Vizitator Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 Am făcut un generator de tonuri audio cu frecvenţa programabilă. Vreau să scoată notele Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do, unde La = 440 Hz. Am găsit formula de calcul pentru frecvenţa fiecărei note şi am generat tonurile corespunzătoare, dar frecvenţele generate au mici abateri de la valoarea calculată. Care este erorea considerată admisibilă şi cum (sau în ce unitate) se măsoară? Ce e mai important? Frecvenţa absolută, stabilitatea ei, raportul între note, etc.? Orice alte lămuriri sau trimiteri sunt binevenite. În materie de muzică sunt afon, şi la propriu, şi la figurat, probabil că din cauza asta nu am reuşit să găsesc răspunsurile cu Google. Tot ce vreau este să nu sune rău la ureche, pentru că e vorba de o simplă bâzâitoare care scoate semnal dreptunghiular, nimic sofisticat. Link spre comentariu
miron1947 Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 Sigur este mai comoda acordarea cu un astfel de generator, dar un intrumentist cu ureche muzicala, poate acorda intrumentul cu un diapazon, sau cel mai frecvent in orchestre, de la instrumentul care nu poate fi acordat de instrumentist(pian, orga electronica), deci dupa parerea mea, montajul este cam inutil in practica.P.S.Am cantat in formatie la chitara si pentru acordaj, toti instrumentistii luau ca referinta La central, al pianului sau al orgii electronice. Link spre comentariu
Vizitator Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 Generatorul nu este pentru acordarea instrumentelor. Este doar un exerciţiu de programare. Am o placă cu un FPGA, un buzzer şi câteva butoane, iar acum mă jucam cu placa folosind limbajul VHDL. Pentru început, am implementat un numărător care divizează frecvenţa de ceas a plăcii (50 MHz) până o aduce în domeniul audio. Pentru că o simplă piuială era cam monotonă şi enervantă, am complicat puţin programul, încât să citească starea butoanelor şi, în funcţie de butonul apăsat, să bage în divizorul de frecvenţă o altă constantă de divizare. În felul ăsta, pentru fiecare buton apăsat, se obţine alt sunet. În concluzie, fiecare buton scoate câte o frecvenţă, oricare vreau. Ca să sune mai frumos, am ales pentru fiecare buton câte o notă muzicală. Aşa a apărut jucăria de care povesteam şi, de amuzament, am cântat la ea "Melc, melc, codobelc" şi o parte din "Magdalena" . Vă rog să nu mă judecaţi prea aspru după repertoriu, pentru că a fost impus , adică asta e tot ce ştiu . Să revenim. Tot modificând programul scris în VHDL, cu scopul de a simplifica schema bâzâitoarei (VHDL este un limbaj care descrie scheme electronice), am vrut să fac un divizor mai simplu, la care constantele de divizare să fie pe mai puţini biţi. Dar, cu cât scade numărul de biţi ai divizorului, cu atât scade şi precizia cu care se generează nota respectivă. Aşa că m-am văzut pus în faţa următoarei probleme de optimizare: cât de mult pot simplifica schema, astfel încât notele generate (cu o oarecare eroare de frecvenţă) să nu fie deranjante la ureche? Sau, altfel spus, care este eroarea maximă de frecvenţă, astfel încât o melodie să nu fie supărătoare la ureche? Desigur, aş putea să încerc cu diferite erori şi să văd cum sună, dar nu am ureche muzicală şi mi-ar lua prea mult timp. Pentru că scopul acestui exerciţiu de programare nu era de a obţine un aparat muzical, am hotărât să nu mai pierd timpul şi să întreb. Am impresia că nu există un standard clar, în care să se definească eroarea maximă admisă. Altfel pusă întrebarea, când se consideră un instrument ca fiind dezacordat? Link spre comentariu
miron1947 Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 Sensibilitatea muzicala a urechii umane, este de o nona, adica, 1/9 dintr-un ton.Valoarea exacta a sunetului de referinta nu este definitoriu pentru auditie, dar raportul frecventelor din piesa muzicala, da.Pana la adoptarea ca etalon universal frecventa de 440Hz pentru La, au existat diapazoane de frecvente diferite pentru La. Link spre comentariu
Vizitator Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 Exact asta vroiam să aflu, mulţumesc foarte mult. Aş mai avea nevoie de câteva clarificări, ca să fiu sigur că nu încurc noţiunile. Să luăm o claviatură de pian care are desenate clapele, notele şi frecvenţele: http://www.podcomplex.com/blog/keyboard ... frequency/ 1. Toate intervalele sunt reprezentate pe o scară logaritmică. 2. Nota "La" corespunde literei "A". 3. "La"-ul din mijlocul claviaturii corespunde lui "A4" şi are 440 Hz 4. O octavă înseamnă dublarea frecvenţei, de exemplu A4 = 440 Hz, A5 = 880 Hz. 5. O octavă este împărţită în 12 tonuri echidistante pe o axă logaritmică a frecvenţei. 6. Fiecare ton corespunde unei clape de pian, albă sau neagră. 7. Notele Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, reprezintă clapele albe dintr-o octavă. 8. Dacă împărţim un ton în 9 părţi echidistante pe o axă logaritmică a frecvenţei , obţinem o nonă. De exemplu distanţa dintre "Mi" şi "Fa", adică dintre "E" şi "F", este de 9 none. Cu alte cuvinte, o octavă are 12*9 = 108 none, sau 12*10 = 120 none? Întreb asta pentru că am impresia că nona ar putea fi echivalentul a 10 centime. 9 mi se pare o cifră ciudată, mă întreb dacă nu cumva e vorba de celebra poveste cu 10 camere (în cazul nostru a câte 10 centime fiecare) despărţite de 9 pereţi. În Wikipedia am găsit că o octavă are 1200 cents: http://en.wikipedia.org/wiki/Interval_(music). Nu cumva nona este peretele despărţitor pentru o împărţire în 10 părţi a distanţei dintre două tonuri? Repet, nu cunosc termenii, deci s-ar putea să-i folosesc greşit în exprimările de mai sus. Dacă cele 8 puncte sunt corecte, se poate calcula frecvenţa pentru orice. Mai rămâne o singură întrebare. Fiecare ton are eroarea lui. În cazul cel mai nefericit, două tonuri alăturate pot avea eroarea maximă, dar unul cu plus, altul cu minus. Dacă sensibilitatea urechii este de o nonă, asta ce înseamnă? Am voie să deviez de la frecvenţa oricărui ton cu +/- 0.5 none sau cu +/- 1 nonă? Link spre comentariu
miron1947 Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 La instrumentele cu coarde fara tastiera(acele bare transversale prezente pe gatul chitarei, banjou..etc.) ca vioara, viola,violoncelul si contrabasul, obtinerea inaltimii nu este fixa in urcare si in coborare, tine de interpret iar urechea sezizeaza mai usor diferenta de inaltime a sunetului in urcare decat in coborare, in concluzie perceptia intervalului de un semiton, este diferita in functie de sensul variatiei inaltimii sunetului. Link spre comentariu
Vizitator Postat Iulie 18, 2012 Partajează Postat Iulie 18, 2012 Interesant, nu bănuiam că are importanţă direcţia de creştere/descreştere. Teoretic, ar trebui să nu conteze, nu? Probabil că şi asta face parte tot din clasa iluziilor auditive, precum Shepard Tone, unde frecvenţa pare să crească (sau să descrească) la infinit: http://www.youtube.com/watch_popup?v=MS ... =1#t=1m00s Link spre comentariu
carageae Postat Octombrie 13, 2012 Partajează Postat Octombrie 13, 2012 Domnilor...nu e chiar asa de simplu...sa o luam pe rand...cu scuzele de rigoare ca timpul nu ma lasa sa dau prea multe detalii...cine nu intelege ceva sau vrea sa stie mai mult il rog sa ma contacteze in privat si in limita timpului de care dispun o sa incerc sa-l lamuresc... Nona este un interval muzical, format dintr-o octava plus o secunda...de exemplu do1-re2. Coma este acea 1/9 parte dintr-un ton. Impartirea semitonurilor egala sau inegala este relativa la sistemul temperat/netemperat. Marele J.S. Bach a pus bazele sistemului temperat egal actual. http://en.wikipedia.org/wiki/Equal_temperament Mai multe linkuri pe aceasta tema: http://en.wikipedia.org/wiki/Musical_temperament In ce priveste inaltimea sunetelor si calcularea acestora, termenul de cautat cu google este "musical pitch"...asta ne duce de exemplu la: http://en.wikipedia.org/wiki/Pitch_%28music%29 sau, ca sa nu ne incurcam in prea multe calcule: http://www.music.vt.edu/musicdictionary ... pitch.html sistemul midi lucreaza dupa aceste frecvente si e suficient de precis pentru creatia muzicala actuala. Frecventa la=440 Hz are explicatii foarte subtile - relative la rezonanta naturala a sunetelor si perceptia umana...actualmente se foloseste frecventa 442 Hz - cam toate filarmonicile care se respecta si cam toate inregistrarile profesionale folosesc acest etalon...in baroc de exemplu, pe vremea lui Bach si Haendel la-ul era undeva pe la 428 Hz. Nu am nici eu o explicatie 100% documentata pentru acest fenomen... Frecventa in Hz e cea mai nepotrivita masura pentru sunetul muzical...de exemplu mult mai usor putem percepe rapoartele dintre sunete cu ajutorul unei coarde sau a unui tub acustic, la o coarda de exemplu, pastrand tensiunea si reducand sau dubland lungimea obtinem octava, dar si la 1/3 din lungimea ei avem o cvinta...la 1/4 a doua octava...s.a.m.d. Daca tot am adus in discutie frecventele si sunetele muzicale, presupunand ca cei care citesc ce am scris inteleg si percep ce este aceea o octava...va dati seama ca in sistemele audio de la 12.000 la 24.000 Hz este DOAR o octava? Nu spun acum ca un sistem care e limitat la 12.000Hz e suficient...pentru ca sunetele contin si armonici pentru a fi definite...dar asta e deja alta discutie. Intrebarea mea este CAT din informatia muzicala se pierde folosind aceasta limitare? Un procent matematic nu ar folosi prea mult...as prefera un procent artistic...poate asa ne vom da seama de ce eram suficient de fericiti si cu un radio AM in copilarie, important era ca muzica sa fie buna...azi peste 90% din PC-uri pot reda muzica incredibil de bine...dar ce s-a intamplat cu muzica? Link spre comentariu
Vizitator Postat Octombrie 23, 2012 Partajează Postat Octombrie 23, 2012 Offtopic un pic: carageae, poate e o chestie subiectivă, dar pe vremea cînd ascultam noi muzică bună la AM, tot lanțul era analogic. Asta înseamnă că pe lîngă zgomote, mai rămîneau și suficiente frecvențe înalte astfel încît spectrul să fie frumos terminat. La digitizare se întîmplă o mulțime de lucruri rele cu sunetul... Nyquist a fost un mare bou pentru că el se referă doar la frecvențe fundamentale. Dar ce diferență în armonici este între un semnal sinusoidal (dacă-i perfect, n-are armonici) și unul dreptunghiular (plin de armonici extrem de supărătoare sau, după gust, pline de caracter)? Semnalul eșantionat are un număr mare de armonici supărătoare dacă este folosit standardul CD, de aceea o mare parte din efort în conceperea sistemelor CD constă în medierea, „rotunjirea” semnalelor în frecvențele înalte pentru eliminarea acelor supărătoare artefacte armonice. Aici stă diferența, după părerea mea: deși un sistem analogic e mai limitat ca frecvențe, aparent, decît unul digital, digitizarea în sine introduce informații suplimentare în totală lipsă de corelație cu intenția artistică inițială. Părerea mea. Link spre comentariu
em2006 Postat Octombrie 23, 2012 Partajează Postat Octombrie 23, 2012 RoGeorge, 50MHz e mult mai mult decat trebe, chiar cu un ordin de marime mai jos e suficient dpv a preciziei, adica 5MHz. Instrumentele uzuale cu clape, care lucreaza in gama egal temperata cu 12 tonuri (de dupa Bach), utilizeaza practic nu mai mult de 2MHz pt oscilatorul pilot, de unde se vor obtine tonurile si armonicele necesare. Sigur, poti urca cu precizia cat doresti, insa, la extrem, intervine ceea ce tehnic se cheama "banda critica de frecvente", termen adoptat de standarde. Mai in detaliu: Aparatul auditiv uman e impresionat de o infinitate de sunete, dar n-are senzatii diferite de inaltime decat de la cele suficient de indepartate unele de altele. In fiecare punct al domeniului audibil exista o banda de frecvente in interiorul careia sunetele care difera numai prin frecventa sunt percepute in mod identic de aparatul auditiv (vorbim de indivizi otologic normali). Latimea maxima a acestei portiuni se numeste BANDA CRITICA DE FRECVENTE. Practic: In campul 500-3000Hz, variatia critica a frecventei e de 3 la mie, adica, 2 sunete sunt percepute ca avand inaltime diferita numai daca intre ele exista o diferenta de frecventa de 3 la mie. Daca luam exemplu 1000Hz, primul sunet mai inalt pe care urechea il distinge trebe sa aiba 1003 Hz, iar primul mai jos, de 997 Hz. Pragul diferential creste si de la 3000 Hz in sus, ajungand la circa 7 la mie in octava extrema. Inafara campului mentionat, variatia critica de frecv (asa-numitul "prag diferential de inaltime") creste, ajungand la 12 la mie la extremitatea grava a scarii muzicale. Luand ca baza sunetul de 50Hz, primul sunet perceput ca fiind mai inalt e de 50.6 Hz; iar mai jos este 49.4 Hz. Pragul diferential creste si de la 3000 Hz in sus, ajungand la circa 7 la mie in octava extrema. Link spre comentariu
