Curiozitati, sfaturi de urmat, mod de viata, etc...

Octombrie 2, 2014

Orasul premierelor - Timisoara

1718 prima fabrică de bere din România1728 începe canalizarea râului Bega, primul canal navigabil din România1745 se construieşte spitalul municipal, primul din România (cu 24 de ani înaintea Vienei şi cu 34 de ani înaintea Budapestei)1760 primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi

1771 este editat primul ziar din România şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: "Temeswarer Nachrichten"1815 se deschide publicului biblioteca lui Josef Klapka, prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic, din Regatul Ungariei şi din România1854 primul serviciu telegrafic din România1855 primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz1869 circulă primul tramvai tras de cai de pe teritoriul României1869 primele curse de pasageri pe canalul Bega, Timişoara fiind primul oraş din România care a utilizat acest mijloc de transport în comun1879 prima retea de telefonie din România (52 de abonaţi)1884 primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi1886 prima staţie de salvare din Ungaria şi România1895 prima stradă asfaltată din România1897 primele proiecţii cinematografice din România1899 circulă primul tramvai electric din România1899 primul meci de fotbal, atestat documentar, din România (la Liceul Piaristic, pe terenul "Velocitas")1921 prima întreprindere din România în domeniul fabricaţiei de corpuri de iluminat: "Dura" . Miklosi (1887-1963) - S-a născut la Timişoara în 1887.- A absolvit Universitatea Politehnică din Timisoara, Facultatea de Mecanică, Secţia: Material Rulant.- A inventat în premieră mondiala, în 1938, prima maşină de sudat şine de cale ferată şi tramvai.- A fost o perioadă de timp directorul regiei de transport local din Timişoara.- S-a stins din viată în 1963.1938 prima maşină de sudat şine de cale ferată din lume,Taurus1949 primul meci internaţional de handbal din România1953 singurul oraş european cu teatre de stat în 3 limbi (româna, maghiară şi germană)1988 se realizează la Timişoara primul robot electronic din România, REMT 11989 primul oraş liber de comunism din România

Octombrie 3, 2014

Otrava PERFECTĂ! (la care nu renunţăm...)

Iată articolul despre pâine pe care trebuie să-l citeşti azi ... şi dă-l şi mai departe. Vărog dragi medici şi activişti în domeniul sănătăţii, diseminaţi această informaţie. Pâinea (acest tip de grâu) cauzează şi acidoza/candidoza... ducând pânăla cancer ... şi multe altele ...
Grâul modern, otravă cronică perfectă, spune dr. William Davis.
Tot mai mulţi specialişti spun, susţinând ştiinţific şi medical, faptul că grâul modern, soiul semi-pitic cu producţie mare la hectar este "otravăcronicăperfectă". Dacăsuferi de artrită, imflamaţii, boli de inimă, diabet şi alte boli cronice, este foarte posibil ca originea acestor boli să constea în consumul zilnic de produse pe bază de grâu. Aceste informaţii nu existăîncăîn limba română, dar iatăo traducere mai jos.

Vezi mai jos interviul cu Dr. William Davis, medic cardiolog, autor al cărţii:
"Wheat Belly" Loose the wheat, loose the weight and find the path back to health "Burta de Grâu" "Elimină grâul, elimină burta şi regăseşte-ţi drumul spre sănătate"
Vezi interviu video aici (în engleză)
http://www.cbsnews.com/8301-505269_162-57505149/modern-wheat-a-perfect-chronic-poison doctor-says/
Traducerea interviului:
Reporter: De ce, conform estimărilor dv-stră, grâul este atât de nociv? Dr. William :Grâul nu mai este grâu, ci o plantă semi-pitică de 45 cm, creată de cercetători geneticieni încă din anii
60, 70, devenind o plantă care are multe caracteristici despre care nimeni nu ne informează, cum ar fi existenţa noii proteine - Gliadina. Nu este vorba despre gluten şi nu vorbesc despre
segmentul oamenilor afectaţi de acesta, cei care suferă de boala Celiaca. Această proteină, gliadina, este un opiat şi afectează toată populaţia. Gliadinase leagă de receptorii opioizi de la nivelul creierului, stimulând apetitul, aşa încât ajungem săconsumăm în medie cu 440 calorii mai mult pe zi, 365 de zile pe an.
Reporter: Deci nu este neaparat vorba de grâul în sine ci despre tipul de grâu consumat.
Dr. William:Exact. Noi nu consumăm grâul pe care l-au consumat mama şi bunica noastră, ci un grâu foarte diferit, care a suferit modificări genetice în timpurile în care modificarea genetică
era foarte imprecisă şi cu rezultate imprevizibile. Acest grâu afecteazăoamenii în multe moduri, probabil, cel mai probabil, fiind stimularea apetitului, dar mai sunt şi altele.
Reporter: Ştiinţific vorbind, ar fi posibil să mai "dăm timpul înapoi" şi să ne întoarcem la cultivarea tipului de grâu din acele vremuri?
Dr. William:Este foarte posibil, dar probabil nu este fezabil din punct de vedere economic având în vedere că grâul modern are o recoltă de 10 ori mai mare la hectar decât strămoşul său, deci implică să cerem fermierilor şi Agribusiness-ului să accepte o pierdere şi să se întoarcă la seminţele vechi. Ei ar putea s-o facă, dar probabil nu o vor face. Acum s-a declanşat o mişcare în acest sens, şi mulţi oameni au scăderi record în vânzări, tocmai din aceste motive. Probabil este un val masiv de schimbare. Dacă trei oameni slăbesc 5 kilograme, nu este mare scofală, dar când vedem sute de oameni slăbind 15, 40 sau 75 de kilograme, iar diabeticii scapă de diabet, oamenii care suferă de artrită capătă o uşurare considerabilă şi scapă de picioare umflate, de sindromul colonului iritat, de depresie şi altele, în fiecare zi.
Reporter: Dacă de astăzi, omenii îşi doresc să înceapă să mănânce mai sănătos dar nu-şi permit săcumpere de la un magazin special, sau nu-şi permit să-şi cultive propriul grâu, ce ar trebui să facă?
Dr. William: Să consume alimente dintr-un singur ingredient: avocado, măsline, ulei de măsline, carne, legume, vegetale, cu alte cuvinte, mâncare adevărată, mâncare care nu a fost schimbată câtuşi de puţin de Agribusiness, şi sigur să nu mai consume cereale. Spunând cereale, mă refer la 90% din cereale care reprezintă grâul modern şi nu mă refer la orz, mei sau in. Deci este o problemă la grâu, acesta fiind trecut prin acest tip de modificări.
Reporter: Totuşi, sunt fermieri şi chiar şi Clinica Mayo (în SUA, dar şi în România se susţine la fel N.T.) care susţin altceva, şi anume că trebuie să avem o dietă echilibrată,aceasta incluzând şi grâul / făina de grâu.

Octombrie 5, 2014

Nelamurirea de capatai este avansata si de redactia (nu o stiu) care a publicat acest material: De ce oamenii de cultura, istoricii sau politicienii nu au factut publice optiunile pasnice ale secuilor veniti la patria mama odata cu Transilvania!? De ce se lasa mocnit scandalul transilvan, ce interese strabat pozitia non combat a conducerii Romaniei, incepand cu '90 si pana in prezent!? La ce trebuie sa ne asteptam, vanduti de slugi politice care nu-si cunosc decat interesele personale!?

De lasi ce suntem nu mai cunoastem continutul notiunii de inalta tradare!

Mugur Preda/Bucuresti-Romania

„Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari!”

Februarie 1920
*
Declarația deputatului ISTVAN FAY,

în numele secuilor din Transilvania, prezentată în Adunarea Deputaților.

„Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul Româmiei Mari.”

Domnilor, înainte de toate vă rog să iertați greșelile cuvîntării mele, deoarece eu românește numai de câteva luni vorbesc.
Anume vreau să vorbesc ceva despre poporul secuilor.
Vreau să vă atrag atenția asupra acestui popor de omenie și sârguincios.
Având nădejde că interesele sale vitale vor fi ocrotite în marginile noului stat, secuii au primit în liniște și cu încredere unirea cu România. (Aplauze prelungite.)
Cum că așa este, aceasta o dovedește în scurt faptul că parlamentarii maghiari din întâiul Parlament al României Mari au ieșit aproape fără excepție din sînul acestui popor.
Nu tăgăduiesc că au fost și poate sunt și din aceia care accentuând lozinci de agitare au voit să tulbure liniștea înțeleaptă a secuimii, prin lipsă de conștiințe și cu ușurință.
Dar domnilor deputați, aceștia nu au nicio însemnătate serioasă.
Procedeele acestea, drept vorbind, nici nu se pot numi agitațiuni. Deoarece agitație nu este. Este însă o frazeologie năbădăioasă cu care conducătorii care și-au pierdut oștile mai încearcă apusa lor putere și fac pe disperații politici. Acești domni se pot agita.
Poate se pot chiar înnebuni unii pe alții, dar nu nebunesc pe cumintele nostru popor secuiesc, muncitor.
Poporul acesta știe să cumpănească greutatea stringentă a schimbărilor universal istorice și a evoluțiunii, precum se vede și din faptul că mica noastră națiune, înconjurată de popoare străine, nu s-a putut păstra decât făcând politica reală
Domnilor deputați, de multe secole – 1500 (sic!) de ani – secuimea trăiește strânsă într-un colț în munții Ardealului.
În acest enorm timp, partea cea mai mare a vieții secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar. (Aplauze prelungite.) Viața tradițională separată a acestui popor a căzut jertfă tendințelor maghiare de unificare șoviniste, aproape tot așa ca și existența altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul statului ungar. (Aplauze unanime, strigări de bravo.)
Cât de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor față de orice alt popor și chiar și față de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația eclatantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 alăturea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo.)
Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de facto viața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, când și cele mai mici urme de viață secuiască separată au fost șterse!
Chiar și în timpul cel mai din urmă, guvernele ungare nu au recunoscut importanța secuimii ungurești, într-atâta chiar că în Ungaria, puternic dezvoltată de la 1867 încoace, așa zicând numai această regiune a rămas nedezvoltată, neglijată, fără o rețea de căi ferate de oarecare valoare și fără instituții culturale, la înălțimea nivelului modern, așa că funcționarii maghiari trimiși în teritoriul secuiesc considerau numirile în acest teritoriu ca o dizgrație, aș putea spune ca o deportație. (Aplauze.)
Domnilor deputați, prin hotărîrea Conferinței de Pace, România a devenit stăpâna țării secuilor, și prin aceasta îndreptarea neglijențelor a trecut ca o problemă asupra guvernului român.
Limitele unei cuvîntări parlamentare ar fi înguste ca să înșirăm toate câte ar fi de făcut, dar a căror realizare cu considerație și bunăvoință mult ar contribui și la buna stare a secuimii și la înflorirea ei, dar și la ridicarea culturii și cinstei statului. (Aplauze.)
Dintre problemele care așteaptă soluții le vom pomeni numai pe câteva din cele mai însemnate.
După părerea mea, în rândul întâi ar fi nevoia de construire a rețelei de căi ferate, care să aibă ca rezultat legătura secuimii cu porturile mării. (Aplauze prelungite.) Legătura aceasta ar fi cu atât mai însemnată cu cât este sigur că și până aci interesele vitale ale secuilor tindeau spre sud (aplauze) și că ei, fiind un popor par excellence comercial, trecură pe drumuri muntoase, grele de umblat, trecură cu carele lor și Carpații ca să-și satisfacă trebuințele lor.
Domnilor deputați, tot atât de însemnat aș socoti și sprijinirea eficace din partea statului, a bisericilor și școlilor, deoarece din cauza neglijării seculare de care am vorbit, secuii nu sunt în stare să-și susțină institutele de cultură cu succes și numai din propria putere.
De mâna întâi ar fi și chestiunea funcționărimii secuiești. Într-o nație atât de omogenă ca cea secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în interesul cel mai înalt al statului să existe o întocmire care și în administrație și în justiție ar fi favorabilă existenței în masă a elementului secuiesc, sârguincios și politicește element de încredere.
Însă dacă susținând unitatea statului român, poporul secuiesc și-ar putea conduce afacerile sale cu o astfel de soluțiune a chestiunii, asta nu ar duce la iredentism, ci din contră la încopcierea trainică a mai bunei înțelegeri, care ar lipi pe secui de statul căruia ar avea să-i mulțumească pentru renașterea vieții sale tradiționale. (Aplauze.)
Ca cetățean credincios al statului român și ca secui care îmi iubesc neamul, am venit în acest loc, nevoind să țin seamă de acea teroare nestăpânită a societății cu care răposații conducători au voit să silească pe secui să se bată cu mori de vânt. (Aplauze.) Noi am adus cu noi încredere și ca răspuns cerem tot încredere. (Aplauze.)
Domnilor deputați, părerile dumneavoastră nu tebuie să le întemeiați pe aparență, trebuie să vedeți, să cunoașteți poporul secuiesc, muncitor, cu suflet cinstit, de aceea zic: ajutați-ne ca armele agitatorilor să le luăm prin aceea că nu veți privi la noi ca învingătorul la învins, ci veți privi ca prieten la prieten (aplauze prelungite) la acest popor de secui care mult a suferit și care este vrednic de o soartă mai bună.
Făcându-se astfel, eu sunt convins că în scurt timp poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari. (Aplauze prelungite și îndelung repetate.)

