Aniversare Titus Konteschweller...

[feri.visky]

@Victor: cred ca puteti sa dezvoltati un pic mai larg aceasta idee...@Pitagora: tubul american are mu=8 iar cel european (Philips) are g=9(%) ceea ce conduce la un mu=11.1. Ceea ce explica, in opinia mea, faptul ca aparatele americane aveau asa de multe tuburi... cred...

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

tubul american are mu=8 iar cel european (Philips) are g=9(%) ceea ce conduce la un mu=11.1. Ceea ce explica, in opinia mea, faptul ca aparatele americane aveau asa de multe tuburi... cred...

Respectele mele domnule Visky,

Desigur, 01A este tehnologic o generaţie mai veche decît Philps A 409, consumă mai mult şi face mai puţină treabă dar să nu uităm că superreacţia din 1923 a lui Titus Konteschweller a fost probabil proiectată şi a funcţionat cu lămpi TM cu specificaţii şi mai slabe (la un consum şi mai mare) decît 01A.

Pe urmă (şi de aceea trebuie acordată o atenţie deosebită reostatului), lămpile din vremea aceea aveau din cauza modului de producţie semi-manual nişte abateri la specificaţii (pentru ziua de azi enorme) care se compensau în aparatele din epocă reglînd curentul/tensiunea de filament pînă cînd se obţinea („la ureche”) rezultatul prescris.

Relativ sincron cu apariţia filamentelor cu oxizi de bariu tehnologia fabricării lămpilor a progresat şi abaterile au scăzut, dar (la Philips deja după 1927, iar în restul lumii) abia spre 1930, puteai concepe un aparat fără reostat de încălzire.

În plus, noi vom folosi lămpi relativ uzate cărora trebuie oricum (tot „la ureche”) să le mai dai din reostat zece-douăzeci de miliamperi în plus ca să consimtă să-şi facă meseria „normală”. (E cam ca pe vremea cînd supravoltam cinescopul din televizor ca bunica să mai vadă ceva...)

În această fază, compararea datelor de catalog ale lămpilor nu poate aduce certitudini Trebuie experimentat practic.

Iniţial era în plan să vă trimit primul breadboard după ce făceam montajul să funcţioneze, însoţit de comentarii şi îndrumări de folosire, însă din cauza contratimpului cu bobinele mari văd că operaţiunea „Titus pe breadboard” riscă să mai dureze. Cred însă că mai am nişte replici de cuple socluri şi reglete, şi în cîteva zile aş putea să mai încropesc un breadboard pe care să vi-l trimit. (la nevoie)

 

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

Se pare ca substanta cu care erau lipite tuburile, avea in componenta shellac , utilizat ca liant. Shellacul se dizolva in alcool. Dar chiar daca nu avea shellac, faptul ca nu mai lipeste (in unele experimente) dupa dizolvare in alcool, denota ca ar fi nevoie de adaugarea unui liant. Am ales shellacul pentru ca e material utilizat la astfel de procedee si in metodele muzeale. De asemenea unii restauratori au utilizat amestecuri dupa retete proprii in combinatie cu shellac, metoda confirmata si de Dl. tubeman, care mi-a spus ca a citit undeva despre o astfel de metoda. Daca functioneaza doar cu alcool e si mai bine, pentru ca dupa uscare , ramine materialul original. Pe internet, se mai gasesc si alte tipuri de lampi din perioada. Nu m-am uitat dupa A 409 dar astazi o sa incep sa fac "sapaturi". Tipul 99A este o lampa complet diferita. E mult mai mica in dimensiuni si cred ca are voltaj si consumuri mai mici. A fost creata ca inlocuitor pentru WD 11-12, dar nu e o lampa solida. Se poate arde usor , iar la o crestere de tensiune in retea am observat ca se comporta ca un peste careia i-ai luat apa. Se consuma repede daca nu se arde. A fost mai solida decit WD 11, dar e mai sensibila (mult) decit 01A. In modelele americane nu prea am vazut lampi de talia A 409. Dar poate in productiile restrinse de Deforest sau chiar Cunningam care cumva s-a descurcat cu legea patentelor si a produs si pe vremea dominarii Deforest. Daca as vrea sa utilizez 99A, nu s-ar mai potrivi pe culot de A 409 fiind mult mai mica in diametru (cam ca novalele moderne). Ar merge atunci , metoda descrisa de Dl Pitagora pe proradioantic, prin acoperirea 99A cu un balon de A 409, operatie mult mai grea si inaccesibila mie (nu am A409 defect pentru recuperarea balonului, si nu am nici 99A disponibile, dar stiu de unde sa aduc). Dar utilitate 99A nu mai este justificata din moment ce pot acoperi o lampa moderna cu rezultat aspectual egal si chiar mai bun tehnic. In orice caz , dupa cele scrise de Dl Visky si Dl Pitagora, inteleg posibilitatile utilizarii , doar prin experimente, a tubului 01A. Deoarece transformarea unei perechi de 01A imi este perfect accesibila si necostisitoare, am hotarit sa transform doua lampi cu orice risc. MAHONAm trecut astazi din nou pe la magazinul-depozit pentru rezolvarea materialului lemnos. Am inteles ca in cursul acestei saptamini (spre sfirsit) soseste materialul. O sa cumpar o scindura de mahon vineri sau saptamina viitoare , functie de sosirea acestuia.Ii urez Dlui Visky insanatosire grabnica ca urmare a gripei contractate. Numai bine tuturor

