Curiozitati, sfaturi de urmat, mod de viata, etc...

[Toni Marginean]

O nouă metodă de tratament a herniei de disc, fără tăieturi, este aplicată de puţin timp în două unităţi medicale din Capitală.

Durerile de spate sunt cel mai frecvent motiv pentru care se ajunge la medic, iar-aşa numitele hernii de disc sunt în multe cazuri responsabile de apariţia lor. De la mijlocul anului trecut, doi medici specializaţi în radiologia intervenţională tratează şi în ţara noastră herniile de disc prin „înţepături“ făcute cu un dispozitiv special.

Procedura, numită nucleoplastie percutană, se face sub anestezie locală, cu ajutorul unui angiograf, şi durează în jur de 30 de minute. Peste o sută de români au beneficiat până acum de acest tratament. Tehnica este folosită în Spitalul Universitar de Urgenţă din Capitală şi în cadrul Centrului de Diagnostic şi Tratament „Victor Babeş“, tot în Bucureşti.

Avantajul major al nucleoplastiei este că pacientul poate pleca acasă la trei ore după intervenţie, iar în câteva zile poate să-şi reia activităţile obişnuite.

„E ca şi cum am scoate aerul dintr-un cauciuc“

„Procedura numită nucleoplastie percutanată constă în decomprimarea discului intervertebral“, explică medicul Rareş Nechifor, specializat în radiologie intervenţională.

Un dispozitiv special ce are la un capăt un ac se introduce până în mijlocul discului vertebral. Prin acul respectiv, cu un dispozitiv mecanic, se aspiră din nucleul pulpos. „Asta face ca presiunea în peretele discului să scadă foarte mult. Acesta revine treptat în poziţie normală şi nu mai comprimă rădăcinile nervilor spinali. E ca un cauciuc de maşină care s-a deformat şi ca să nu se spargă îl dezumflăm. Aerul se retrage şi, în continuare, poţi merge foarte bine“, completează medicul Rareş Nechifor.

Acesta mai spune că, în această procedură, este esenţială o imagine de calitate pentru ca acul introdus în coloană să fie corect poziţionat, iar această imagine este oferită de angiograf.

80% din hernii pot fi tratate cu nucleoplastie

 Tehnica nu se poate aplica în toate cazurile în care se diagnostichează hernii de disc. „Discul intervertebral nu trebuie să ocupe mai mult de jumătate din canal (n.r. – canalul medular) şi trebuie să aibă măcar jumătate din înălţimea iniţială. Peretele discului trebuie să nu fie rupt. În aceste criterii se încadrează în jur de 80% din hernii“, mai spune medicul specializat în radiologia intervenţională.

Ca simptome, bolnavii care pot fi supuşi acestei operaţii trebuie să aibă dureri locale care coboară pe picior. Dacă bolnavul nu mai poate mişca bine piciorul, este nevoie de intervenţie chirurgicală, uneori de urgenţă. „Suntem în al doilea an în care facem acest gen de operaţie. Până acum s-au făcut în jur de 100 de operaţii în Spitalul Universitar“, completează Bogdan Dodobăţ, medic specializat în radiologie intervenţională. Pe lângă Spitalul Universitar, unde operaţia se face cu fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Sănătăţii (o trusă de operaţ ie costă 500 de euro), nucleoplastia se mai face şi în clinica privată „Victor Babeş“. Aici, costurile depăşesc 4.000 de lei pentru o intervenţie. În Spitalul Universitar, numărul de operaţii care se pot face depinde de trusele pe care medicii le au la dispoziţie.

Procedeul nu este încă decontat de asigurări, ci printr-un program al Ministerului Sănătăţii. „Avem promisiuni că, din 2008, finanţarea procedurilor de radiologie intervenţională, care înlocuiesc operaţii costisitoare, va fi preluată prin asigurări“, mai spune medicul.

De ce apare hernia?

Hernia de disc este o boală modernă, care apare şi pentru că oamenii au ajuns să stea foarte mult la birou.

Dacă boala nu este gravă, tratamentul se începe cu medicamente antiinflamatoare, iar bolnavilor li se recomandă repaus la pat. Atunci când durerile devin persistente, se ajunge la operaţie. „Procedura propusă de noi este undeva la mijloc, între medicamente şi operaţiile clasice“, mai spune specialistul. Indiferent de tipul de operaţie, hernia poate să recidiveze dacă bolnavii fac eforturi care suprasolicită coloana.

ISTORIC

De la injectări cu chimiopaparină la laser

Înainte de apariţia nucleoplastiei, s-au folosit şi alte metode prin care herniile au fost vindecate fără tăieturi majore. „Prin anii ’80 se făceau injectări în disc cu chimiopaparină, o substanţă ce dizolva din nucleul pulpos. Pentru că s-a dovedit că substanţa folosită cauza reacţii alergice, a fost interzisă“, explică medicul Rareş Nechifor. Aspirarea mecanică ce se foloseşte şi la nucleoplastie este un procedeu american. Mai există posibilitatea ca printr-o fibră laser să se vaporizeze nucleul pulpos, însă rezultatul este acelaşi, iar costurile sunt de trei ori mai scumpe decât la aspirarea mecanică. „În circa 30% din piaţa americană se foloseşte metoda laser“, mai afirmă specialiştii.

 

http://www.doctorulzilei.ro/hernia-de-disc-vindecata-fara-operatie/

 

[gica70]

  Multumesc, interesant pentru cultura mea medicala (sper ca nu va trebui sa recitesc niciodata cu mult interes!). Am vrut sa multumesc din buton dar ma anunta ca, pe ziua de azi, s-a dus cota!

Editat Ianuarie 31, 2015 de gica70

[Toni Marginean]

SERIAL „ADEVĂRUL“ Toate vilele baronilor din România. Cum au reuşit aleşii să-şi facă „fortăreţe“ pe câte două străzi şi zeci de hectare din banii nostril.Citeste mai mult: http://adevarul.ro/news/societate/serial-adevArul-vilele-baronilor-romania-reusit-alesii-sa-si-faca-fortarete-doua-strazi-zeci-hectare-banii-nostri-1_53711b760d133766a89807dc/index.html

[rasputin]

Deşi, cîndva, îl îndemnam pe colegul Toni să nu-şi facă probleme la lipsa reacţiilor (se poate înţelege şi dispute) în secţiunea păstorită de domnia sa, acu' am să îndemn totuşi la un răspuns; poate-i cu cale a-i spune pseudorăspuns.

Alţii, de la care am învăţat şi eu, au găsit cu cale că, în orice problemă, înainte de toate e nimerit a defini termenii, adică dacă tot îndemni la ceartă e bine a şti că te cerţi pentru unul şi acelaş lucru.

La capitolul termeni eu zic cam aşe: Oricare din domniile voastre, mai dotaţi de la Domnul (pentru atei reformulez:  mai dotaţi de la natură şi selecţia naturală), pot îndemna a-mi spune că-s prost şi dobitoc, cu oarece tare din născare sau blagoslovit pe parcurs. Deci au liber a spune despre mine iar eu n-am să mă pun de-a curmezişul spuselelor lor. Atunci însă cînd fac referire la alte persoane, la spusele altora, îi bine să nu răstălmăciţi acele vorbe. Dacă am adus în discuţie spusele acelor oameni, care oameni pe acest forum nu se pot apăra, atunci e musai să îndemn la răspuns.

De ce pseudorăspuns? Păi pentru simplul fapt că eu nu îndemn a răspunde răspunsului primit la o întrebare retorică, în fapt eu scriu doar pentru cei au citit cele ce am postat şi cele ce au urmat.

Legat de răspunsuri, asta ca o paranteză, orice problemă ce aveţi impresia că se naşte între mine şi oricare dintre voi, aici pe forum, ca urmare a mesajelor scrise, nu gîndiţi că se va rezolva pe privat. Orice a pornit de pe forum pe forum se va desluşi, nu pe privat. M-am înscris pe acest forum motivat fiind de comunitatea sa, dacă mă încercau gînduri de intimitate şi chestii private nu îndemnam pe aici.

Iată şi pseudorăspunsul:

 

Tot ce am scris despre domnul Pusztai Arpad e adevărat. Domnia sa a ajuns la aceste rezultate în urma experimentului. Adică acel ceva pe care ştiinţa îl cconsideră a fi piatra sa de temelie, experimentul. Despre aceste rezultate, aşa cum am mai spus, se ştia în institutul unde lucra, datele nu deranjau pe nimeni, pe nimeni din sfera ştiinţifică. Odată ajunse în presă, aceste date au devenit deranjante. Primi care au reacţionat nu au fost cei din breasla domnului Pusztai Arpad, adică oameni de ştiinţă. A reacţionat populaţia mai întîi, apoi comecianţii, dar reacţia de luat în seamă a fost a politicienilor, între ei şi jupînul Blayre. Nimeni nu l-a tras de mînecă să apară în faţa poporului mîncînd zarzavaturi şi totuşi a făcut-o. Apoi adunătura ce poartă numele de parlament, de unde pînă unde îl cheamă pe domnul Pusztai Arpad în faţa lor? Se aşteptau să se dezică de ce? De rezultatele unui experiment ştiinţific, nu-i aşa? Oare de ce am impresia unui DejaVu? mă rog, cu schimbările de decor. La o adică, de la sfînta inchiziţie la sfîntul parlament n-ar fi cala aşa de lungă.

Tot ca stare de fapt luaţi şi faptul că după acest incident domnul Pusztai Arpad a fost concediat, porţile altor institute de cercetare i-au fost închise. De ce? Pentru simplul fapt că a rostit adevărul cercetărilor sale, anume că plantele modificate genetic pot fi dăunătoare vieţii şi sănătăţii omului.

Cam atît, legat de domnul Pusztai Arpad.

 

Undeva s-a făcut o legătură, cam trasă de păr, între zarzavagii şi producătorii de azbest. E bine de avut în vedere că breslele astea două nu prea au nimic în comun şi cu atît mai mult de împărţit. Legat de presiunile pe care le pot sau nu pot face zarzavagii, e bine să ne gîndim la un eveniment petrecut nu cu mult timp în UE, scandalul privind infectarea castraveţilor cu nu ştiu ce boală ce se transmitea la om. Reacţii au fost, atît ale producătorilor dar mai ales ale politicienilor, păi pînă la urmă sittuaţia îi cît se poate de simplă, dacă zarzavagii nu au încasări nici statul nu are de unde să mai sugă, începînd de la atotprezentul TVA şi ajungînd la alte felurite biruri ce se răsfrîng pe umilul castravete.

 

Dacă tot a fost adusă în discuţie soarta producătorilor de azbest, merită să gîndiţi la faptul că nişa lăsată pe piaţă prin închiderea şi falimentarea lor nu a fost luată de zarzavagii ci de producătorii de materile sintetice, adică tot companii de miliarde, adică aveau şi cu ce şi de ce să facă influenţe (adică lobby, ceea ce în versiune autohtonă se cheamă şpagă şi mită)

 

Legat de studii despre cancer, cele care leagă cancerul de azbest. Gîndiţi şi altfel, dacă studii ca cele al domnului Pusztai Arpad au fost întîmpinate aşa, alte studii de ce ar fi fost primite altfel? Nu-i pentru nimeni un secret că toate industriile ce lucrează cu pulberi (praf) ajung a produce îmbolnăviri de cancer pulmonar. Mineritul, industria cimentului, a îngrăşămintelor pe bază de fosfaţi şi pirită (şi sigur or mai fi şi altele), dau astfel de îmbolnăviri, cum lumea modernă are încă nevoie de aceste industrii, cum înlocuitori nu au apărut pe piaţă, se trec sub tăcere  statisticile deranjante iar presa nu este întărîtată asupra lor.

Ajuns aici îmi permit, pornind de la un citat:

 "Nu toti de mananca fructe si legume sfarsesc cu cancere.", să  reformulez:

 

  "Nu toţi de lucrează în aceste industrii sfarşesc cu cancere."

 

 

 

O mică paranteză despre modul în care "interesul poartă fesul" Îndemn a aduce în discuţie izolaţia termică numită Vată minerală (de sticlă, bazaltică, şi alte minuni similare). Sînt asigurări, cît se poate de serioase, care spun că acest material nu este dăunător pentru sănătatea omului. Aşa spun "asiguratorii serioşi", cei ce lucrează zilnic cu chestia asta "inofensivă" zic altceva, şi nu numai că zic, dar dacă ai ochi să vezi cum arată acei oameni după o zi de muncă cam începi a-ţi pune întrebări asupra asigurărilor şi "asiguratorilor serioşi".

 

Acu', la sfîrşit, am să îndemn la parte dintr-un mesaj, nu la tot mesajul, restul mesajului, cu sau fără de ştiinţă (citiţi ca intenţie) are darul de a distrage atenţia de la subiect şi a o canaliza către alte "probleme mai stringente"

Iată citatul:

 "Un alt aspect: daca anumite legume-fructe n-ar fi modificate ca sa fie mai rezistente la boli, azi am avea mai multa foamete pe planeta. Si speranta de viata ceva mai mica...."

 

De-o vreme încoace, cei ce se ocupă cu studiul plantelor modificate genetic, tot îndeamnă a-şi atribui merite şi mai apoi lauri. E bine de ştiut că şi pînă la intrarea lor în scenă omul a îndemnat să amelioreze calităţile plantelor şi animalelor folosite în alimentaţie. Hibridizări între soiuri de plante şi încrucişeri între rase de animale se practicau. În unele cazuri rezultatele erau bune în altele nu, asta însemnînd că a fost posibil a se obţine soiuri noi de plante sau rase noi de animale, cu caracteristici superioare soiurilor şi raselor de la care s-a pornit. Evident au fost şi eşecuri, în sensul că, în unele cazuri (rapid observate la plante) s-a constatat că, în cîteva generaţii, caracteristicile superioare dispăreau şi plantele ajungeau la nivelul caracteristicilor soiurilor de la care s-a plecat.

 

Acu' îi bine de specificat un aspect, anume că toate aceste studii se făceau pe aceleaşi soiuri de plante sau rase de animale.

Asta ar însemna că soiurile noi de grîu au fost obţinute plecînd de la soiuri de grîu provenite din areale geografice diferite, dar care soiuri erau folosite deja în alimentaţie de către om. Aceste soiuri erau compatibile a fi încrucişate, numai distanţele reprezentate de mări şi zări opreau asta. Dacă cele două soiuri, în cultura cîmpului, erau aduse aproape (sole-parcele apropiate) ele ajungeau a se încrucişa. Chestiunea aia cu vînt, albine, polen, atît şi nimic mai mult.

La animale calea era similară, rase de oi să zicem, aflate în zone geografice diferite, erau aduse împreună şi încrucişate. Evident că aceste rase, în locurile de origine, se aflau în hrana omului.

Evident că în tote aceste hibridizări şi încrucişări se ascunde şi multă ştiinţă, cercetare, adică ce am prezentat eu la modul simplist nu trebui a sugera şi înţelesul de lucru făcut la plesneală.

 

Ajunşi aici îi bine a specifica faptul că toată această muncă avea drept scop obţinerea de mai multă hrană şi de o calitate mai bună, dar totul în armonie cu natura cu mecanismele ei dobîndite prin creaţie ( celor ce le face bine, pot citi ca fiind dobîndite prin selecţie naturală şi evoluţionism).

Genetica nu zic că face lucrurile la plesneală, în cele din urmă este şi asta o ştiinţă, zic doar că ce face ea, deşi trece ca avînd scop nobil (ce poate fi mai nobil decît a asigura hrană destulă?), violează profund natura. Şi asta nu numai prin prisma creaţionistă ci chiar şi prin percepţia darwinistă.

Se calcă mult prea uşor barierele existente în cadrul unui regn, fie el vegetal sau animal, mai mult chiar se calcă barierele dintre regnuri. După ei doar produsul final contează, modul în care va relaţiona acest produs cu mediul nu contează. 

Ei ignoră pînă şi teoriile la care se închină şi le provăduiesc vehement, anume că omul a dezvoltat, cale de milenii, mecanisme specifice de apărare la factori de mediu. Aceste mecanisme nu se clădesc peste noapte, dar putem spune că peste noapte organismul este supus din ce în ce mai multor agresiuni, iar agresiunile astea nu vin din mediul natural, sînt agresiuni provenite dintr-un mediu de sinteză şi toate ajung înlăuntrul său direct din farfurie. Mult prea multe şi mult prea rapid.

La toate aceste agresiuni organismul trebui a dezvolta mecanisme de răspuns, a se adapta, şi de făcut o face, după cum îi stă în putere, uneori cu bine alteori nu.

Mult prea mulţi bolnavi, mult prea multe boli noi, mult prea mult se explică totul prin factorul stresant al lumii moderne, păi bre tovarăşi, factor stresant pentru organism e şi un virus, o ciupercă, dar şi consumul unui aliment, care aliment, de fel, nu se află în alimentaţia omului.

Revenind la domnul Pusztai Arpad, la studiul său. Nu încape îndoială că soiuri noi de cartofi au fost obţinute de-a lungul timpului, dar plecîndu-se de la soiuri de cartof. Genetica a permis însă să se introducă în cartof un element străin, o proteină ce aparţinea ghiocelului şi care ghiocel, după cum ştim, nu se află nici în alimentaţia omului şi nici a animalelor. Rezultatul experimentului l-am arătat, ce a urmat după iar am spus. Am convingerea că acesta nu este singurul studiu de acest fel, cu acest fel de rezultat, numai că astea nu au mai "transpirat", sau, şi mai probabil, nu ştiu eu de ele.

Nu gînduri nobile îi mînă pe ăştia, li-se rupe lor de foametea din lume. Îs studii făcute în mediu privat, se investeşte bani care bani trebui să aducă profit, asta nu-i cercetare de dragul adevărului ştiinţific. Bani şi control total, nimic mai mult.

 

După '90, agricultorii români s-au văzut blagosloviţi, într-un an, cu un ajutor frăţesc de la fratele cel mare de peste ocean, porumb vere, porumb, numa'  bob şi bob, îţi lua ochii nu alta.

A căzut şi bine la oameni, la vreme de primăvară, taman la vreme de semănat. Au îndemnat, după tehnologia vremii, să trateze porumbul cu Furadan, să nu-l mai mănînce "răţuşca", la o adică nimic rău în asta, un lucru firesc şi foarte bun.

Pe la o vreme, agricultorii, obişnuiţi cu porumbul autohton, gîndeau că acesta a cam răsărit şi îi cu cale să se pregătească de sapă. Aşa au gîndit, numa' că ista nu era porumb românesc era american, aşa că el nu răsărise încă, doar aşa, ici colo cîte un fir. Au zis că-i cu cale să-i mai dea un răgaz, o germina mai greu, mai ales pe pămînt străin, la mile distanţă de casă. 

Cu tot răgazul acordat porumbul ista n-o vrut să mai răsară, ieşise aşa, cam ca stîlpii de telegraf, din cincizeci în cincizeci de metri. A fost nevoie să se are şi să semene din nou, porumb de prin porumbarul fiecăruia.

Pe alocuri au rămas şi parcele neîntoarse, ce-i drept nici nu au mai fost săpate şi îngrijite, istea nu au mai legat, doar nişte încercări de legătură, atît şi nimic mai mult.

Evident că se doreau răspunsuri la păţania asta şi ele chiar au fost date.

Cineva, mai mare peste o direcţie agricolă, a dat răspunsul. El a spus:

Mă oameni buni, ăsta n-o fost porumb ca al vostru, americanu' l-o dat să-l mîncaţi, porumbul ista-i sterp prin născare, e un soi făcut genetic.

Nu-i aşa că-i convenabil? Am un produs obţinut pe cale genetică, asta vrea să însemne că e protejat de un brevet, cu tot ce decurge din asta. Dacă reuşesc să impun acest produs, fie prin ajutoare frăţeşti, "total dezinteresate", fie prin concurenţă neloială, produsele în cauză fiind subvenţionate (dar nu la modul declarativ), dacă reuşesc să scot din cultură soiurile naturale, nepatentate, pot ajunge să deţin controlul.

Ce poate fi mai eficient ca instrument de control dacă nu controlul alimentaţiei? Cînd tu deţii pîinea şi cuţitul, cînd poţi condamna mulţimi de oameni la foamete, atunci pofta ce-o pofteşti, pentru ăilalţi, devine literă de lege.

Tot aşa ca fapt divers, omul ăla din Direcţia Agricolă a mai spus o vorbă, legat de produsele modificate genetic, anume că sînt şi produse care au destinaţie utilizarea în alimentaţie şi care produse au un termen de valabilitate. Adică ele sînt valabile pînă la următoarea recoltă, nu sînt consumate ele se autodistrug. Au un mecanism ce le controlează asta. Adevărat că sună a SF, dar dacă la SF-ul ăsta adăugăm şi acţiunile unor state ce-şi creează baze, silozuri, cu seminţe de plante nemodificate genetic, le criogenează, nu pot să nu mă întreb:

 Cam ce motive-i îndeamnă pe ăştia? Dacă situaţia este aşa roză, dacă  uni ne îndeamnă să dormim liniştiţi, că are cine să vegheze la liniştea noastră, ăştia de ce nu-i cred?

[Mircea]

Rasputin, in general raspunsurile nu sunt date ca sa stabilim cine e dotatul si cine e prostul. Sunt date in numele conversatiei. Da, gasesc foarte multe argumente pertinente in scrierile Dvs. Dar o discutie implica opinii diferite (daca in anii 20 discutam de 50-60 de ani, azi speranta de viata depaseste 70 de ani - conteaza si mediul medical, sunt convins) si similare (industria chimica a gasit ce sa inlocuiasca azbestul).Dar nu priviti numai mediul urban sau rural dezvoltat unde probabil traiti. In mediile unde "civilizatia" nu a ajuns, e diferit. Acolo o planta furajera mai rezistenta face o diferenta in viata omului. La oras, mai nociva e masina decat alimentul. E opinia mea.PS: paralela cu azbestul va apartine, potrivita sau nu.

[George]

SERIAL „ADEVĂRUL“ Toate vilele baronilor din România. Cum au reuşit aleşii să-şi facă „fortăreţe“ pe câte două străzi şi zeci de hectare din banii nostril.Citeste mai mult: http://adevarul.ro/news/societate/serial-adevArul-vilele-baronilor-romania-reusit-alesii-sa-si-faca-fortarete-doua-strazi-zeci-hectare-banii-nostri-1_53711b760d133766a89807dc/index.html

 

Observ ca multi dintre ei inca mai locuiesc "tot la mama acasa".  Saracutii de ei .... 

[Toni Marginean]

 

Din secretele istoriei: Ce faceau in dormitor unii dintre cei mai cunoscuti suverani ai lumii

 

Una din datoriile unui rege este aceea de a da tarii sale un urmas, dar, in decursul istoriei, multi suverani s-au dovedit a fi mult prea… plini de sarg in dorinta lor de a respecta aceasta obligatie.

Mai jos puteti vedea o parte din orgiile nestiute ale istoriei. 
Huffington Post publica o lista cu regi si regine faimoase prin viata lor intima deocheata.

1. Regele Solomon (973-933 i.Ch.)
Cel mai intelept, dar si cel mai pasional rege al evreilor, Solomon a avut, potrivit Vechiului Testament, 700 de sotii si cel putin 300 de amante. Oficiale! In rest, cine poate sti….?

 

2. Faraonul Ramses al II-lea (1279-1213 i.Ch.)
Celebru prin domnia sa indelungata si prospera, Ramses a avut doua sotii principale si patru sotii secundare, care ii erau surori sau fiice, potrivit legii egiptene care incuraja incestul in familiile regale. In afara de acestea, se spune ca ar fi intretinut 200 de concubine, care i-au nascut 96 de fii si 60 de fiice.

 

3. Regele Henry I (1068-1135)
Suveranul Angliei i-a urmat la tron fratelui sau, care se crede ca era homosexual. Henry I era deosebit de potent si a avut cel putin 20 de copii nelegitimi. Din pacate insa, a avut un singur urmas recunoscut oficial, o fata, ceea ce a dus curand la un razboi civil.

 

4. Regele Charles al II-lea (1630-85)
Intrat in istorie ca fiind primul rege care a folosit prezervativ, regele Charles al II-lea se pare ca nu se descurca prea bine cu noua inventive, pentru ca a avut 14 urmasi de la sapte femei diferite.

 

5. Augustus al II-lea “Cel Puternic” (1670-1733)
Regele Poloniei, care a domnit 50 de ani, a avut cel putin 360 de copii bastarzi si un singur urmas legitim. Se spune ca avea asa de multi copii incat nu-i stia pe toti si astfel a ajuns sa se culce din greseala chiar cu una dintre fiicele sale. Sotia lui oficiala a refuzat sa calce in Polonia cat timp el a trait, fiindu-i rusine de comprtamentul lui.

 

6. Regele John V (1689-1750)

Un caz mai special este cel a reglui Portugaliei, John al V-lea. El avea doua mari pasiuni – religia si femeile. A decis ca e mai bine sa le combine si astfel a ajuns sa aiba relatii intime cu calugarite catolice. Maicutele i-au nascut mai multi copii, care au fost crescuti intr-un palat din Lisabona.

 

7. Regele Ludovic al XV-lea (1710-1774)
Dintre toti regii Frantei, acesta a avut cele mai multe amante intr-un harem personal. Preferatele sale erau fetele tinere, de aproximativ 14 ani.

 

8. Regele Fatafehi Paulah (1784)
Exoticul suveran al insulei Tonga din Pacific l-a intalnit pe faimosul capitan James Cook, in timpul expeditiei acestuia din 1777. Astfel s-a aflat bizara traditie a insulei: regele este obligat sa dezvirgineze fiecare fata de pe insula, ceea ce insemna intre 8 si 10 fecioare zilnic. Se estimeaza ca in decursul domniei sale, regele s-a culcat cu aproximativ 37. 800 de virgine.