***************************************************************************

În continuarea ședinței, Nicolae Iorga, în calitatea sa de președintele Camerei Deputaților, a spus:
„Domnilor, mulțumesc în numele dumneavoastră domnului deputat baron FAY pentru cuvintele spuse în numele secuilor, care și alături de Ștefan cel Mare au luptat la Podul Înalt în 1475 pentru apărarea Moldovei și a românismului, și care în cea mai mare parte sunt vechi frați ai noștri români care și-au pierdut limba lor. Îi mulțumesc pentru încrederea ce o pune în statul român, care va ști să prețuiască această încredere.” (Aplauze prelungite.)

Comentariul Redacției:

Avem de-a face cu un document istoric excepțional, ocultat de istorici. De istoricii maghiari în primul rând, ceea ce este ușor de înțeles când iei seama la cele spuse de baronul FAY în numele secuilor săi. E mai greu de înțeles de ce istoricii români s-au ferit parcă să pună în circulație acest document. Îl recomandăm în primul rând pentru cei care lucrează la manualul de istorie a secuilor. Un astfel de document nu poate lipsi din Istoria Secuilor, dacă este scrisă aceasta cu respect, cu un minim respect pentru Măria Sa Adevărul…

Spicuim principalele idei expuse în acest text memorabil:
1. Secuii au primit în liniște și cu încredere unirea cu România.
2. Au fost încercări, prin „lozinci de agitare”, de a tulbura „liniștea înțeleaptă a secuimii”.
3. S-au făcut presiuni din partea unora „care au rămas fără oștiri”! Instrumentul presiunii: „o frazeologie năbădăioasă”!
4. Această propagandă anti-românească nu are niciun efect asupra „cumintelui nostru popor secuiesc”.
5. Secuii au fost în toată istoria lor „copilul vitreg al statului ungar”!
6. Tradițiile specifice ale secuilor, și ale altor popoare trăitoare în vechiul stat ungar, „au căzut jertfă tendințelor maghiare șoviniste de unificare”, de uniformizare și deznaționalizare.
7. „Conștiința existenței separate a secuilor” a fost consfințită și prin participarea secuilor la campaniile militare ale lui Mihai Viteazu.
8. În anii din urmă, în „evul nou”, modern, chiar și „cele mai mici urme de viață secuiască separată au fost șterse” de guvernanții unguri.
9. Așa numitul azi „ținut secuiesc” a fost neglijat în Ungaria „Mare” și a rămas complet nedezvoltat, fără instituțiile absolut necesare unei vieți civilizate.
10. Potrivit deciziilor luate la Conferința de Pace, în locul Ungariei „România a devenit stăpâna țării secuilor”! Problemele dezvoltării acestei regiuni urmează a fi rezolvate de România.
11. E nevoie urgentă de căi ferate, școli și biserici, de creșterea unei funcționărimi ridicată dintre secui.
12. Secuii sunt gata să se „lipească” indestructibil de statul „căruia ar avea să-i mulțumeasă pentru renașterea vieții sale tradiționale”. Notă: îi împiedică azi cineva pe secui să realizeze „renașterea vieții lor tradiționale”?
13. Secuii sunt însă sub teroarea „răposaților conducători” care încearcă să-i silească / determine pe secui „să se bată cu morile de vânt”!
14. „Noi am adus cu noi încredere (în români) și ca răspuns cerem tot încredere”!
15. Românii să nu se uite la secui „ca învingătorul la cel învins, ci ca prieten la prieten!”
16. Secuii „mult au suferit” de la guvernările anterioare, ungurești. Sunt vrednici de o soartă mai bună.
17. „Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari”! Veritabil finis coronat opus!
*
Acestea sunt ideile și sentimentele cu care secuii au întâmpinat constituirea României Mari!
De luat aminte și la precizarea făcută de Nicolae Iorga: „în cea mai mare parte secuii sunt vechi frați ai noștri români care și-au pierdut limba lor.”
Este acesta un adevăr pe care istoricii maghiari îl ascund cu grija cea mai mare, iar istoricii și politicienii români îl ignoră. Sperăm să apucăm vremea când pe acest adevăr se va baza soluția problemelor pe care azi secuii, rău sfătuiți de la Budapesta sau Moscova (sic!), le ridică în fața românilor. Chiar de azi începând putem declanșa campania de lămurire a celor interesați: „în cea mai mare parte secuii sunt vechi frați ai noștri români care și-au pierdut limba lor.” Nicolae Iorga dixit!

Octombrie 7, 2014

MISTERIOASA AGARTHA sau OSTROAVELE ALBE

Desi multi dintre noi gasesc ca ideea unui Pamant gol in interior este mai degraba una ridicola, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la indemana oricui in prezent, teoria care exploateaza aceasta varianta dateaza din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii.
Teoria Pamintului gol este lansata la sfirsitul secolului trecut. Potrivit acesteia in interiorul Terrei exista de fapt o concavitate, ce are sapte puncte de contact cu suprafata exterioara, doua fiind cei doi poli.
Datorita imaginilor luate de NASA, cu ajutorul satelitilor spatiali ESSA, pot fi vazute deschiderile polare:
- nordica, cu un diametru de 1400 de mile;

- sudica, cu un diametru de 1300 de mile.

Un ocean urias descoperit in interiorul Pamantului...
Acesta exista sub Asia de est si e de marimea Oceanului Arctic... Descoperirea a fost facuta de Michael Wysessian, seismolog la Washington State University, din St. Louis si Jesse Lawrence de la University of California, San Diego - unexplained mysteries.com
Încă din anul 1950, in timp ce cartografiau zona, echipele de cercetare a topografiei submarine din SUA au descoperit că placa continentală californiană este garnisită cu multe caverne şi pasaje uriaşe; unele sunt atât de mari încât un submarin poate naviga prin ele. După un timp, s-a descoperit că unele dintre ele se întindeau până sub statele Utah şi Nevada! Unul dintre submarinele nucleare care cercetau cavernele a fost avariat puternic şi s-a pierdut.
Cele mai şocante informaţii descoperite cu această ocazie: cea mai mare parte din California pur şi simplu pluteşte pe ocean, sprijinindu-se de câţiva “stâlpi” naturali formaţi de aceste caverne submarine, iar falia San Andreas este rezultatul prăbuşirii unora dintre aceşti stâlpi de susţinere, care provoacă şi cutremurele în zonă - banatulsarbesc.wordpress.com.

Generalul de brigada dr. Emil Strainu, directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice, afirma (in Adevar/Fictiune- January 7, 2010 ) urmatoarele:
"- Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai în cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gânditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.
- Nu se cunoaste exact în acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult decât atât, sa se poata întâlni si cu un altul.
- Trebuie stiut ca în prezent si în perioada urmatoare vom fi marcati de o serie de dezvaluiri despre contactul cu ipoteticele civilizatii extra-Terra. Parerea anumitor consilieri din guverne importante ale lumii, ale unor consilieri stiintifici ce se afla pe lânga UNESCO, ONU, Uniunea Europeana si altele spun ca toate aceste informatii nu fac decât sa pregateasca omenirea pentru o recunoastere care v-a fi evidenta si care se v-a produce într-o perioada de timp foarte scurta. În ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai “specatculoase” decât cele care au fost date public, dar care nu sunt date în circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intråndul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrând care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.
- În primul rând se vorbeste de o asa-zisa lume interioara – atestata ca exista! Sa-i zicem un tarâm interior.
- Este locuit acest tarâm interior?- Aici vin semnele de întrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut în urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamânt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze."

Nikolai Roerich - Himalayas Abode of Light
Rus de origine, indian prin adoptie, pictor mistic si vizionar, la sfirsitul anilor 1920 Nikolai Roerich (1874-1947) a intreprins o lunga expeditie in Asia Centrala, cautand un anumit punct din partea de nord a Tibetului, unde spera sa gaseasca intrarea in Agartha si Regatul Shambalei- Teritoriul de sub Karakorum.

In cartea sa Himalayas Abode of Light (1947), el povesteste: "Imi amintesc ca, in timp de traversam Karakorum, un servitor ladackh mi-a spus ca sub noi se afla numeroase cavitati subterane, unde se gasesc tot felul de comori si unde locuieste un popor minunat, ce ignora pacatele lumii. Apropiindu-ne de Hotan, sub copitele cailor se simtea golul, iar ghidul continua sa ne povesteasca despre torentii care pazesc intrarea in Agartha si despre faptul ca cei impuri, care se apropiau de intrarea in Agartha, mureau otraviti de emanatiile de gaze toxice."

Nu se poate să nu ne amintim de celebra poveste a lui Jules Verne intitulată “O călătorie spre centrul Pământului” scrisă în 1864. Acolo este descris atât de clar acest lucru, încat parcă autorul cunoştea în detaliu acele realităţi.
Insusi Hitler a imbratisat ideea unui Pamant Gol. In 1942, in plin razboi, Hitler a comandat o expeditie secreta. Insotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltica.
Dupa moartea lui Hitler, multi nu au vrut sa creada intr-un final banal al unuia dintre cele mai marete destine ale omenirii, convinsi fiind ca acesta nu s-a sinucis si ca, impreuna cu aghiotantii sai, s-a strecurat in adancurile Pamantului, unde au trait cu totii fericiti pana la adanci batraneti.

