A doua generaţie de receptoare cu cristal interbelice

[AFCtin]

Buna seara domnule Schorsch,

 

La problema cu aceste "neacordabile"  galene cred ca am o solutie: Masurarea frecventei de rezonanta a bobinei pe capacitatea ei parazita. Putem face asta daca avem un "grid dip meter". 

Grid deep metrul este un oscilator cu frecventa reglabila in banda de masurat si un instrument de masura. La rezonanta celor doua circuite Greed deep-ul cedeaza maxim de energie circuitului de masurat ceea ce sa vede pe instrument. etc

 

https://www.ebay.com/b/grid-dip-meter/bn_7024912213

 

Ce ziceti de asta? Aparatul de 35$ chiar m-ar interesa sa-l cumpar dar n-am pay pal

https://qsl.net/yo4rlp/wshp/gdo.html

Cu stima

Editat Mai 5, 2020 de AFCtin

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

Acum 21 ore, AFCtin a spus:

La problema cu aceste "neacordabile"  galene cred ca am o solutie: Masurarea frecventei de rezonanta a bobinei pe capacitatea ei parazita. Putem face asta daca avem un "grid dip meter". 

            Respectele mele domnule AFCtin, grid dip meter-ele sînt scule de radioamatori şi de obicei setul de bobine cu care sînt prevăzute acoperă frecvenţele (relativ înalte) pe care lucrează radioamatorii. Rar se întîlneşte un grid dip meter cu un set de bobine care „coboară” pînă spre unde medii sau lungi şi este (comparativ) mai scump. Înainte de a cumpăra un grid dip meter asiguraţi-vă că este prevăzut să lucreze şi pe frecvenţele care vă interesează.

§ 15

Galena „Popular Wireless”

 

            Căutînd soluţii „de epocă” pentru problema mea, întîlnesc în internet broşura engleză “The Popular Wireles Crystal Experimenter’s Handbook” (*.pdf 2,358MB)

http://earlywireless.com/pdf/pw_xtal_experimenters_hdbk.pdf

distribuită ca supliment gratuit cititorilor jurnalului “The Popular Wireles” din 3 octombrie 1925. La pagina 25 se prezintă planurile de construcţie ale unei mici galene cu variometru:

 

 

15.1 Galena cu variometru „Popular Wireless”

 

 

            Veţi remarca aceeaşi configuraţie redusă: două perechi de borne, absenţa oricărui condensator, o bobină (mă rog un variometru) şi un detector. Totul montat pe o placă de ebonită mică şi groasă prinsă pe un soclu de lemn. Veţi remarca de asemenea că variometrul şi detectorul sînt montate pe culoturi de bobine, deci sînt interşanjabile:

 

 

15.2 Variometru şi detector „Popular Wireless” montate pe culoturi.

 

 

            (Parcă am mai explicat că) În Anglia şi America culoturile de bobine sînt banană-bucşă spre deosebire de cele din Europa continentală care sînt banană-banană:

 

 

15.3 Extras din catalogul american „Montgomery Ward & Co” 1924

 

            Aceasta mi-a dat certitudinea că ideea unui variometru cu culot exista deja în epocă (cel puţin în Anglia.)

 

Galena „POUDOU”

 

            Domnul Jean-Claude Jardine, pe pagina sa personală dedicată începuturilor radioului, prezenta în secţiunea modelelor de galene (între alte receptoare cu galenă), un mic post cu variometru, de marcă „POUDOU FRANCE”, (a cărui poză mi-am permis s-o postez mai jos) fabricat (evident în Franţa) în departamentul Aude:

            Între timp pagina personală a domnului Jean-Claude Jardine a dispărut fără urmă (păcat!). Noroc că, (cu permisiunea domniei sale) mi-am copiat din timp materialele care mă interesau.

 

 

15.4 Galena „Poudou”.

 

            Deşi poza nu are o definiţie teribilă se poate distinge o configuraţie deja cunoscută: pe o placă de ebonită de 7,5 x 8,5 cm, două perechi de borne, un variometru şi un detector. Placa de ebonită este pusă pe un soclu (sau o cutie scundă) de lemn. Aceasta mă asigură că ideea unei galene cu variometru exista şi în Franţa. (Cel puţin în departamentul Aude.) Nu ştiu dacă galena „POUDOU” este anterioară sau posterioară articolului englez dar (pentru mine) are un aer suficient de contemporan. Variometrul ar putea fi chiar interşanjabil – este montat pe un suport care seamănă cu un culot de bobină.

            Ajuns aici, eu consider „dovezile istorice” suficiente pentru a porni la construcţia unui mic variometru prevăzut cu un culot, care să aibe dimensiunile şi aspectul unei bobine interşanjabile, şi care va sluji ca organ de acord pentru galena „Pitic” fără să-mi fie teamă de un anacronism prea grav.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Mai 6, 2020 de Enulescul

[Усилитель]

Ceva scheme de grid dip metre...

https://qsl.net/yo4rlp/wshp/gdo.html

[AFCtin]

Acum 4 ore, Enulescul a spus:

            ...........Ajuns aici, eu consider „dovezile istorice” suficiente pentru a porni la construcţia unui mic variometru prevăzut cu un culot, care să aibe dimensiunile şi aspectul unei bobine interşanjabile, şi care va sluji ca organ de acord pentru galena „Pitic” fără să-mi fie teamă de un anacronism prea grav. ....................

