Ce receivere / amplitunere vintage dețineți?

[Sorin - Viorel Mares]

Întrebarea este simplă, de dragul posterității ar fi frumos să punem și câteva poze cu receiverele noastre astfel încât peste mulți ani să se mai poată găsi câte ceva despre ele pe internet. Dacă aveți povești legate de depanarea lor sunt de apreciat, cine știe, poate for fi de folos unora mai tineri în depanările viitoare.

 

Înțeleg că receiverele sunt radiouri cu amplificatoare mai HiFi dar totuși cred ca merită subiectul lor separat de cel al radiourilor vintage.

Vă mulțumesc anticipat!

[Sorin - Viorel Mares]

Și cum eu am destule pe care am promis că le voi posta mai demult, voi începe acum...

 

Mai jos sunt imagini cu un receiver Saba HiFi Studio Freiburg Stereo.
Pasăre rară, visam la el cred că de vreo 5 ani... anul acesta am reușit sa îl găsesc, nici nu am mai stat la discuții cu vânzătorul, l-am cumpărat imediat, la vreo 2 ore după ce apăruse anunțul
Cred că e singurul din România oricum. Tare aș fi curios să aflu dacă mai are cineva așa ceva.... au fost al naibii de rare și la mama lor în Germania.
Acum, ce pot să zic despre el - e un monstru, cel mai mare și mai greu receiver de îl am - 27 și ceva de kg, și dimensiuni...mamă mamă.
E greu și de cărat de colo colo, ce sa mai zic de depanat, greu la propriu... carcasa are o groază de metal. Designerii nu s-au zgârcit la nimic. Pentru perioada de concepție a sa, circa 1965 e totul de top. A fost realizat ca un fel de receiver de vis, în urma unui sondaj al publicului unei reviste HiFi germane. Dar designerii nu s-au grăbit. Ironia sorții, atunci când a ieșit pe piață, în 1967, era cam îmbătrânit ca și concept (cei de la Grundig aveau deja tranzistoare full siliciu în RTV 600, plus FET-uri în tunerul FM).
Dar totuși... pentru ce a fost, clasa sa, un receiver cu 65 de tranzistoare cu germaniu, nu cred că a avut competiție la vârf, cel puțin în Europa.
Munca mea la el - păi, bubele sale au fost mai mult de mecanică, săracul avea "reumatism", să folosesc un termen medical. Din cauza faptului că are foarte multe contacte înăuntru, plus arcuri, angrenaje, relee, vă puteți imagina cât de înțepenite sau oxidate deveniseră mai toate după aproape 60 de ani. Odată ce l-am pus la test, suna oribil, pierdea audio pe ambele canale... ba pornea cu sunet, ba mut, proprietarul mi-a zis ca e defect, deh... am început să apăs pe butoane apoi și-a mai revenit. Apoi am început să ascult la el, se auzea chiar bine, atunci când funcționa. Apoi, am dat volumul un pic mai tare și "poc", "puf" a murit canalul audio dreapta. Mama măsii, m-a mâncat în fund. Trebuia sa îi fi schimbat electroliticii și ajustat curentul de mers în gol, curățat potențiometrele, dar nu, a trebuit să ascult eu muzica din prima. Asta e, greșeala se plătește. Desigur că nici vorbă să găsesc tranzistoare 2N2147. Cu un pic de noroc am găsit pe cineva în oraș care avea tranzistoare ASZ 15, 16, 18 la vânzare. Am cumpărat 6 bucăți ASZ 16 cât de cât cu beta asemănător, 4 românești și 2 Tesla, să fie, în caz că mai fac vreo boacană. Desigur ca am dat pe ele aproape cât am dat pe întreg receiverul. Că nah, unde nu există competiție, asta e.
Am schimbat apoi electroliticii, curățat potențiometrele, pus noii finali, totul ok, se auzea bine, dar se cam încingeau radiatoarele. verificat curentul de mers în gol... era vreo 300 de mA în loc de 50. Bun zic eu, hai să vedem celălalt  canal, cel bun - totul ok, era chiar mai puțin un pic decât 50. Hai să ajustăm... pe naiba, cu potențiometrul la minim și nimic. Nu știu, nu se pupă bine ASZ-urile cu amplificatorul audio. A trebuit să experimentez, câteva ore, în final am pus pentru fiecare niște rezistoare de putere de vreo 100 de ohmi, parcă, să dea naiba dacă mai știu pe unde, undeva pe lângă potențiometrul de ajustare bias, a scăzut curentul la vreo 80 mA. Tot nu e 50 dar nici 300. Nu am putut sa îl scad mai mult de atât totuși, cât m-a dus pe mine mintea. Plus nu voiam să risc să mai distrug cine știe ce, ținând cont și de faptul că toți tranzistorii  sunt cu germaniu, jale. Acum tot se încălzesc radiatoarele pentru canalul dreapta mai mult decat cele pentru stânga, dar nu e de speriat, să poți prăji ouă pe ele. Plus, am ascultat la el, cred și 10 ore încontinuu, la volum nu chiar mic, e perfect stabil și pentru urechile mele ASZ-urile românești sună foarte bine (am încercat toate cele 6 tranzistoare în diverse combinații și nu, mari diferențe la sunet sau curenți de mers în gol nu au fost. Practic, ce are acum mi-au dat pe chinezaria mea de tester un factor de amplificare undeva la 20-30.