Contra - amiralul R. E. Byrd a efectuat intre anii 1947 si 1956 zboruri la Polul Nord si la Polul Sud.
Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd ( primul om care a zburat deasupra Polului Nord) la 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata * Cei care populau Pamantul s-au mutat in subteran acum 100.000 de ani * Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile.
Intr-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara ca la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie, cu munti, lacuri si rauri.
Byrd, un explorator celebru, mai presus de orice banuiala, si-a notat foarte precis in jurnal despre ceea ce a intalnit in aceasta zona. “Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha. Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd in jurnalul sau secret.
Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitatii de Virgil Armstrong, fost agent CIA.

Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agartha vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca “fiindu-ne net superioara noua”.
Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda.
Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”.
Amiralul Richard E. Byrd s-a nascut la 25 octombrie 1888 la Winchester, in Virginia. In mai 1926 devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar in noiembrie 1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Intre 1928-1955 a facut 11 expeditii geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreala. Vazand ca nu se intoarce, cei din baza l-au dat disparut. Byrd a revenit la 11 martie 1947 si a descris “Pamantul de dincolo de Pol-Agartha”. Ca o coincidenta, amiralul Richard E. Byrd avea sa moara exact dupa 10 ani, la 11 martie 1957. A fost ridicat la rangul de amiral in 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucisatoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Asadar, e exclus ca Byrd sa fi fost doar un nebun care sa fi avut halucinatii la Polul Nord.

Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile.
Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri.”
Ce mai spune Armstrong: “Atlantii se inteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limba – maru – care e radacina comuna a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc in pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea la suprafata. Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza intre orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc.” Ramane de vazut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerand ca fotografia luata din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului.

Raymond Bernard - O lume ascunsa (1969)
Ideea unei lumi inedite a inflacarat mintile multora. Doctorul Raymond Bernard a scris cartea “Pamantul Gol”, dupa care a initiat constructia unei asezari in America de Sud, hotarat fiind sa descopere posibile intrari care sa il angajeze in calatoria vietii lui. Mai tarziu, acesta a disparut fara urma intr-una din pesterile Amazonului, iar adeptii lui au fost convinsi ca si-a atins scopul.
Referindu-se la discretia absoluta in legatura cu misiunile lui Byrd, cunoscutul geofizician american Raymond Bernard arata in cartea sa O lume ascunsa (1969): "Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute in presa, toate stirile ulterioare in legatura cu subiectul respectiv au fost indepartate cu grija de agentiile guvernamentale".
Bazindu-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat citeva concluzii, care la data respectiva au generat un mare scandal:
a) In realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pamintului;
b) OZN-urile provin din acest interior gol;
c) Interiorul Pamintului este incalzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;
d) Exploratorii polari au vazut cu ochii lor ca animalele se deplasau spre nord in cautarea hranei. Ei au vazut aici pasari tropicale si animale, ce in mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si tintari. Polul Nord magnetic - o linie lunga de 1.500 km.

Exista legende, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha. Astfel, se spune ca, sub pamant, pe intreg globul exista cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha.
Lumea subterana este cunoscuta si ca Shamballa si Agarha. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafata acum 100.000 de ani, in urma catastrofalului razboi dintre atlanti si lemurieni, cele doua mari civilizatii care stapaneau Pamantul. Razboiul ar fi descris in cele doua lucrari Ramayana si Mahabharata. In urma acestui razboi, datorita armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pamant. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat sa se retraga in orasele subterane si care, intre timp, s-au salbaticit.

cele mai puternice orase subterane:
POSID – primul refugiu al atlantilor, cu intrare in zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori;
SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramura a lemurienilor, intrare in Himalaya, 3,5 milioane locuitori;
RAMA – langa Jaipur, in India, 1 milion de locuitori;
SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori;
TELOS – langa Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori. Orasele se afla la adancimi variind intre 1,5 si 2 mile sub scoarta terestra.

Atat scrierile sumeriene cat si Biblia vorbesc despre un ”Adanc al apelor”, o ”Lume inferioara”, o ”Lume subterana” etc. Textele mesopotamiene vorbesc despre Tinutul Minelor declarand ca acesta era un tinut muntos, cu platouri vaste acoperite cu iarba si stepa (de aici nefilimii si uriasii - odraslele lor- extrageau metale, in special aur, necesar pe planeta Eris/Nibiru - n.a), cu o vegetatie luxurianta... era, deci, un tinut luminos, toate textele declarau acest lucru, scaldat in permanenta de razele soarelui.
Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile. Unii sustin ca Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet este capitala acestei lumi.
Tara Apelor Albe din legendele rusesti, localizata pe undeva in Asia Centrala, in apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. In anul 987, acesta a organizat o adevarata expeditie sub conducerea parintelui Sergius, care auzise despre fascinanta tara la o manastire de pe Muntele Athos. Au trecut insa anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitarii. In anul 1043, la Kiev si-a facut aparitia un batrin, care declara ca este parintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitata.

"Mitologia romana" de Romulus Vulcanescu
Referiri similare se regasesc in traditiile romanilor. In cartea "Mitologia romana" Romulus Vulcanescu in capitolul "Pamantul muma" vorbeste despre lumea alba (in care traiesc oameni), din care fac parte si Ostroavele albe.
"Acesti urici locuiau la marginea lumii intr-un Ostrov alb sau in mai multe Ostroave albe din albia Apei Sambetei. Ostroavele rohmanilor sau blajinilor s-au ridicat din Apa Sambetei in conditiile cosmogonice ale ridicarii pamantului din apele primordiale. Ceea ce inseamna ca in conceptia mitica ostroavele simbolizeaza pamanturi neintinate, iesite in stare pura din Apa Sambetei, care la randul ei este o apa sacra, numai ca gradul ei de sacralitate tine de impuritatea ei progresiva in directia Iad. Dupa o legenda straveche, Apa Sambetei izvoraste dintre radacinile bradului cosmic si inconjoara pamantul de 7 sau 9 ori si se varsa in Iad. La izvoarele ei este pura si sus pe pamant e un panaceu universal. Pe masura ce inconjoara pamantul, gradul ei de puritate scade, iar cand intra in Iad clocoteste in flacari. De Pastele blajinilor, in unele sate, pe malurile apelor curgatoare se puneau in blide de lemn coji de oua, faramituri de cozonac si lumanarele carora li se dadea drumul pe apa, ca sa ajunga pe Apa Sambetei in Ostroavele Albe la rohmani sau blajini, ca sa serbeze si ei Pastele.. .....Uricii albi tineau multe posturi albe si se imbracau in alb, semn al puritatii lor sufletest. ....La romani doliul alb pentru batrani (codalbi) s-a mentinut pana in vremea noastra in unele sate din Baragan si Carpatii estici."

Maura Anghel despre Paştele Blajinilor
Paştele Blajinilor, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor este o sărbătoare populară cu dată mobilă, dedicată spiritelor strămoşilor. Rădăcinile acestei sărbători vin din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni. Despre aceasta ne mărturisesc şi o mulţime de legende din tezaurul folcloristic al neamului nostru.
Blajinii (Rohmanii sau Rugmanii) sînt reprezentări mitice ale primilor oameni de pe pămînt. Se spune că Blajinii trăiesc sub pămînt, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sîmbetei. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii şi că susţin stîlpii de sprijin ai pămîntului. Imaginaţi ca oameni blonzi şi socotiţi urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei), Blajinii duc o viaţă cuvioasă şi lipsită de griji, întemeiată pe virtute şi pe incapacitatea de a face rău. Bărbaţii se întîlnesc cu femeile o dată pe an, la Paştele Blajinilor, pentru a procrea. Băieţii sînt crescuţi de mame pînă merg în picioare şi pot să se hrănească, după care trăiesc în izolare, împreună cu bărbaţii. Blajinii sînt credincioşi, buni la suflet, blînzi şi înţelepţi, incapabili de a face rău, duc o viaţă austeră, cu posturi severe.
În popor se crede că locuiesc pe malurile unor rîuri mari sau lîngă ostroave sau la hotarul cu Raiul şi că în ţara lor este mereu cald. Blajinii nu ştiu să calculeze sărbătorile, de a căror sosire sînt anunţaţi de către oameni. Ei ştiu că este Paştele atunci cînd văd că sosesc pe Apa Sîmbetei coji de ou roşu aruncate special de gospodine pe ape în vinerea sau sîmbăta din Săptămîna Patimilor. Cînd văd cojile de ou în ţara lor îndepărtată, ei serbează Paştele, iar oamenii prăznuiesc Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor. În această zi credincioşii depun ofrande pe morminte, împart pomeni, întind mese în cimitir, lîngă biserică sau în cîmp, la iarbă verde.

Antarctica (un continent inconjurat de ocean) nu e proprietatea nimanui, pe cand cercul arctic (un ocean inghetat inconjurat de pamint ) include orase rusesti, norvegiene si americane.
Cartile postale de la Mos Craciun vin tot timpul din nord.

Octombrie 9, 2014

Ikebana in cuvinte vii

“Oamenii se întâlnesc și se cunosc.
Apoi se despart.
Se despart pentru că au făcut imprudenta de a se cunoaște.
Se despart, dar nu se uită.”

“A iubi înseamnă să iubeşti ce e de neiubit.
A ierta înseamnă să ierţi ce e de neiertat.
A crede înseamnă să crezi ce e de necrezut.
A spera înseamnă să speri când totul pare fără speranţă.”
Gilbert K. Chesterton

SECRETE SIMPLE CA SĂ OBŢII FERICIREA

Ziua cea mai frumoasă: azi
Lucrul cel mai ușor: să te înșeli
Obstacolul cel mai mare: teama
Cea mai mare greșeală: a abandona
Rădăcina tuturor relelor: egoismul
Distracţia cea cea mai frumoasă: munca
Cei mai buni profesori: copiii
Prima necesitate: comunicarea
Cea mai mare fericire: a fi util celorlalți
Misterul cel mai mare: moartea
Cel mai mare defect: indispoziția

Ființa cea mai periculoasă: mincinosul
Sentimentul cel mai josnic: ranchiuna
Cadoul cel mai frumos: iertarea
Cel mai necesar: căminul
Ruta cea mai rapidă: drumul corect
Senzația cea mai satisfăcătoare: pacea interioară
Arma cea mai eficace: surâsul
Cel mai bun remediu: optimismul
Cea mai mare satisfacție: datoria împlinită
Forța cea mai puternică: credința
Ființele cele mai necesare: părinții
Cel mai frumos dintre toate: dragostea

- preluare din folclorul indian

“Cheltuie-ţi aiurea banii şi tot ce vei pierde va fi o parte din avere. Cheltuie-ţi aiurea timpul şi vei pierde o parte din viaţa ta.”
Michael Leboeuf

RUGĂMINTEA

L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăț simplitatea și smerenia.

L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micșorat
Ca eu să fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăția
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înțelept.

L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viața.
Dar El mi-a dat viața
Ca să pot gusta toate lucrurile.

Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.

Împotriva voinței mele
Au fost ascultate rugămințile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.

Mowālāna Rumi

“Ceea ce numim viaţă este un drum către moarte.
Ceea ce numim moarte este poarta spre viaţă.”
Anonim

Octombrie 10, 2014

“Înfrânt nu eşti atunci când sângeriŞi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,Cele mai crâncene înfrângeriSunt renunţările la vis.” Radu Gyr – Îndemn la luptă

“A avea sentimente de recunoştinţă şi a nu le exprima este ca şi cum ai împacheta cu grijă un cadou şi nu l-ai da.” William Arthur Ward

“Să nu îţi fie teamă să faci un pas mare, dacă trebuie.O prăpastie nu poate fi trecută cu paşi mici.” David Lloyd George

“Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viaţa ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele.” Rabindranath Tagore

“Cele mai bune si mai frumoase lucruri din viata nu pot fi vazute, nici atinse, doar simtite in inima.” Helen Keller

“Cad frunze în sufletul meu. Fiecare, e un simbol al regretului meu.“

Zen

„Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti:1.Despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El.2.Despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău şi3.Despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă.”

“Nu uitați efectul de bumerang!Oferiți doar ceea ce ați dori să primiți.” Robin Sharma

“Dacă ai mult, dă și altora din bunurile tale.Dacă ai puțin, dă din inima ta!”

Fernad Fouriner - Avery

Înțelegem ruinele atuncicând ajungem și noi ruine.

Napoleon

“Soarele răsare pentru sufletul florilor și apune pentru patimile omului.”

J. Krishnamurti

“Exteriorul meu este dur ca o scoică, dar sub coaja acestei durităţi,inima mea păstrează pentru tine o singură perlă ca o lacrimă.” Rabindranath Tagore

“Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică.”

Vasile Ghica

Octombrie 10, 2014

2000 i.Hr.

- Ia si mănâncă rădăcina asta si o sa-ti treacă. 1000 d.Hr.

- Rădăcina asta nu e leac de la Dumnezeu. Mai bine spune rugăciunea asta. 1850 d.Hr.

- Rugăciunea e superstiție, mai bine bea poțiunea asta. 1940 d.Hr.

- Poțiunea asta e treaba băbeasca, un mit, mai bine ia pastila asta. 1985 d.Hr.

- Pastila asta nu e eficienta, mai bine ia antibioticul asta. 2000 d.Hr

- Antibioticul e artificial. Ia si manâncă radacina asta.MULTA SANATATE!!!

Octombrie 12, 2014

Tudor Musatescu....savori intelectuale !!! ... !

Dragostea:Bătăi de inimă pentru dureri de cap; Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor. .

Femeile nu înşeală, compară.

. Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.

. Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

. De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

. Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

. În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".

. Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

.

. Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

. Idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

. Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

. De ce au militarii acte de stare civilă?

. Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.

. Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

. Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

. Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

. E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

. Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

. Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

. Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

. Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

. Plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

. Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

. Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

. Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

. În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

. Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

. Amintirile unora se numesc remuşcări.

. Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.

. Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

. N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

. Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

. Una e să crezi şi alta e să fii credul.

. Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..

. Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

. Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

. Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

. Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

. Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

. Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .

. Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

. În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.

. Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai dragut.

. Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.

. Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

. Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

. Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".

. Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

. Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

. Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

Octombrie 13, 2014

Daca poţi:

• sa-ti incepi ziua fara o ceasca de cafea,

• sa te bucuri de viata si sa nu iei in seama durerile sau oboseala,

• sa te abti de la vaicareli si sa nu-i obosesti pe cei din jur cu problemele tale,

• sa mananci in fiecare zi aceeas mancare si sa fi recunoscator pentru asta,

• sa-l intelegi pe omul drag, chiar si atunci cand el n-are timp pentru tine,

• sa nu iei in seama invinuirile omului iubit, atunci cand lucrurile nu merg chiar cum ai fi vrut tu,

• sa-ti pastrezi calmul, atunci cand esti criticat,

• sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,

• sa te descurci fara minciuna sau inselatorie,

• sa-ti controlezi stressul fara doctorii,

• sa te relaxezi fara bautura,

• sa adormi fara tablete,

• sa spui sincer, ca n-ai idei preconcepute fata de culoarea pielii cuiva, convingerile religioase,

orientarea sexuala sau politica, asta inseamna ca ai atins nivelul de dezvoltare al cainelui tau.

Sir Winston Churchill

Octombrie 14, 2014

Ne temem...Ne tememDe tot şi de toate.Ne temem de ploaie,Ne temem de vânt...Ne temem de vorbe,Ne temem de gând.Ne sperie visulŞ-apoi îl visăm.Ne temem de lacrimiŞ-apoi le vărsăm.Ne speria vorbaŞ-apoi o rostim.Fugim de iubireŞ-apoi o dorim.Ne temem de "teamă"Dar n-o ocolim.Ne speria viaţa...Dar noi o trăim.

MARIN BUNGET

Octombrie 15, 2014

Perspectivă şocantă asupra conflictului Rusia-Ucraina

Statele Unite ar trebui să se teamă de noua Europă germană

Prea bun ca sa nu vi-l semnalez.

MI SE PARE CHIAR EXCEPTIONAL !!!

L-AM COPIAT SI VI L-AM PUS IN ATASAMENT, MERITA LUAT IN SEAMA.

Istoricul şi antropologul Emanuel Todd

Interviu cu istoricul şi antropologul Emanuel Todd realizat de Olivier Berruyer, postat pe www.les-crises.fr.

Dacă ieşim din delirul mass-media “occidentale”, care par să fi revenit la modelul anului 1956, în plin război rece care ameninţa să devină fierbinte, şi dacă observăm realitatea geografică a fenomenelor, rezultă destul de simplu că acest conflict din Ucraina are loc într-o zonă de confruntare tradiţională între Germania şi Rusia.

Am sentimentul că Statele Unite, de această dată, din teama de a nu deveni ridicole după reîntoarcerea Crimeii în cadrul Rusiei, au cedat prima poziţie Europei sau mai degrabă Germaniei, pentru că ea este cea care controlează acum Europa.

Primim semnale contradictorii dinspre Germania.

Uneori Germania mai pacifistă, pe un model defensiv, de cooperare. Alteori, dimpotrivă, Germania este limpede în contestarea sau înfruntarea cu Rusia.

Această linie dură capătă forţă pe zi ce trece.

Steinmeier a fost împreună cu Fabius şi Sikorski la Kiev.

Merkel vizitează singură noul protectorat ucrainean.

Dar nu asupra acestei înfruntări are Germania controlul.

În urmă cu şase luni, când se afla deja într-un conflict virtual cu Rusia în câmpia ucraineană, Merkel a umilit Anglia impunându-l, cu o incredibilă duritate, pe Juncker drept preşedinte al Comisiei.

Un lucru şi mai extraordinar, germanii au început să-i înfrunte pe americani, servindu-se de o poveste de spionaj a SUA.

Este absolut incredibil, când ştim de cooperarea dintre serviciile secrete germane şi americane în timpul războiului rece.

Se pare că astăzi BND, serviciul german de informaţii, spionează politicieni americani.

Cu riscul de a şoca, aş spune că, ţinând cont de ambiguitatea politicii germane în Est, sunt cu totul pentru monitorizarea de către CIA a responsabililor politici germani.

Sper că serviciile secrete franceze îşi vor face treaba şi vor participa la supravegherea unei Germanii din ce în ce mai active şi mai aventuroase pe plan internaţional.

Rămâne ca această agresivitate antiamericană a Germaniei să fie un fenomen nou, de care să ţinem cont. Stilul ei este fascinant. Modul în care oamenii politici germani au vorbit Americii vădeşte o profundă aroganţă. Există un fond antiamerican la est de Rin. Am avut ocazia de a-l măsura în timpul lansării volumului “După imperiu”.

După mine, el explică succesul mare în librării a acelei traduceri.

A fost deja un moment în care guvernul german a luat în derâdere reproşurile americane în materie de administrare a economiei. Să contribuie la echilibrul cererii mondiale? De ce să o mai facă?

Germania are proiectul ei, de putere mai degrabă decât de bunăstare: să reducă cererea în Germania, să-şi aservească ţările din Sud, să-i pună la muncă pe est-europeni, să arunce câteva firimituri sistemului bancar francez, care controlează Elyse-ul.

Într-o primă fază, în momentul anexării Crimeii, am fost sensibilizat de refacerea Rusiei: o putere care nu vrea să renunţe să meargă pe propriile picioare şi care este capabilă să ia decizii.

Acum, constat că Rusia este în mod fundamental o naţiune în curs de stabilizare, chiar dacă lumea o blamează.

Adevărata putere emergentă, înaintea Rusiei este Germania.

Ea a urmat un drum fantastic, de la dificultăţile economice de după unificare şi până la refacerea economică şi apoi preluarea controlului asupra continentului, în ultimii cinci ani. Toate acestea merită o reinterpretare.

Criza financiară nu a demonstrat doar soliditatea Germaniei. Ea a revelat si capacitatea ei de a utiliza criza datoriilor pentru a-şi subordona continentul.

Dacă renunţăm la retorica arhaică a războiului rece, daca încetăm să mai agităm spectrul ideologic al democraţiei liberale şi al valorilor ei, dacă încetăm să ascultăm bla-bla-ul europenist pentru a observa secvenţa istorică în care ne aflăm, dacă acceptăm să vedem că regele e gol, constatăm că:

1.

În cursul a cinci ani, Germania a preluat controlul continentului european pe plan economic şi politic;

2.

În cinci ani, Europa se află aproape în război cu Rusia

Acest fenomen este umbrit de o dublă negare: cea a ascensiunii germane şi cea a decăderii americane.

Aşa este Franţa, care nu vrea niciodată să admită că are o relaţie de servitute voluntară cu Germania.

Franţa nu poate gândi altfel, atât timp cât nu admite că Germania a devenit puternică şi că Parisul nu poate să o controleze.

O lecţie a celui de Al Doilea Război Mondial este că Franţa nu poate controla Germania, ale cărei capacităţi organizatorice, disciplină economică şi potenţial de iraţionalitate politică trebuie să le recunoaştem.

Refuzul francez al realităţii germane este evident.

Vorbeam de Francois Hollande ca de “vicecancelarul Hollande”. Sau ca de un simplu “director de comunicare al cancelarului”.

Cotele uriaşe de nepopularitate vin şi din această servitute faţă de Germania.

Actorii sunt incompetenţi şi puţin conştienţi de ceea ce fac.

Altcineva trebuie să controleze Germania.

Ultima dată, această sarcină a revenit americanilor şi rusilor.

Trebuie să admitem că “sistemul Germania” este capabil să genereze o energie extraordinară. Ca istoric şi antropolog, aş putea spune acelaşi lucru despre Japonia şi Suedia sau despre cultura evreiască, bască sau catalană.

Este un fapt: anumite culturi sunt astfel. Franţa are alte calităţi.

Ea a generat ideile de egalitate, de libertate, o artă de a trăi care fascinează o planetă, a avut o natalitate mai mare decât vecinii săi, rămânând o ţară avansată pe plan intelectual şi tehnologic.

Este probabil că în cele din urmă va trebui să admitem că Franţa are o viziune mai echilibrată asupra vieţii. Dar nu este vorba aici de metafizică sau de morală: vorbim de raporturile de forţă internaţionale.

Dacă o ţară se specializează în industrie sau război, trebuie să ţinem cont de asta şi să vedem cum această specializare economică, tehnologică şi de putere poate fi controlată.

Statele Unite, cea de a doua negare

Negarea SUA a fost formalizată prin emanciparea Germaniei, în timpul războiului din Irak, în 2003 şi prin asocierea Schroeder-Chirac-Putin; anumiţi strategi americani au spus atunci: “Trebuie să pedepsim Franţa, să uităm ce a făcut Germania şi să iertăm Rusia”.

De ce?

Pentru că cheia controlului american în Europa, moştenire a victoriei din 1945, este controlul Germaniei.

Actul de emancipare din 2003 ar fi fost începerea disoluţiei imperiului american.

Această strategie a struţului s-a instalat şi pare că azi le interzice americanilor să aiba o viziune corectă asupra emergenţei germane, o nouă ameninţare pentru ei, după mine mult mai mare decât a Rusiei, care este o ameninţare exterioară.

Germania joacă un joc complex, ambivalent, dar este motorul crizei: deseori, naţiunea germană pare pacifistă şi Europa, sub controlul german, pare agresivă. Sau invers. Germania are doua pălării: Europa este Germania şi Germania este Europa.

Ea poate vorbi pe mai multe voci. Când cunoaştem instabilitatea psihică care caracterizează, istoric vorbind, politica externă germană şi bipolaritatea sa, în sens psihiatric, în raportul cu Rusia, totul devine năgrijorător.Sunt conştient că vorbesc foarte dur, dar Europa este aproape de un război cu Rusia şi nu avem timp să fim curtenitori. Populaţiile de limbă, de cultură şi identitate rusă sunt atacate în Ucraina de est cu aprobarea, sprijinul şi deja fără îndoiala cu armele UE.

Cred că ruşii ştiu că sunt, de fapt, în război cu Germania.

Tăcerea lor nu este, ca în cazul francezilor şi americanilor, un refuz de a vedea realitatea. Este diplomaţie. Au nevoie de timp.

Autocontrolul şi profesionalismul lor merită admirate.

America nu-şi mai controlează vasalii, dar trebuie să aprobe aventurile regionale

Până în prezent, în această criză, americanii au stat în spatele Germaniei.

Această Americă, care nu mai controlează, dar care trebuie să aprobe aventurile regiona-le ale vasalilor săi, a devenit o problemă, problema geopolitică numărul 1.

În Irak, America trebuie deja să coopereze cu Iranul, inamicul ei strategic, pentru a face faţă jihadiştilor finanţaţi de Arabia Saudită.

Arabia Saudită, ca şi Germania, are statut de aliat important; trădarea ei nu trebuie de aceea oficializată...

În Asia, sud-coreenii, din resentiment faţă de japonezi, încep să coopereze cu China, rivali strategici ai americanilor.

Peste tot, nu doar în Europa, sistemul american se fisurează sau chiar mai rău.

Naţiunea-continent americană vs noul imperiu german

Puterea şi hegemonia germane în Europa merită o analiză dintr-o perspectivă dinamică. Trebui să explorăm, să proiectăm să previzionăm pentru a ne orienta în lumea ce e pe cale să se nască.

Trebuie să acceptăm să vedem această lume cum o vedea şcoala realistă, cea a lui Kissinger de exemplu, adică fără a ne pune întrebări legate de valorile politice: doar purul raport de forţă între naţiuni.

Dacă gândim astfel, Rusia nu este o problemă a viitorului, iar China nu este deocamdată puternică militar.

În lumea noastră globalizată putem prezenta două mari sisteme: naţiunea-continent americană şi noul imperiu german, un imperiu economico-politic pe care oamenii continuă să-l numească din obişnuinţă Europa.

Este interesant să evaluam raportul de forţe între cele două sisteme.

Lideri incompetenţi şi puţin conştienţi de ceea ce fac

Nu ştim cum se va încheia criza ucraineană. Dar trebuie să facem un efort să ne protejăm de această criză.

Cel mai interesant este să încercăm să ne imaginăm o victorie a “Occidentului”.

Vom ajunge la ceva surprinzător: dacă Rusia cedează, disproporţia de forţe demografice şi industriale între sistemul german, extins în Ucraina, şi SUA va duce la o basculare a centrului de gravitate al Occidentului şi la prăbuşirea sistemului american.

Lucrul de care americanilor ar trebui să le fie teamă este o prăbuşire a Rusiei.

Însă una dintre caracteristicile situaţiei este că actorii sunt incompetenţi şi puţin conştienţi de ceea ce fac. Nu vorbesc doar despre Obama, care nu înţelege nimic despre Europa. E născut în Hawaii şi a trăit in Indonezia: doar zona Pacificului există pentru el.

Însă sunt depăşiţi şi geopoliticienii americani de tradiţie europeană.

Mă gândesc la Zbigniew Brzezinski, îmbătrânit, dar care rămâne un teoretician al controlului Eurasiei de către SUA.

Obsedat de Rusia, el nu a văzut Germania.

El nu a văzut-o pentru că, lărgind NATO până la ţările baltice, Polonia şi alte democraţii populare, puterea militară americană a croit un imperiu pentru Germania, economic în primă fază, dar şi politic astăzi.

Germania a început să se înţeleagă cu China, celălalt mare exportator mondial.

Îşi aminteşte Washingtonul că în anii 1930 Germania a ezitat între alianţa cu China şi cea cu Japonia şi că Hitler, la început, l-a înarmat pe Chiang Kai-Shek şi l-a ajutat să-şi creeze o armată?

Extinderea NATO către est ar putea duce la o variantă B al coşmarului lui Brzezinski: o reunificare a Eurasiei independent de voinţa SUA.

Fidel originilor sale poloneze, el se temea de o Eurasie sub control rus.

El riscă să se dovedeasca unul dintre acei polonezi absurzi care, din ură faţă de Rusia, au asigurat măreţia Germaniei.

Puterea germană, formată prin punerea la munca capitalistă a naţiunilor din Est

Desigur, puterea germană este eterogenă şi prin urmare fragilă, potenţial instabilă, dar mecanismul în curs de ierarhizare a populaţiilor începe să definească o structură de dominaţie coerentă şi eficace.

Puterea germană recentă s-a format prin activitatea capitalistă a fostelor naţiuni comuniste. Este un lucru de care nici germanii poate că nu sunt conştienţi şi care va fi probabil adevărata lor fragilitate: dinamica economiei germane nu este doar germană.

O parte a succesului german vine din faptul că comuniştii s-au preocupat mult de educaţie. Au lăsat în urma nu doar sisteme industriale învechite, ci şi o populaţie educată la un nivel superior.

Comparaţi situaţia educaţiei din Polonia înaintea războiului cu cea de acum, mult mai bună, şi se va vedea că o bună parte din creşterea economică actuală se datorează comunismului.

Vom vedea în ce stare va fi lăsată Polonia după administrarea germană. Rămâne ca Germania să înlocuiască Rusia ca putere care controlează estul european.

Rusia a fost slabita de controlul asupra democraţiilor populare, costul militar nu a fost compensat de câştigurile economice.

Datorită Statelor Unite, costul controlului militar este aproape zero pentru Germania.

Germania conduce continentul european

O asemenea hartă ajută să conştietizăm faptul că Europa şi-a schimbat natura şi că ea nu evocă doar prezentul, ci şi un viitor poate foarte apropiat.

Hărţile pe care le oferă de regulă Comunitatea Europeană sunt hărţi cu pretenţii egalitare, care nu ne mai arată realitatea.

Aici avem o primă tentativă de organizare vizuală a realităţilor noii Europe.

Harta ajută la observarea caracterului central al Germaniei şi a modului în care ea conduce continentul european.

Primul lucru despre care vorbeşte această hartă este că există un spaţiu informal mai mare decât Germania însăşi, “spaţiul german direct”, care include ţările ale căror economii depind aproape total de Germania.

Unii vor vedea aici “erori”, ca de exemplu integrarea Elveţiei, care nu este parte a instituţiilor europene. Dar, oricare sunt sentimentele elveţienilor, realitatea obiectivă este că, când avem de a face cu companii elveţiene importante, simţim prezenţa Germaniei. Nivelul de interpenetrare la nivel economic este în aşa fel definit, încât nu putem vorbi de independenţa Elveţiei.

Cât despre Olanda, cum spunea Friedrich List, nu este decât zona de debuşeu a Germaniei la gurile Rinului.

Cehoslovacia, în ziua în care a decis să vândă Skoda către Volkswagen, şi-a pecetluit destinul. Datorită acestui spaţiu central foarte populat, Germania are o influenţă superioară celei oferite de cele 82 de milioane de locuitori ai săi.

Are puterea unei zone cu 130 de milioane de locuitori. Dar acest spaţiu nu este singura explicaţie a influenţei germane. Cred că Germania nu ar fi fost niciodată capabilă să preia controlul continentului fără cooperarea Franţei.

Mai este un element subliniat în această hartă: serviturea voluntară a Franţei şi a sistemului ei economic şi, în interiorul acestui cadru, acceptarea de către elitele franceze a ceea ce pentru ele – dar nu şi pentru poporul francez – este colivia de aur a monedei euro.

Băncile franceze supravieţuiesc bine în această închisoare.

Franţa îşi adaugă cele 65 de milioane de locuitori la spaţiul german şi îi conferă un soi de masă critică la scară continentală.

Astfel se ajunge la un nivel superior faţă de scara rusă sau japoneză.

Acest bloc negru reprezintă inima puterii germane; ea menţine într-o stare de supunere Europa de Sud, devenită o zonă dominată în interiorul sistemului european.

Germania este detestată în Italia, în Grecia şi fără îndoială în toată Europa de Sud, din cauza mâinii de fier bugetare.

Dar aceste ţări nu dovedesc nimic, pentru că Germania, cu zona sa apropiată şi cu Franţa, are capacitatea de a domina totul. Aceste ţări sunt reprezentate în portocaliu pe hartă.

Propun şi o alta categorie de state, în rosu, pe care le-aş numi “sateliţii rusofobi ai Germaniei”.

Paradoxal, aceste ţări au un anumit grad de libertate. Sunt în spaţiul german de suveranitate, dar nu le-aş califica prin statutul de vasal, pentru că au aspiraţii la autonomie şi sunt antiruse.

Priviţi: Franţa nu mai visează; sub conducerea socialiştilor şi a UMP, ea nu aspiră decât la supunere.

Polonia şi Suedia, ţările baltice au însă un vis: să învingă Rusia.

Participarea lor voluntară la spaţiul de dominaţie german le permite să creadă în visul acesta. Dar mă întreb dacă, în profunzime, Suedia care a trecut din nou către dreapta nu este pe cale să devină ce era şi înainte de 1914, adică germanofilă.

Sateliţii rusofobi merită o categorie specială, pentru că pot determina Germania să aleagă căi greşite.

Elitele franceze au făcut-o deja, sfidând Germania şi apoi refuzând să o critice.

Pentru Suedia şi Polonia sau statele baltice situaţia este alta. Aici este vorba de a aduce Germania pe calea violenţei în raporturile internaţionale.

Nu am vorbit de Finlanda şi de Danemarca în această categorie.

Spre deosebire de Suedia, Danemarca este liberală cu adevărat.

Legătura sa cu Anglia merge dincolo de bilingvismul tipic scandinav pentru o bună parte a populaţiei. Danemarca priveşte spre Vest şi nu este obsedată de Rusia.

Finlanda a învăţat să trăiască cu sovieticii şi nu are motive să se îndoiască de posibilitatea de a se înţelege cu ruşii.

Desigur, a fost în război cu Rusia, Finlanda a făcut parte din Imperiul ţarist între 1809 şi 1917, dar sub forma unui mare ducat, situaţie care i-a permis să scape de imperiul suedez. Adevărata putere colonială pentru finlandezi a fost Suedia şi mă îndoiesc că vor să revină sub conducerea suedeză.

Pe hartă, Finlanda şi Danemarca sunt dominate precum ţările din sud.

