Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

Dânsul / dânsa


Postări Recomandate

De pe net citire:

 

Mulți oameni folosesc pronumele „dânsul” sau „dânsa” ca pe unele de politețe, arătându-și astfel respectul față de interlocutor. Totuși, contrar percepției generalizate, aceste pronume nu sunt unele de politețe.

 

”Dânsul”, ”dânsa”, ”dânșii” sau ”dânsele” nu sunt pronume de politețe, ci pronume personale, ceea ce le plasează pe același palier cu “el”, “ea”, “ei” sau “ele”.

 

În limba română, pronumele de politețe este “dumneavoastră”, cu diversele sale forme, în funcție de cum este folosit într-o frază sau propoziție (”dumneata”, ”dumitale”, ”dumnealui”, ”dumneai”, ”dumnealor” etc).

Link spre comentariu
  • Răspunsuri 18
  • Creat
  • Ultimul Răspuns

Top autori în acest subiect

Acum 8 minute, Ovidanie a spus:

In orice context,   dânsul”, ”dânsa”,  nu sunt pronume de politețe.

 

Așa este, perfect adevărat.

Ar fi interesant un topic în care sa infierăm cele mai frecvente greșeli de limbă română. Poate îl transformă @Badman pe aceasta, dacă vi se pare interesantă ideea.

Link spre comentariu

DÂNSUL, DÂNSA, dânșii, dânsele, pron. pers., s. m., s. f. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politețe) El, ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dânsul (sau ca pe dânsa) = strașnic, grozav. 2. S. m. și f. (Pop.) Soț, soție. 3. S. f. pl. art. (Pop.; în superstiții) Ielele. [Gen. -dat.: dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor] – De4 + însul.

dî́nsu, dî́nsa pron. pers., pl. dînșiĭ, dînsele (lat. * de ipsum, de unde și it. desso. V. însu, adins, dins). El, ĭa. – În vest numaĭ despre persoane în semn de respect (ca dumnealuĭ, dumneaĭeĭ), la nom., gen. și dat.: vine dînsu, dînsuluĭ, dînșiĭ, dînșilor. În est numaĭ cu prep.: cu dînsu, de dînsu, de la dînsu, pe dînsu (cu în, din și pin: într’însu, dintr’însu, pintr’însu) despre persoane, ĭar cu între și despre lucruri: liniile se ating între dînsele. – Forme vechĭ: dînsul, dins, dîns; cătr’însul; cu îns(ul), cunînsul, cununs(ul), cunus(ul), din latinu cum ipso, *cun ipso, de unde s’a făcut cun insul, apoĭ cu nînsul, cu nunsul, cu nusul; de îns(ul), dîns(ul) = de dînsul; dup’îns(ul), pre îns(ul), prins(ul) = pre dînsul; sprins(ul) = spre dînsul.

Link spre comentariu

Așa am învățat eu la școala.


Se pare însă ca recent, in Gramatica Academiei sunt menționate ca pronume personale de politețe și formele dansul, dansa. Acest lucru nu îl știam si ma surprinde pentru ca in Moldova se spune dansul și dansa și când se vorbește de animale. Dar academicienii știu mai bine … nu? Ca și in cazul altor greșeli de vorbire declarate recent ca fiind acceptate sau chiar corecte

Mi-am cumpărat DOOM3 ca sa le știu și eu

Link spre comentariu

Am citit mai sus in explicația din Scriban 1939.


De altfel și Ion Creanga folosea aceste pronume și pentru lucruri. E drept ca și Petre Ispirescu, iar el era născut in Bucuresti. Poate nu e specific Moldovei, nu știu.

Și da, am auzit și in Basarabia oameni folosind dansul și dansa pentru animale și lucruri.

Link spre comentariu

O sa caut ceva mai aproape de Burebista, ca 1939 mi se pare prea actual. De fapt cam toti de la tara, acum folosesc limbaj apropiat de cel al lui Creanga. De basarabeni nu stiu ce sa zic, ar fi trebuit să conviețuiesc cu ei fie si perioada scurtă de timp ca să ma pot pronunța, ori eu nu am fost decat de cateva ori si nu am reusit sa remarc astfel de adresari catre animale sau obiecte. Dar nici nu contrazic ca nu ar fi așa. 

Link spre comentariu



×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări