Superreacţia Dr.. Titus pe breadboard

[Vizitator Pitagora]

(Din nou) Bună seara domnilor,

 

SUPERREACŢIA

 

În detectorul cu reacţie creşterea cuplajului peste pragul de acroşaj aduce montajul la autooscilaţie. Amplitudinea osclaţiilor la pornire, în faza tranzitorie, are o creştere exponenţială pînă la atingerea unui regim de echilibru unde amplitudinea se stabilizează.

Lampa (Dét) este polariză iniţial în clasă A (deci fără negativare Ug = 0). Mărind cuplajul peste pragul de acroşaj, montajul devine instabil şi orice mică variaţie a tensiunii dintre grilă şi filament (zgomotul termic al filamentului încălzit sau semnalul recepţionat) se întoarce amplificată şi în fază prin bucla de reacţie pozitivă din nou pe grilă pornind oscilaţiile. În acelaş timp spaţiul grilă filament redresează oscilaţiile incipiente încărcînd (din ce în ce mai mult) condensatorul C2 cu componenta continuă redresată. (minusul spre grilă). Datorită aceastui proces de „autonegativare” montajul trece în clasă AB apoi B şi în final se stabilizeză ca oscilator în clasă C. (Ug = Ugo). Procesul se desfăşoară exponenţial în timp.

 

Pentru a beneficia în mod „permanent” de acest fenomen tranzitoriu, în 1922 Edwin Howard Armstrong, a imaginat un sistem, (un al doilea oscilator cu o frecvenţă mai joasă) care opreşte oscilatorul de radiofrecvenţă înainte de a ajunge la echilibru (clasa C), şi îl lasă să pornească din nou de mai multe ori pe secundă cu o frecvenţă fixă. Cum la intrarea primului oscilator se injectează şi semnalul slab (dar variabil) captat de cadru, fiecare pornire începe de la un alt nivel (dependent de semnalul incident). Creşterea fiind oprită de fiecare dată după o perioadă de timp fixă, nivelul atins la oprire devine şi el dependent de semnalul incident. Lampa detectează, vîrfurile oscilaţiilor de radiofrecvenţă atinse în momentul opririi, fiecare vîrf reproducînd cîte un eşantion al semnalul de la intrare după o creştere exponenţială.

Oscilatorul de eşantionare (Oscill) cu circuitul rezonant în grilă, (circuitul violet) se leagă în paralel pe condensatorul variabil C1 şi (simplificînd) este echivalent cu un întrerupător care face şi desface un scurtcircuit la bornele circuitului acordat de intrare, în ritmul alternanţelor pozitive sau negative ale frecvenţei de eşantionare. Cu un scurt la bornele circuitului rezonant, oscilaţiile de radiofrecvenţă se opresc iar cînd scurtul se ridică, începe din nou creştera lor exponenţială.

Detecţia şi amplificarea de joasă frecvenţă în detectorul cu reacţie se desfăşoară simultan cu creşterea exponenţială a oscilaţiilor de radiofrecvenţă, deci numai în perioadele cînd oscilatorul de radiofrecvenţă este „lăsat” să meargă de către oscilatorul de eşantionare. Practic numai o fracţiune din timp. Cîştigul global obţinut este însă atît de mare încît aceste „pierderi” „trec neobservate”. Posturile de emisie ce se auzeau slab în căşti cu detectorul cu reacţie, cu superreacţia se aud relativ puternic în difuzor.

 

 

Voi reveni!

Cu multă stimă,

Pitagora Schorsch

[feri.visky]

Ar fi interesant daca ati posta si explicatiile si graficele "M. Konteschweller"... (pinii au fost predati @harfa)...

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

 

Ar fi interesant daca ati posta si explicatiile si graficele "M. Konteschweller"...

Respectele mele domnule Visky,

Ideea este excelentă numai că din păcate, nu am găsit (încă) aşa ceva: Nu am avut acces decît la volumul 1 al cărţii „Radio pentru toţi” scrisă de Mihail Konteschweller:

şi probabil superreacţia este tratată în volumul doi.

 

Aceasta este o invitaţie directă pentru cei care deţin volumul doi (sau au acces la el) să scaneze şi să posteze paginile cu pricina (dacă există).

