că e diferit de plebe; croind fuste, crede că e designer; turnîndu-şi cărţi şi apă în cap, crede că e mai mult decît unul care-şi toarnă cărţi şi apă în cap; discutând politică, crede că are habar de ea; scriind cărţi, crede că e scriitor; predînd, crede că e profesor; absolvind politehnica, crede că e inginer; avînd copii, crede că-i părinte; fiind religios, crede că-i credincios… Prost e, de asemenea, cel care ia de bun ceea ce crede prostul de mai sus despre sine, dar şi cel care, citind articolul acesta, va spune: bine că eşti tu deştept!
Prostul e, totodată, cel care scrie RIP pe Facebook cînd mor Mandela, Walker Paul, Williams Robin sau Cocker Joe şi cel care face spume cînd refuzi să crezi că masonii s-au înţeles cu marţienii să colonizeze Terra…
Şi lista poate continua…
O Stupid, Where Art Thou?
„A light here requires a shadow there“, spune Virginia Woolf. „And a fool here requires a greater fool there, to make the former feel smarter “, spune Je.
Dacă a şti că nu ştii nimic e, în sens socratic, primul pas spre autocunoaştere, să admiţi că eşti prost e primul pas spre inteligenţă. Nu-i o ruşine să recunoşti că eşti prost, însă e stupid să negi doar pentru că există alţii mult mai proşti. Şi care, să fim sinceri, de-ar fi chestionaţi, ar fi de părere că treaba stă fix pe dos. Aşa că, la ce bun? De ce să te chinui să pretinzi că eşti inteligent, cînd mult mai profitabil ar fi să accepţi, o dată pentru totdeauna, că eşti
prost? Nu mereu şi nu tot timpul şi nici pe departe cel mai prost dintre proşti, dar, oricum, prost. Unul inconfundabil. Gîndeşte-te la avantaje! În această postură, vei putea afirma tot ce îţi trece prin cap, în legătură cu orice… fără a dovedi nimic. De ce? Simplu: în ochii prostului, adevăratul şi unicul prost este cel care NU vede lumea cum ţi-o descrie el.
Fireşte, a avea decenţa să recunoşti că eşti prost nu te va face mai puţin prost. Cel mult, vei căpăta un uşor avantaj faţă de cei care se încăpăţînează să susţină contrariul. Un pont: gîndeşte-te la prostie ca la un surplus de grăsime! A conştientiza că o ai e mai bine decît a o ignora! Dar nu şi suficient ca să scapi de ea. Şi e recomandat să o elimini. La urma urmei, excedentul de grăsime nu e estetic. De ce ar fi prostia sexy?
Un dezavantaj al recomandării de mai sus e că prostul, fiind prea prost să-şi intuiască prostia, nu va fi deloc deranjat să rămînă astfel. Un alt dezavantaj ar fi că asumarea prostiei nu aduce cine ştie ce satisfacţii: nu garantează o carieră strălucită, mai mult respect sau mai multă fericire. Ce oferă e doar o disonanţă mai puţin frapantă între percepţia personală a sinelui şi reflexia lui în mediul înconjurător.
Una peste alta, aceste aspecte fac din el un exemplar greu, dacă nu imposibil, de scos din găoacea-i de stupiditate.
Unde ne situăm cu proştii?
Majoritatea românilor, mai degrabă ca răspuns la presiunea socială decît dintr-o pornire lăuntrică, caută să se depărteze de cota de avarie a prostiei şi evoluează pînă la nivelul pe care cei de la Pink Floyd l-au numit comfortably numb. Avem aici de-a face cu categoria proştilor relativ frecventabili, acei indivizi căldicei care, spre deosebire de proştii irecuperabili, sînt capabili să facă alegeri corecte în situaţii de bun-simţ. Spre exemplu, pricep că X, odată
condamnat şi băgat la zdup, merită să se afle acolo şi preferă să iasă în club decît să fabuleze în contradictoriu despre viitorul relaţiilor UE cu Rusia.
Pentru asta, sînt de admirat. Comfortably numb e cetăţeanul pe care şi-l doreşte orice ţară. Stă în banca lui, iar gîndurile nu-i ţopăie dincolo de biologic. Preocupările sale au în centru familia şi propria persoană. N-o să-l zăreşti prăbuşindu-se în adîncurile unei convulsii din pricina crizei din Siria. Ştie că ţara e coruptă, dar nu turbează de indignare pe Facebook. Iar cît timp instituţiile publice nu degenerează pînă la un punct critic, nu prea-l interesează ce se
întîmplă în agora.
Ortega y Gasset zicea despre prost că „e prost pe viaţă şi de neclintit, fără pori“. De acord. Dar n-ar fi mai plăcut, totuşi, să avanseze pînă la nivelul descris adineauri?
N-ar trebui să se teamă, va rămîne tot prost. Dar unul mai benefic naţiei. Şi, nu în ultimul rînd, sieşi. Cunosc si eu o sumedenie de prosti de felul celor descrisi mai sus. De regula ,evit sa intru in discutii cu astfel de specimene .

 

 

http://www.contributors.ro/editorial/cum-recunoastem-un-prost/
 

[Toni Marginean]

 

 Rusia ameninta ca, tarile care vor participa la sistemul antiracheta al NATO, vor fi tinte ale rachetelor nucleare.

Rusia va considera ţinte legitime toate ţările care vor găzdui instalaţii antibalistice ale Alianţei Nord-Atlantice /NATO/, avertizează ambasadorul rus în Copenhaga, Mihail Vanin, ameninţând că navele militare daneze riscă să fie atacate dacă Danemarca se va alătura sistemului antirachetă.

"Dacă Danemarca se va alătura sistemului antirachetă, care este controlat de Statele Unite, acest lucru va însemna că navele militare daneze vor fi ţinte ale rachetelor nucleare ruse. Este important să se ştie acest lucru", a declarat ambasadorul rus la Copenhaga, Mihail Vanin, într-un interviu acordat publicaţiei Jyllands-Posten.
"Nu cred că danezii înţeleg foarte bine situaţia. Participarea la sistemul antirachetă va fi în detrimentul relaţiilor dintre ţările noastre. Toate ţările care se vor alătura sistemului antirachetă NATO în viitor vor fi ţinte ale rachetelor balistice ruse", a adăugat Vanin.
"Comentariile ambasadorului Rusiei sunt inacceptabile. S-a depăşit limita", a reacţionat ministrul danez de Externe, Martin Lidegaard, citat de Associated Press.
Bogdan Aurescu: Sistemul antirachetă este pur defensiv. Nu are nimic de-a face cu Rusia
Sistemul antirachetă este pur defensiv şi nu are nimic de-a face cu Rusia, a precizat, Bogdan Aurescu, exprimând solidaritatea deplină cu Danemarca, după ce ambasadorul rus la Copenhaga a declarat că navele daneze vor deveni ţinte ale rachetelor ruse dacă Danemarca se alătură scutului american.
"Sistemul antirachetă este pur defensiv, aşa cum este definit de Carta Naţiunilor Unite, şi nu are nimic de-a face cu Rusia", a scris, sâmbătă seara, pe Twitter, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu.
"Este inadmisibilă ameninţarea de a folosi forţa împotriva unui stat membru NATO", a mai scris Aurescu, exprimându-şi "deplina solidaritate cu Danemarca, aliat al României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice.
Reacţia Statelor Unite
Statele Unite sunt de partea Danemarcei şi condamnă declaraţiile făcute de ambasadorul Rusiei privind participarea la sistemul antirachetă, a declarat reprezentantul american în Copenhaga, Ruffus Gifford. "Statele Unite sunt alături de Danemarca în condamnarea declaraţiilor făcute de ambasadorul Rusiei. Astfel de afirmaţii nu inspiră încredere şi nu contribuie la pace şi stabilitate", a reacţionat ambasadorul SUA, Ruffus Gifford, într-un mesaj transmis prin Twitter.
Danemarca a acceptat, în august 2014, să participe cu cel puţin o fregată la sistemul antirachetă NATO din Europa, care va include elemente terestre, staţionate în România şi Polonia, şi instalaţii navale.
Serghei Riabkov, adjunctul ministrului rus de Externe, avertiza în urmă cu două săptămâni, că sistemele antirachetă care urmează să fie instalate în România şi Polonia reprezintă încălcări ale prevederilor Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF). Tratatul, semnat de SUA şi URSS în 1987 şi intrat în vigoare pe 1 iunie 1988, obligă ambele părţi să distrugă toate rachetele balistice şi de croazieră cu raze de acţiune cuprinse între 500 şi 5.500 de kilometri. Ca reacţie la acuzaţiile Moscovei, Preşedinţia Statelor Unite a comunicat că sistemul de apărare antirachetă care va fi amplasat în România nu încalcă Tratatul INF.
Statele Unite şi NATO au explicat de mai multe ori că sistemele antirachetă instalate în Europa nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, având rolul de a contracara ameninţări provenind din ţări care nu se conformează reglementărilor internaţionale, precum Iranul. Departamentul american al Apărării a anunţat în 2014 că va efectua studii privind impactul asupra mediului pentru eventuala construire a patru sisteme terestre antirachetă pe Coasta de Est a Statelor Unite, pe fondul recomandărilor de reconfigurare a dispozitivului de apărare. Michael Gilmore, director în cadrul Pentagonului responsabil de Teste
operaţionale şi evaluarea dispozitivelor de apărare, a recomandat Agenţiei americane pentru Apărarea Antirachetă reconfigurarea dispozitivului antibalistic terestru, după o serie de teste eşuate din ultimii ani. Studiile privind impactul asupra mediului vor dura aproximativ 24 de luni, iar decizia privind construirea sistemelor antirachetă va fi luată în funcţie de rezultate. Cele patru locaţii propuse sunt Fort Drum (statul New York), poligonul naval SERE (Portsmouth, statul Maine), Baza Ravenna (Ohio) şi Baza Custer (statul Michigan).
Sistemul american de apărare antibalistică operează cu interceptoare terestre (fixe şi mobile) şi maritime, capabile să lanseze rachete pentru interceptarea unor dispozitive cu rază scurtă, medie şi lungă de acţiune înainte de a intra în spaţiul aerian şi în zona teritorială a Statelor Unite. Cel puţin 13 sisteme terestre de interceptare antirachetă există pe Coasta de Vest a SUA, la Fort Greely (Alaska) şi Vandenberg (California). Până în anul 2017, în vestul SUA vor exista în total 44 de rampe de interceptoare antirachetă.
Sistemul Aegis, instalat pe nave militare sau pe platforme maritime, are rolul de a intercepta rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. În prezent, există cel puţin 24 de sisteme Aegis instalate pe nave militare americane, majoritatea patrulând în Oceanul Pacific. Tot sisteme Aegis urmează să fie utilizate în planul de creare a unui "scut antirachetă" NATO în Europa, scopul fiind contracararea ameninţărilor reprezentate de ţări precum Iranul. Sisteme Aegis
adaptate pentru uz terestru (Aegis Ashore) urmează să fie instalate la baza de la Deveselu (România) şi în Polonia. O altă componentă a sistemului antibalistic este sistemul terestru mobil de mare altitudine THAAD, instalat pe camioane militare.

