Aniversare Titus Konteschweller...

[harfa]

Doar in ultima instanta, o sa incer eu sa le strunjesc . Dar nu vor avea rizurile pe margini. Cele de la usite se pot face usor pe strung si vor arata la fel cu cele originale. Celelalte de la CV si reostat , au din turnare acele dungi care nu le pot reproduce. As fi putut incerca o turnare intr-un compozit modern , dar de obicei, e necesar un original pentru formarea matritei. Daca fac un model doar pentru turnare,tot nu pot sa-i fac rizurile. Partea din gravare reproductibila manual este scala CV-ului fara cifre. Dar exista o sansa mare sa zgirii placa de ebonita.Acestea sint posibilitatile modeste care imi sint mie accesibile. E preferabil sa gasim pe cineva cu capabilitati tehnice corespunzatoare , dar daca nu, o sa fac eu ce pot.

[feri.visky]

Daca aveti la indemana o schita pentru acele manere le fac eu... Nu am bacheliata (bara de 8-10 mm!!!) dar cred ca merge si din textolit care va fi apoi vopsit... Sau lemn vopsit? Nu stiu...

[harfa]

Ultimile "lucraturi":

 

Condensatorii de 100pf au o mecanica mai complicata. I-am dotat cu doua piulite de bronz dreptunghiulare pentru contacte.

Etichetarea condensatorilor cu etichete antichizate (optional puteti 'invechi" hirtia inainte daca utilizati un printer cu tus lichid sau, preferabil printati cu tus uscat apoi antichizati. Taiati doar cu lama nu cu foarfeca. Turnati vopsea de apa si muiati hirtia , alternativ pe ambele fete, apoi ajustati cu pensula- aceasta in cazul ca doriti sa utilizati o astfel de metoda.

Condensatorii finalizati. Pe unul am scris cu creion. Urmeaza sa sterg si sa stampilez valorile. Asa cred ca erau marcati (stampila de cauciuc). Cel mai greu a fost sa gasesc suruburi vechi. Partial sint, dar am pus si ceva mai noi care o sa fie antichizate.

Regletele pentru conexiuni, cele care se aseaza in interiorul cutiei, in colturi: Pe o fata au doua zencuri pentru suruburile de conexiuni si pe una un zenc pentru surubul de fixare.

Antichizare partiala a cutiei si pieselor metalice argintate. In mod normal, fac o antichizare elaborata care include si "uzura" . Dar am hotarit, pentru aceasta piesa sa "o iau mai usor" Am scos doar luciul si am aplicat ceara si patina(ceara amestecata cu pigment- inlocuibil cu praf de pamint, si ulei japonez-inlocuibil cu vopsea banala de ulei). Daca se doreste, acest proces e complet reversibil. Se spala totul , utilizind o cirpa muiata in petrol, apoi se sterge bine cu o cirpa uscata si se ajunge la forma initiala -dar fara luciu. La fel, am utilizat un procedeu simplu pentru a estompa stralucirea pieselor metalice. Am aplicat cu pensula o combinatie de shellac cu pigment uscat (pudra), doar la exterior. La nevoie se spala usor cu alcool.

Transformarea cirligului cumparat intr-unul de forma apropiata celui original.

Cutia antichizata

 

Mai ramin de confectionat butoanele si de gravat bordul si etichetele. Apoi se poate trece la conexiuni si punere in functiune.

Sint inca in asteptarea bobinelor, iar ultima ebonita , necesara butoanelor e pe drum.

Indata ce sosesc, fac butoanele, instalez piesele si apoi predau stafeta electronistilor.

 

Ar mai fi un amanunt minuscul. Trebuie sa ascund o rezistenta intr-o placa de ebonita. Totul e pregatit. Dar nu am o poza care sa-mi indice o eticheta pentru astfel de piesa. Rezistenta arata la fel cu condensatorul. Un dreptunghi de ebonita 50x32x5mm cu o placa de prespan care acopera rezistenta. Sint aproape convins ca are o eticheta .

[feri.visky]

Sunt coplesit de indemanarea si in egala masura de viteza cu care lucrati... Primesc desenul de gradatii de la marlow si am deja pe cineva in Timisoara care are CNC si cu o freza de 0.2 mm (?) vom incerca programul pe o alta placa. Daca lucrarea iese bine atunci trecem la gravarea placilor de bachelita...Ne-ar trebui si dimensiunile placutele inscriptionate. Ma voi ocupa de ele...Referitor la rezistenta nu stiu ce sa zic pentru ca nu se vede de loc bine.... poate pitagora are vreo idee...

[Vizitator Pitagora]

Bună seara

 

Condensatorii …Asa cred ca erau marcati (stampila de cauciuc).

Rezistenta… nu am o poza care sa-mi indice o eticheta pentru astfel de piesa.

Respectele mele domnule Harfă

Faceţi o treabă pe cinste! Cutia arată superb şi piesele arată de parcă ar fi fost fabricate la Paris!

 

8.

Marcarea condensatorilor şi rezistenţelor în anii ’20

 

Condensatorii

 

Pe vremea aceea nu se ajunsese la picofarazi şi cea mai mică subdiviziune a faradului era microfaradul. Acesta fiind totuşi prea mare pentru capacităţile folosite curent în montajele uzuale, fiecare şi-a inventat subdiviziuni. Americanii foloseau micromicrofaradul iar francezii miimea de microfarad sau zecimea de miime de microfarad.

 

 

Eticheta e tipărită şi (mai mult ca probabil) după ce a fost sortat în clasa de precizie 8 % condensatorul a fost ştampilat cu marcajul 2 /1000 cu cerneală/tuş.

 

Rezistenţele

 

Megohmii existau (şi în America şi în Europa) dar notarea lor nu era încă standardizată. Avem de-a face cu oameni care încă mai învăţau la şcoală alfabetul grecesc şi greaca veche şi ştiau să facă diferenţa între omicron (ω) şi omega (Ω). Ohmii se notau cu omicron (ω) iar megohmii cu omega (Ω)

Dintr-o schemă a unui aparat de măsură (american) cam de pe vremea aceea am extras un fragment unde se văd notaţiile rezistenţelor de valoare mică: (De la 60 Ω pînă la 0,3 Ω)

 

În imaginea de mai jos aveţi (de sus în jos) o rezistenţă „V.Alter” de 4 MΩ marcată R = 4 Ω. În mijloc o rezistenţă „LISSEN” (englezească) tot de 4 MΩ şi marcată tot 4 Ω (negru pe argintiu e cam greu de fotografiat) şi jos de tot o rezistenţă „OMEGA” (franceză) de 1 MΩ marcată 1 Ω: (Marcaj probabil ştanţat la cald.)

 

 

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

Am gindit si eu acea varianta cu modificarea etichetei condensatorului. Dar am avut retineri. Am mai mult curaj acum. Initial m-i s-a parut a fi marcat cu creion, dar analizind putin, am observat conturul precis al cifrei 2. Ma bucur ca se confirma si stampilarea.

Voi urma indicatiile de notare date aici de Dl Pitagora, atit pentru C-uri cit si pentru R.

 

MULTUMIM Dlui Pitagora , care ne-a trimis reostatul corect. Am ridicat coletul astazi .

Rezistenta m-i se pare destul de usor de refacut la cotele necesare din proiect. Am achizitionat un stoc de rezistente noi, neutilizate, de nichelina care aveau diverse destinatii (resou, letcon) si au sirma de diferite diametre. Presupun ca din acea nichelina pot face reostatul.

 

Aici este poza reostatului. Inca nu il pot monta deoarece trebuie refacuta gaura axului in placa de bord (mai mare). Cum se poate observa din poza, s-a rezolvat si cu butonul acestuia, raminind in discutie doar cel de la CV. In w-end incerc sa fac si butonasele peretilor rabatabili care adapostesc bobinele.

 

 

O sa fac o poza a rezistentelor de nichelina mai tirziu in cursul zilei de azi.

[Vizitator Pitagora]

Bună ziua domnilor,

 

... reostatul corect.

Respectele mele domnule Harfă

De cînd am văzut reostatul cu pricina, am încercat să duc o temeinică muncă de lămurire cu colecţionarul din Essen care-l deţinea. Degeaba! (Se vede că n-am fost membru de partid deci n-am pregătire în domeniu.) Pînă nu i-am propus la schimb cîteva piese „exotice” din colecţia mea la care tînjea mai demult n-a vrut să se despartă de el.

Mă bucur mult că a ajuns cu bine la destinaţie.

 

9.

 

Reostatul „WIRELESS STAT” 1 – 2 VALVES

 

 

Am spus de asemenea că radioamatorii timpului au descoperit relativ repede că reostatul poate fi folosit (în oarecari limite) ca reglaj de volum. Am arătat că din această cauză avem interesul ca punctul normal de funcţionare să se găsească la mijocul porţiunii rezistive şi am schiţat modul în care se calculează valoarea lui (în funcţie de lămpile utilizate). Aici mai trebuie spus că în cazul superreacţiei reostatul este folosit şi ca reglaj fin al frecvenţei de eşantionare.

Piesa folosită de Titus Konteschweller în aparatul bilampă din 1923 deşi relativ simplă la prima vedere este concepută inteligent ca să înglobeze trei funcţii într-un volum relativ restrîns:

 

1. Întrerupătorul

În partea de jos a corpului cilindric de ebonită este frezată o rilă mai pronunţată, unde, cînd axul este împins în jos pînă la refuz, se odihneşte bombeul cursorului fără să atingă înfăşurarea rezistivă. Circuitul este întrerupt, filamentele nu sînt alimentate şi aparatul este stins.(Poziţia de repaos.)

 

 

2. Reglajul brut

Cînd axul este tras puţin în sus din poziţia de repaos, bombeul cursorului se pune pe prima spiră închizînd circuitul. Filamentele sînt alimentate în serie cu toată înfăşurarea rezistivă.

 

Trăgînd din nou uşor de ax cursorul ajunge pe a doua, a treia, a patra spiră şi aşa mai departe, realizîndu-se micşorare în trepte (din spiră în spiră) a rezistenţei înseriate cu filamentele. Se ajunge astfel relativ rapid la valoarea necesară.

 

 

3. Reglajul fin

Odată ajuns prin tragere la un punct apropiat de poziţia optimă, (pe la mijlocul înfăşurării dacă rezistenţa este bine calculată), prin rotire, se poate varia foarte fin rezistenţa reostatului ajungînd comod chiar pe punctul de funcţionare dorit. Spirele înfăşurării sînt plasate într-o rilă elicoidală frezată fin pe corpul de ebonită, astfel încît să nu se atingă. Bombeul cursorului este astfel format încît să „cadă” între spire şi cînd este rotit să urmeze (în sus sau în jos în funcţie de sensul de rotaţie) elicea spirelor asigurînd reglajul fin.

 

Sugestie pentru rebobinare

 

După părerea mea reostatul ar trebui rebobinat (neapărat) cu sîrmă rezistivă Φ 0,48 mm cu (cel puţin) 18,75 Ω/m. Ar fi nevoie de (cel puţin) 1,65 m din aceată sîrmă.

 

Explicaţii:

Reostatul existent are pe corpul de ebonită Φ 35 mm 14,5 spire cu sîrmă rezistivă Φ 0,48 (Nichelină/Constantan/Isachron). O măsurătoare rapidă (n-am mai stat să curăţ oxidul depus pe sîrmă de-a lungul anilor căci mă grăbeam să-l trimit) mi-a dat (aproximativ) 5 Ω. (Pentru noi o valoare prea mică ca să fie utilă.) Calculele arată că lungimea totală a sîrmei este cam 1,6 m deci sîrma cu care este bobinat are cam 3,2 Ω/m. (Sau char mai puţin.)

Am arătat mai sus pe cursul forumul-ui că, pentru a funcţiona cu toate trei generaţiile de lămpi care intră în discuţie (filament de tungsten, tungsten thoriat şi oxizi de bariu) şi chiar cu lămpi „ersatz”, pentru reostat ar trebui aleasă o rezistenţă totală a înfăşurării de 20 – 30 Ω sau chiar spre 35 Ω. (Cu neajunsul că, pentru lămpile cu consum mare punctul de funcţionare nu va fi exact la mijlocul cursei.) Ne aducem aminte că Mihail Konteschweller recomandă pentru breadboard un reostat de 30 Ω. Deci ar trebui căutată o sîrmă rezistivă între 12,5 şi 18,75 Ω/m, mai bine chiar spre 20 Ω/m.

Foarte important este ca sîrma rezistivă să aibe un diametru cît mai apropiat de 0,48 mm – altfel toată mecanica explicată mai sus poate fi compromisă. Cu un asemenea diametru se reduce substanţial şi pericolul supraîncălzirii sîrmei şi „arderii” corpuli de ebonită la folosirea lămpilor cu consum mare.

 

Bineînţeles, toate acestea sînt consideraţii teoretice orientative şi doar practica ne poate da certitudini.

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

Nu am putut fotografia rezistentele, dar oricum nu cred ca ar interesa aceasta. O sa verific insa , grosimea sirmei si rezistenta pe metru.

Astazi am cautat sa gasesc ceva etichete de rezistente si am gasit....o multime. Dar nici una in forma dreptunghiulara.

Asa ca am trecut la modificarea etichetei condensatorilor si am obtinut ce se vede in poza de mai jos.

Va rog sa verificati scrisul (nu am putut pune accentul, dar o sa revin asupra lui).

Daca trebuie sa apara cuvintul "etalonne" pot sa modific. Daca e nevoie sa inlocuiesc cuvintul "carbonique" cu ' etalone" sau sa le pun pe ambele , se poate face. Miine o sa le printez cu tus uscat, dupa care fac antichizare. De obicei fac 10-15 coli de unde pot alege. Antichizarea se face pe ambele fete.

 

 

Am primit telefon de la Dl. Beres , care , foarte amabil, m-a invintat la bobine si la baie in ape termale. Asa ca w-endul acesta sau urmatorul aduc si bobinele.

[harfa]

Am facut repede o poza a nichelinei si am masurat in mare si aproximativ rezistenta. Nu am un micrometru aici unde ma aflu asa ca am masurat "ochiometric" diametrul. Rezistenta e pe metru liniar si este cu mici aproximatii si ea.

 

Sirma cea mai groasa (rindul de sus in poza) este , dupa cum pare, diametrul de pe reostat la cca 14,5-16 ohm/mL si e in stare destul de buna, desi a fost utilizata. E flexibila si nu cedeaza usor. Apreciez o cantitate de 8mL sau mai mult.

Simbata daca am timp, trec prin piata de vechituri de unde am luat aceasta sirma si mai caut variante, dar in principiu, sansele sa gasesc mai buna , sint foarte mici.

 

 

Va urez o seara placuta tuturor.

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

 

Va rog sa verificati scrisul.

Respectele mele domnule Harfă,

 

Ca să vă dau un răspuns competent ar trebui să consult un istoric specializat în evoluţia ortografiei oficiale franceze. (Şi nu cunosc nici unul.) Şi la ei ca şi la noi au fost mai multe valuri (sau mode). Textele scrise exclusiv cu majuscule s-au scris oficial ba cu accente ba fără. În ziua de azi în franceză se scriu fără. Nu ştiu cum era în anii ’20 cînd s-au tipărit etichetele. Pe deasupra au existat (mai ales la francezi) oameni în dezacord cu ortografia oficială care îşi făceau un titlu de glorie în a scrie cum vor ei nu cum e corect. (Spirtul de frondă e o invenţie franceză...)

Mie mi s-a părut (din cauza rotirii şi măririi imaginii definiţia este execrabilă) că am văzut pe etichetă accente (dar poate erau doar pete de culoare) la cuvîntul „étalonné” deşi este scris cu majuscule, drept care am scris cuvîntul „résistance” cu majuscule şi cu accent.

 

Dacă plecăm de la ideea că toate piesele vin de la acelaş furnizor şi că el îşi comanda etichetele la un tipograf eu nu m-aş mai complica cu mari modificări. (Adică n-aş mai scrie „carbonique”.) Aş pune doar „résistance” în loc de „condensateur” aş pune încă un „e” neaccentuat după „étalonné” (adică „étalonnée”) că aşa e la feminin (eu n-am avut timp s-o fac şi pe asta) şi „R =” în loc de „C =” (dar la mijloc nu imediat deasupra rîndurilor de jos) şi gata! Valoarea (4 Ω) bineînţeles vine ştampilată în dreptul lui „R =”

 

Cu respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

O sa fac mai multe variante. Etichetele sint usor de inlocuit. Marcajul pe condensatori are accente. Variantele de scriere pentru rezistenta vor fi Resistance etalonnee si Resistance carbonique cu majuscule si accente cu R la mijloc si jos. Aceste variante ar acoperi cam orice situatie. R-ul la mijloc apare intre doua saibe si poate nu mai ramine loc pentru stampilarea valorii. Aceasta problema am intilnit-o la condensatorii de 100p cu 4 suruburi. Rezistenta are si ea tot 4 suruburi, desi poate ramine foarte bine cu doua. Oricum e o piesa care poate primi usor modificari deoarece corpul principal este un dreptunghi de ebonita. In el se monteaza rezistenta formind un tandem independent de orice alta "amenajare" , fie ca se pune mica sau prespan , orice forma sau doar eticheta care va acoperi "lucratura". Adori sa stiu DACA ARE CINEVA NICHELINA DE 0,47 LA 18-20 OHM/M cu care as putea rebobina reostatul. Daca aveti si ne puteti ajuta, va rog sa ma contactati pe forum sau mp. Multumesc

[harfa]

Am pus o corectura in mesajul de mai sus:

 

"As dori sa stiu DACA ARE CINEVA NICHELINA DE 0,47 LA 18-20 OHM/M cu care as putea rebobina reostatul. Daca aveti si ne puteti ajuta, va rog sa ma contactati pe forum sau mp.

Multumesc"

 

Am finalizat eticheta pentru R. Cred ca o sa ramina varianta "RESISTANCE ETALONEE".

[harfa]

Am marit poza condensatorilor si pare ca unul din ele nu seamana cu ce am eu . Pare sa fie facut din mica. Ce parere aveti?

[harfa]

O sa fac si un condensator din mica si voi incerca sa reproduc eticheta din poza fara chenar dar cu benzi bleau-marin sus si jos. Dupa ce am verificat conexiunile pe schema, am observat ca doi condensatori se leaga pe grilele lampilor , deci pe doua suruburi din soclul lampii (unul chiar pe CV- si asa e montat si la modelul original) si al treilea se pune pe borna de baterie , deci tot pe un surub. Asta inseamna ca va trebui sa confectionez 3 bride plus una pentru rezistenta. Asta o sa ajute la montarea pieselor mentionate. Daca nu plec la Oradea , ma ocup de aceste detalii chiar in acest w-end.

[Vizitator Pitagora]

Bună ziua domnilor,

 

Pare sa fie facut din mica. Ce parere aveti?

Respectele mele domnule Harfă,

 

Posibil este (Orice e posibil) dar mie nu-mi vine să cred.

 

10

Condensatoarele fixe de tip „D”

 

Am întîlnit astfel de condensatoare numai în seturile de construcţii radio pentru copii. (http://www.proradioantic.ro/index.php?x=item&id_p=6870) Niciodată în aparate de radio „serioase”. Suportul (exclusiv) din mică (casant) face ca piesa să fie extrem de fragilă, şi să se spargă la orice şoc mai ales cînd terminalele sînt nişte şuruburi robuste ca în poză:

 

 

Condensatorul cu suport exclusiv de mică din kit-ul Radiomann 1956 arată astfel:

 

Nu are găuri pentru terminale şi deşi mica este relativ groasă, indicaţiile de manipulare din broşura ataşată kit-ului atrag atenţia la fragilitatea piesei. Se recomandă o grijă extremă la montarea lui, şi prinderea se face gingaş cu nişte cleme:

 

Deşi sistemul de prindere cu cleme nu s-a schimbat, în kit-ul din 1960 dielectricul este deja din plastic (probabil stiroflex):

 

Dacă piesa respectivă din aparatul lui Titus Konteschweller din 1923 este totuşi un condensator, eu îmi imaginez că ar trebui să aibe următoarea structură: