Star Trek - Enterprise - Ce parere aveti de el?

[Vizitator]

Recent, bîntuind pe net, am dat peste un site în care apar recenzii făcute celor mai proaste filme, seriale, episoade... și ce mi-a stîrnit curiozitatea a fost faptul că la Star Trek - The Next Generation (TNG) îmi aminteam cum în sezonul 1 sau 2 a fost un episod care părea a fi fost făcut după un scenariu parcă inspirat de scenariile filmelor cu uteciști din România socialistă din anii '80. Nu știu dacă l-am găsit, printre cele recenzate, dar am citit cîteva recenzii despre episoade deosebit de proaste din TNG, DS9 (Deep Space 9), Voyager și n-am avut nimic de reproșat celor spuse.

 

Însă... am ajuns la Enterprise. Mai întîi, vreau să menționez că am văzut tot ce se cheamă material filmat cu actori reali și care face parte din canonul oficial Star Trek. Adică: serialele, în ordine: TOS (The Original Series, filmate în anii 60), TNG, DS9, Voyager, Enterprise, și filmele, de la primul pînă la reboot-ul cel mai recent. Dacă aș face o clasificare scurtă, personală, aș zice așa despre fiecare:

 

1. TOS are meritul de a fi primul, și cam atît. Are o mulțime de defecte, trebuie să ignori o mulțime de licențe îngăduite de serial, iar jocul actoricesc, mult prea teatral, îi dă un aer de învechit cu care cu greu te poți obișnui cînd îl urmărești. Dar, de îndată ce te obișnuiești cu ciudățenia serialului, poți găsi geme rare întrețesute cu rahaturi mirositoare de-a lungul celor 3 sezoane cît a rezistat să fie produs.

 

2. TNG e o struțocămilă. A început cu cam aceleași ambiții ca TOS, și-a găsit personalitatea și ritmul abia după primele 2 sezoane și a avut cel mai mare număr de episoade complet ignorabile. Uneori gustul amar pe care ți-l lăsa după finalul episodului era aproape suficient cît să te îndepărteze de tot de serial, singurul impuls de a-l urmări în continuare fiind posibilitatea unei rare bijuterii de episod, cu apariție atît de aleatoare încît, pentru a nu-l scăpa, te simțeai dator să-l urmărești. Plus, factori care te alungau erau și jocul actoricesc prea plin de sine, lipsa de plauzibilitate a pseudo-științei, nevoia de a reveni mereu la status quo astfel încît reluările serialului puteau la fel de bine fi difuzate fără a respecta ordinea inițială de difuzare căci personajele erau aproape împietrite și, dacă tot am pomenit de personaje, unele dintre ele nu erau nimic mai mult decît decoruri vorbitoare, bidimensionale și cu o personalitate schimbătoare funcție de necesitățile scenaristice de moment.

 

3. DS9 a fost mult prea orientat spre conflictul etnic, politică, furtuni în pahare de apă, evoluții microscopice ale personajelor, prea puțin din ceea ce provocase inteligența privitorilor la TOS și TNG: explorare, descoperiri de noi situații și așa mai departe. Cînd în sfîrșit, în sezoanele din urmă, factorul acțiune începe să apară, lanțul nesfîrșit de politizări și ”planuri peste planuri” mi-a eliminat și ultimile urme de răbdare și plăcerea (mică, cît ar fi fost ea) de a urmări serialul s-a transformat oarecum în corvoadă.

 

4. Voyager a pornit de la o premiză promițătoare: ce se întîmplă cu o navă izolată complet de restul Federației, cu jumătate de echipaj avînd loialități dubioase, forțată să supraviețuiască într-o zonă complet necunoscută, plină de civilizații complet diferite? Dar după ce a început cu auto-introspecția, cu scoaterea din pălărie a unor scurtături care să forțeze ideea că moralitatea Federației este în continuare valabilă chiar și cînd lucrurile stau a dracului de rău, serialul a devenit destul de plictisitor.

 

5. În sfîrșit, Enterprise. Un ”prequel”, se ocupă cu ce s-ar fi întîmplat între ”acum” și TOS. Mai exact, cu vreo 70 de ani după momentul stabilit în canon-ul universului Star Trek în care Pămîntul ar fi făcut primul contact cu o civilizație extraterestră. Ambianța familiară lumii ST lipsește: Pămîntul încă mai are de-a face cu o economie bazată pe capital (și nu ajunge la stadiul de comunism ideal reprezentat de ST:TNG - nu există bani, toți muncesc ce le place, dacă doresc...), explorarea spațială încă se face în lipsa unor reguli stricte de neintervenție, statutul de ”începători” al pămîntenilor este încă omniprezent, iar entuziasmul pare a fi foarte autentic. Mediul ăsta promite mult și serialul Enterprise se achită, după părerea mea, excelent de promisiuni, cu cîteva mențiuni speciale:

- lipsește cu desăvîrșire teatralismul precedentelor seriale. Realismul e cuvîntul de ordine, și naturalețea e al doilea, egal în importanță cu primul.

- oamenii sînt buni profesional, dar neexperimentați. Greșelile pe care le fac par sincere.

- căpitanul navei Enterprise e om, nu mașină. Profesionist cînd e nevoie, dar are pasiuni, are emoții, are toane, e tridimensional.

- fiecare episod ”e conștient” de existența celor dinainte. Vizionarea serialului într-o ordine aleatorie nu prea e posibilă pentru că se fac constant referiri la evenimentele din episoadele precedente.

- personajele evoluează. Ceea ce a început prin a fi un echipaj neexperimentat, entuziast dar și timorat crește în a trece peste emoția începutului, entuziasmul devine mai puțin exuberant iar încrederea în sine sporește pe măsură ce serialul se desfășoară.

 

Așa văd eu lucrurile. Acum, cum spuneam și la început, site-ul respectiv de recenzii (www.agonybooth.com) are o părere unanim proastă despre Enterprise. Mă întreb de ce...

 

Cum vedeți serialul comparativ cu altele din franciză și ca valoare intrinsecă? Dacă vreți să comentați, vă rog argumentați opiniile. Poate ajungem la o polemică (civilizată, desigur) despre serial... eu unul cred că e suficient de bun pentru a vorbi despre el.

 

Aștept fanii SF să sară pe topic...

[zal]

Am toată colecţia, vreo 60 dvd-uri, dar nu am răbdare să mă uit la aşa ceva. Nu pricep de ce au tot insistat să-l continue, ca pe ''Tînăr şi nesuferit''.

[dragon82]

Cele mai bune,parerea mea,ca scenariu si actori(nu ca idei promovate)sunt The Next Generation si D.S. 9.Restul sunt o apa si un pamant;tind sa arate a seriale de mana a 2-a;scenarii proaste,actori prosti ce joaca prost.

[Vizitator]

Nu le stiu dupa nume dar episoadele cu Picard, cred ca Deep Space si/sau Next Generation, au fost cele mai interesante. Ma refer la idei si la realizare. Imi placeau si unele cu Kirk dar parca erau prea teatrale si bombastice pentru gustul meu.

http://www.seanpaune.com/2009/05/08/who ... k-captain/

Restul, penibile!

[Vizitator]

Am judecat şi eu în felul ăsta un serial şi mi-am exprimat părerea pe IMDB şi-am fost corectat de mi-a ieşit pe nas explicaţia. Ideea e că am judecat serialul respectiv după doar un singur episod extraordinar de prost. S-a dovedit a fi fost o excepţie recunoscută de cam toată lumea, şi de fapt serialul merita să fie urmărit...Enterprise - pentru cei care au văzut fiecare episod de Star Trek filmat vreodată, cum am făcut-o eu - pare a fi unul din cele mai realiste serii din franciza Star Trek.TOS era pompos şi nu prea ştia încotro să se îndrepte (era un western în spaţiu cosmic, practic).TNG a pornit cu pompozitatea şi-a continuat cu un teatralism care de multe ori părea nelalocul lui, şi multe idei din TNG se băteau cap în cap (într-un episod Federaţia se amesteca cu mare bucurie în treburile interne a unei civilizaţii, pentru ca în alt episod motivul principal al subiectului să fie că nuuu, Federaţia NICIODATĂ nu se amestecă în treburile interne ale altora...).Deep Space 9 mi s-a părut o deviere a conceptului Star Trek spre a introduce în conştiinţa sefiştilor (care se presupuneau că formează o categorie de public care nu acceptă prea uşor propaganda sionistă americană clasică, de prin filmele, serialele, sitcom-urile uzuale) faptul că să ai o cultură exclusivistă cu nişte particularităţi ciudate şi standarde duble este vrednic de a fi protejat şi menajat de restul lumii (Sisko se dă peste cap să protejeze bajoranii, care-s cu nimic mai presus decît tot ce reprezintă sionismul mondial în momentul de faţă)...Voyager avea o premiză interesantă care promitea multe (izolarea de Federaţie şi faptul că aveau de supravieţuit presupunea o relaxare a moralităţii uneori contraproductive specifice Federaţiei în TNG, dar... nu s-a întîmplat asta) însă a fost dezlînat şi fără o direcţie prea convingătoare.Enterprise mi s-a părut cel mai solid înfipt în ceea ce un realist ar putea prevedea că ar arăta societatea umană în vreo sută de ani în viitor. Iar ca joc actoricesc... în locul unui Scotty care părea a fi un personaj caricatural ironizînd ideea că irlandezii sînt buni mecanici, în locul unui LaForge care părea a fi un geniu lipsit de orice urmă de personalitate (personaj de mucava, cu nimic mai presus decît uşa care face uşşş cînd se deschide sau calculatorul de bord care răspunde cu vocea impersonală feminină cu care ne-am obişnuit), în locul unui O'Brien cu probleme false familiale (nevastă atît de conformistă şabloanelor de femeie tipică încît e greţos - la naiba, nu există nicăieri un astfel de personaj!) avem un yankeu care-i foarte amuzant, foarte prietenos, da' cînd e vorba de treabă, e dur. Şi cînd are un necaz personal, merge pînă-n pînzele albe ca să se răzbune. Iar necazul îl afectează ireversibil, proporţia de voie bună/isteţime/seriozitate se schimbă complet, fără a deveni totuşi un alt personaj.Sau căpitanul... e uman, face greşeli, are pasiuni care uneori îi încurcă acţiunile, mîndria nu şi-o controlează în permanenţă şi nu e întotdeauna moral sută la sută... e personaj real, e cel de alături de noi. E om. Nu ideal.Din punctul ăsta de vedere, singurul Star Trek care îl ajunge pe Enterprise ca complexitate a personajelor ar fi TOS. Şi aici vedem personajul uman cu defecte. În rest, celelalte personaje nu sînt nimic mai mult decît siluete de mucava. Picard e tot timpul căpitanul rece, binevoitor dar necruţător şi pasiunea sa stă în banca lui, nu face nici o greşeală niciodată şi e standardul suprem de moralitate. Nimeni din universul ST cu excepţia Enterprise sau într-o măsură mai mică TOS nu are gînduri ascunse, nu are interese mai puţin luminoase, pasiuni de care să le fie măcar jenă, ieşiri nervoasă incontrolabile...De aia zic că e realist. Nu pentru că mi s-ar părea realist un sistem de transport instantaneu la distanţă a materiei (teleportorul - pentru că e imposibil fizic vorbind - nu-mi veniţi cu teleportarea unei STĂRI cuantice a unor particule elementare că nu-i nici pe departe tot aia), sau un motor superluminic, sau măcar tipurile de manevre pe care le afişează în permanenţă ST. Ăstea-s vise ale imaginaţiei, la fel ca visul pe care oricine poate l-a avut vreodată că zbura fără ajutorul vreunui instrument de zbor... Dar realismul constă în modul în care personajelor li s-a dat viaţă, şi asta mi se pare foarte atrăgător la serialul ăsta.Plus, faptul că se evită status quo-ul. De cele mai multe ori. În sensul că personajele îşi amintesc ce s-a întîmplat în episoadele anterioare, se referă la ele şi învaţă din experienţa lor. Cutare face o greşeală la un moment dat? Poate fi convins că vreme de cîteva episoade, va fi oprit explicit să participe la situaţii unde ar putea face iar aceeaşi greşeală şi asta va fi bine subliniat. Se întîmplă ceva care zguduie psihic un anumit personaj? Atunci personalitatea lui va arăta semne ale acelui eveniment multă vreme de-acum înainte.Exemple:Trip nu mai e acelaşi după finalul sezonului 2, cînd sora lui la care ţinea enorm moare inutil într-un atac absurd al civilizaţiei Xindi.T'Pol este iniţial vulcanianul tipic, arogant şi superior, pentru ca rapid să constate că are de ce să fie legată de pămînteni, apoi este ”violată” psihic şi infectată de renegaţi vulcanieni cu care se întîlnesc la un moment dat şi de atunci nu mai e aceeaşi; continuînd tot cu ea, fragilitatea care o manifestă o face disponibilă unei prime relaţii amoroase interrasiale care o transformă destul de radical pînă la finalul serialului.Căpitanul, Archer, se transformă din tipul ambiţios, uneori nesăbuit, dar întotdeauna dornic să se avînte în necunoscut, într-o persoană măcinată de remuşcări pentru ceea ce este forţat să facă, atunci cînd se îngroaşă gluma, în sezonul 3, şi devine un tip foarte sigur pe el şi conştient de atuurile proprii în sezonul 4 cînd se ia la trîntă cu înşişi cei care reprezentau ”paznicii” omenirii infantile, vulcanienii, atunci cînd îşi dă seama că nu-s chiar lapte şi miere.N-aş putea spune că personajele din TOS suferă modificări de aceeaşi amploare, dar complexitatea lor este, totuşi, evidenţiată din faptul că peste structura (destul de complexă) de bază a personajelor principale se adaugă pe alocuri particularităţi respectate cu consecvenţă de-a lungul episoadelor. Spock are o personalitate complexă, Bones la fel, de Kirk nu mai vorbesc.În fine... scuze pentru lungimea intervenţiei, pur şi simplu simţeam nevoia să mă explic de ce mi se pare Enterprise bun, prea bun pentru a fi fost îngropat după doar 4 sezoane, văzînd cum două persoane de pe forum a căror părere o cam respect, de regulă, sînt de cu totul altă părere în privinţa asta faţă de cum mă aşteptam să fie. Dar gusturile nu se discută şi preferinţele personale sînt imposibil de influenţat. Sau chiar dacă nu e imposibil de influenţat preferinţa personală, nu e corect s-o faci...

[BUGHIU]

Seria ''generatia urmatoare'' mi se pare totusi mai bine cladita!! Nu neaparat tehnologia inaintata care incet incepe sa nu mai fie SF, ci ''utopia'' legata de oamenii,care au ajuns la un nivel extraordinar de civilizatie(lipsa razboiele,,lipsa nevoii de a munci pt a supravituii din asta derivand multe altele:lipsa banilor,coruptiei,etc). Eu pot spune ca indragesc SF-ul,dar sant unele filme cam prost gandite; nu vreau sa le fac reclama proasta dar sant unele lucruri care sant cam ....aiurea ,ca de exemplu filmul : ''Infanteria stelara''- tehnologii avansate,nave spatiale capabile de zboruri galactice si ........ARME CU GLONT cu care se chinuie sa distruga acele insecte uriase!!! E cam aiurea treaba asta!!!!In rest,viitorul nu-l va cunoaste decat cei ce se vor naste atunci,noi,vom fi .....amintiri

[Vizitator cduna]

Nu am putut niciodata sa urmaresc TOS, nici macar filmele artistice cu acele personaje, insa TNG l-am avut la inima de mic si chiar zilele astea am reluat vizionare lui. Curios de cele spuse de Bogdan, m-am uitat pentru prima data (pe net) la episodul pilot al ST Enterprise si m-a surprins exact "realismul" de care s-a vorbit. Pare interesant, si imi place in mod special actorul principal care cred ca este printre putinii cu o cariera actoriceasca cunoscuta si in afara ST.