Absurd?

Economia finlandeză plăteşte deja preţul agresiunii europene împotriva Rusiei.

Şi Danemarca va fi pusă în dificultate de ieşirea Angliei din sistemul continental.

Am asociat Ungaria cu Marea Britanie, în tentativa ei de “evaziune din sistemul european”.

Viktor Orban are o reputaţie proastă în UE. Aceasta pentru că este autoritar şi reprezintă dreapta dură. Poate că este aşa. Dar în primul rând pentru că rezistă presiunii germane. Ne putem întreba de ce Ungaria nu este antirusă, atât timp cât a fost supusă unei represiuni sovietice violente in 1956.

Ca de cele mai multe ori, “în ciuda” trebuie înlocuit aici cu “pentru că”.

În 1956, doar Ungaria s-a revoltat. Ungaria poate fi mândră de istoria sa sub dominaţia rusă mai mult decât cehii sau polonezii, care atunci nu au mişcat. Ungaria poate să ierte. Un banc unguresc din anii 1970 ne poate ajuta să înţelegem diferenţele dintre est-europeni:

“În 1956, ungurii s-au comportat precum polonezii, polonezii precum cehii şi cehii ca nişte porci.”

Am reprezentat Ucraina ca fiind “în curs de anexare”.

Este vorba de anexarea unei zone în descompunere etatică şi industrială, o dezintegrare care va fi accelerată de acordurile de liber schimb cu UE.

Dar vorbim şi de anexarea unei populaţii active şi ieftine.

În mod fundamental, sistemul german se bazează pe anexarea unor populaţii active.

În primă fază au fost utilizate populaţiile din Polonia, Cehia şi Ungaria.

Germanii au reorganizat sistemul lor industrial utilizând forţa de muncă ieftină.

Populaţia activă din Ucraina, care are 45 de milioane de locuitori, cu nivelul ei bun de educaţie moştenit din epoca sovietică, va fi o captură excepţională pentru Germania.

Va permite dominaţia Germaniei pentru o perioada lungă, devenind o putere economică superioară statelor Unite. Bietul Brzezinski!

Mizele energetice

Rutele energetice reprezentate dărâmă un mit.

Este mitul că ruşii, prin construirea South Stream, ar vrea doar să scape de intermedierea energetică a Ucrainei.

Dacă privim la traseele gazoductelor existente, singurul lor punct comun nu este tran-zitul prin Ucraina, ci faptul că toate ajung în Germania.

De fapt, adevărata problemă a ruşilor nu este doar Ucraina, ci şi controlul gazoductelor de către Germania.

Aceasta este şi problema Europei de Sud.

Dacă încetăm să ne gândim la Europa într-un mod naiv, ca un sistem egalitar care are probleme cu ursul rus, vom vedea că Germania poate avea interesul ca South Stream să nu fie construit, pentru că ar face să-i scape de sub control aprovizionarea cu energie a părţii de Europă pe care o domină.

Miza strategică a South Stream nu este doar una între Est şi Vest, între Ucraina şi Rusia, ci şi între Germania şi Europa de Sud, dominată de Berlin.

Încă o dată, aceasta nu este o hartă definitivă; este o hartă care creează imaginea realităţii Europei şi care încearcă să ne scoată din ideologia hărţilor neutre, care ascund ceea ce Europa este pe cale să devină: un sistem de naţiuni inegale, prinse într-o ierarhie care include ţări dominate clar, ţări agresive, o ţară dominantă, precum şi o tara care este ruşinea Europei - Franţa.

Octombrie 16, 2014

:rade:

Autonomia secuiasca, numai avantaje pentru ardeleni!• Csibi Barna o să ajungă să mănânce păpuşile cu Avram Iancu, de foame;• O să existe, în sfârșit, o ţară cu mai puține autostrăzi decât România;• Scăpam de unguri, scăpăm și de frig! După ce scăpăm de Harghita și Covasna, temperatura medie a României va crește cu câteva grade;• Ardelenii se vor putea bucura de o zonă tampon, care să-i țină la distanță pe moldovenii din Buzău, Vaslui sau Vrancea;• Verestoy Attila nu va mai tăia păduri românești, ci păduri secuiești;• Secuii vor deveni atât de săraci, încât vor ajunge să caute sub șaua străbunicilor, să vadă dacă a mai rămas ceva carne;• Românii se vor putea duce în Ținutul Secuiesc, să se pozeze cu steagul secuiesc în fundal și să pretindă că au fost în Argentina;• După ce vor obține autonomie și vor deveni majoritari în zonă, ungurii vor vedea și ei cât de nașpa e să te fută la cap o minoritate, care va dori un ținut românesc în cadrul Ținutului Secuiesc;• Inevitabil îşi vor dori un prinţ străin şi-l vor primi pe Leo de la Strehaia;• Vor avea şi românii cu posibilități financiare reduse unde să practice,în sfârșit, turismul sexual.

Octombrie 17, 2014

Aurel Cazacu & Co – studiu de caz în contrainformaţii militare

Eduard Ovidiu Ohanesian

Pe parcursul anului 2008, în presa centrală au apărut numeroase rapoarte strict secrete ale Direcţiei de Contrainformaţii şi Siguranţă Militară (DCSM) referitoare la legăturile şefilor din industria românească de apărare referitoare la ofiţeri români şi străini suspectaţi de spionaj. Au fost date publicităţii numele generalului-mason Aurel Cazacu, fost director al Romtehnica şi Romarm, colonelului Constantin Cetinoiu, colonelului Costică Lapteş fost director GIARA.
Lista continuă cu Gheorghe Nemţeanu, Eugen Nicolăescu, Norica Niculai, ofiţerul american Ira Quinn, Irvin Ray Dyer III, Maximilian Heinrich von Habsburg-Lothringen, Maximilian von Habsburg. Toţi aveau un singur numitor comun – producţia şi comercializarea de armament.
Despre Constantin Cetinoiu de exemplu, am aflat că a fost încadrat înainte de Revoluţie la UM 0195 (Formaţiunea Y) contraspionajul extern. Cetinoiu a fost coleg cu ofiţerasa portocalie de la SIE Doina Moinescu, fiind plasat ulterior în SRI de Toni Jugănaru fost şef Direcţie “D” Pază Ambasade.
Colonelul Costică Lapteş, plecat din GIARA, (odată cu generalul Gabroveanu, ulterior şef la firma rusească Lukoil) este şi el legat de numeroase afaceri necurate cu armament. Despre Lapteş şi Gabroveanu pot da relaţii avocatul Băiculescu, fost CI-st la GIARA, Liviu Găină, lt.-col. Brăescu şi Nicolae Durlea, actualii colegii comandorului DCSM Popa Adrian.
Locotenent-colonelul Brăescu a supravegheat echipa iraniană care a venit să ridice rachetele de la Crângul lui Bod în perioada 1995-1996 (în pofida embargoului internaţional şi a angajamentelor României de la acea dată). Pe departe cel mai anatemizat ofiţer este Aurel Cazacu, descris de jurnalişti ca fiind un fel de vârf de lance a intereselor străine infiltrate în industria de apărare autohtonă.
Astfel, din rapoartele cu pricina, aflăm că DCSM supraveghea operativ toate legăturile directorului general Romarm Aurel Cazacu cu Ambasada SUA şi ale firmei Medrom cu Romtehnica – firmă aparţinând Ministerului Apărării. Jurnaliştii au descoperit că în mod ciudat, în perioada 2002-2004, Medrom Medical Systems SRL, şi Medrom Leasing IFN SA (filialele româneşti) primeau comenzi de zeci de milioane de euro de la stat.
Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) l-a luat în vizor pe şeful Direcţiei Generale Probleme Speciale şi Situaţii de Urgenţă din cadrul MEF, Aurel Cazacu şi pentru relaţiile sale cu ofiţerii de informaţii ruşi, în zona producţiei şi contrabandei cu armament. Cazacu nu pare impresionat de dezvăluiri, iar într-o discuţie face to face cu subsemnatul, demnitarul acuză voalat presa că ar boicota industria de apărare. În viziunea sa mediatizarea contrabandei cu armament autohton serveşte doar concurenţei, direct interesate să scoată România de pe piaţa internaţională.
Eu am totuşi o nelămurire. Având în vedere funcţiile deţinute de Cazacu după decembrie 1989, nu înţeleg cum de nu şi-a dat demisia în semn de protest când noii aliaţi americani ne-au închis centrele de cercetare militară, ne-au luat rachetele cele mai performante cu japca s-au când ne-au obligat să dăm la fier vechi flota României. Cea cu care Securitatea transporta anual, armament în ţările arabe şi în lumea a treia, de făcea Dunărea profit de sute de milioane de dolari anual pentru nebunia dictatorului.
Există o explicaţie: Aurel Cazacu se află în concubinaj cu ofiţerii de contrainformaţii care îl supraveghează dinainte de 1989. Probabil că relaţia sa cu Direcţia a IV-a
Contrainformaţii Militare a Securităţii a început pe vremea când ofiţer CI la Romtehnica era comandorul de aviatie radiolocatie Stănescu Virgil (în prezent ofiţer de securitate la Romavia). Legăturile lui Aurel Cazacu la Direcţia a IV-a erau maiorii Stoenescu Dragoş şi Iliescu Dumitru, cel din urmă fost ofiter CI la Pompieri şi Penitenciare.
Notele informative erau primite în exclusivitate de Ilarion Giuroiu, cel care a fost legătura lui Cazacu şi după ’90. În prezent, Giuroiu este şeful unei agenţii de asigurări din Piaţa Rahova. Relaţiile informative ale lui Aurel Cazacu s-au întărit cât a lucrat cu firma Medtehnica, firmă introdusă pe lângă Spitalul Militar. În fapt, un mic un puiuţ al Romtehnicii pe linie de achiziţii de tehnică medicală şi aparatură.
Ofiţerii de contrainformaţii spun că Medtehnica a fost înfiinţată cu aportul comandorului Toma, fost director la Romtehnica. Cât despre articolele din presă culese din grădina DCSM, surse din cadrul acestui servici spun că informaţiile strict secrete au transpirat datorită incompetenţei unui frustrat. Ofiţerul de contraspionaj Preda Marian, angajat la Protecţie Internă în Romtehnica de colonelul Stanciu Constantin în anul 1999 (când Giuroiu a fost îndepărtat din funcţie). Cât despre Aurel Cazacu am mai aflat că este mason de rang înalt şi obişnuia să ia masa la un restaurant din zona Răzoare în compania ofiţeruluiTănase Dragnea. Afacerile încheiate între cei doi, erau intermediate de generalul -maior Tabarcia Nicolae, recent numit în funcţia de director al Statului Major General al Armatei, mason de frunte încă de pe vremea când păstorea Brigada 1 Rachete
Chitila.
Generalul Tabarcia este frate de şorţuleţ cu Mircea Mina, primarul penelist al comunei Chiajna. Format în anturajul fostului ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, Mina a fost membru APR. El l-a împroprietărit pe Tabarcia cu 1000 m pătraţi de teren în satul Roşu, lângă pădure. Cu sprijinul brigăzii de rachete, generalul Tabarcia şi-a ridicat acolo o
vilă de 500.000 de euro pe trei nivele, apoi şi-a tras o şi o elegantă maşină 4x4.

