Offtopic la ,,Masuratori audio&RF....,,

[Mircea]

Aceasta e o postare din topicul din titlu, al maestrului RST.Cum era postare offtopic, trebuia ştearsă, dar mi-a părut rău de munca lui Mircea, măcar aici poate să se distreze cineva citind-o...

 

 

 

Noi, toţi cei din viitorul echipaj al „Copăii”, îl ascultam uluiţi. În primul rînd, pentru că moş Pisoc, vorbind fonfănit şi bîlbîit, de-abia puteam desluşi ce spune, şi-apoi, fiindcă debita nişte enormităţi cumplite. Atît de trăsnite şi aiuritoare, încît ne-ntrebam cum de mai rămăseseră în viaţă dobitoacele şi orătăniile din ogrăzile mahalalei noastre.
Printre altele, ne informase doct şi sfătos, pe puncte:
1. – Microbii sînt nişte virguliţe, care se mişcă alandala, de colo şi pînă colo, şi umblă la ele cu felurite boli.

2. – În caz de fracturi, indiferent unde, accidentatul trebuie pus între scînduri. Cele mai indicate sînt cele date la rindea, ca să nu-l zgîrie.

3. – Fiindcă tot pomenirăm de microbi, e bine să ştim că sînt şi ei nişte fiinţe ca toate fiinţele. Mărimea lor este foarte mică, cît a mia parte dintr-o sută de mii de ori. Se înmulţesc cu ajutorul muştelor, depunînd ouă, din care vor ieşi tot microbi. Însă mult mai mici, care se cheamă şi boccii, iar alteori baccili.

4. – Unui electrocurentat, atins de trăsnet, e bine să-i facem legătura cu pămîntul. Vîrîndu-l într-o groapă. De preferinţă proaspătă.

5. – Curentul electric intră în corp prin două porţi. Poarta de intrare şi poarta de ieşire. Amîndouă porţile trebuie bine unse cu ulei fiert la 120 de grade, sau cu salicilat.

6. – Dacă un om s-a curentat la o reţea, trebuie să-l scoatem de-acolo. Eventual tăind reţeaua cu-o foarfecă de tablă.

7. – Electrocurentatului cel mai bine este să-i scoatem curentul din priză. Iar după aceea, din inimă şi plămîni.

8. – Există boli şi boli. Bolile molipsitoare sînt cele de care omul nu mai scapă de ele. Pînă la adînci bătrîneţi. Cum e, bunăoară, reumatismul.

9. – Unuia care e leşinat, dacă nu mai deschide gura, îi mişcăm braţele, picioarele şi capul. Cu acesta din urmă trebuie să fim foarte atenţi, pentru a nu i-l răsuci de-a-ndoaselea. După ce-şi revine, îi facem respiraţie artificială, suflîndu-i aer în gură, pînă îi ajunge în plămîni.

10. – Dacă cineva îngheaţă din pricină de ger, trebuie să-l luăm de subţioară şi să-l udăm cu apă caldă. Nu trebuie scos afară din casă, deoarece îngheaţă apa pe dînsul. De aceea îl ţinem, pînă se zvîntă bine.

11. – În caz de înec, dacă omul dă semne că-i leşinat, trebuie să-l scoatem din apă. Dacă apa-i adîncă, se va cere ajutorul unui scafandru.

12. – Primul ajutor, în caz de muşcături de şerpi veninoşi, sau alte reptile primejdioase, cum ar fi guşterii şi şopîrlele, este să ne ferim de ele. Dacă sîntem totuşi muşcaţi, şarpele trebuie omorît şi dus la laborator, ca să ştim cu ce fel de venin este încărcat, iar muşcătura se dezinfectează cu ventuze, cărora li se pune spirt şi se dă foc. Apoi îl lăsăm să doarmă.

 

Întrucît Nansen fusese cel cu iniţiativa, am experimentat asupra lui ipoteza unei electrocutări. O prostie din partea noastră. Fiindcă, de vreme ce urma să navigăm, şi nu exista nici o posibilitate de-a intra în contact cu vreo reţea electrică, avînd în vedere că rîurile nu-s electrificate, n-ar fi fost cazul să mai procedăm la verificarea ce ne-o propusesem.

Totuşi, mai mult din ambiţia de-a cunoaşte, pe pielea noastră, efectele unei electrocutări, precum şi eficienţa unui prim-ajutor rapid şi corespunzător, l-am conectat pe nefericitul de Tele Nansen la reţea. Punîndu-l, mai întîi, să-şi sape un fel de tranşee. În care să-i facem legătura cu pămîntul. După reuşita operaţiei. Unde trebuia să-l acoperim cu ţărîna extrasă din şanţul respectiv.