[harfa]

Va salut Domnilor

Am primit piesele de la Dl. Visky, multumesc.

 

Partea care ma interesa cel mai tare erau placile.

Am examinat in mare, posibilitatile de a ma incadra si cred ca am variante prin care pot obtine ce ne trebuie. Dupa ce am cotele stabilite pentru placa de bord, voi utiliza un sablon care sa-l suprapun pe cit posibil, cu gauri noi peste gauri existente. Ce ramine acopar. Pentru acoperirea gaurilor ramase in spatiu vizibil, voi face teste inainte cu praf fin de ebonita din placa amestecat cu epoxy. Daca rezultatul NU e bun , trec la varianta a doua: fabric nit de ebonita la strung si reformez gaurile pentru ca nitul sa acopere perfect. Va fi o operatie care necesita precizie mare, dar o sa ma straduiesc sa iasa bine.

Am convingerea ca pot sa obtin un resultat bun.

 

Aici am facut schite dupa cotele aproximative doar pentru a verifica posibilitatile de alegere a portiunii optime din placa existenta. E spatiu pentru variante de asezare a sablonului. Placile pot fi extinse mai mult pentru ca acum am observatsuruburile de fixare a bordului pe cutie . In placa pe care o utilizam exista astfel de gauri care , cred ca le pot potrivi cumva sa coincida cel putin partial. Ramine sa verific atunci cind am sablonul.

 

 

Atit placile cit si piesele au o oarecare patina care trebuie pastrata. Curatirea si lustruirea lor le-ar face sa arate noi si devalorizeaza piesele. As dori sa fie conservat acest aspect. Eventual sa fie curatate doar portiunile de contact cu sirmele de legatura, afara doar de cazul ca tehnic este absolut necesar.

Argintarea bornelor cu surub si piulita si a soclurilor o sa fie buna. Daca e cazul, o sa lacuiesc partile care nu intra in contact cu conductorii de legatura , apoi o sa aplic o patina artificiala sa nu arate prea noi.

Placile de ebonita sint frumoase si exact ce trebuie. As prefera sa nu ating suprafetele. Daca insa voi avea gauri de inchis si lustruit, ar putea interveni slefuire si lustruire totala , dupa care urmeaza o repatinare usoara. Cred ca voi obtine ce trebuie.

 

Pentru moment , nu imi trebuie decit placile de ebonita. Voi restitui Dlui Visky , celelalte piese. Dupa ce am cotele, si sablonul de bord, confectionez cutia, apoi tai placa de ebonita utilizind sablonul . Voi avea nevoie de toate piesele in forma finala, pentru verificari si asezare pe placa si in cutie, atunci cind totul e gata (potentiometru , Cv , bobine, nipluri, contactori, socluri lampi etc. ). Daca exista capacitati de forma originalului as putea sa le montez si pe acelea. Daca nu ele pot fi montate ulterior. Daca nu avem , pot sa simulez ceva in care sa fie introdusi C noi.

 

Dl Visky. am observat ca ne trebuie suruburi cu cap rotund si cap innecat care sa fie argintate la fel ca bornele , si soclurile.

Vreti sa va trimit suruburi de bronz pentru a le arginta sau ne limitam la pictare cu praf de aur alb? Cred ca la suruburi ar merge asta. Procedeul se poate face dupa asamblare si e neobservabil, mai ales ca dupa finisarea cutiei , trebuie sa aplic patina artificiala oricum. Am multe nuante de praf asa ca o pot face la fel cu finisajul de argint de pe celelalte piese. Sau pot aplica folie de aur alb, operatie mai grea dar la indemina mie (se taie folia in bucati mici, se aseaza cu ajutorul unei perii speciale din par de iepure, pe suprafata apei aflate intr-un container sau castron mare astfel incit sa pluteasca dar sa nu atinga peretii, apoi se introduce piesa-surubul-in apa si se ridica prin folia de aur care se muleaza pe el. Procedeul e valabil pentru orice piesa de dimensiuni reduse, sfere, finiale, butoni, minere, etc.- pe lemn se aplica inainte stratul de fixare- gips apoi poliment, pe metal e preferabil sa se aplice un strat subtire de shellac.- poate foloseste cuiva procedeul- de ex. acoperirea butoanelor de radio-partea galbena ).

