Aniversare Titus Konteschweller...

[harfa]

In cutia radioului, intre Cv si reostat pare sa fie o distanta mica de cca 15mm. O crestere a razei cu max 9 mm la CV si respectiv 6 mm la reostat, ar putea face ca aceste doua piese sa se atinga sau chiar sa incapa cu un mic spatiu intre ele. Bineinteles , aceasta e doar o banuiala. Cred ca este afectata intreaga vecinatate cu CV. Sa zicem ca lemnul poate fi scobit mai mult sa fac loc bobinei si implicit Cv-ului, dar nu stiu cum vor fi afectate bornele si soclurile lampilor. Presupunind insa ca acestea au loc, ramine in curs de rezolvare doar distanta CV- reostat. PROPUN sa pastram dimensiunile carcasei si sa prelungim axul reostatului , fortind pozitia lui la dimensiunea gaurilor pe placa de bord. CV este destul de scurt. Banuiesc ca ramine spatiu sa suprapunem reostatul. In cazul ca nu putem face nici acest lucru ne ramin doua variante: sa confectionam reostatul sau sa procuram altul cu diametrul mai mic. Ma intreb daca acela care se folosea cindva la difuzorul de radioficare romanesc nu ar fi bun. M-i se pare ca avea 100 ohm pe un diametru de cca 30mm. Noua am inteles ca ne trebuie cam 75 ohm. E doar o idee venita de la un habarnist in electronica asa ca va rog sa nu ma judecati acolo. Vreau doar sa punctez ca trebuiesc respectate valorile cutiei. Altfel nu avem o replica ci o imitatie care aduce cu ea doar dezamagiri. Varianta a doua de cutie cu usite are doar 10mm in plus la lungime si 30mm la inaltime. Nu ne avantajeaza pentru ca acei 10mm sint repartizati cred, cam 5 pe usa din stinga si 5 pe cutia principala. Oricum , personal nu ma incinta ideea adoptarii altor dimensiuni. Din pacate , va trebui gasita o cale sa facem loc pieselor , pastrind dimensiunile .Posibil chiar sa fim obligati sa confectionam si Cv-ul la dimensiune mai mica (originala). In curind insa vom avea piesele care au fost trimise simbata 28 sept. si vom putea privi din alta perspectiva.. ....Ultima varianta, extrema... , iarasi neconvenabila este sa deplasam orificiile pentru axele Cv si reostat daca nu solicita mai mult de 1mm/piesa. Asta ar putea trece neobservat, dar tot nu este o solutie fericita. INCA CEVA: realizez acum ca soclul, avind conformatia din imagine, ramine la discretia abilitatii operatorului pentru o reusita exacta. Era bine daca exista o lampa chiar si defecta pentru proba. Poate fi orice tip de lampa cu acea configuratie a picioruselor . In lipsa acestei posibilitati de testare a pozitiei soclurilor, o abatere de 02mm ar putea impiedica asezarea lampii in soclu. Soclul trebuie montat astfel: se dau gaurile, se aseaza fiecare soclu individula pe piciorusul lampii si cu lmpa montata se introduc soclurile toate 4 in acelasi timp si se stabilizeaza la pozitia corecta. Aceasta e varianta manuala optima. Fara lampa se introduc pe rind si se lasa mai slabe pentru atunci cind avem lampa. Apoi se stabilizeaza in pozitia corecta cu lampa in soclu. (numesc stabilizare aplicarea de pasta care se va intari dupa uscare, intre soclu si marginile orificiilor din ebonita si apoi stringerea piulitei de fixare). Pasta se prepara din praf de ebonita si lianti..

[Vizitator gorapita]

Bună seara domnilor,

 

Respectele mele domnule Harfă,

 

Problema reostatului (dacă este) este pur mecanică. Din punct de vedere electric orice reostat bobinat se poate rebobina cu altă sîrmă rezistivă şi capătă altă valoare. (orice valoare). Odată găsit un corp de reostat care convine mecanic, restul se poate aranja.