Cealaltă bubă a sa au fost, cum am spus mai înainte toate cele înțepenite. Cu ulei de mecanisme și contact spray s-a rezolvat admirabil. Sper să și reziste. Tare îmi era frică să nu aibă vreo problemă la motoare, sau relee, dar nu, totul e ok.
În ceea ce privește motoarele - sunt 2, unul mai simplu, ce se cuplează de către relee între ajustarea volumului sau a balansului. Fără telecomanda cu fir stă degeaba. Celalalt motor e cu adevărat special, e ditamai monstruozitatea, cred că are vreo 2 kg lejer cu tot cu mecanismul de antrenare. E un motor în curent alternativ, ce poate funcționa atât în sens orar cat și invers. Plus, mai are și două viteze de funcționare. E alimentat din transformator separat și are și un circuit special de AC, cu un condensator tot special de 6.8 uF ce îi asigură stabilitatea. Și da, e stabil încă, după atâtea zeci de ani. Practic, la căutarea automată motorul pornește și atunci când detectează un semnal peste limita de sensibilitate se oprește, mai bine zis e oprit de circuitul special și "vibrează" că alt cuvânt nu am, fix în centrul frecvenței postului, unde semnalul e cel mai puternic. Și da, e un mecanism și o electronică ale naibii de complexe în spatele său. Ce mă fascinează cel mai mult e că încă funcționează. PERFECT. Tot ce am făcut la acest sistem în afară de curățare a fost să ajustez foarte puțin filtrul pentru instrumentul de center tuning în FM. În rest...Germaniu din anii 60... nu am cuvinte.
Căutarea posturilor cu motorul se poate face atât automat, cu viteză mică, cât și manual, la apăsarea până la capat a butoanelor de căutare se trece pe viteza rapida, motorul plimbă acul de scală repede, până unde dorește utilizatorul, iar la eliberarea butonului revine la căutarea automată până la următoarea stație, unde se oprește pe post.
Rămășițe din era tuburilor - ața de scala e un fir metalic, scala e de de metal iar sticla din fața sa e sticlă adevărată.
În partea de FM receiverul posedă un reglaj continuu al decodorului, de la mono la stereo normal și apoi stereo wide, la maxim.
Lărgimea de bandă IF poate fi ajustată atât în FM cât și în AM. Nu mai știu cât e în FM, dar în AM cred că se apropie lejer de 10 KHz pe larg, se aud posturile puternice foarte bine, nu cred că se mai fabrică în ziua de azi radiouri AM cu așa o lărgime de bandă. Plus, antena de ferită este rotativă, iar în caz de nevoie se poate comuta pe antena AM externă.
Desigur, sensibilitatea e foarte bună, atât în AM cât și în FM. O altă particularitate - radioul în FM se duce până la 108. Pentru că cei de la Saba,  spre deosebire de modelele ce au urmat, nu au realizat tunerul FM. Acesta a fost cumpărat de la firma Gorler, ce realiza pentru export, drept urmare a venit cu FM până la 108. Norocul nostru în ziua de azi. La acele vremuri nu era necesar în Germania, încă vreo 10 ani majoritatea echipamentelor audio se duceau doar până la 104 MHz.
O altă funcție ce se activa cu telecomanda  cu fir era pornirea și oprirea receiverului. Practic, acesta are 2 transformatoare de rețea, cel principal și unul mai mic de stand-by ce e mereu alimentat atâta timp cât receiverul e în priză. La apăsarea butonului de pornire a receiverului un releu comută zgomotos la 230 de volți cu o scânteie frumoasă transformatorul principal. Desigur că acel releu nu mai funcționa cum trebuia, am curățat lamelele la el și ajustat distanța între contacte. Acum e ok iarăși.
La capitolul electronică - am schimbat majoritatea electroliticilor. Filtrajul de rețea mărit de la 2x10 000 la 4x10 000 uf, că era spațiu în carcasă. Vreo două punți cu seleniu schimbate și ele. Plus becuri de scală și cel de stereo, desigur.
La cosmetică am avut de furcă- furnirul de pe clapa frontală era exfoliat, arăta urât așa că am decis sa îl înlătur cu totul.
Carcasa era zgâriată destul de urât așa că m-am hotărât să o lăcuiesc. Și cum acesta e un receiver special, am vrut și eu să îi aplic un tratament special, să o lustruiesc