Deoarece se lucrase în fundul grădinii, pentru a nu fi observaţi de străini, cînd totul a fost gata, Maţ Robinson a pus o întrebare ce ne-a lăsat cu gurile căscate:
— Totu-i bine şi frumos: victima o avem la îndemînă, sapele sînt aici, groapa există, dar de unde luăm curent? Că n-avem nici o reţea de tensiune… M-aţi fript aci!
Stînd niţel pe gînduri, amărîţi că munciseră degeaba, cu excepţia lui Nansen, care se bucura prematur că scăpase de electrocutare, am găsit totuşi soluţia. Datorită iniţiativei manifestate de Mişcă-te Tone. Care ne-a propus:
— Tragem curentul din magazia bătrînului!
— Care bătrîn? m-am interesat eu, crezînd că-i vorba de moş Pisoc. Dacă te gîndeşti la veterinarul nostru, află că n-are electrică în casă. Iar o lampă cu gaz, în nici un caz, nu furnizează curent… Cel mult funingine, dacă n-are fitilul potrivit ca lumea.
— Din magazia lu’ Tactupetre! a precizat Mişcă-te Tone. Trebuie să fie pe-acolo vreo priză sau vreun bec. Este?…
— Este! le-am comunicat tovarăşilor mei de expediţie. Dar cum aducem pînă aici curentul, că-s vreo douăzeci de metri de-acolo şi pînă la noi?
Iarăşi eram în dificultate. Şi tot Mişcă-te Tone ne-a dat soluţia.
— Cu sîrma bunică-ti, aia pe care-ntinde rufele la uscat! ne-a comunicat bălaiul vlăjgan.

Fără să mai zăbovim mult, am purces la treabă. Ducîndu-ne pe furiş în ogradă, dezlegînd sîrma pomenită de Mişcă-te Tone, şi strecurîndu-ne cu ea în magazia lui Tatapetre. Pe Nansen l-am lăsat lîngă tranşee, urmînd ca eu, Maţ Robinson şi Mişcă-te Tone să-i aducem, în goana mare, sîrma purtătoare de curent.

După care, am simţit totuşi nevoia unor indicaţii suplimentare. Şi le-am spus celor doi:
— Mişcă-te Livingstone va rămîne în magazie, să vîre sîrma în priză, Maţ Robinson va sta pitit lîngă nuc, iar eu voi fi lîngă Tele Nansen… Deci, în primul rînd, întindem sîrma, de la magazie şi pînă la electrocurentat, iar Maţ şi cu mine o vom ţine în mînă, ca să nu se scurgă curentul în pămînt… Auzi, Mişcă-te? Cînd eşti gata, strigi la noi!…

În clipele următoare eram la posturile noastre. Maţ la umbra nucului, iar eu în vie, la vreo cîţiva metri de Nansen.
— Gata! ne-a avertizat Mişcă-te Tone, ivindu-se în pragul magaziei.
Imediat, trăgînd sîrma după mine, am alergat la Tele Nansen, care se uita la mine îngrozit. Şi i-am petrecut-o pe după gît. Cînd i-am şi strîns legătura, ceva mai tare, bondocul de viitor expediţionar a pornit să urle şi s-a zvîrlit numaidecît în groapă. Oarecum mirat, l-am întrebat:
— Ai simţit ceva?
— Nimic deosebit! mi-a răspuns din tranşee rotofeiul. Decît că mă sugrumă sîrma…
Intrigat am răcnit în direcţia magaziei:
— Mişcă-te Tone, cum ai vîrît firul în priză?
— Bine! a urlat Livingstone. Pînă-n fund…
Atunci am strigat atenţionîndu-l pe Maţ:
— Robinsoane, ţine bine sîrma-n mînă, că vine şi curentul!
În secunda următoare, l-am auzit pe Livingstone:
— Gata! Aoleu, frige, scutură!… (Adaugare @MirceaPS: sa fie dezechilibrati finalii???)
Nici n-ar mai fi fost nevoie de comentariile sale, deoarece, şi eu şi ţîrul de Maţ, în aceeaşi clipă am pornit să bîţîim din mîini şi din picioare, de parcă ne-ar fi gîdilat cineva c-un fier roşu. Tot atunci mi-am adus aminte şi de bufleiul de Nansen, şi-am strigat la el:
— Tele, neică, dacă te scutură tare, ca şi pe noi, vîrăte cît mai adînc în gropan! Ca să faci priză cu pămîntul…

Din fericire, durduliul nostru coechipier îşi luase din timp toate măsurile de siguranţă. Sîrma, pe care-o avusese legată de gît, zăcea lîngă tranşee, iar Tele Nansen nu mai dădea nici un semn de viaţă. Dar nici nu se vedea. Speriat şi îngrozit, atît din pricina misterioasei sale dispariţii, cît şi din cauza cumplitelor furnicături ce ne treceau prin corp, am dat fuga spre gropan. Trăgînd sîrma după mine. Numai astfel am izbutit s-o scot din priză. Şi să-i salvez pe Tone şi pe Maţ, culcîndu-i la pămînt.
Scăpaţi de ciudatele bîţîieli generate de curent, Maţ şi Mişcă-te Tone m-au ajuns din urmă. Şi m-au întrebat într-un glas:
— Unde-i Nansen? Să fi pierit şi el, întocmai ca marele explorator, încă mai înainte de-a porni în expediţie?…
Nu mi-am pierdut timpul să le răspund, ci i-am mobilizat la căutarea nefericitului grăsun, victimă a ştiinţei. L-am găsit abia într-un tîrziu. Culcat pe fundul tranşeei. După ce trăsese peste el un morman zdravăn de ţărînă.

 

Editat Februarie 3, 2021 de validae