Receptie SAQ

[yo9hrb]

In urma unor discutii de la Bodega, incerc sa resuscitez subiectul referitor la receptia SAQ, cu receptorul construit de @puriu

 

Iata ce zicea colegul nostru prin iulie 2020:

 

Cu un secol in urma, receptia in VLF de facea exclusiv cu receptoare cu reactie. Oamenii nu stiau nimic despre placile de sunet, dar se descurcau bine si fara. Am fost si eu curios cum se descurcau si m-am gandit sa fac un receptor cu reactie pe care sa-l incerc cu ocazia emisiei SAQ din 5 iulie 2020. Trebuia sa fie ceva simplu si economic si aveam doar o saptamana la dispozitie.

Trebuia sa aiba doua module, antena electrica cu preamplificatorul de curent si detectorul cu reactie. 

Am incercat cu antena activa folosita cu succes in 2019 si am vazut ca nu se potriveste deloc la un receptor cu reactie. Dupa mai multe incercari am ajuns la modulul antena-preamplificator de mai jos:

               

Electrodul poate fi orice conductor cu capacitate proprie suficienta (antena telescopica, sarma, tub, cutie de bere, etc.). In cazul meu este un cilindru din tabla de conserve cu diametrul de 15 mm care intra, impreuna cu preanplificatorul, intr-un tub din PVC cu interiorul de 16 mm scos in afara balconului mai mult de 1 m. La vechea antena activa electrodul avea lungimea de 5 cm. La cea noua, cu impedanta de intrare mai mica, am marit-o la 10 cm, apoi la 20 cm. Un electrod mai mare nu aduce nimic in plus.

Dupa electrod urmeaza doua filtre RC, un FTJ cu cotul la 50 kHz care elimina semnalele puternice din LF, MF si SF si un FTS cu cotul la 5 kHz ce elimina reteaua si armonicile ei.

Preamplificatorul de curent, doua repetoare cu colectorul la masa (la +), amplifica mult semnalul doar in curent (zeci de mii) si-l scoate printr-un conductor ecranat oarecare, la mine un cablu de microfon lung de 10 m. Tranzistoarele se alimenteaza prin firul ecranat prin care iese semnalul.

Tresa cablului si masa modulului se leaga la pamant pe drumul cel mai scurt printrun condensator electrolitic, la mine pamantul fiind balustrada balconului. Este total gresita impamantarea modului prin tresa cablului, o adevarata antena pentru parazitii electrici (si magnetici unde este curbat).

 

 

Al doilea si principalul modul al receptorului este detectorul cu reactie, cu schema electrica de mai jos:

       

Este un detector cu tranzistor repetor de tensiune cu amplificare mare in curent. Tranzistorul BC109C, aparut in anii '60, este la fel de bun ca si cele moderne, n-a fost depasit, si l-am folosit deoarece are capsula metalica legata la colector, respectiv la masa. Semnalul de intrare, de impedanta mica, vine prin cablul ecranat. Componenta continua trece prin rezistenta de 1k si alimenteaza preamplificatorul. Trebuie sa fie de cca. 1,5 mA si se poate ajusta din rezistenta B-E a celui de-al doilea tranzistor al preamplificatorului. De pe rezistenta de 1k se poate lua semnal RF pentru o placa de sunet. Componenta RF a semnalului se introduce in circuitul LC al detectorului prin bobina La si prin rezistenta de 68 ohmi.

Aceasta rezistenta are un chichirez. Fara ea, auzeam Radio Iasi si cu preamplificatorul nealimentat. Mi-am batut capul si am aflat de ce. Semnalul parazit intra in tresa cablului, trece capacitiv in firul central, apoi trece prin capacitatea dintre La si L in baza tranzistorului. E vorba de sute de nanovolti. Daca izolam mult mai gros La fata de L nu mai era nevoie de aceasta rezistenta.

Cel mai important rol il are blocul de bobine, aici are loc toata amplificarea in tensiune. O vorba veche spune ca receptorul cu reactie este simplu, o jumatate din treaba o fac bobinele, iar restul o face operatorul.

Nu mi-a iesit din prima. Initial m-am lacomit la o bobina cu inductanta foarte mare si un CV mic, dar a iesit ceva prea instabil. Am redus inductanta L la 250 mH (400 sp.), dar cu Q foarte mare (27/kHz) si acopera cu un CV dublu cu aer toata banda VLF radio (9 - 30 kHz). Era inghesuiala. Am pus un singur CV si un condensator fix in paralel si acopera banda 12,5 - 25 kHz. Calitatea circuitului LC a iesit una de exceptie. Bobina de antena La are doar patru spire (1/100), iar cea de reactie Lr doua spire (1/200). Prima amplificare de tensiune (liniara si fara zgomot), de 100 de ori, o face transformatorul La - L. Restul o face reactia pozitiva.

Tranzistorul folosit are amplificare variabila cu curentul doar sub 0,1 mA, de aceea lucreaza la curenti foarte mici, pana aproape de zero. Potentiometrul de reactie Pr poate aduce curentul chiar la zero daca se utilizeaza doar ca antena activa pe iesirea OUT RF.

Capatul rece al bobinei de reactie nu este decuplat la masa pentru a nu aparea fenomenul de autoblocare, ca la superreactie. Din acelasi motiv n-am pus condensator si rezistenta in baza tranzistorului. Astfel, reactia este foarte "moale" si se poate impinge oricat de mult fara urlete. Este chiar indicat la semnale mai puternice (SAQ), la care zgomotul benzii scade cu cresterea reactiei.

La iesire am pus un FTJ cu cotul la 5 kHz. Cum in VLF detectorul este intotdeauna si oscilator pe o frecventa apropiata de AF, fara acest filtru oscilatia satureaza amplificatorul AF.