"piano finish". Desigur că nu mi-a ieșit ce visam eu. Au fost multe mâini de lac date, unele greșite, șlefuite, re-lăcuit... cred că în total are peste 20 de straturi de lac. Mai bine de o săptămână l-am lăcuit aproape zilnic, de două ori pe zi, dimineața și seara. "Superb" ce să zic... în fine, să spunem că rezultatul e acceptabil, dar m-am vindecat, nu voi mai încerca nimic "piano finish" de acum înainte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

un filmuleț cu el desfăcut, cu motorul de căutare automată:

 

 

și în fine, un filmuleț cu el asamblat:

 

 

[silmicii]

Nimeni nu poate garanta ca pozele se vor mai gasi peste ani.Forumul nu stocheaza poze iar link- urile externe devin goale dupa o vreme functie de cum se descurca financiar firmele care ofera spatiu pt stocare.Nu mai intrasem pe site- ul asta de aproape un deceniu si la o simpla rasfoire am constatat ca multe din  pozele din topicurile mai vechi de 2...4 ani lipsesc cu desavarsire...

[silmicii]

Superb! Aceiasi trz ca in KLH model 16, 10 hz...30 khz banda!Felicitari!

[Sorin - Viorel Mares]

Acum 3 ore, silmicii a spus:

Nimeni nu poate garanta ca pozele se vor mai gasi peste ani.Forumul nu stocheaza poze iar link- urile externe devin goale dupa o vreme functie de cum se descurca financiar firmele care ofera spatiu pt stocare.Nu mai intrasem pe site- ul asta de aproape un deceniu si la o simpla rasfoire am constatat ca multe din  pozele din topicurile mai vechi de 2...4 ani lipsesc cu desavarsire...

Asa este, nimic nu-i permanent, dar unele site-uri sunt mai "rezistente" decat altele. Youtube si imgur exista de mult si  cred ca vor mai fi cel puțin un deceniu. Pe de alta parte, nici hard disk-urile proprii nu stiu ce viata vor avea.

 

Acum 3 ore, silmicii a spus:

Superb! Aceiasi trz ca in KLH model 16, 10 hz...30 khz banda!Felicitari!

Cum am spus, chiar și ASZ-urile noastre romanesti sunt cel putin pentru urechile mele la inaltimea tranzistoarelor de putere originale in ceea ce priveste calitatea. 

Mai mult ma uimeste ca toate celelalte zeci de tranzistoare cu germaniu funcționează bine mersi, fara probleme aparente.

Mai am multe radiouri portabile cu tranzistoare cu germaniu europene din serii similare si de destule ori am dat ba peate unele insensibile la receptie, ba cu amplificatoare audio zgomotoase ori pe moarte. Aici insa - au selectat bine piesele sau poate e si puțin noroc, nu stiu, dar per total a iesit un receiver de foarte buna calitate, tipic anilor de glorie ai SABA.

[silmicii]

Saba a facut cele mai bune radiouri in Europa indiferent de tehnologie  si am putut compara cu aproape toate firmele care au produs radiouri.

[Ovidanie]

Am prezentat aici, pe acest forum, un radio sovietic, cred că Simfonia se numea, căuta posturile automat, avea 6 sau 8 taste care puteau fi programate pt diferite posturi, final stereo PP cu 6P14P, tot așa arăta, o mobilă mare de tot. Nu l-am păstrat deoarece FM-ul era norma est și decodorul stereo nu era compatibil cu transmisiile CCIR.

 

[Alic]

Acum 7 ore, silmicii a spus:

Saba a facut cele mai bune radiouri in Europa

Confirm. 

Și rezistente...

La o lucrare,  în construcții,  aveau unii un radio cu ceas Saba.  Eu nu agream muzica dată la maxim sau alte chestiiuni care mă deranjau în timpul lucrului. 

I-am rugat să-l țină la un volum sonor mai decent. 

Eu am zis,  eu am auzit. 

Prima dată l-am scos din priză.  După ce i-au dat iar drumul  , i-am tras un șut de a zburat direct pe geam. 

L-au adus de jos avortat complet și tot funcționa. 

[Sorin - Viorel Mares]

Acum 12 ore, silmicii a spus:

Saba a facut cele mai bune radiouri in Europa indiferent de tehnologie  si am putut compara cu aproape toate firmele care au produs radiouri.

Până în 1980, au fost la vârf...din anii 60 erau achiziționați de firma americană GTE / Sylvania. După, din istoria citită - au fost achiziționați de concernul francez Thomson care a dus încet încet la faliment firma. Asta pentru că aveau concurență cu produsele proprii din și în Franța, plus supraproducție, populația Europei era deja orbită de luciul aparatelor japoneze, aluminiu, luminițe și butoane mari, dar înauntru - mult sub cele europene ca și construcție/calitate. Dar na, aveau Wați mulți și asta conta, dealerul de la magazinul de electronice "uita" să le spună cumpăratorilor că urechea umană percepe acei Wați pe o scară logaritmică - pentru volum dublu e necesară înmulțirea cu 10 a waților.

Thomson a mai fost responsabil și pentru falimentul Nordmende, Loewe, Telefunken și Schneider.

Grundig s-a vândut lui Philips undeva la jumătatea anilor 80, apoi s-au dus și ei în jos.

Blaupunkt a rămas cu casetofoane auto până undeva pe la sfârșitul anilor 2000 apoi s-a dezintegrat.

Braun au fost cumpărați de Gilette, dar mai devreme, la sfârșit de ani 60. Cei de la Gilette culmea, cu toate că puteau să îi ducă ușor la faliment și să continue cu produsele de îngrijire, au respectat conducerea si imaginea Braun și le-au acordat încredere. Braun a mai rezistat până aproape de jumătatea anilor 90. Atunci când s-au văzut copleșiți de japonisme si chinezisme și-au declarat public înfrângerea și au ales să se retragă din Hi-Fi audio cu o ediție de colecție a ultimei serii Atelier plus o campanie de marketing pe măsura. Îi respect pentru că nu au căzut liber precum celelate mărci germane ce ajunseseră fantome ce vindeau produse Thomson cu logo-ul schimbat.

La final, desigur și Thomson și-a dat duhul.

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un receiver Bang & Olufsen Beomaster 3000-2.
Minune a esteticii, castigator al "IF award" in 1972, design realizat de Jacob Jensen, model aflat in expoziția muzeului de artă modernă din New York.
Am achiziționat respectivul pacient ca funcțional...oarecum.
Realitatea - funcțional pe dracu'.

Bubele sale au fost multe și unele încă  nu sunt vindecate de tot, dar nici nu vreau să  mă mai risc cu el.
Întâi de tot, amplificarea audio era pe câmpii. Cineva înaintea mea a încercat înlocuirea finalilor pe un canal și  apoi s-a lăsat  păgubaș  probabil. Cu mult chin și mai multe înjurături (fiind o construcție  compactă, totul e îngrămădit  ca naiba) am demontat și măsurat  toți tranzistorii finali - erau ok. 4 ore din viață pierdute degeaba. Apoi am verificat driver-ii (și acolo cineva încercase o reparație). Apoi am comparat cele două  canale, verificat diodele, rezistoarele, condensatoarele electrolitice toate schimbate (și  cele cu tantal). În final buba a fost un nenorocit de BC242 mult înaintea finalilor. Apoi canalul oribil a revenit la normalitate cât de cât. Spun cât de cât pentru că, surpriză, și vreo doi rezistori de putere pe partea de alimentare erau duși pe câmpii cu valorile. Am ajustat și curentul de mers în gol, totul ok, radiatorul e doar călduț la funcționarea normală... Normală dar nu chiar, pentru că peste vreo jumătate  de an am descoperit că amplificatorul audio s-a mai ales cu o boală- zgomot de tranzistori. E mai greu de descris, se manifestă ca un fel de fâsâit/ploaie, cu volum ba crescut ba scăzut, indiferent însă la ajustările de volum și ton din potențiometre. Cine l-a mai întâlnit îl va cunoaște imediat. Și cum am mai dat și eu peste așa ceva în alte amplificatoare, am început investigația  destul de confident. Am aflat repede vinovatul - un BC184, primul din preamplificator, după corecțiile  de ton. Măsurat, apărea cu beta/hfe de 10, plus o diodă în  paralel pe el... L-am înlocuit cu un BC 547 și apoi și pe vecinul său, un BC149 încă  ok dar cam suspect, ca măsură  preventivă. Deși doar un canal era afectat de această problemă, de dragul simetriei am înlocuit  cele două  tranzistoare și  acolo. Totul a revenit la normal după, zgomotul de fond a dispărut.
Cealaltă bubă  MAJORĂ a sa, și motivul pentru care NU recomand nimănui produse Bang & Olufsen similare din acei ani - tastele, TOATE sunt varză. Contactele sunt oxidate, dar pentru a avea acces la ele cum trebuie e necesară demontarea aproape a  întreg receiverului. La cât  de îngrămădit  e realizat tare îmi  e teamă că nu voi reuși să îl mai pun la loc cum trebuie. Și asta ar fi fost cât de cât realizabil, dacă  nenorocita de claviatură nu ar fi fost lipită  pe o folie de plastic cu trasee de cupru pe ea. Prima oară  când văd  așa  o mizerie într-un produs ce se vrea de calitate. Mi se pare o bătaie de joc la adresa oricui ar încerca să îl repare. Dacă  aș  vrea să  dezlipesc respectiva claviatură risc să topesc nenorocitul de plastic pe care sunt puse traseele de cupru....pff... așa  că, mai bine lasă. Am inundat toată claviatura cu contact spray, s-a mai îmbunătățit situația, măcar acum receiverul execută toate funcțiile. Însă tastele tot comută  greu și sunt zgomotoase... dau un sentiment de "o să se strice" cu fiecare apăsare.
Marcajele de pe scala glisantă și de pe butoanele potențiometrelor erau șterse, le-am revopsit cum am putut mai bine.
Am încercat să curăț și să reduc din îngălbenirea respectivelor piese de plastic transparent, le-m lăsat o zi întreagă cu peroxid de hidrogen pe ele, expuse la soare... dar degeaba. În fine, asta e. Mai toate pe internet le au îngălbenite din păcate.

Peste carcasa de lemn am pus un autocolant deoarece era mult prea zgâriată.

Altă bubă- transformatorul - e pus într-o cutie metalică, cu rășină epoxi dar după  ce se încălzea, în cam 20 de minute începea să bâzâie. Enervant, că se auzea și cu carcasa pusă pe receiver. Calitatea Bang & Olufsen demonstrată din nou. Am vreo 30 de receivere, din anii 60-80 și absolut nici unul nu are un transformator zgomotos, cu excepția  acestuia. Și nu, nu e doar la mine, tot internetul se plânge de transformatorul acestui model. În fine, am pus plastic din acela de lipit, hot glue, la greu peste tot pe lângă transformator, acum e cât de cât acceptabil  se poate asculta muzică la el şi nu 50 de hertzi.
Partea de FM - l-am extins până  la 108 destul de ușor, am schimbat dioda zenner pentru voltajul varicap și apoi ajustat voltajele.

Ca și radio funcționează cum trebuie  este sensibil recepție bună. Amplificatorul audio este și el bun spre excelent (corecții  de ton foarte reușite  e o plăcere de ascultat) nimic de reproșat...odată  reparat.
Ce m-a scos din minți- construcție "brânză  bună în burduf de câine"... dacă și restul sunt la fel...prea sunt lăudate produsele vechi Bang & Olufsen. Se vând la prețuri duble triple sau mai știu eu cât, față de altele doar pe criterii de estetică.
Închipuiți-vă  cât e de reparat la un pick-up din acela cu tracking  liniar, sau un CD player cu comutatoare în balamalele casante ori un deck cu rotițe de plastic deformate. Am văzut ceva reparatii pe YouTube, horror.
Pentru aparate din acea perioadă vă recomand sa stați departe de modelul acesta și în loc de el să puneți mâna pe ceva sănătos și trainic de la Grundig, Braun, Nordmende, Telefunken, Saba ori Blaupunkt. Toate îi dau clasă la capitolul ușurință de reparat și majoritatea produselor HI-Fi ale acelora sunt cel puțin egale ca performanță, unele din ele peste Beomaster.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

și un filmuleț cu el:

 

 

 

 

[Alic]

Îmi place designul- linia estetică  a lor.

[Усилитель]

Acum 5 ore, Sorin - Viorel Mares a spus:

plus supraproducție, populația Europei era deja orbită de luciul aparatelor japoneze, aluminiu, luminițe și butoane mari, dar înauntru - mult sub cele europene ca și construcție/calitate.

Asta mi se pare...total eronat...

[Sorin - Viorel Mares]

1 oră în urmă, Усилитель a spus:

Asta mi se pare...total eronat...

Afirmațiile mele se referă la anii 60-70 și se bazează pe scheme electronice și interioare comparate, dar aveți tot dreptul la propria opinie, nu intru în polemici.

 

ca exemplu, și gata,  Sony str 7065, din aceeași perioadă cu B&O postat mai sus (care nici el nu e printre cele mai prietenoase construcții, nu am negat asta).

frumos, nu?

Mățăraie wire-wrap. Succes la depanare.

Dar putere aproape triplă față de B&O 3000, vânzări, probabil la fel.

Au fost și excepții, desigur, de ambele părți, dar per total le-a luat ceva timp asiaticilor să se ridice la nivelul celor (bune) europene.

 

Editat Miercuri la 17:29 de Sorin - Viorel Mares

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un receiver Braun Regie 450, fabricat în  Germania, 1975-78.
11 kg, carcasă de metal, să reziste și  dacă  trece camionul peste ea.
L-am achiziționat ca defect, desigur...
Nu mi-a mâncat chiar atât  de mult timp ca receiverul R1 dar tot mi-a fript creierii.
Proprietarul anterior a încercat el o reparație dar cam în necunoștință de cauză și s-a lăsat  păgubaș. Practic a înlocuit tranzistorii finali cu ceva japonisme recuperate din cine știe  ce receiver modern, a mai schimbat ceva driveri BD, după  care a renunțat. Rezultatul - receiverul scotea sunet, dar un sunet absolut oribil.
Am avut noroc că proprietarul  a păstrat tranzistorii originali TIP 3055 de la Texas Instruments pe care mi i-a trimis cu receiverul.
Am început  investigația. Din nou  noroc, am văzut un potențiometru fără lamele. La o privire mai atentă - aproape toate potențiometrele erau cu lamelele lipsă sau pe ducă, înnegrite ca naiba. Ciudat defect, pentru că receiverul era chiar curat înăuntru. L-am întrebat pe proprietar unde l-a ținut... "a, păi pe balcon. Și balconul a fost în soare? Da, vara mai tot timpul". Clar, carcasa aceea neagră de tablă s-a încins ca dracu' și a dus la îmbătrânirea accelerată a unor componente, în special a potențiometrelor. În fine, am început să schimb tot ce am văzut, am re-pus finalii originali (nu aveau nici pe naiba) plus niște BD-uri autentice înaintea lor. Ajustat curentul de mers în gol și amplificatorul audio era cu totul ok. Partea de radio, nu. Pe AM era ok, pe FM o luau razna posturile, distorsiona ca naiba, se suprapuneau, o mizerie totală. Am desfăcut cât am putut carcasa metalică a tunerului, surpriză, alt potențiometru dus pe lumea cealaltă. Schimbat, puțin îmbunătățit. Posturile o luau la vale, nu stăteau fixe. După mult scărpinat în cap, problema finală a fost potențiometrul de acord, cel pus pe același ax cu condensatorul variabil pentru AM. Am demontat și desfăcut respectivul potențiometru, l-am curățat, re-ansamblat și apoi în sfârșit am putut recepționa FM cum trebuie.
Lecție de învățat- nu lăsați aparatele pe balcon în soare, mai ales dacă au carcase metalice, negre.
Am mai schimbat și LED-urile albe de iluminau scala cu becuri la 6.3 v cum trebuiau să fie. LED-urile acelea, alimentate în AC erau bune de atacuri epileptice.
În fine - legat de calitatea sa - recepția este bună, destul de sensibil. Nu este la vârf dar nici la coada clasamentului. Tunerul FM are amplificator RF Dual Gate MOSFET plus amplificatoare IF cu integrate. Sensibilitate 1.1 micro volți pentru 30 dB raport semnal/zgomot pe antenă de 240 Ohmi.
Calitatea audio este foarte bună. 2x30 W în 4 ohmi, cu distorsiuni minime. Mai mult decât de ajuns pentru mine. Tipic receiverelor Braun ale acelor vremuri, și acesta prezintă o funcție de loudness reglabilă. Astfel chiar și cele mai pretențioase urechi vor fi satisfăcute.
Un sistem interesant,  de l-am mai întâlnit doar la receiverele Telefunken Opus 201 si 301 e cel de presetare a frecvențelor pentru memoriile varicap. Cum nu există mini scale indicatoare pentru potențiometrele de setare a frecvențelor, la apăsarea unui buton special, "take over" se poate compara postul găsit pe scala principală cu cel căutat cu mini potențiometrul de presetare. Atunci când cele două coincid indicatorul de acord ajunge fix la jumătate pentru a da de știre utilizatorului. Apoi când se oprește funcția take over, indicatorul de acord revine la modul normal.

 

 

 

 

 

 

 

 

și un filmuleț unde se poate vedea metoda de setare a memoriilor mecanice în FM:

 

 

 

[franzm]

Aveti si deck-ul din serie?