Aniversare Titus Konteschweller...

[imreberes]

Jos palaria fata de rabdarea ce o aveti in realizarea acestor piese.Nu stiu cati dintre noi ar fi in stare sa se chinuie ca sa obtina valoarea aceasta "uzuala".

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

Condensatorii replicii

Respectele mele domnule Harfă,

Vă admir pentru priceperea şi mai ales pentru perseverenţa de care daţi dovadă. Nu înţeleg (încă) de ce aţi ales forme atît de complicate pentru şaiba de mică şi armătura de aluminiu (dar sînt convins că aveţi motivele dumneavoastră întemeiate). Condensatoarele pe care le-am desfăcut cu diverse ocazii şi cele pe care le-am fabricat de nevoie aveau toate şaibe şi armături dreptunghiulare.

Nu ştiu dacă vă poate fi de vre-un ajutor în rafinarea tehnologiei fabricării condensatorilor „Titus” dar am să încerc să vă expun pe scurt o metoda folosită de mine la fabricarea condensatorilor cu mică.

 

Condensatori ficşi cu mică de tip „C”

Ca material utilizez foile de mică folosite ca izolatoarele pentru a pune pe radiator tranzistoare de putere cu carcasă TO 220 şi foaie de aluminiu de bucătărie pentru armături.

Tai aluminiul în fîşii cu un milimetru mai înguste decît izolatorul de mică şi îl răsfrîng binişor peste partea găurită a foii de mică. (Izolatorul TO 220 are din fabricaţie o gaură) Asta „prinde” oarecum aluminiul de foaia de mică constituind o pereche dielectric-armătură din care fabric numărul necesar (bineînteles şi cu o rezervă). Perechile se asamblează prin înfigere alternativ pe şuruburile plăcuţei de ebonită:

 

Foaia de aluminiu dublă din dreptul găurii izolatorului de mică se înţeapă cu un ac înainte de înfigere pe şurub ca să nu se sfîşie şi să provoace scurt-circuit între armături.

Se pune apoi plăcuţa P2 şi se strîng piuliţele. Cu această metodă am fabricat condensatori pînă la 5 nF. (grosimea pachetului atingea 4 – 5 mm)

Nu am avut niciodată probleme de contact imperfect (mai degrabă scurt între armături). Bănuiesc după culoarea din poze că foiţa de condensator pe care o folosiţi ar putea să fie lăcuită – acoperită cu o peliculă nu tocmai conductoare. Aţi încercat cu aluminiu de bucătărie?

 

Condensatorii ficşi cu mică de tip „AB”

Recent, dorind să-mi „înnobilez” breadboard-ul cu piese „mai de epocă” am „recoltat” de pe e-bay nişte condensatoare (e drept fabricate artizanal dar cam pe vremea aceea) cu plăcuţe de ebonită şi (speram eu) dielectric mică. Cînd au sosit şi le-am desfăcut am găsit (adunat de la toate patru condensatoarele) doar şase foi de mică şi patru armături. Ghinion!

 

Am să încerc să le desfac cu un ac cum am văzut eu odată la un meşter mai bătrîn, şi armături de aluminiu pot să fabric cîte vreau.

Partea interesantă însă este modul lor de alcătuire, o combinaţie între ceea ce am numit eu condensator tip „A” şi „B”. Se folosesc numai două şuruburi deci fiecare şurub are rol şi de contact şi de presiune. Faţă de tipul „B” are în plus o piuliţă, o şaibă de diametru mare şi faptul că găurile din plăcuţa P2 sînt de diametru (ceva mai mare), astfel ales ca să lase (eventual) să treacă piuliţele.

 

Ştiind că aveţi probleme cu contactul electric al armăturilor m-am gîndit că poate o piuliţă intermediară ca în desenul de mai sus, le va putea rezolva.

Evident, se pot pune nişte şaibe mici sub piuliţele intermediare pentru protecţia armăturilor sau penultima şi ultima armătură se pot face din tablă subţire (alamă de 0,2) şi nu mai e nevoie nici de şaibe.

 

Calibrarea capacimetrului

Un ultim sfat înainte să plec în vacanţă:

Capacimetrul din instrumentul pe care vi l-am trimis măsoară şi capacitatea cordoanelor de măsură şi cea a mediului înconjurător etc. Dacă doriţi o măsurătoare mai precisă, trebuie să aduceţi instrumentul la zero înainte de fiecare măsurătoare. Conectaţi numai un singur cordon la o bornă a obiectului de măsurat şi lăsaţi celălalt cordon în aer în apropierea celeilalte borne. Apoi apăsaţi scurt pe tasta „REL” (RELATIVE) a instrumentului. Afişajul devine zero, şi puteţi măsura valoarea „reală”

 

Din experienţa mea, abaterea nu depăşeşte cîţiva picofarazi (maximum 50) şi pentru capacităţi de ordinul nanofarazilor poate fi cel mai adesea neglijată. (De altfel nici instrumentul în sine nu e un monstru de precizie)

Pe urmă, pe condensatorul care se vede bine din aparatul Dr. Titus 1923 scrie 2 nF ± 8 % deci poate avea orice valoare între 1840 şi 2160 pF.

 

Cu mult respect,

Pitagora schorsch

[Vizitator Pitagora]

Bună ziua domnilor,

Respectele mele domnule Harfă,

Ca să nu mai căutaţi prin tot topicul, descrierea condensatorilor de tip ”A” şi „B” se găseşte aici:

 

http://www.elforum.info/viewtopic.php?f=183&t=151337&start=120#p1390116

 

Construcţia condensatorului de tip „A” din „Toate Tainele Radiofoniei” aici:

 

http://www.elforum.info/viewtopic.php?f=183&t=151337&start=105#p1387211

 

şi părerea mea despre identitatea pieselor din aparat aici:

 

http://www.elforum.info/viewtopic.php?f=183&t=151337&start=105#p1388103

 

cu rezerva că la prima trecere în revistă am „văzut” invers: abia după ce dumneavoastră m-aţi făcut atent asupra unui şurub care-mi scăpase am ajuns la concluzia justă cu privire la identitatea şi alcătuirea condensatorului şi rezistenţei de grilă. (C2 şi R1)

 

Cu mult respect,

Pitagora schorsch

[harfa]

Am rezolvat cam tot ce tine de condensatoare. Mi-am format mina si acum le fac aproape exact si destul de repede.Forma aceea complicata am ales-o pentru ca suruburile sa nu preseze mai mult pe capete, deci interiorul sa fie aceeasi grosime pe toata suprafata. Am gindit ca daca tai placile inainte de surub, spatiul gol o sa faca sa stringa mai mult capetele si placa se curbeaza la mijloc cu toate implicatiile care rezulta din acest fenomen. Mai mult, spatiul liber in zona surubului, ar facilita fisurarea placii de ebonita la stringere. As fi putut sa tai o fanta ingusta sau poate chiar gaura (mai greu) , dar deschiderea V-ului este egala cu extensia lasata de mine pentru contacte. Cind indoi extensia peste firul de cupru, inchide v-ul si egaleaza suprafata. Contactele le-am realizat, deci, prin intoarcerea prelungirilor (extensiilor) lasate de mine la armaturi, dupa ce le-am scurtat la cca 3mm, peste un fir de cupru de 035. Cele doua capete ale firului , le-am introdus prin orificiile surubului si le-am rasucit lejer sub saiba. In final am obtinut cote excelente 1998 si 2000 pf in stare relaxat. Deci cu aerul iesit. Ramine sa scot eticheta cind am timp si sa o invechesc. In curind voi trece la constructia condensatorului de 100pf, care e mult mai usoara. La aceasta valoare nu poate avea mai mult de doua placute mici. Am retinut si aducerea la 0 a instrumentului. Totusi, indica mai mult decit celalalt instrument.

[Vizitator Pitagora]

Bună seara domnilor,

 

Sugestie pentru bobinele „mici”

 

În urma experienţlor făcute pe breadboard, se întrevede un mod foarte simplu de execuţie pentru bobina de reacţie a replicii (cea din uşiţa subţire): Se scoate sîrma veche şi se bobinează forma de preşpan pînă la refuz, (mai mult de 80 de spire), cu sîrmă Φ 0,36/0,45 mm de la domnul Béres, lăsînd capete lungi de 15 -20 cm. (Capetele înfăşurării, pornind dintr-un punct al uşiţei mici, trebuie să poată face o mică buclă înainte de a trece printr-o gaură practicată în peretele lateral, ajungînd în final, la regleta destinată lor, din interiorul cutiei. Regulile de montaj ale aparatelor din acea epocă nu admiteau, pe bună dreptate, înnădituri mai ales pe conductoarele ce transportă radiofrecvenţă.)

 

Cu un inductanţmetru (dacă se poate mai precis decît al meu) se măsoară inductanţa, se mai scoate o spiră, iar se măsoară pînă cînd se ajunge rezonabil de aproape de valoarea prescrisă (300 µH).

 

Dacă nu mă înşel, pe ambele bobine „fund de coş” trimise pentru echiparea replicii există înfăşurări în jurul valorii de 160 µH.

 

Bobina de grilă a replicii poate fi obţinută simplu, prin reducerea inductanţei înfăşurării existente la 90 µH, (în lipsa unei formule de calcul mai precise), tot după acelaş procedeu, (măsurat scos o spiră măsurat etc,) avînd grijă şi aici de a lăsa suficientă sîrmă la capete (tot vre-o 15 -20 cm) pentru conectarea la regletă.

 

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

[harfa]

VA UREZ TUTUROR SARBATORI FERICITE!

[Vizitator victrola]

Felicitari, foarte frumos cadoul de Sarbatori.Craciun Fericit tuturor!

[mila]

Fantastica realizare.Acum sa vedem un video cu functionarea.FelicitariCraciun Fericit!

