Superreacţia Dr.. Titus pe breadboard

[Vizitator gorapita]

Bună seara domnilor.Scurt preambul istoric„Planşeta lui Mihail” În ianuarie 1926, la Bucureşti, Mihail Konteschweller (fratele mezin al lui Titus) publică în numărul 5 – 6 al revistei „Radiofonia”:la pagina 118, articolul „Construcţia unui post de Super reactiune“: Schema o prezintă cu cuvintele „ Voi da aici montajul de super-reacţiune stabilit de fratele meu d-rul Titus Konteschweller şi construit cu colaborarea mea la Paris. După părerea d-lui Hémardinquer şi altor autori cunoscuţi, acesta este actualmente cel mai bun montaj de super reacţiune.”Apoi publică desenul aparatului pe breadboard, (el îi spune planşetă): Dă valorile componentelor: Şi explică modul de operare. Va urma.Cu respect,Go-rapiţă-Go

[Vizitator gorapita]

Din nou bună seara,

„Tabletta lui Hemardinquer”

Cîteva luni mai tîrziu, la Paris, domnul P. Hemardinquer, (cunoscut pentru articolele sale de popularizare din domeniul electricităţii şi radiotehnicii, publicate cu regularitate în revista „La Nature”,) scoate cartea „Superheterodina şi superreacţia” cunoscută probabil de unii din dumneavoastră din prezentarea lui Titus Konteschweller la Academia Română făcută de domnul inginer Ioniţă Dăescu.

Cartea descrie, începînd de la pagina 140 schema aparatului bilampă Dr.Titus:

Îar la pagina 142 publică o fotografie a montajului pus pe breadboard (Tablette d’essais.):

Dă pe scurt valorile componentelor:

Şi explică modul de operare.

 

Pentru un bricoleur pasionat de teme istorice (ca mine), deja citirea articolului din „Radiofonia” a stîrnit dorinţa de a trece la treabă, dar cînd domnul inginer Ioniţă Dăescu (care trebuie să recunosc - s-a întrecut pe sine) mi-a pus la dispoziţie materialul din cartea mai sus amintită, am lăsat baltă toate celelalte proiecte şi am demarat operaţiunea: „Titus pe breadboard” (sau mă rog pe planşetă):

 

„Scîndura mea”

Am făcut rost de o scîndură, am cotrobăit prin rafturi şi sertare, (ba chiar am fost de două ori în pivniţă) şi am pus laolaltă aproape toate piesele să încropesc şi eu o superreacţie după modelul (sau modelele) de mai sus:

 

[feri.visky]

Felicitari... va miscati repede... se vede ca aveti (re)surse bogate in... pivnita...

[+_Florin_+]

Foarte frumos lucrat, asteptam cat mai curand un clip video in care sa-l vedem si auzim "la lucru"

[Vizitator]

Felicitari, evidenta grija pentru detalii, imi place modul cum lucrati...

[Vizitator gorapita]

Felicitari... va miscati repede... se vede ca aveti (re)surse bogate in... pivnita...

 

Foarte frumos lucrat, asteptam cat mai curand un clip video in care sa-l vedem si auzim "la lucru"

 

Felicitari, evidenta grija pentru detalii, imi place modul cum lucrati...

 

 

Bună ziua domnilor,

 

Întîi de toate ţin să muţumesc celor care au scris, pentru vorbele bune. Celor care numai au gîndit, fără să scrie, le mulţumesc pentru gîndurile bune. Pe urmă nu cred că am văzut în elforum vre-un loc destinat pentru clipuri video-audio. (Poate că nu m-am uitat eu ca lumea). Pînă însă se lămuresc lucrurile va trebui să vă mulţumiţi doar cu poze statice şi mute.

 

Pregătiri

 

(sau „La ce am trebăluit ieri mai toată ziua”)

 

Cadrul

 

O superreacţie fără etaj amplificator-separator de radiofrecvenţă radiază crîncen în antenă şi odată te trezeşti cu controlorii la poartă. Sau mă rog aşa era pe vremuri. (Nu le duc dorul...) Primul etaj este în fond un detector cu reacţie, cuplat direct cu antena, împins voit, mult peste pragul de acroşaj, întrerupt periodic cu o altă frecvenţă mai joasă. (Astăzi putem să o numim „de eşantionare”) Întreruperile repetate şi dese au darul să producă nişte armonici teribile. (Tot direct în antenă)

Pe urmă în toate reclamele pe care le-am văzut, şi în toate articolele pe care le-am citit despre aparatele cu superrescţie „Dr. Titus”, toate funcţionează numai pe cadru.