Vizitator Postat Octombrie 23, 2012 Partajează Postat Octombrie 23, 2012 Foarte utile informaţiile, mulţumesc!Exerciţiul pentru care aveam nevoie de ele, se găseşte aici:viewtopic.php?f=14&t=119948Spre versiunile finale am folosit un prescaller cu 64 pentru frecvenţa de 50 MHz, dar apar alte neajunsuri. Cred că, printre altele, semnalele generate sunt prea "sincrone". Când se apasă mai multe note simultan, sună urât.Am citit că la sintetizatoarele adevărate, polifonice, se suprapun în mod intenţionat variaţii de frecvenţă (ca un tremolo - sper să nu folosesc aiurea termenul "tremolo"), ca să sune bine la ureche.În ultima vreme am lăsat proiectul de izbelişte, dar vreau să-l continui. Link spre comentariu
maxim_sedilec Postat Octombrie 23, 2012 Partajează Postat Octombrie 23, 2012 Amimtiri din copilariesensibilitatea urechii umane nu este liniara o gama sau octava are 12 tonuri frecventa notei urmatoare = frecventa notei anterioare X 2 la puterea 1/12.daca LA are 440 Hz pe "OCTAVA MARE" si 220 Hz pe "CONTRAOCTAVA" sau 110 Hz pe "SUB CONTRAOCTAVA" urechea umana "medie" diferentiaza 12 tonuri intre 110 Hz si 220 Hz dar in gama inalta doar 12 tonuri intre 7040 Hz si 14080 Hz. nu cred sa existe instrument muzical care sa genereze oscilatii sinusoidale pure fara armonici in mod normal exista o dominanta si o suma de armonici care fac diferenta "nota" generata de un instrument muzical este caracterizata de o curba ADSR si multitudinea de armonici Link spre comentariu
em2006 Postat Octombrie 24, 2012 Partajează Postat Octombrie 24, 2012 ...urechea umana "medie" diferentiaza 12 tonuri intre 110 Hz si 220 Hz...Hai sa fim seriosi, astea deja pot fi considerate cazuri patologice, ceea ce am scris in postul anterior este valabil pentru indivizi normali dpv audiologic, si s-a stabilit efectiv pe baza de teste, nu sunt povesti. Poate o sa te mire, dar aparatul auditiv normal deosebeste fara dificultate circa 1450 de sunete in domeniul audibil.Cele 12 tonuri la care te referi se refera la sistemul egal temperat ale carui baze au fost puse de catre J.S. Bach si este utilizat si in zilele noastre, si cu acestea opereaza instrumentele CU SUNET FIX, or nu inseamna ca urechea normala nu percepe intervale mult mai fine. Practic, acestea se pot reproduce, de exemplu, de catre instrumentele la care trecerea de la o nota la alta se face prin "glissando". Sau, pur si simplu cu vocea, intonand singur, incearca si ai sa vezi cu cata usurinta poti intona si discerne, de exemplu sferturi de ton, desigur, daca ai urechea cat de cat formata. Link spre comentariu
maxim_sedilec Postat Octombrie 25, 2012 Partajează Postat Octombrie 25, 2012 dar nu intre doua LA-uri Link spre comentariu
puriu Postat Octombrie 25, 2012 Partajează Postat Octombrie 25, 2012 Ceea ce se distinge usor este diferenta relativa de inaltime intre sunete cu inaltime apropiata. Sfertul de ton inseamna sunete perfect distincte. Si Enescu l-a folosit in "Oedip". Intervalul de patru tonuri si un sfert nu se prea distinge de cel de patru tonuri. Atunci cand sunetele se obtin prin divizarea imprecisa a unei frecvente tocmai sunetele vecine sunt afectate de erori. Cred ca o eroare de 1% a frecventei, pentru un sintetizor fara pretentii, e tolerabila. Link spre comentariu
Postări Recomandate
Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu
Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.
Creează un cont
Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!
Înregistrează un nou contAutentificare
Ai deja un cont? Autentifică-te aici.
Autentifică-te acum