[flomar60]

Domnule HARFA , dumneata ar trebui sa primesti premiul mondial al rabdarii !! Realizarea este de exceptie ,si , daca as fi custodele muzeului antichitatilor, pentru achizitia acestei opere de arta , as oferi 100000 euro ...Sarbatori fericite!

[nicolae57]

Felicitari si din partea mea!

O realizare muncita si reusita

Sarbatori fericite!

[Grigorescu Mihnea]

Domnule Harfa, jos palaria ! Felicitarile mele si numai bine !

[harfa]

Un salut calduros si multumiri pentru aprecieri.Doresc sa atrag atentia ca nu e realizarea mea personala ci rezultatul unei colaborari intre mai multi membri de pe acest forum:DL. marlowe care a furnizat schemele 3d pentru constructia cutiei si subansamblelor, scheme fara de care mi-ar fi fost destul de greu.Dl. kripton care a furnizat materialul rar pentru realizarea condensatorilor (mica de suprafata mare -100cmp si folie metalica).Dl. imreberes care a confectionat bobinele din sirma izolata textil, rara, greu de gasit .Dl. tubeman care ne-a furnizat soclurile extrem de rare pentru lampi ce urmeaza a fi utilizate in curind.Dl Visky "vinovat" de initierea proiectului , precum si realizarea unor subansamble metalice foarte importante.SI DESIGUR Dl Pitagora , care s-a ocupat de realizarea si testarea partii electronice ,si de punerea in functiune si demonstratia de functionare pe acest forum. Dl Pitagora a furnizat si piesele cele mai rare si greu de gasit (bobine fund de cos originale, unele piesei metalice, CV, reostate, ebonita.Eu mi-am asumat sarcina sa dau forma acestei colaborari . Si forma rezultata se vede deja in pozele de mai sus. Dar mai este cite ceva de lucru.Radioul inca nu este gata. Carcasele urmeaza sa primeasca incuietorile si butoanele de actionare a peretilor rabatabili, bobinele si placutele pentru conexiuni. Sintem inca in cautarea unei solutii pentru gravare. La final, cutia va fi antichizata si nu o sa mai arate deloc asa (noua). Argintul care acopera partile metalice , va fi estompat si el prin antichizare neinvaziva (depunere de "murdarie" si lacuire doar pe exterior).Placile de ebonita au fost reparate si lustruite mecanic fara aplicatii de finisaje chimice. Nu exista practic nici o reparatie vizibila pe placi. E posibil ca unele modificari sa intervina cind primesc bobinele. Participarea mea se incheie cu asamblarea aparatului. Mai departe va fi preluat de specialistii in electronica.

[Vizitator]

Va salut,Foarte frumoasa realizarea practica, va felicit.In calitate de coparticipant vin si eu cu niste sugestii:1. Butonul reostatului (in special) sper ca nu ramane acela. Asa dupa cum am mai spus, modelul 3d se poate face pe rapid prototyping, daca se gaseste vreun sponsor cu masina de r.p. sa dea un semn pt a-i expedia fisierele.2. sub usite cred ca se pot pune niste pastile de pasla pt a preveni frecarea si lasarea balamalelor. (daca bine vad pare ca usita mare a frecat putin lacul)cele bune,M

[harfa]

Butoanele din poza nu ramin. Le-am pus pentru ca nu voiam sa vedeti doar axele CV si reostat in poza. si voiam sa aveti o imagine asa cum ar arata cu butoane. Dl Visky se intereseaza de butoanele corecte , am inteles. Si de asemenea de partile gravate. E in cautarea unui pantograf sau alta posibilitate de gravare si cred si a confectionerului pentru butoane.. Usitele sint facute sa frece putin sub balamale cu scopul de a ramine in pozitia reglata manual pentru receptia postului. Dupa antichizare, primesc un strat de ceara care faciliteaza alunecarea. Dar , definitiv, ideea cu pisla e excelenta. O sa ajustez balamaua si fac usita sa frece in partea de sus cu pisla lipita sub placa de ebonita. Trebuie sa frece ca sa nu se miste singura dupa reglarea postului.

[feri.visky]

Nu stiu daca felicitarile mele mai au loc... sper sa le putem inghesui tot aici...

 

Din pacate nu am nici sursa de pantograf si nici sursa de butoane nu apare inca...dar... incerc...

 

In alta ordine de idei am primit o invitatie/propunere de a participa la un simpozion international de istoria tehnicii si ne-am gandit ca merita sa prezentam abordarea, evolutia si realizarea replicii Konteschweller...

 

Sper sa putem fi cu totii prezenti la Brasov, in luna iulie 2014, ma refer la pitagora, harfa, marlowe, daescu si subsemnatul... Sper sa putem face o figura frumoasa acolo... cu modelul functional realizat, cu descrierea in revista nr.11 Pro Radio Antic si de ce nu si cu alte interventii...

 

Accesul la informatii si program se gaseste aici: http://www.icohtec.org/brasov2014/cfp/