Acestea au fost motivele ce m-au detrminat să dau jos de pe raft cadrul (producţie proprie) şi să-l revizuiesc puţin. (I-am pus borne noi.)

 

 

 

Cablajul şi echiparea cu piese

 

Am folosit cablajul „clasic” pentru breadboard-urile din vremea aceea, cu diferenţa că al meu fiind o platformă experimentală „în evoluţie”, (şi nu un exponat didactic,) cablajul a fost făcut cu sîrmă rigidă de cupru şi nu cupru argintat. Pe urmă n-am tras toate sîrmele „la vinclu”, urmînd să o fac dacă într-adevăr va funcţiona conform aşteptărilor.

Singurul component RC cu adevărat vizibil pe „tabletta” lui Hemardinquer este condensatorul paralel pe cască şi se vede că este de tip „pastilă”. Pare însă să aibe terminalele flexibile ceea ce pentru mine reprezintă o uşoară surpriză. (Credeam că „pastilele” cu terminale flexibile au apărut mai tîrziu.) Ca să nu lungesc treaba, cum nu am pusă la punct decît tehnologia replicării pastilelor cu terminale „papuci” (mă rog „cose”sau „oeze”) am fabricat replici pentru componentele RC în acestă tehnologie.

 

 

Schema de principiu

La numărătoarea condensatoarelor pentru replicare observ că schema dată de Mihail în ianuarie 1926 are un condensator în plus ce acordează circuitul de placă al oscilatoarei de eşantionare – condensator care „n-a mai ajuns” pînă la Hemardinquer.

Eu (bineînţeles) fabric un condensator în plus şi am să încerc şi cu condensator şi fără.

Pe urmă Mihail în „Radiofonia” uită să dea valoarea rezistenţei de grilă care la Hemardinquer este între 4 şi 5 MΩ. (Eu am pus două rezistenţe de 2,2 MΩ în serie , deci 4,4 MΩ)

 

Voi reveni cît de curînd!

 

Cu respect,

Go-rapiţă-Go!

[eugenbt]

fantastic! felicitari!

[Vizitator gorapita]

Bună seara domnilor,

 

Pregătiri (continuare)

 

Bobinele

 

Pentru bobinele de radiofrecvenţă am găsit în „zestrea” mea de piese vechi şi resturi de aparate, două bobine „fund de coş” pe suport de preşpan, bobinate (cum se făcea pe atunci) cu sîrmă rigidă de cupru izolată cu două straturi de bumbac. Le-am curăţat cu grijă, am răzuit cu migală oxidul de pe capetele firelor terminale şi le-am măsurat. Cea bobinată cu sîrmă roşie (cu timpul a devenit un fel de roz spălăcit) are 164 µH iar cea cu sîrmă albă, 95 µH. Cea albă are o valoare potrivită pentru bobina de grilă a prmei lămpi. (Pentru L1 Mihail indică 0,09 mH). Cea roşie (mă rog roz) este ceva mai mult de jumătate din valoarea necesară bobinei de placă şi sînt dispus să-mi încerc norocul.

Apoi am bricolat din „miezurile” a două banane şi din două fîşii de plastic, un fel de culot.

Cele două fîşii de plastic, prin strîngerea şuruburilor bananelor prind fără să molesteze limba de preşpan. Bobina cînd va fi scoasă nu va păstra nici o urmă.

 

Cînd am trecut însă la revizuirea bobinelor oscilatorului de eşantionare, am constatat că am făcut o eroare gravă: Eram convins că Mihail îndică 18 mH pentru aceste bobine şi de fapt sînt 180 mH (un ordin de mărime! – mi-e ruşine!) Ştiam că am în colecţie bobine apropiate de 18 mH – şi întradevăr scosesem de la păstrare una cam de 12 şi una cam de 10 mH cu gîndul să le revizuiesc şi să le folosesc mărind condensatoarele respective puse în paralel. Dar cu un ordin de mărime nu prea se poate.

Nu ştiu cum o să mă descurc, şi nici nu ştiu cum am putut să mă înşel în halul ăsta – probabil cuvîntul „obişnuite”. Pentru mine bobinele de 180 mH nu sînt obişnuite de loc!

 

Lămpile

 

Am scos de la „rezerve” două lămpi de prin anii ’30 (cred) care nu mai au demult marcajele pe ele. Una mi-a fost vîndută ca „Sator A 4” şi cealaltă ca RE 034. Le-am curăţat uşor şi am verificat continuitatea filamentelor. În timp ce Hemardinquer foloseşte vechile lămpi TM pe breadboard, (mă rog „tablette”) Mihail recomandă (deja în 1926!) lămpile cu consum redus.