Legături periculoase
Articolele de presă au devoalat (în parte) şi reţelele ruseşti de trafic cu armament legate de numele lui Aurel Cazacu. Este vorba despre foştii ofiţeri KGB sau GRU Ivan Grigorevici Busuioc, Ivan Ţurcanu sau Vladimir Siminiuc, Anatol Andreevici Coman, ucraineanul Vladimir Mazin şi Vasile Gondiu. Materialele foarte bine documentate dovedesc faptul că ofiţerii cu pricina şi firmele lor desfăşoară o intensă activitate de comercializare a echipamentelor militare, mai mult sau mai puţin legală pe teritorul României, sub supravegherea serviciilor secrete ale Armatei.
Una din firmele partenere este Armitech din Chişinău cu sucursale în Panama sau Cipru. Legătura lui Aurel Cazacu cu fostul general KGB Anatol A. Coman, (fost şef al Marii Loje Masonice din Republica Moldova) s-a făcut prin intermediul Serviciului de Informaţii Externe. Coman, lucrat informativ de ofiţerii SIE Dan Dumitru şi Doina Moinescu s-a
ales cu numele de cod Patriarhul. Ofiţerii de contraspionaj afirmă că, iniţial, Anatol Coman a lucrat pentru România, fiind bun prieten cu Gheorghe Fulga şi cu Ion Iliescu.
Ulterior, supermasonul moldovean intrând pe filiera generalului SIE Silviu Predoiu, care l-a angrent pe Coman în jocuri politice periculoase. Conform rapoartelor DCSM, Coman desfăşoară afaceri în spaţiul ex-sovietic, cu preponderenţă în Rusia, Ucraina, Moldova şi România. Anatol Coman este prieten bun cu masonii Maricel Popa şi Florin Simion. Prin intermediul acestora, dar mai ales cu ajutorul ofiţerilor SIE Dan Dumitru şi Dragoş Andrei, a fost adus în 2002, la Conventul de la Bucureşti (al Marii Loje Române de la Sala Palatului), generalul GRU Alexander Kondyakov. Nimeni altul decât artizanul întâlnirii de taină dintre Adrian Năstase şi Vladimir Putin din anul 2004. Kondyakov este printre altele şi directorul general al firmei Novokom.

De la Bucureşti la Moscova, via Sri Lanka
Pe rolul Tribunalului Militar Bucureşti s-a aflat până de curând un dosar sensibil şi complex pe numele generalului ® Ion Grigore Costaş, fost ministru al Apărării al Republicii Moldova. Că este vorba despre contrabandă cu avioane MIG 29, cu tancuri sau cu vize Schengen, nu contează. Presa centrală a legat numele lui Cazacu şi Costaş de două importante firme care se ocupă cu tranzacţii de armament. Companiile Royal Consulting şi Rosoboronexport (important trader de echipamente militare din Moscova).
Astfel, Cazacu ar fi derulat “ o acţiune tipică de spionaj economic în beneficiul firmei ruse Rosoboronexport (reprezentată de Royal Consulting)”, scriu jurnaliştii.
Ofiţerii DCSM arată deasemnea că Aurel Cazacu derula operaţiuni de export de armament împreună cu foştii ofiţeri KGB Gheorghe Gorincioi şi Ivan Ţurcanu, ajutaţi de un diplomat român în Sri Lanka, cel mai probabil Nicolae Aldea. Şi dacă nu-i credeţi pe ce-iştii militari români puteţi cere cu încredere informaţii despre reţeaua srilankeză de la un cunoscut om de afaceri “moldovean” M. P. Cebotari (ofiţer Spetznaz cu dosar la SIE). Numai ce s-a întors de două luni din zonă cu preţuri avantajoase pe barilul de petrol.

Octombrie 18, 2014

:84

Aceasta tantra vine din India

Indiferent de eşti sau nu superstiţios, merită să o citeşti.Este un totem ce aduce noroc, din Nepal.La patru zile după ce îl vei citi, norocul va veni la tine.TANTRA.Trimite-o celor carora le doreşti noroc…..pot fi foarte mulţi... Chiar dacă acum ai uitat, gândeşte-te la ei.Bani nu îţi trimit pentru că nici eu nu am.

Câteva reguli de viaţă:

Mănâncă mult orez. Dă oamenilor mai mult decât îşi doresc şi fă asta din inimă. Învaţă poezia favorită. Nu crede tot ce auzi, nu cheltui tot ce ai, şi nu dormi atât cât ai dori. Crede în dragoste la prima vedere Niciodată nu nesocoti visele altora. Iubeşte profund şi intens. Te poţi răni dar acesta este singurul mod de a trăi complet. Tratează fiecare neînţelegere fără a fi agresiv. Nu cataloga pe nimeni după rudele sale. Vorbeşte încet dar gândeşte repede.

Dacă cineva îţi pune o întrebare la care nu vrei să răspunzi, întreabă-l zâmbind “De ce vrei să ştii asta?”Nu uita că dragostea cea mai mare şi reuşitele cele mai mari poartă cele mai mari riscuri.Sună-ţi mama. Dacă nu o mai poţi face gândeşte-te la ea.Intotdeauna spune Sănătate când cineva strănută.Dacă pierzi, învaţă din asta. Nu uita să te respecţi pe tine însuţi. Respectă pe toată lumea si asumă-ti răspunderea pentru faptele tale. Nu lăsa o mică ceartă să distrugă o mare prietenie. De câte ori îţi dai seama că ai greşit, fă toti paşii să îndrepţi greşeala. Imediat. Zâmbeşte de câte ori ridici telefonul. Căsătoreşte-te cu un om căruia îi place să vorbească La bătrâneţe, asta îti va mai lumina viaţa. De câte ori spui TE IUBESC spune-o din inimă. De câte ori spui îmi pare rău, priveşte în ochii celuilalt.

Petrece ceva timp singur. Acceptă provocările, dar nu-ţi uita limitele. Nu uita că uneori tăcerea este cel mai bun răspuns. Citeşte mai multe cărţi şi uită-te mai puţin la televizor. Trăieşte o viaţă dreaptă. La bătrâneţe îti va face plăcere să o rememorezi. Crede în Dumnezeu, dar încuie-ţi totdeauna maşina.

Climatul liniştit este foarte important acasă. Fă totul ca acest lucru să fie aşa. Dacă ai o neînţelegere cu cineva nu le readu şi pe cele din trecut. Nu întoarce trecutul. Citeşte printre rânduri. Împărtăşeşteţi cunoştinţele. Aceasta este calea spre nemurire.

Fii respectuos cu planeta ta. Nu împiedica spiritul matern. Ocupă-te numai cu treburile tale. Nu crede acel partener care nu închide ochii când te sărută. Măcar o dată pe an mergi într-un loc in care nu ai mai fost. Daca ai bani dă şi altora. Acesta este modul în care poţi mulţumi pentru acest noroc

Nu uita că uneori şi nereuşita poate fi un noroc.Învaţă toate regulile ca la nevoie să le poţi încălca eficient.Nu uita că într-o relaţie adevărată dragostea este mai mare decât dorinţa de a fii împreună.Preţul succesului se măsoară în funcţie de lucrurile la care ai renunţat.De la gătit şi dragoste nu aştepta niciodată rezultate.

Octombrie 20, 2014

O ipoteză terifiantă în presa rusă: FOSTUL PREȘEDINTE UCRAINIAN VIKTOR IUȘCENKO ESTE BOLNAV DE LEPRĂ ȘI EXISTĂ PERICOLUL SĂ SE FI MOLIPSIT DE LEPRĂ ȘI POLITICIENI (UCRAINIENI SAU STRĂINI) CARE AU VENIT ÎN CONTACT CU EL

NO COMMENTS

♦ Prof.dr. Igor Gundarov: ”-Viktor Iuscenko nu a fost otrăvit cu dioxină ci este bolnav de lepră” ♦ Intervalul în care poate debuta boala: de la câteva luni la 30 de ani de la contaminare ♦ Durerile de spate și hernia de disc, două dintre semnalmente ♦ Printre oamenii politici care au venit în contact cu Iușcenko: Colin Powell, Traian Băsescu, George Bush, Hillary Clinton, Iulia Timoșenko ♦ În anul 2002 Iuscenko a fost de 65 de ori la medic ♦ Gundarov: ”Mulți pot fi infectați. La unii semnalele au apărut deja. Poate că Dumnezeu a hotărât să pedepsească elitele politice prin acest fel de epidemie” ♦ Fața umflată sau ca o coajă de portocală și ”masca de leu” ♦ FSB a avertizat Rada de la Kiev încă din 2003, dar nimeni nu a vrut să asculte ♦

În presa rusă au apărut deja materiale în legătură cu o ipoteză absolut terifiantă, care ar putea zgudui întreaga clasă politică mondială în cazul în care ele ar reflecta adevărul. S-ar dovedi în acest fel că meseria de politician nu este chiar una lipsită de riscuri așa cum crede lumea ci dimpotrivă.

Articolele apărute în presa rusă arată că Viktor Iușcenko, fostul președinte al Ucrainei în perioada 2005-2010, este bolnav de lepră de zece ani.
Profesorul Igor Gundarov, doctor în medicină la Centrul Special de Medicină Preventivă al Ministerului Sănătății din Federația Rusă este medicul care în urmă cu nouă ani l-a diagnosticat pe Viktor Iuscenko ca fiind bolnav de cumplita maladie medievală numită lepră.

Pe Victor Iuscenko îl durea atunci spatele, nu putea să meargă, i se umflase fața și pe piele îi apăruseră ulcerații inexplicabile. Nimeni nu putea explica de unde apăruse boala și nici măcar ce fel de boală era. Dar nimeni nu citise fișa medicală a lui Iușcenko, nici măcar medicul lui curant, chirurgul Bohomolet. Bolnavul era atunci candidat la președinția Ucrainei și ca să nu simtă durerile avea o sondă aplicată pe spate prin care îi picura în venă un drog (opiu) care să-i atenueze chinurile la mersul pe jos. Profesorul Gundarov nu a mers la Kiev să-l vadă pe pacient fiindcă și-a dat seama despre ce boală era vorba după radiografiile și analizele care i s-au trimis. Alte fotografii și radiografii ale lui Iușcenko existau pe internet.

În al doilea rând, doctorul îl observase atent la televizor pe pacient și ceruse și fotografii ale acestuia făcute îndeaproape. Când îi fuseseră aduse fotografiile, după o examinare atentă a acestora și după citirea analizelor biologice, el a comunicat colegilor ucrainieni că Victor Iuscenko se îmbolnăvise de lepră.