„Soclurile” de lampă (ca un component mecanic aparte) nu există la acest aparat: În placa de ebonită se practică (cu cît mai multă precizie) găurile după şablonul prezentat domnului Marlowe:

 

http://www.elforum.info/download/file.php?id=48965&mode=view

 

 

Şi în aceste găuri se înşurubează duliile:

 

http://www.elforum.info/download/file.php?id=48964&mode=view

 

Nu prea se vede în fotografie dar cilindrul duliei este despicat prin două fante foarte fine (plasate la 180°) care îi permit să compenseze abateri şi mai mari de 0,2 mm. De altfel picioarele (majorităţii) lămpilor europene nu sînt ştifturi solide ci conţin nişte lamele arcuite (ca la unele banane de laborator) care preiau şi ele abateri mecanice de fixare. Din acest motiv însă, nu toti fabricanţii de dulii s-au mai deranjat să frezeze fantele cu pricina. Între mostrele de dulii pe care le veţi primi, una singură are fante, două (cea cu fante şi încă una) au profil strunjit iar ultimele două sînt simpli cilindri de alamă găuriţi la un capăt, subţiat la celălalt şi filetat. Încă de pe vremea aceea existau lucruri scumpe făcute ca lumea şi lucruri ieftine făcute de mîntuială.

În concluzie, dacă duliile sînt făcute ca lumea şi găurile date cu o precizie decentă, n-ar trebui să aveţi grija abaterilor de fixare. Eu nu sînt un profesionist în ale mecanicii şi nu am dcît o bormaşină obişnuită, dar de cîte ori am folosit duliile cu fantă şi am dat găurile atent, nu am avut probleme.

Desigur procedura imaginată de dumneavoastră de a introduce mai întîi duliile într-un culot de lampă şi de a le înşuruba în placă după aceea este o foarte bună idee şi va aduce on spor de precizie lucrării.

Sper să găsiţi prin apropiere pe cineva dispus să vă împrumute un culot de lampă pentru montaj.

 

 

Cu mult respect,

Go-rapiţă-Go!

[feri.visky]

Se poate proceda si asa:-se pun soclurile pe piciorusele tubului (trebuie ales un tub cu picioruse nedeformate...)-se introduce ansamblul in orificiile din placa de ebinita (care au fost realizate cu o toleranta...)-se pune o saiba, apoi o saiba grower cu diametre adecvate-se strange cu grija piulitele de fixare al picioruselorAstfel vom obtine cote foarte apropiate de ceea ce trebuie...

[harfa]

Am scris ca asa se procedeaza (fixarea cu lampa montata). Ceea ce voiam era sa aflu daca are cineva un tub defect sau macar o baza de tub de acest fel ca sa putem face gaurile exact. Se poate si fara el asa cum spune si Dl gorapita, dar mai usor si mai bine cu. Chiar daca soclul e prevazut cu lamela de toleranta , e mult mai bine ca fixarea celor 4 socluri de piciorus , sa se faca cu lampa montata pe ele.

 

Dar intii astept piesele,. Cu piesele in fata , o sa intelegem mai bine ce avem de facut.

[feri.visky]

Am repetat ideea... ca: "Repetitio est mater studiorum"... dar nu strica nici pentru tati... O sa va trimit un tub electronic de acest fel impreuna cu piesele ce vor sosi...

[Vizitator]

Cand proiectul "se bate in cuie" am sa trimit un desen sablon marcat cu centrul tuturor gaurilor din placa. Se scoate la imprimanta si se puncteaza cu ceva ascutit, rezulta o precizie la zecime de mm.

[feri.visky]

Am primit pe e-mail urmatoarea remarca:

 

Dl. Visky

 

Am citit si eu discutiile de pe ELFORUM apropo de TK. Ma bucura foarte mult.

Imi dau si eu cu parerea aici, pentru ca nu am cont pe ELFORUM.

1. Aparatele nu au fost facute in regim de manufactura. Au fost de serie. Masinile care prelucrau lemnul erau profesionale. Mai mult ca sigur ca TK apela la o firma specializata de prelucrare a lemnului.

2. Designul aparatelor TK era foarte dinamic, se schimba relativ des.

 

Modelele de care discutam sunt doua: ordinar (cu bobinele in peretii laterali) si universal (cu bobine intersanjabile). Ambele erau realizate din "Acajou verni au tampon". Adica mahon lacuit.