 

Celelalte piese

 

Condensatorul variabil (n-am avut altul cu acord fin coaxial) este german: un „Nora” cam tot de pe vremea aceea iar reostatul un „Fragor” (măcar e franţuzesc) de pe la sfîrşitul deceniului 2.

Dacă reuşesc să fac să meargă bine aparatul, promit, (pe cuvîntul meu de pionier) că am să-l echipez numai cu piese din Franţa din epoca respectivă.

 

Pornirea de probă

 

Chiar şi fără gafa cu bobinele mari aveam în plan să pornesc mai întîi doar primul etaj pe post de detector cu reacţie, să văd dacă merge pe cadru, dacă sînt oarecum „în gamă”, dacă lămpile mai sînt bune etc. etc. ceea ce am şi făcut tîrziu seara.

De mers merge (ca reacţie Meissner) şi am încercat pe rînd ambele lămpi în primul etaj.

 

Voi reveni curînd cu evoluţiile ulterioare.

Cu respect,

Go-rapiţă-Go!

[+_Florin_+]

Pe urmă nu cred că am văzut în elforum vre-un loc destinat pentru clipuri video-audio.

Nu este un loc anume, se poate filma cu ajutorul unui telefon mobil sau camera digitala la care trebuie sa aveti si cablul de date, se "urca" filmuletul pe you-tube apoi se posteaza linkul aici, in cadrul mesajului scris. Puteti vedea subiectele "ce aparate inainte/dupa 1990 detineti" din cadrul sectiunii "vintage" unde sunt postate multe clipuri. In cazul acestui aparat cu auditie in casti ar interveni o mica complicatie cu captarea sunetului, se poate rezolva cu ajutorul unui traf adaptor de 1 ...2k/8 ohmi si un mic difuzor conectate in locul castilor doar pentru filmare. Desigur este doar o sugestie, izvorata din dorinta/curiozitatea de a auzi comportamentul unui astfel de aparat, oricum pozele atasate de dvs sunt elocvente, inca o data felicitari pentru modul cum lucrati un astfel de receptor, sa-i spunem interesant si "exotic".In ce priveste radiatiile emise de superreactoare, situatia nu este chiar atat de grava in sensul ca, desi pot deranja aparatele din apropiere, nu ajung prea departe, posibilitatea de a va alege cu o vizita inoportuna este practic nula. Randamentul in emisie a antenelor cadru este foarte redus iar puterea aplicata este de asemenea foarte mica. Sigur, totul depinde si de relatia dintre lungimea de unda putere si dimensiunile cadrului, dar in cazul de fata n-as crede ca sunt probleme.Spor la treaba in continuare, asteptam noutati.

[Vizitator gorapita]

fantastic! felicitari!

... se poate filma cu ajutorul unui telefon mobil sau camera digitala ...

Bună seara domnilor, Mulţumesc domnule Eugen (Botoşani)Respectele mele domnule ±Florin±, Mi se pare destul de complicat ce propuneţi dumneavoastră (eu sînt cam bătrîior şi foarte analog – adică deloc digital) şi pe urmă n-am încredere nici cît o ceapă degerată în U-tube. Am filmat cu aparatul de fotografiat lebedele negre din Cişmigiu, dar le păstrez pentru mine. (La mine merge chiar şi fără cablu de date: se scoate memoria din aparatul de fotografiat şi se introduce în computer.) Pe de altă parte, pot înţelege curiozitatea dumneavoastră de a auzi aparatul. Cînd va funcţiona şi generatorul de eşantionare am să-l pun pe un difuzor „goarnă” din colecţie: (http://www.proradioantic.ro/index.php?x=item&id_p=6814) şi o să sune ca tabla. Nu glumesc, pîlnia difuzorului „goarnă” e din tablă de aluminiu şi obiectul chiar sună ca atare. Dacă doriţi neapărat, pot face un mic clip şi dacă-mi daţi prin MP adresa dumneavoastră de e-mail vi-l trimit. Dacă doriţi, pot să vă numesc reprezentantul meu neoficial pe lîngă U-tube (însă trebuie să-mi promiteţi solemn că n-o să le daţi NICIODATĂ adresa mea de e-mail) şi n-aveţi decît să „urcaţi” dumneavoastră filmuleţul şi să faceţi toate celelalte operaţii misterioase. Cred că sîntem de acord în privinţa cadrului. Se poate să mă fi exprimat cam eliptic dar eu cred că am spus acelaş lucru: Unul din motivele alegerii cadrului a fost faptul că numai pe cadru radiaţia aparatului este relativ tolerabilă, pe antenă este cumplită! Vă mulţumesc în orice caz pentru că m-aţi completat. Eu încerc să reduc explicaţiile de teamă să nu plictisesc. Se vede că uneori le reduc prea mult... Noutăţile sînt că m-am cam împotmolit din lipsă de bobine adecvate pentru generatorul de eşantionare, am dat sfoară-n-ţară că am nevoie de bobine ca să continui un proiect „exotic” (cum spuneţi dumneavoastră) şi aştept provincia... La disperare am să dau un anunţ la „Talcioc”, poate apare ceva...Cu mult respect,Go-rapiţă-Go!