[Toni Marginean]

ALIMENTELE-ORGANE sau Doctrina Semnaturilor

 

http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~medicina-alternativa/32060/medicina-lui-dumnezeu-alimente-asemanatoare-organelor-doctrina-semnaturilor/pagina-4.html

[Toni Marginean]

O lovitura mai dura decat acest proiect nu a existat. Poate fi un semnal de alarma pentru decidenti.....

Proiect major de infrastructură! Ţările vecine construiesc o şosea de centură în jurul României

 

http://www.timesnewroman.ro/politic/proiect-major-de-infrastructura-tarile-vecine-construiesc-o-sosea-de-centura-in-jurul-romaniei

 

Chiar dacă nu se înţeleg întotdeauna perfect, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina şi Moldova reuşesc uneori să colaboreze pentru realizarea unor proiecte grandioase! În cadrul unei reuniuni la nivel înalt, guvernele celor cinci ţări vecine au hotărât să construiască o şosea de centură în jurul României, pentru ca şoferii care tranzitează Europa să poată ocoli ţara noastră repede şi fără bătăi de cap.

 “Centura va funcţiona în regim de autostradă şi le va permite atât şoferilor de TIR, cât şi turiştilor să evite traversarea României, scurtându-le drumul cu câteva zile bune”, a declarat ministrul bulgar al transporturilor, Vasil Kurov.

“Cu toţii ştim ce bătaie de cap era să ajungi, de exemplu, de la Belgrad la Chişinău”, a adaugat omologul sârb, Bezdan Stidnicevic. “Trebuia să treci prin două vămi româneşti, să stai în ambuteiaje, să-ţi distrugi maşina în tot felul de hârtoape, să înveţi româneşte ca să poţi să-i înjuri... Gata cu toate astea! O luăm pe centură.”
Până la definitivarea lucrărilor la şoseaua de centură, în apropierea vămilor au fost montate indicatoare rutiere cu “Atenţie, România”, pentru ca şoferii să poată alege, în timp util, un traseu alternativ.

 

 

[validae]

Times New Roman sunt specializați pe articole umoristice și parodii (Cotidian independent de umor voluntar)   Nu luați articolele decât ca pe niște poante....