 

Cu stima,

 

Daescu

[harfa]

Foarte bine!. E doar o confirmare indirecta a deciziilor luate anterior. Chiar daca erau comandate in serie, se spune in mesaj ca erau modificate dimensional. Deci avem confirmarea variatiilor dimensionale si mai apoi confirmarea materialului utilizat: mahon. As dori sa completez urmatoarele: foarte multe din produsele realizate in serie sau in regim de manufactura, sint realizate in acelasi mod: partial cu masini profesionale si partial manual. Ma refer aici in special la produsele din lemn , dar erau si altele , si desigur la anii 20.Atelierele unde erau comandate erau dotate mai mult sau mai putin cu utilaje profesionale, dar foarte multe operatii erau facute manual, in special slefuiri. Acestea puteau aduce aspectul de lucru perfect, vizibil facut cu masina, sau lucru bine facut "manual". Trebuie precizat ca "lucrul manual" a fost mai mult apreciat decit cel de serie. Din aceasta cauza unele piese erau comandate cu acest aspect care putea fi produs intentionat. Altele cu o dotare intentionat mai modesta, spre a utiliza lucrul mestesugaresc, manual, produceau aspectul de "lucru manual" oricum pentru ca asta le era intentia. Luati ca exemplu o pereche de pantofi facuti industrial care costa 50 euro si aceeasi pereche de pantofi facuta manual pentru 1000eu. Asa am gindit eu cind am zis "regim de manufactura".Deci, indiferent ca erau 2 bucati sau 50 de bucati, acea serie , era nesemnificativa pentru a o numi productie industriala. Dar in acelasi timp in 'regim de manufactura" era mai valoroasa.Aceste presupuneri, toate la un loc cu informatia primita de la Dl. Daescu. ajuta si mai bine la concretizarea liniei care trebuie sa o urmam.De asemenea am extras din datele explicative despre lemnul cunoscut sub numele de MERANTI (Luan in USA) fraza care sa va explice mai bine ce inseamna si care o sa lamureasaca diferenta fata de MAHON ,care diferenta consta mai mult in denumire, lemnul fiind in fapt...acelasi."Many economically important timber trees belong to the genus, sold under names including "Meranti", "Lauan" (or "Luan"), "Lawaan", "Seraya", "Balau", "Bangkirai" and "Philippine mahogany"."Traducere : Multi copaci pentru cherestea cu importanta economica, apartin acestui gen, vindut sub numele "Meranti", "Louan" (or "Luan"), "Lawaan", "Seraya", "Balau", "Bangkirai" si " MAHON FILIPINEZ"."....completarea mea: se mai numeste si Shorea dupa numele englezului care l-a facut cunoscut pe la 17sute vara prin Indiile de West ...engleze pe atunci. Oare despre ce Indii vorbim in vest?Carcasa e facuta dintr-un Mahon ieftin, cu densitate mai mica si culoare mai deschisa. Din aceasta cauza i s-a aplicat o culoare transparenta ("dye" in engleza), care in cazul piesei din poza , in mod sigur a fost un amestec de "rosu mahon"+ "rosu englez" + amoniac. Amoniacul se foloseste in varianta simpla , pentru extragerea la suprafata lemnului , a pigmentilor lui naturali, densi. Astfel acesta capata o nuanta mai inchisa functie de timpul cit este utilizat, si de concentratia amoniacului. In cazuri extreme se foloseste hidroxid de amoniu. Combinarea amoniacului cu apa, reduce consumul de pigmenti scumpi si ajuta la fixarea lor mai buna , prin favorizarea penetrarii in lemn. Este riscanta utilizarea amoniacului de catre neexperimentati, dar utila in cazul productiilor importante in ateliere de profesionisti. De asemenea , poate e bine sa stiti ca fiecare denumire de pigment, este atribuita unui complex de mai multi migmenti de baza. De exemplu: rosu englez contine: rosu singeriu, albastru, verde, galben, negru. Rosu mahon contine: galben, rosu singeriu(numit in arta: rosu permanent), galben si albastru. MERANTI e un lemn inferior. Eu am optat pentru el deoarece MAHONUL gasit la noi in tara , are o culoare teribila (oribila) maron inchis. Trebuie ca este tot o specie inferioara adus de pe cine stie unde. Banuiesc ca e african. Tot ce este in Americi este rosiatic pina la bej deschis . Meranti e bej si il pot colora. Daca gasesc un mahon bun o sa iau. Inca nu am luat lemnul tocmai din aceasta cauza...astept ceva mai bun. De asemenea e bine sa stiti ca in acelasi balot de lemn exista scinduri de culori si densitate diferita, asta intimplindu-se chiar si pe aceeasi scindura. Asa ca va trebui sa caut ceva pina obtin ceea ce consider ca se potriveste proiectului.

[Vizitator gorapita]

Bună seara domnilor, După corespondenţa primită pe MP îmi dau seama că explicaţiile mele privitoare la contactele lămpilor au fost încîlcite şi neclare. Cu riscul să încîlcesc şi mai tare lucrurile am să mai încerc nişte explicaţii: Ceea ce vedeţi în fotografie sînt nişte piese cilindrice de alamă cromate, destinate să cuprindă mecanic şi să facă contact electric cu picioarele lămpilor. Ele trec prin nişte găuri în placa de ebonită, şi avînd de partea cealaltă un ax filetat, se strîng cu piuliţe pe placă Diametrul exterior al părţii vizibile poate fi între 5 şi 6 mm (după voia constructorului) iar cel interior este standard 3 mm. M-am străduit să fac fotografia astfel încît să se vadă despicăturile (fantele) practicate în cilindri care dau o oarecare elasticitate semicilindrilor rezultanţi şi compensează abaterile mecanice de fixare. În limba franceză o asemenea piesă se numeşte douille şi de acolo vine românescul dulie. În limba germană ea se numeşte Buchse şi de acolo vine românescul bucşe. Eu folosesc ambii termeni (cum îmi vine la gură) dar mostrele trimise pentru replică sînt din franţa aşa că eu le-am numit dulii. Ceea ce vedeţi în această poză sînt picioarele unei triode RE034 cu culot european. M-am străduit să fac fotografia astfel încît să se vadă despicăturile (fantele) practicate în tabla de bronz fosforos cromat ce acoperă un ştift interior de alamă. Diametrul este de 3 mm şi au aspectul unor coji de banană prinse încă de miez la cap şi la coadă dar mai „umflate” la mijloc. Au rolul de a face contact electric şi de a prelua la rîndul lor abaterile mecanice de fixare. Acest tip de contacte era mult răspîndit şi la fişele de laborator cu diametrul de 4mm, pe care (tocmai de aceea) le numim „banane”. Cu timpul toate fişele de 4 mm (indiferent de construcţie) au căpătat numele de „banane”Cu mult respect,Go-rapiţă-Go!

[harfa]

Multumim Dl "gorapita" pentru detalii. Ideea este ca tot voi folosi o lampa pentru ca e mijlocul de verificare cel mai bun. Dl Visky o sa-mi trimita una pentru verificari de montare. Dupa ce totul e gata va fi returnata. Avind lampa , gindesc ca poate realizez si un soclu de adaptare pentru o lampa moderna pentru experimente. Daca asta ajuta. As dori sa alegeti dvs o lampa din circuitul disponibil ,daca e util. Poate o trioda de genul ECC. Posibil sa functioneze bine si la o tensiune anodica mai mica, dar eu nu am cunostintele necesare pentru a stabili aceasta. O astfel de lampa poate primi soclul adaptor care i-ar da forma apropiata de lampile originale din anii 20. Ar fi buna si la expozitie ca sa nu riscam lampi vechi scumpe. Soclul intermediar, il pot face la strung pe ebonita sau textolit pe care il voi finisa in negru. Avind in vedere ca e o piesa cu caracter tranzitoriu pentru experimente si demonstratii, nu e nevoie sa respect materialele din perioada , ci doar forma si culoarea pe cit posibil. Cred ca pot imbraca soclul in metal (alama sau poate gasesc teava cromata sau nichelata). Realizarea unei copii fidele a bazei lampii originale e posibila si nu o consider dificila. De asemenea, multumesc Dlui "marlowe". Un desen sablon cu amplasamentul orificiilor va fi un ajutor mare. Ebonita fiind foarte fragila, va trebui sa fac citeva gauri experimentale in deseuri din placa. Voi vedea astfel comportamentul materialului si functie de acesta voi adopta o anumita tehnologie( penetrare gaurire din ambele directii, gaurire prin placi de siguranta suprapuse deasupra si dedesubt sau utilizarea unui sablon din aluminiu pe ambele parti ale placii. E functie de cit de casanta este placa de ebonita. Doresc sa obtin orificii perfecte privind forma si amplasarea pe placa.

Cand proiectul "se bate in cuie" am sa trimit un desen sablon marcat cu centrul tuturor gaurilor din placa. Se scoate la imprimanta si se puncteaza cu ceva ascutit, rezulta o precizie la zecime de mm.

[CIBY2]

Va urmaresc cu multa atentie si sunt incantat de ideea constructiei acestei replici.Din pacate nu va pot ajuta in niciun fel, neavand componente si materiale ce v-ar fi fost folositoare. Ce vroiam sa ii transmit colegului Harfa, este ca gaurile pentru soclurile lampilor pot fi date fara probleme daca se folosesc doua-trei spirale de diametre diferite. Marchezi centrul cu un creion, punctezi gaura cu un varf ascutit prin rotire (ca idee, eu la aceasta operatie foloseam varful unei foarfeci sau varful unui cutit), se da o gaura cu diametrul de 1-1,5 mm, apoi cu 2-2,5 si la final cu burghiul de 3, presupunand ca gaura este de 3, sau 4 mm in cazul in care gaura are acest diametru. Totul fara graba, avans mic si cu atentie la penetrare, unde poate rupe marginea gaurii. Daca placa este presata pe un rest din acelasi material, la iesire, spiralul nu va mai rupe.Succes in continuare si felicitari!L.E.Pentru protectia gaurii si a placii la gaurire se poate folosi cu succes folie autocolanta pe ambele parti. Dupa terminarea operatiilor mecanice se indeparteaza. Folia de deasupra poate fi si sablonul gaurilor.

[harfa]

Desigur. Indiferent ce procedeu se foloseste , gaurile se dau in trepte. Ideea este sa asiguri partea unde spiralul iese , oricum. Am doar o bohrmasina verticala care se apasa manual ca cele mai multe. Ramine la "mina' mea precizia gaurii. Asa ca tot voi lua toate masurile respective. Pina la urma sint doar niste gauri simple. Nu ne trebuie nimic sofisticat. Nicio grija , stiu ce am de facut, o sa iasa bine! Multumim

[feri.visky]

Am gasit (deocamdata) posibilitatea argintarii reperelor... Ce ziceti? Am primit avizul postei pentru pachetul cu piesele... Trebuie sa ma prezint luni...

[Vizitator gorapita]

Bună seara domnilor,

 

o lampa moderna pentru experimente.

Respectele mele domnule Harfă

 

Mi se pare o idee excelentă.

Îndrăznesc să vă sugerez să recitiţi din articolul despre replicarea bigrilei (http://www.proradioantic.ro/index.php?x=articole&id_stire=114) paragraful ce tratează al doilea caz. Este vorba de lampa rusească cu încălzire directă 2Ж27Л „dezbrăcată” de învelişul de aluminiu. Scrie acolo că poate fi soclată şi ca triodă şi este extrem de robustă fiind iniţial concepută pentru transmisiuni militare. Mai am în stoc un număr suficient şi pentru replică şi pentru breadboard şi pentru eventualele rebuturi la resoclare, şi vi le ţin la dispoziţie. Este adevărat că se alimentează doar cu 2,4 V la filament dar se pot pune două rezistenţe înseriate pe filament în interiorul culotului fabricat de dumneavoastră şi se obţine o triodă cu încălzire directă, alimentată la 4 V cum scrie la carte.

 

Cu mult respect,

Go-Rapiţă-Go!

[harfa]

Iata o poza cu mai multe tipuri de lampi printre care tip 01A si 99A.

In coltul de sus dreapta este o simulare a unei adaptari cu un noval modern asa cum il vad eu. Inca nu cunosc proportiile tubului european folosit in proiectul nostru, asa ca poate imaginea in care le pun egale ca dimensiuni, ar putea fi gresita.

In orice caz , poza urmareste ideea. Chiar daca un noval nu este egal cu balonul lampii originale, gindesc la o solutie de a gasi un balon pe aceste dimensiuni si a adapta un culot de trecere care sa semene cu soclul lampii originale. Nu cred ca voi avea loc in culot pentru insertia de piese ca rezistente pe filament. Dar o sa studiez si aceasta posibilitate. )1A si 99A sint triode americane din anii 20.