 

În articolul din „Radiofonia” (ianuarie 1926) unde publică desenul breadboard-ului Mihail Konteschweller nu explică teoria superreacţiei ci face o trimitere la o lucrare a domnului Petraşcu:

Aceasta este a doua invitaţie directă pentru cei care deţin această lucrare sau au acces la ea să scaneze şi să posteze paginile respective. (Astea există precis.)

 

Pe urmă aflăm dintr-o reclamă din 1927:

„Dacă montajele noastre n-ar fi interesante nu s-ar fi editat la New-York cartea noastră despre superreacţie”

„Am expus în [revista] Q.S.T. franceză (februarie, martie, aprilie, mai, iunie 1927) teoria matematică a superreacţiei”

 

Deci trebuie să existe o carte despre superreacţie editată la New-York şi o serie de articole publicate în Q.S.T.-ul francez

 

Aceasta este a treia invitaţie directă pentru cei care deţin lucrarea editată la New-York sau au acces la ea, să scaneze şi să posteze paginile respective. (Eventual traduse.)

Deasemenea aceeaşi invitaţie pentru Q.S.T. –ul francez.

 

În fine dintr-o reclamă din 1928 aflăm că lucrarea (a fost probabil tradusă în franceză şi) poate fi distribuită doritorilor, prin poştă contra 7 franci în timbre:

De unde reţinem:

„Lucrarea noastră despre superreacţie 7 franci în timbre [poştale]”

 

Iată o frumoasă temă de cercetare istorico-radiotehnică pe care toţi participanţii la elforum cu înclinaţii istorice sînt liberi să o atace. Eu sînt în moment prins cu căutat bobine prin zestrea proprie şi a colecţionarilor amici, cu propus prin tot felul de foruri, diverse obiecte contra bobinelor care-mi lipsesc şi încercări de procurat sîrmă şi bobinator adecvat.

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[feri.visky]

Explicatiile lui M. Konteschweller sunt trecute pe grafice...

[imreberes]

Asa arata un sablon facut de mine la strung, pe care am reusit sa fac 2 bobine. Da, stiu ca gaura nu e centrata, dar din moment ce masina de bobinat e unul amatoricesc, manual, acesta nu reprezinta o problema majora. Cel putin asa cred.

[feri.visky]

Arata bine... Va multumim pentru efort. Ceva date tehnice puteti sa dati? Ma refer la L si R... si grosimea sarmei fara bumbac...

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

Asa arata un sablon facut de mine la strung, pe care am reusit sa fac 2 bobine. Da, stiu ca gaura nu e centrata, dar ... ... acesta nu reprezinta o problema majora. Cel putin asa cred.

Respectele mele domnule ImreBéres,

Mă bucur foarte mult că aţi reuşit să faceţi bobinele. Aveţi dreptate: faptul că la şablon gaura este uşor excentrică nu trebuie să afecteze înfăşurările.

După părerea mea este de admirat răbdarea de care aţi dat dovadă bobinînd 1600 de spire (de două ori!) cu o maşină de bobinat manuală. Eu n-aş fi fost în stare de aşa ceva. De altfel acesta a şi fost motivul pentru care am căutat ajutor pe elforum, şi am găsit cu bucurie ajutorul dumneavoastră spontan. Vă mulţumesc!

 

Cu deosebit respect şi admiraţie,

Pitagora Schorsch

[imreberes]

Dupa masuratorile mele R=70,3ohmi. L=141,92... mH.

Mentionez ca inductantele sunt masurate cu un LC-metru cu PIC, cumparat de aici de pe forum, iar rezistenta e masurat cu un multimetru Low-Price.

 

https://www.dropbox.com/s/veflgooa9fb936z/DSCF6708.JPG

 

https://www.dropbox.com/s/pxx8c6bpennkzpo/DSCF6710.JPG

 

Si inca un lucru: sarma are izolatie dubla-lac si matase!

[mișa]

Bună seara domnilor,

Asa arata un sablon facut de mine la strung, pe care am reusit sa fac 2 bobine. Da, stiu ca gaura nu e centrata, dar ... ... acesta nu reprezinta o problema majora. Cel putin asa cred.

Respectele mele domnule ImreBéres,

Mă bucur foarte mult că aţi reuşit să faceţi bobinele. Aveţi dreptate: faptul că la şablon gaura este uşor excentrică nu trebuie să afecteze înfăşurările.

După părerea mea este de admirat răbdarea de care aţi dat dovadă bobinînd 1600 de spire (de două ori!) cu o maşină de bobinat manuală. Eu n-aş fi fost în stare de aşa ceva. De altfel acesta a şi fost motivul pentru care am căutat ajutor pe elforum, şi am găsit cu bucurie ajutorul dumneavoastră spontan. Vă mulţumesc!

 

Cu deosebit respect şi admiraţie,

Pitagora Schorsch

Domnule Pitagora, tot respectul pentru ce incercati sa faceti/puneti in functiune, dar totusi am o mare mare nedumerire referitor la afirmatiile dumneavoastra:

Cum adica dumneavoastra nu ati fi in stare sa bobinati 1600 spire, adica o bobina relativ usor de realizat si utila, in vreme ce ati realizat o macheta nefunctionala, inutila si din care nu poti invata practic nimic, din SFOARA!!! Totusi, se pare ca aveti abilitati la bobinare. Cred ca undeva e o gresala sau o alta problema reala... Mie mi s-a parut ca "lectia" cu bobina de sfoara se adresa celor necunoscatori din partea unui cunoscator...adica din partea unuia care a bobinat multe astfel de bobine. Care e de fapt situatia? Dam lectii ...... sau nu?

 

Eu va propun altceva:

Ia uite, nu mai "LINGE" pe nimeni, fa-ti bobina si gata, sau cumpra-o de la cine stie sa o faca.

Ia pune si ceva tehnic, nu numai lamentari...asa cum ai inceput topicul.

[Vizitator Pitagora]

(Din nou) Bună seara domnilor,

Pe breadboard se potriveşte de minune!

Trebuie să vă mărturisesc că atunci cînd am fabricat condensatorii destinaţi să acordeze circuitele generatorului de eşantionare, n-am mai stat să fac combinaţii savante ca să obţin fix 2 nF ci am luat (comod) valoarea uzuală 2,2 nF.

Ori cu o inductanţă de 180 mH aş fi avut o frecvenţă de eşantionare de 8 kHz:

Lucru care ar fi dus la oarece distorsiuni la frecvenţele depăşind 4 kHz. (Ne amintim că teoretic spectrul transmis ajunge la 4,5 kHz)

Ori cu 141,985 mH „pic” exact pe 9 kHz ceea ce aduce tot spectrul transmis în interiorul zonei redate (teoretic) fără distorsiuni.

Abia aştept să încerc bobinele pe breadboard!

 

Cu respect,

Pitagora Schorsch

[imreberes]

Urmeaza sa vedem daca si sunt bune. Oricum sunt deja in drum spre D-l Pitagora. Iar dansul ne va spune cat de bune sunt. Diametrul sarmei ( fara matase dar cu lac) e 0,26 si 0,32 (prima valoare e pt un subler digital, celalalta valoare e data de un micrometru mecanic). Cert e ca unul dintre cele doua "scule" produce erori grave.

[feri.visky]

Ce masa (greutate...) au bobinele (gr.)?

[imreberes]

Nu stiu.Pachetul avea 700 gr dar cu 2 seturi de bobine si inca ceva sarma pt alte nevoi. Aceasta informatie puteti sa aflati numai de la D-l Pitagora.

[feri.visky]

Suntem pe drumul cel bun... calculul frecventei, folosind dimensiunile geometrice si numarul de spire ne arata o valoare de circa 9 kHz...

[harfa]

Acum am aflat de acest topic. Rusine mie!O sa-l studiez cind am timp, pas cu pas ca e prea interesant sa trec doar in fuga peste el. Insa vreau sa punctez ca mi-a placut foarte tare breadboardul experimental original (pe prima pagina a topicului). Dl Pitagora, m vazut ca ati trecut la treaba si il veti face. Eu insa vreau sa va propun sa va fac o placa (de fapt sint doua placi) exact ca cea originala si sa puneti apoi piesele pe ea astfel incit sa reproduceti exact originalul. Il puteti realiza in timp poate chiar cu piese la fel. Mi-ar fi placul la expozitie sa avem si aceasta piesa. O sa studiez breadboardul in acest scop si voi incerca sa il reproduc, in stare nefunctionala pentru moment. Numai bine si felicitari