El a recomandat ca Iuscenko să fie internat în carantină și să înceapă imediat tratamentul contra leprei. Nimeni nu trebuia să mai vină în contact cu el decât respectând anumite norme medicale igienice. În acea perioadă Victor Iușcenko era pe ”cai mari”, se bucura de o faimă de erou al Revoluției Portocalii, avea la picioarele lui Ucraina, iar Uniunea Europeană și SUA îl considerau copilul răsfățat al capitalismului occidental. Tocmai de aceea diagnosticul profesorului Gundarov a ”scandalizat” pe puținii care au luat cunoștință de el, iar mass-media occidentale au dat propriul lor ”diagnostic” și au ”informat” opinia publică europeană că Iușcenko fusese otrăvit de ruși ca să-l scoată din viața politică. Profesorul Gundarov le-a spus atunci acelora care puteau să-l înțeleagă:

”-Ascultați bine ce vă spun! Eu sunt medic sovietic și am depus jurământ de medic în slujba sănătății oamenilor și a semenilor mei. Cunosc bine lepra din teorie și din practică. Am lucrat într-un spital de leproși și teza mea de doctorat are ca temă apariția și evoluția leprei. Vă avertizez că dl Iuscenko are lepromah și cei care veniți în contact cu el este posibil să vă puteți îmbolnăvi și voi de lepră. Rezultatele analizelor sunt clare și simptomele la fel. Dacă eu greșesc, atunci îmi rup diploma de doctor în medicină! Este dreptul vostru să nu mă credeți, dar atunci vă asumați o mare responsabilitate și un mare risc în primul rând față de sănătatea voastră”.
Când starea lui Viktor Iuscenko s-a agravat el a fost dus imediat la o clinică în Austria unde i s-a pus un diagnostic bizar de intoxicare cu dioxină și a fost tratat în mare secret. El s-a întors, dar simptomele nu au dispărut, pentru că de obicei lepra evoluează lent și nu atacă masiv organismul ci într-un interval care poate dura și 30 de ani de la contaminare. Ea produce căderea degetelor, apoi a membrelor și ulcerații înspăimântătoare pe față. Până atunci simptomele sunt unele banale și se pot confunda cu artrita, hernia de disc sau sciatica. Nu există leac contra leprei, dar de curând a fost pus la punct un tratament care poate stopa evoluția bolii, dar chiar și așa s-au constatat recidive la unii dintre cei tratați.

Profesorul Igor Gundarov și-a continuat munca de cercetare la Centrul de Medicină de Stat la care lucrează, iar episodul cu Iuscenko a fost uitat.

Totuși, în februarie anul acesta, Iulia Timoșenko, una dintre colaboratoarele apropiate ale lui Iușcenko a fost eliberată din închisoare și ea apărut în fața susținătorilor Maidanului de la Kiev într-o stare deplorabilă: pe un scaun cu rotile, cu cu dureri mari de spate etc. Ea nu putea merge, o durea spatele, avea fața umflată și pe piele ulcerații asemănătoare celor pe care le avusese Iușcenko.

În acel moment lumea și-a adus aminte de Igor Gundarov și de avertismentul lui. Iulia Timoșenko fusese una dintre persoanele care stătuseră foarte mult în apropierea președintelui Iuscenko. Era oare posibil să se fi îmbolnăvit și ea de lepră?

Ziariștii ruși au dat din nou buzna peste medic și i-au relatat starea în care se găsește Iulia Timoșenko. Medicul i-a ascultat și a zis: ”-V-am spus și nu ați vrut să mă credeți!”
În continuare medicul le-a adat amănunte despre această cumplită boală: ”Lepra a avut o mare răspândire în Evul Mediu. Leproșii trebuia să poarte cu ei un clopoțel care să atenționeze lumea să se ferească de ei. Boala este provocată de un germen numit Mycobacterium Hansen care este ca sporii unei ciuperci și se transmite prin atingere sau prin conversație.

În jurul bolnavului roiesc milioane de bacterii și cei care se apropie neprotejați la o distanță mai mică de cinci metri de bolnav riscă să se contamineze. Riscă să se contamineze, dar (atenție!) nu înseamnă că se îmbolnăvesc instantaneu. Semnele bolii pot să apară și după 20 sau 30 de ani.

Lepra are multe fețe. Un om poate să se trateze de dureri la coloana vertebrală șI să se opereze de hernie de disc, dar în realitate să fie bolnav de lepră. Altul poate să aibă probleme mari cu stomacul, cu pancreasul, dar să fie bolnav de lepră.

Lepra trăiește în nervi. Îmbolnăvește nervii în așa fel încât ei se dilată și nu mai au loc în canalele oaselor și atunci apar dureri ca și când ar fi strânși. Atunci cazi jos și nu mai poți merge, te doare spatele.

Lepra nu ucide, dar îi face viața iad bolnavului. Anual apar în lume circa opt mii de noi bolnavi de lepră și cu totul sunt în întreaga lume vreo 14 milioane. În ultimul timp au fost descoperite medicamente care să o oprească din evoluție, dar uneori recidivează chiar și tratată.

Ziariștii i-au amintit medicului că în Austria Iuscenko a fost diagnosticat cu intoxicare cu dioxină.

Doctorul Gundarov a spus: ”-E bine uneori pentru un candidat la președinție să i se creeze o aură de martir. Așa că s-a emis versiunea de otrăvire cu dioxină. Ce dioxină? De unde dioxină? Medicii de la clinica din Viena au infirmat acest diagnostic și au spus că nu este vorba de nici o otrăvire.

Totuși s-au făcut presiuni asupra doctorilor ca ei să accepte acest diagnostic. Directorul clinicii (doctor) a refuzat să semneze un astfel de act și a spus că nu e vorba de nici o otrăvire. El fost concediat. Dar mai târziu a dat în judecată spitalul și a fost primit înapoi.

Analiza că Iuscenko are dioxină în sânge a venit la trei luni după internare. Înainte de internare sângele lui nu avea nici un fel de dioxină. Era curat. Toate comisiile medicale care l-au examinat ulterior pe Iuscenko nu au semnalat nici o otrăvire cu dioxină. Procentajul de dioxină din sângele lui era normal. Ulterior el a refuzat să mai repete analizele, în ciuda insistențelor medicilor. A refuzat să mai dea vreo probă de sânge. A refuzat chiar și atunci când i s-a spus că este nevoie ca să se înceapă urmărirea penală contra prezumtivilor atentatori la viața lui.

Chiar mie ca medic mi s-a reproșat că am pus diagnosticul de la distanță. Dar nu era nevoie să merg la pacient acasă pentru a pune diagnosticul. Sunt profesionist. Nu am nevoie să pipăi ca să văd că pacientul are ”masca de leu” a leproșilor. Și Iuscenko avea acea mască. Fața i se îngroșase, pe piele îi apăruseră supurații și pielea feței lui semăna cu o coajă de portocală.

”Masca de leu” este semnul clar al bolnavului de lepră. Ea schimbă chiar iferențele rasiale dintre oameni. Lepra deformează cartilajul urechilor și urechile se umflă. Ea afectează nervii pleoapelor și pleoapele nu mai pot fi controlate și cad. Pielea feței devine ca o coajă de portocală. În fotografii se văd foarte clar la Iuscenko acestea toate. Nu era nevoie să mergi la fața locului ca să-ți dai seama care este adevărul.

Numai că medicii ucrainieni și chiar cei occidentali nu au fost în stare să pună diagnosticul fiindcă lepra este o boală foarte rară în Europa. am citit fișa medicală a lui Iușcenko. Această fișă trebuia s-o citească medicul lui curant, chirurgul Bohomolet. Dar Bohomolet nu a citit-o.

Ei bine, fișa aceea arată clar că mult timp înainte de anul 2005 în care a devenit președinte, Iuscenko a avut mari probleme cu stomacul, a avut o dermatită căreia medicii nu i-au putut stabili proveniența, a avut paralizii temporare, erizipel.

În anul 2002, conform fișei lui medicale, Iușcenko a fost de 65 de ori la medic. Au fost luni în care se ducea și de 7 ori la medic. Până la urmă durerile de spate l-au pus jos și a fost dus la operație unde canalele de trecere a nervilor prin os au fost lărgite ca nervul să nu mai sufere.

În cele din urmă i-am trimis diagnostivul meu și l-am sfătuit ce tratament să ia și, slavă Domnului, m-a ascultat și a început să se trateze.

Unul dintre medicii institutului nostru s-a dus la el și i-a spus adevărul. La început a râs, a refuzat să asculte, apoi a căzut pe gânduri și a întrebat scurt: ”Și ziceți că asta poate fi lepră?” Și omul nostru a spus: ”Da, poate fi lepră!”

O să vină vremea când o să vă spun mai mult…

Tot ce vă pot spune este că oamenii noștri de la FSB precum și medici de-ai noștri au atras atenția celor din Rada Ucrainei să fie foarte atenți, să facă periodic controale medicale, să nu se apropie de Iușcenko la mai puțin de cinci metri. Le-am spus că epidemiologia este o știință și că ea stabilește foarte clar regulile care trebuie urmate când vorbești cu un lepros sau când te apropii de el. Zece ani am bătut la ușile lor. Le-am trimis și scrisori. Degeaba. Nu ne-a ascultat nimeni. Iar acum Iulia Timoșenko are aceleași simptome ca Iușcenko. Ea a stat cel mai aproape de Iușcenko. Uneori se îmbrățișa cu el și el o săruta.”
Ziariștii l-au întrebat pe medic dacă este etic să vorbești așa despre bolile unor oameni, iar medicul le-a răspuns: ”-Desigur, etica…Hm!…Așa e… Etica zice că un om are dreptul de a-și păstra secretă boala. Dar etica nu zice nimic despre dreptul unei mulțimi de oameni de a se apăra și despre dreptul acelor oameni de a ști ce pericole îi pândesc. Ia să-ntrebăm noi etica asta: cine are mai multe drepturi: individul care este bolnav sau sutele de oameni a căror viață el o pune în pericol?

După principiile eticii, congresmeni ai SUA au dreptul să știe că în fața lor este un ucrainian lepros cu fața desfigurată de lepră față de care trebuie să păstreze distanța? Sau nu au dreptul să știe asta? Dar copii și soțiile lor au dreptul să știe acest lucru? Dar consilierii americani cu care Iuscenko se îmbrățișa? Și este cunoscut că Iuscenko e un om căruia îi place să stea de vorbă și să se îmbrățișeze cu oamenii. Nu există om mai pupăcios ca Iuscenko!” Ziariștii s-au arătat îngroziți de cuvintele medicului, cu atât mai mult cu cât Iulia Timoșenko și alții din anturajul lui Iușcenko au donat sânge pentru militarii Armatei Ucrainei. Ei l-au întrebat pe doctorul Gundarov dacă nu cumva lepra afectează și creierul și dacă nu cumva rusofobia demențială a unor militari și politicieni ucrainieni se explică tocmai prin faptul că au fost contaminați cu virusul leprei prin aceste

donări de sânge.

Medicul a răspuns: ”-Nu știm încă în ce măsură lepra afectează rațiunea și creierul. Dar vă pot spune că simptome ale leprei au apărut la mai mulți politicieni de elită din alte țări: deformarea urechilor, vânătăi pe corp, nervozitate, dureri de spate cumplite. Poate că Dumnezeu a decis să pedepsească în acest fel elitele politice printr-o epidemie.

Eu mi-am făcut datoria de medic sovietic și prin obligațiile jurământului meu de medic i-am avertizat pe cei care puteau fi în pericol. Din nefericire pentru ei, oamenii încă mai cred că un om important din societate nu se poate îmbolnăvi. Dar să ne amintim numai de Elțîn, bolnav de inimă și

de comoție cerebrală, care cu un zâmbet și cu o bătaie pe umăr urmate de câteva vorbe glumețe aproape că a desființat Armata Federației Rusă”

Gheorghe PANAITESCU

Autentificare

Curiozitati, sfaturi de urmat, mod de viata, etc...

Postări Recomandate

Toni Marginean

Link spre comentariu

Top autori în acest subiect

Zile populare

Top autori în acest subiect

Zile populare

Postări populare

hpavictor

Toni Marginean

Toni Marginean

Imagini postate

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Toni Marginean

Link spre comentariu

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Creează un cont

Autentificare

Activitate

Informații Importante