[Vizitator]

@gorapita, bobinele sint usor de calculat si confectionat daca nu sint bobinate in fagure insa aspectul carcaselor poate fi o problema dificila daca se tine cont de contextul vintage...l

[Vizitator gorapita]

bobinele sint usor de calculat si confectionat daca nu sint bobinate in fagure insa aspectul carcaselor poate fi o problema dificila daca se tine cont de contextul vintage...l

Bună seara domnilor,

Respectele mele domnule Popa,

 

Mi-e teamă că nu pot fi de acord cu dumneavoastră în nici unul din punctele enunţate. S-o luăm pe rînd:

 

1) Bobinele sînt uşor de calculat.

 

Bobinele despre care este vorba nu trebuie calculate. Lucrul acesta s-a făcut mai demult:

În ianuarie 1926 Mihail Konteschweller scrie:

 

„Două bobine obişnuite de vr’o 180 milihenry (L3, L4): bobinele de oscilaţie. Cam 1600 spire pe un cilindru de vr’o 4 centimetri diametru şi 1,5 înălţime. Fir de 0,1 – 0,2 mm bine izolat”

 

2). Bobinele sînt uşor de confecţionat dacă nu sînt bobinate în fagure.

 

Bobinele nu sînt bobinate în fagure, dar după părerea mea nu este deloc uşor să se bobineze 1600 de spire cu sîrmă de 0,1 – 0,2 mm diametru.

 

3). Aspectul carcaselor poate fi o problemă dificilă dacă se ţine cont de contextul vintage.

 

Bobinele respective nu au carcase.

Pentru documentare puteţi arunca o privire pe fotografia postată de domnul „Harfă” la subiectul „Aniversare Titus Konteschweller” (http://postimg.org/image/4e1lrl8y1/) La dreapta în interiorul cutiei, separată de restul printr-un perete lemnos, se poate vedea una dintre bobinele despre care discutăm. Cealaltă este ascunsă în „uşiţa” mai groasă din exteriorul cutiei şi mai la dreapta.

 

Acest fel de bobine se numesc „bobine masate” şi se confecţionează astfel:

Pe un cilindru (cu diametrul de 4 cm) se înfăşoară cîteva straturi de foiţă (de transformator). Se pun simetric în patru puncte aţele de matisat ce vor lega bobina cînd va fi gata şi se mai înfăşoară un strat de foiţă să ţină aţele pe cilindru.

În lateralele cilindrului se pun nişte capace (carton gros, placaj) şi se fixează astfel ca sîrma de bobinat (de 0,1 – 0,2 mm) să nu se poată strecura între cilindru şi capacele laterale, se întind aţele în sus pe interiorul pereţilor laterali, se răsfrîng peste marginile capacelor şi se lipesc capetele lor cu bandă adezivă pe exterior.

Se bobinează numărul necesar de spire, (1600) şi se leagă strîns aţele de matisat. Se scot capacele laterale, şi bobina de pe cilindru. (Straturile de foiţă dintre bobină şi cilindru facilitează alunecarea.) Se scoate (eventual) şi stratul de foiţă dintre aţe şi înfăşurare. Se desizolează capetele şi se măsoară inductanţa. (180 mH)

 

Cele descrise mai sus depăşesc cu mult posibilităţile mele. Dacă dumneavoastră însă consideraţi că bobinele sînt uşor de confecţionat, v-aş ruga frumos să-mi faceţi şi mie două bucăţi.

 

Cu mult respect,

Go-rapiţă-Go!