 

Numai bine tuturor

[Vizitator Pitagora]

Bună dimineaţa domnilor,

Daca exista capacitati de forma originalului as putea sa le montez si pe acelea. Daca nu ele pot fi montate ulterior. Daca nu avem , pot sa simulez ceva in care sa fie introdusi C noi.

Respectele mele domnule Harfă

Există o estimare (măcar aproximativă) a dimensiunilor condensatorilor ficşi din aparat? (lungime x lăţime?)

Cît despre grosime, „la ochi” pare că ebonita de 5 mm este prea groasă pentru plăcuţele ce acoperă armăturile. Cam ce grosime credeţi că au?

Între plăcuţele de ebonită (teoretic) ar trebui să fie alternativ o foaie de mică, o foaie de staniu:

Cred că modelul din dreapta este cel folosit în aparat (căci în fotografii parcă se zăresc numai două şuruburi/borne)

Credeţi că putem face rost de foi de mică?

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

Aici este o poza a interiorului cu cotele aproximative.

 

Observ doar doua condensatoare fixe. Dimensiunea este de cca. 50x30mm.

Mica e posibil sa am , trebuie sa o caut. Ebonita pot sa subtiez la masina de slefuit. Banuiesc ca nu este foarte subtire, dar eu pot sa o fac cam orice grosime insa nu am control bun. Pot sa fac o matrita care sa limiteze slefuirea la o anumita grosime si obtin cam ce este nevoie. Trebuie insa sa stiu dinainte cit de groasa sa ramina. In poza pare de cca 2-2,5mm grosime. E posibil sa nu obtin un strat perfect egal, dar ma straduiesc.

Staniolul e bun cel de la ciocolata?. Va trebui sa realizez un contact foarte bun cu staniolul. Cred ca trebuie sa introduc un fir de argint peste placa de staniol si sa il lipesc eventual de o saiba de bronz . O sa ma gindesc la o solutie buna. Contactul direct pe folia de staniu du va dura. Argintul care il am este fir de sudura de cca 07mm. poate nu este argint pur dar cred ca oricum e mai bun decit cuprul. Il turtesc la partea care intra in contact cu staniolul si eventual il asigur cu o picatura de liant- ramine sa experimentez. Nu am mai "fabricat condensatoare" pina acum, dar stiu ca am inlocuit mica unuia la un Radiola care dupa acest tratament a receptionat bine, dar a pierdut 70% din volum. Nu sint sigur ca a fost din cauza condensatorului reparat.

Cum o sa stiu ce valoare o sa am?. Nu cred ca am un capacimetru. As putea sa il fac demontabil, astfel incit sa fie posibila ajustarea ulterioara a placii de staniol, modificind capacitatea functie de nevoie. Modelul din stinga (imaginile trimise de Dl Pitagora), are capacitate mai mare cred , sau volum mai mic si de aceea are mai multe straturi. Pot face si asta daca e necesar. Intre cele doua placi de ebonita pot pune oricite perechi de staniol e nevoie legate astfel incit sa formeze suprafata necesara.

 

Am nevoie de sugestii punct cu punct: grosime ebonita, grosime mica, suprafata placa staniol, eventual sugestii de conectare la surub.

 

Numai bine

[Den]

Decat staniol,poate te descurci mai bine cu folie de aluminiu.Se gaseste in comert si la benzi ..autoadezive chiar

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

Am nevoie de sugestii punct cu punct: grosime ebonita, grosime mica, suprafata placa staniol, eventual sugestii de conectare la surub.

Decat staniol,poate te descurci mai bine cu folie de aluminiu.Se gaseste in comert si la benzi ..autoadezive chiar

Respectele mele domnule Harfă

Respectele mele domnule Den

Bineînţeles, se poate folosi folie de aluminiu, din aceea pentru ambalarea alimentelor. De altfel „staniolul” de la ciocolată a fost de mult înlocuit cu foiţă de aluminiu. (Noi continuăm să îl numim „staniol” doar din obişnuinţă).

Cred că rmodul de realizare practică a unui condensator fix descris în paginile 118 -120 ale cărţii „Toate Tainele Radiofoniei” (apărută prin 1930 dar scrisă evident mai înainte), s-ar putea adapta cel mai bine la replicarea condensatoarelor din aparatul lui Titus Konteschweller.

Principiul constructiv este acelaş. Ar tebui numai ca placa P1 să aibe aceleaşi dimensiuni ca P2 şi renunţat la şuruburile de fixare S1 şi S2 şi la găurile lor, fixarea urmînd să se facă numai prin şuruburile-borne, cum se face la condensatoarele vizibile din aparatul lui Titus Kontreschweller. Deşi în fotografie se văd numai două condensatoare, în schema dată de Mihail Kontreschweller sînt patru (3 de 2 nF şi unul de 100 pF) plus o rezistenţă de 4- 5 MΩ. (În schema dată de Hemardinquer lipseşte un condesator de 2 nF, dar pînă nu închei exprimentele pe breadboard n-am să ştiu cu precizie dacă ne putem lipsi de el).

Pentru replicarea condensatorilor ficşi, trebuie numai stabilite cu oarecare certitudine dimensiunile, văzut ce materiale există deja, (ebonită mică) ce se poate înlocui, (staniolul cu aluminiu, fără discuţie) şi ce ar mai trebui procurat.

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

Prin amabilitatea unui domn de la Vinga, o sa am un capacimetru. Voi recupera folie din condensatori vechi si o tai la dimensiunile 3/5cm sa vad ce capacitate au . Dupa aceea multiplic pina ajung la 100 si, respectiv, 2000pf. Incerc acelas lucru si cu folie de ambalat si vad ce rezultate am. O sa aleg ce e mai bun.Mahon: se intirzie livrarea mahonului. Containerul nu soseste inca cel putin 10 zile asa ca mai asteptam.

[feri.visky]

Aici este o poza a interiorului cu cotele aproximative.

 

Observ doar doua condensatoare fixe. Dimensiunea este de cca. 50x30mm.

 

 

Sunt trei... cu acel condensator, la care se vede doar latimea si cu care, in paralel se gaseste rezistorul de grila...

[harfa]

Cred ca va referiti la cel amplasat linga reostat. Acela pare diferit. Ce vad eu acolo este o placa de ebonita pe care este fixat un CV (semireglabil) simplu de capacitate mica. Cred ca si pe acela il pot face. O sa studiez in amanunt.Va urez un w-end placut tuturor

[Vizitator Pitagora]

Bună ziua domnilor,

 

Aveţi mai jos părerile mele despre identitatea pieselor din aparat şi modul lor de alcătuire:

Condensatoarele C3 şi C4 de 2 nF par să fie de tip „sandwich”: între două plăcuţe de ebonită armături de staniol izolate cu foi de mică.

Condensatorul C2 de 100 pF pare să fie o singură foaie de mică cu armături de staniol lipite pe ambele feţe fără suport de ebonită. (din unghiul acesta e cam greu de spus precis)

Rezistenţa de grilă R de 4 – 5 MΩ pare să fie o singură plăcuţă de ebonită pe care, sub două şaibe de plumb este fixată o fîşie de preşpan grafitat

Condensatorul C5 tot de 2 nF (dacă există) poate fi de aceeaşi factură ca condensatorii C3 şi C4 şi poate fi „ascuns” în clapa laterală mai groasă care conţine bobina L4.

 

 

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[feri.visky]

C3 si C4 ar trebui sa fie sub L3... cred...

[harfa]

Va rog sa va uitati atent la grupul R1-C2. Condensatorul pare sa fie un semireglabil cu o placa deasupra , vizibila. Deci are doua placi. Ce este interesant e ca surubul are capul intre C2 si R1 ceea ce face imposibila reglarea. Acolo nu prea inteleg ce se intimpla. Daca sint asa cum cred eu, trebuie ca au fost montae individual, nu sint fixate impreuna. Eventual C2 a fost reglat apoi montat. Dar eu pot sa-l pun cu surubul in afara si cumva intr-o pozitie care sa faciliteze reglarea. Rezistenta aceea o pot fabrica. Amplasarea pieselor si pozitia lor, nu este neaparat la fel la toate aparatele. Trebuie sa fie diferente dictate de reglari-ajustari si dimensiuni care nu erau tot timpul la fel. Instalarea C-urilor in, sau sub bobina, probabil e necesara din punct de vedere tehnic. Numai bine

[feri.visky]

Deobicei rezistorul de grila putea fi reglabil condensatorul nu... In descrieri nu se face referire la la acest aspect...Inca nu sunt foarte convins de necesitatea condensatorului C5... Astfel ca C4 poate fi asezat sub L3...