 

9. Imparateasa Ecaterina a II-a – “Cea mare” (1762-1796)
Faimoasa tarina este cunoscuta pentru ca prefera barbatii foarte bine dotati, printre iubitii ei numarandu-se si Gregory Potemkin, despre care circulau multe glume la vremea respectiva. Desi batrana si destul de bolnava, Ecaterina nu ezita sa cheme in patul ei soldati din ce in ce mai tineri. Ultimul amant oficial si l-a luat cand ea avea 60 de ani, iar el numai 22.

 

10. Regele William al IV-lea ((1765-1837)
Regele englez a avut 10 copii nelegitimi cu o actrita irlandeza si unul chiar cu o prostituata din Londra.

 

11. Regele Edward VII (1841-1910)
Desi a fost un suveran pretentios, cand venea vorba de femei, regele nu facea desosebire intre printese sau prostituate. Se spune ca a avut peste 7.000 de femei in timpul domniei sale de 50 de ani. Cand a fost incoronat, a cerut sa fie amenajata o loja speciala pentru amantele sale preferate, langa catedrala Westminster Abbey.

 

12. Regele Ibn-Saud (1876-1953)
Primul rege al Arabiei Saudite se culca in fiecare noapte cu trei femei diferite. Exceptie faceau perioadele in care mergea la lupta. De la varsta de 11 ani, cand a cunsocut prima femeie si pana la moartea lui, a avut 22 de sotii oficiale, 42 de fii si 125 de fiice. Datorita performatelor sale, tara lui se poate lauda astazi cu aproximativ 20.000 de printi sauditi.

 

 http://stirileprotv.ro/exclusiv-online/bizar/regele-obligat-sa-dezvirgineze-fiecare-fata-de-pe-insula-si-alte-orgii-nestiute-ale-istoriei.html

[gica70]

Da' despre Stefan cel Mare, de ce nu scrii?

[Toni Marginean]

Da' despre Stefan cel Mare, de ce nu scrii?

Te las pe tine sa ma ajuti!

[Toni Marginean]

                                                                     

UN CELEBRU ZIARIST GERMAN SE  DECONSPIRĂ:„Mass-media oficială e plătită de Serviciile Secrete, în special, de CIA!”Articolul de faţă ar  trebui citit de cît mai multă lume, pentru a afla adevărul despre cum se practică jurnalismul în mass-media  occidentală. Dr. Udo Ulfkotte, un jurnalist german laprestigiosul  cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” se deconspiră şi recunoaşte  public că a fost plătit ca să mintă şi să manipuleze oamenii. De către cine? De către Serviciile Secrete occidentale şi americane (în special CIA). În contextul celebrului caz Robert Turcescu de la noi din România,  în care acesta s-a deconspirat că ar fi fost agent subacoperire, dezvăluirea ziaristului german capătă o altă nuanţă.Oare cîţi ziarişti români celebri nu se găsesc pe listele de plată ale Serviciilor Secrete române sau chiar americane? De aceea, acest articol nu-l veţi găsi niciodată în mass-mediaoficială! Sau dacă, prin absurd, ar apărea, atunci cazul ar fi bagatelizat şi ironizat. Mai jos, puteţi vedea traducerea liberă pe care am efectuat-o după un interviu acordat de dr. UdoUlfkotte. Citiţi-l şi vă veţi cruciti!– Am fost jurnalist timp de 25 de ani şi am fost educat să mint, să trădez şi să nu spun adevărul publicului. Dar, văzînd acum, în ultima lună, cum mass-media germană şi americană încearcă să introducă spaima războiului în Europa cu Rusia, deja s-a ajuns prea departe, iar eu m-am ridicat şi mi-am dat seama că n-am făcut bine în trecut,manipulînd şi creînd propagandă împotriva Rusiei, aşa cum au făcut şi fac colegii mei. Şi asta pentru că ei sînt mituiţi şi trădează oamenii, nu doar în Germania, ci şi în întreaga Europă.– Motivul pentru care am scris această carte este teama de un nou război, pentru că acesta nu apare de la sine, ci oamenii sînt cei care îl propagă. Şi aici nu e vorba doar de politicieni, ci şi de jurnalişti. Şi eu am scris în cartea mea cum ne-am înşelat cititorii, doar pentru a promova războiul… Şi nu mai suport acest lucru, pur şi simplu m-am săturat de această propagandă. Noi trăim într-o republică bananieră şi nu într-o ţară democratică, unde avem libertatea presei, unde avem drepturile omului.– Eu am devenit cetăţean de onoare al Statului Oklahoma. De ce? Pentru că am scris pentru America. Am fost sprijinit de CIA. De ce? Pentru că am fost pro-american. M-am săturat pur şi simplu… nu vreau s-o mai fac! Aşa că am scris o carte (nu pentru bani, căci mi-a creat o mulţime de probleme), ci pentru oameni, pentru a le oferi o bucăţică din  ceea ce se întîmplă în spatele uşilor închise.– Există o mulţime de exemple… Dacă, ne întoarcem în arhive, în martie 1988, în Irak, ni se vorbeşte că kurzii ar fi fost omorîţi cu gaze ucigaşe date de regimul Saddam Hussein. Acest lucru e ştiut de toată lumea. Dar în iulie 1988, eu am fost trimis în oraşul Zubeidat, aflat la graniţa iraniano-irakiană… încă era războiul dintre Iran şi Irak. Am fost trimis acolo pentru a fotografia cum iranienii au fost intoxicaţi cu gaze chimice germane (Cu „Gaz muştar”). Cînd m-am întors în Germania, s-a publicat doar o singură poză mică, în „Frankfurter Allgemeine”, şi doar un articol mic, fără a se scoate în evidenţă cum e posibil, la doar cîteva decenii de la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, să fi fost ucişi brutal atîţia oameni cu gaz toxic produs în Germania. Aceasta a fost o situaţie în care am simţit că am fost folosit, fără a putea striga în gura mare ceea ce Germania a făcut în spatele uşilor închise.– Mă întrebaţi ce am făcut eu pentru Serviciile Secrete? Vedeţi voi, o mare parte dintre jurnalişti pretind că sînt doar ziarişti, dar o mare parte din ei sînt „Acoperiţi neoficiali” („Non-official covered” în limba engleză)… asta am fost şi eu. Ce înseamnă asta? Că lucrezi pentru o agenţie de informaţii, că îi ajuţi dacă ei doresc acest lucru, dar, dacă eşti descoperit, agenţia nu va recunoaşte niciodată că „Tu ai fost agentul nostru”. I-am ajutat în cîteva situaţii şi mi-e ruşine. Am lucrat pentru ziare prestigioase ca „Frankfurter Allgemeine” şi am fost mituit de americani să nu spun adevărul. Chiar îmi imaginam ce s-ar fi întîmplat dacă aş fi scris un articol pro-Rusia în „Frankfurter Allgemeine”? Nu ştiu ce s-ar fi întîmplat, dar am fost educat să scriu articole pro-Europa, pro-America. Îmi pare foarte rău pentru asta… nu aşa înţeleg eu democraţia şi libertatea presei.– Germania este, în mare parte, o colonie a Statelor Unite. Deşi marea majoritate a oamenilor nu doresc ca în Germania să se afle rachete nucleare, totuşi avem arme nucleare americane. Şi fiind o colonie a SUA, e foarte uşor a fi abordaţi tinerii jurnalişti, prin intermediul organizaţiilor transatlantice. Toţi jurnaliştii respectaţi din toată mass-media germană sînt membri ai acestor organizaţii transatlantice. Nimeni nu vine să-ţi spună „Noi sîntem de la CIA. Nu vrei să lucrezi pentru noi?” Nu! Nu aşa se întîmplă. Prin aceste organizaţiitransatlantice, ei te invită să vizitezi SUA, ei îţi plătesc drumul, îţi plătesc toate cheltuielile… Ei te mituiesc. Ei ştiu să creeze contacte umane, îţi devin prieteni. Ei te întreabă: „Poţi să faci aia? Poţi să scrii aia?” Şi se spală astfel creierul prin aceşti tipi.– Să nu credeţi că aceşti „Acoperiţi neoficiali” sînt doar jurnaliştii germani; E cazul şi al celor britanici (pentru că au o relaţie mai strînsă cu cei americani), al jurnaliştilor israelieni, aunei părţi din jurnaliştii francezi, al celor din Australia, Noua Zeelandă, din ţările arabe (Iordania sau Oman, de exemplu). Atunci cînd crezi despre un jurnalist că ar fi unul respectabil, descoperi că el nu este altceva decît o păpuşă pe sfori, manipulată de CIA. Să vă dau un exemplu. BND (Serviciul Federal Secret al Germaniei) este o creaţie a CIA după cel de-al II-lea război mondial; BND este sora  mai mică a CIA-ului. Într-o zi au venit la biroul meu de la „Frankfurter Allgemeine” cei de la BND ca să mă roage să scriu unarticol despre Libia şi colonelul Gaddafi. Ei mi-au dat toate informaţiile despre Gaddafi şi au vrut doar să semnez articolul cu numele meu. Am făcut asta, iar articolul a apărut în„Frankfurter Allgemeine”, dar era creaţia Serviciului Federal Secret al Germaniei. Vi se pare acest lucru a fi jurnalist? Serviciile Secrete să scrie articole? Articolul despre Gaddafi era despre cum liderul libian ar fi încercat să construiască o fabrică secretă de gaze mortale, iar articolul „meu” a fost preluat de toată presa mondială 2 zile mai tîrziu. Eu nu aveam nici o informaţie despre acest caz, toate informaţiile fiindu-mi oferite de BND. Ăsta nu e jurnalism: Serviciile Secrete decid ceea ce se publică şi ceea ce nu.

 

 

 

http://www.lovendal.ro/wp52/un-celebru-ziarist-german-se-deconspira-mass-media-oficiala-e-platita-de-serviciile-secrete-in-special-cia-toate-stirile-sunt-fabricate-si-manipulate-grosolan/

[gica70]

Nu-mi inchipuiam altfel..

[rasputin]

După aşa spovedanie (a Dr-lui Udo Ulfkotte), îndemn la un desen:

 

[Toni Marginean]

Aveam si eu o banuiala in acest sens .....

 

http://www.cerceteaza.com/beneficiul-nestiut-al-berii-cercetatorii-ne-indeamna-sa-o-consumam-regulat/

[Toni Marginean]

 20 de lucruri mai putin stiute despre noi...

 

1. Rețeaua de transport în comun de suprafață din București este cea de a patra cea mai mare din Europa 

(și una dinte cele mai dense de pe continent, transportând 2,3 milioane de pasageri pe zi).

2. Bancnota românească de 10 bani pusă în circulație în 1917 este cea mai mică bancnotă din lume. Dimensiunile

acesteia erau de doar de 2,75 x 3.80 cm.

3. Biserica de lemn a Mănăstirii Săpânța-Peri este cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Construcția are o

înălțime totală de 78 metri, se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998 și 2003. Turla mănăstirii

este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpația,

regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina.

4. Cel mai scump ziar din lume este un ziar românesc. Zimbrulu și Vulturulu, gazetă bisăptămânală politică

și literară și primul ziar de orientare unionistă, a apărut pe 3 iulie 1850, la Iași. Un exemplar din 1858,

expediat către un destinatar din Galați, a fost achiziționat în anul 2007 de către colecționarul londonez Joseph

Hackmey pentru suma de 1.115.000 USD (830.000 euro). Valoarea ridicată a exemplarului este dată și de

faptul că acesta are aplicate pe prima pagina opt timbre din cea de a doua emisiune Cap de bour (unele

dintre cele mai valoroase timbre din lume).

5. Există o religie născută pe teritoriul României și care este astăzi este răspândită în Statele Unite ale Americii,

Scoția, Țările de Jos și Ungaria. Este vorba despre credința unitariană, care a apărut în Transilvania la mijlocul

secolului al XVI-lea.

Biserica unitariana din San Jose, SUA.

6. Canalul Dunăre-Marea Neagră este pe locul trei în lume în topul celor mai lungi căi de navigație create de

mâna omului (după Canalul Suez și Canalul Panama). Pentru construcția sa au fost excavați 294 milioane m3

la canalul principal și alte 87 milioane m3 la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu

25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane decât la Canalul Panama). Construirea canalului a

necesitat o investiție de circa 2 miliarde de dolari, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiției

de peste 600 de ani…

7. Strada Sforii din Brașov este cea de a treia cea mai îngustă stradă a Europei (după Spreuerhofstraße din

Germanania și Parliament Street din England Anglia). Strada are 83 de metri lungime, iar lățimea ei este

cuprinsă între 1,11 și 1,35 m.

8. Soprana Alma Gluck, una din cele mai faimoase artiste lirice ale lumii și prima cântăreață de operă care a

reușit să vândă 1 milion de înregistrări, s-a născut La Iași, pe 11 mai 1884.

9. Și, tot în 1884, Timișoara devenea primul oraș din Europa continentală cu străzile iluminate electric.

10. Cele mai vechi fosile de homo sapiens din Europa au fost descoperite în sud-vestul României, în Peștera cu Oase.

Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiți de cercetători “Oase 1″, “Oase 2″ și “Oase 3″), au fost datate la o

vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date calibrate.

11. Cea mai înaltă sculptură din Europa este chipul lui Decebal sculptat într-o stâncă de la Cazanele Dunării.

Basorelieful are 55 m înălțime și o lățime de 25 m. Alte dimensiuni: lungimea ochilor: 4,3 metri; lungimea

nasului: 7 metri; lățimea nasului: 4 metri.

12. Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume,

cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Cu o suprafață desfășurată

de 330.000 m², se află pe locul 2 în lume la capitolul “Clădiri Administrative” (după clădirea Pentagonului),

iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare

a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.

13. Muzeul Astra din Sibiu este al doilea cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Se întinde pe o suprafață

de 96 hectare, din care expoziția propriu-zisă ocupă 42 de hectare.

14. Cea mai lungă poezie de dragoste din lume este Luceafărul, de Mihai Eminescu. Un record “oficializat” în februarie 2009.

15. Cel mai vârstnic atlet din lume care a câștigat o probă de maraton este românca Constantina Diţă.

Aceasta a câștigat proba în 2008, la Jocurile Olimpice de vară de la Beijing, la vârsta de 38 de ani.

16. Pilotul de curse cu cea mai îndelungată carieră este românul Laurențiu Moldovan: 39 de ani și 364 de zile.

17. Amfetaminele au fost descoperite și sintetizate pentru prima dată în lume de către românul Lazăr Edeleanu.

Tot Lazăr Edeleanu este și inventatorul metodei moderne de rafinare a petrolului.

18. Cea mai veche inscripție din lume pare a fi cea descoperită de arheologi pe șantierul autostrăzii

Sibiu-Orăștie pe 31 octombrie 2012. Aceasta ar putea dovedi existența scrisului încă din neoliticul

timpuriu (cca. 6600 – 5500 î.Hr.).

19. Cea mai veche vopsea cunoscută în istoria lumii a fost descoperită tot pe șantierul autostrăzii Sibiu-Orăștie.

20. Statuia Cristos Mântuitorul (Cristo Redentor) din Rio de Janeiro, Brazilia (statuie considerată una dintre

minunile lumii moderne) are chipul sculptat de un românul Gheorghe Leonida.

 

 

 

[Toni Marginean]

 

 

 https://docs.google.com/file/d/0BzHbHhX2ALjQM1B3VU92ekdKVGs/edit?pli=1