[+_Florin_+]

@gorapita: Va salut cu respect,Imi dau seama ca acele bobine de 180 mH sunt destul de greu de gasit in varianta originala chiar si pe la colectionari, in acelasi timp inteleg si dorinta dvs de a pastra valoarea vintage a aparatului. Totusi, in cazul in care nu veti reusi sa procurati inductantele ar trebui luata in calcul varianta confectionarii in regim propriu, ar fi pacat ca acest aparat cu valoare istorica sa nu fie finalizat din cauza bobinelor. Am caracterizat proiectul dvs ca si "constructie exotica" tocmai datorita felului neconventional in care trebuie realizate unele piese (pastrand specificul acelor vremuri), total neobisnuit chiar si pentru actualii pasionati de constructii cu tuburi, printre care ma numar si eu. Fata de montajele cu tuburi novale socluri ceramice bobine pe ferita si multa tabla "la sasiu" e diferenta ... destul de greu sa construiesti azi pastrand autenticitatea anilor '30 si va admir pentru asta. Revenind la bobinele masate, ma gandesc ca s-ar putea simplifica procedura descrisa de dvs obtinand acelasi rezultat.In locul confectionarii carcaselor descrise, eu as folosi ca suport initial o rola de banda de magnetofon (evident din plastic) care are diametrul interior STAS de 5 cm in loc de 4 cm cum se prevede, dar se poate umbla putin la nr de spire dupa un prealabil calcul matematic. Observam ca si autorul foloseste termenii "cam 4 cm" sau "vreo 1600 de spire" deci lasa loc de toleranta.Se monteaza fasiutele de hartie si cele 4 ate (as folosi ata de scala) si se prinde rola intr-o "masina de bobinat" foarte simpla/primitiva pe care eu am confectionat-o in 30 de minute si am bobinat transformatoare audio cu mii de spire in primar, in timp relativ scurt. Masina de bobinat se compune dintr-o tija filetata pe toata lungimea, de 8mm diametru, indoita la un capat sub forma de manivela. Se foloseste in mod normal la tavanele de rigips si se gaseste la magazinele de profil. Se mai cumpara si 12 piulite pentru ea plus saibe mari. Pe un blat de lemn mai solid se fixeaza vertical doua "paralelipipede" din lemn (profil patrat 8x8cm) se gauresc in plan orizontal, iar prin gauri se introduce manivela si piulitele/contrapiulitele/saibele in ordinea specifica pentru ca tija sa nu se plimbe axial, doar sa se roteasca in gauri. Pe capatul drept al tijei, cu ajutorul altor piulite si saibe, se prinde rola de mag.Dupa bobinare se scoate rola de pe ax si se "taie" de la baza capacele laterale ale rolei cu ajutorul unui varf de letcon incins, cu atentie. Apoi se inlatura si baza rolei prin alunecare laterala de pe fisiile de hartie, asa cum spuneati si dvs. Se leaga cele 4 ate si gata bobina. Este doar o sugestie, intr-adevar 1600 de spire sunt greu de bobinat "pe genunchi" dar cu a astfel de improvizatie ca cea descrisa mai sus merge surprinzator de repede.

[Vizitator]

Buna ziua,@gorapita cunosc procedura descrisa de dvs pt confectionarea bobinelor fara carcasa si exista o formula de calcul pt bobinele cu mai multe straturi la care daca se respecta o anumita geometrie rezulta o inductanta cu o marja de eroare acceptabila lucru verificat de mine practic si de acea am afirmat ca nu este greu de proiectat si executat, alta este problema, in final pt a avea un Q rezonabil ar fi nevoie de o rezistenta scazuta si o capacitate reziduala mica intre spire.Prin anii 20-30 rezolvarea a fost CuEm+ matase, eventual bobinaj fagure dupa acea ferocarturile au solutionat problema, actualmente conductor dublu izolat se gaseste foarte greu iar sansa unei bobine de a avea un Q potrivit cu conductor de o,1mm este mica...Observati va rog ca si in cazul celor doua bobine de 10 respectiv 12 mH prezentate de dvs in poza bobinarea este facuta in fagure cu un conductor dublu izolat dar repet, problema ramine calitate bobinei si nu obtinerea celor 180mH propusi

[+_Florin_+]

Daca nu se poate bobina stil "fagure" o solutie pentru scaderea capacitatii parazite ar fi punerea unei foite de hartie peste fiecare strat bobinat, iar pentru scaderea rezistentei electrice a conductorului se poate folosi CuEm de 0.2 in loc de 0.1. Bineinteles trebuie refacut calculul numarului de spire necesar avand in vedere noile dimensiuni (putin diferite) ale bobinei.Pentru soliditate mecanica se poate impregna cu ceara sau lac.