           

Buna seara domnule Schorsch,

 

Gand la gand cu bucurie. Si eu urmaresc sa-mi fac un variometru. Cu piesele de la dvs, am facut primul prototip. Unde lipseau piesele de conexiune le-am facut pe strung. Im lantul de axe bucsi e ceva care nu e ok. Trebuie vazut cum e facut exact un proiect industrial de atunci (anii 20). Daca aveti dvs o schita ma apuc de lucru. Am gasit la Horn.... Bucuresti accceasi reductie din care ati facut dvs inelele variometrului si mi-am facut si eu 2 inele noi pentru viitorul variometru.

 

Pe partea de grid dip meeter , in functie de ce condensator variabil de acord  gasim in montaj, calculam 2 bobine: una pe ude lungi si alta pe unde medii (gamele pe care lucram noi galenistii) si avem un super instrument de lucru. Intr-adevar radioamatorii au bobinele pe unde scurte.

 

Am in dotare un LC metru si m-am jucat un pic cu 2 bobine inseriate pe care le cuplez mutual. Super experiment. Fara un minimum de "aparatura" nu prea ne iese nimic calumea.

 

 

 

 

 

 

 

[AFCtin]

 

Acum 13 ore, Enulescul a spus:

....................           Căutînd soluţii „de epocă” pentru problema mea, întîlnesc în internet broşura engleză “The Popular Wireles Crystal Experimenter’s Handbook” (*.pdf 2,358MB)

http://earlywireless.com/pdf/pw_xtal_experimenters_hdbk.pdf

.....................

 

Buna diminerata stimate domnue Schorsch,

 

Super manualul “The Popular Wireles Crystal Experimenter’s Handbook”

L-am descarcat si am inceput sa-l citsc. Ineresante sunt schemele unde se incearca polarizarea in cc a cristalului de galena.

 

Multumesc pentru manual.

 

in figura 15.2 Variometru şi detector „Popular Wireless” montate pe culoturi, se vede schema mecanica a unui variometru dar nu inteleg cum reglezi variometrul in cauza caci n-are ax de reglaj

 

Cu stima

 

 

Cu stima

Editat Mai 7, 2020 de AFCtin

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

§ 16

 

 

Mecanica variometrului

 

            Ideea (care se vede atît de clar în desenul variometrului Popular Wireless) de a utiliza lagărele de rotaţie ale rotorului şi pentru contactul electric m-a sedus prin simplitatea şi eleganţa ei. (Să sperăm că este şi fiabilă.)

            Partea de rotor est uşor de reprodus: un şurub ascuţit la capăt, ce trece prin cilindrul de carton, prins între două piuliţe:

 

 

16.1 Primul lagăr

 

 

Nu prea înţeleg însă, de ce la stator, este nevoie de o bornă cînd un alt şurub între două piuliţe ar fi suficient. În orice caz eu nu sînt dispus să sacrific una din preţioasele mele borne dacă nu sînt convins că este absolut necesar.

 

 

16.2 Compromisul

 

 

            Din fericire (cred că) am găsit un compromis care simplifică mult problema: Folosesc la interiorul statorului un şurub zenc cap cruce strîns cu o piuliţă de partea cealaltă. Dacă strîng bine piuliţa, capul şurubului intră în cilindrul de carton. Vîrful ascuţit al şurubului rotorului pivotează în gaura formată de punctul central al crucii şurubului. Desigur, şuruburile cap cruce sînt mult mai recente dar orice bricoleur din anii ’20 ar fi putut foarte simplu practica cu bomfaierul o fantă perpendiculară pe fanta deja existenă pe capul unui şurub obişnuit cap zenc.

            Cei care se mulţumesc cu un variometru de tip Popular Wireless pot monta la cealaltă extremitate a rotorului şi statorului şuruburi şi piuliţe similare şi pot mişca rotorul în interiorul statorului cu degetul. Eu personal m-am lăsat fermecat de estetica „Poudou”, şi îmi doresc un variometru cu axe verticale şi buton în vîrf.

            Pentru rotor folosesc o bucşă Φ 2,6 după ce am filetat-o interior M3:

 

 

16.3 Al doilea lagăr. Rotorul.

 

 

            Pentru stator folosesc de asemenea o bucşă Φ 2,6, dar de data aceasta după ce am lărgit interiorul cu un burghiu Φ 3.

 

 

16.4 Al doilea lagăr. Statorul şi ansamblul.

 

 

            Axul este o tijă filetată M 3 blocată pe interiorul rotorului cu o piuliţă M 3.

            Cu mecanica descrisă mai sus se poate confecţiona un variometru combinat Popular Wireless - Poudou.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

 

 

Editat Mai 7, 2020 de Enulescul

[Enulescul]

 

(Din nou) Bună ziua

§ 16 bis

Răspunsuri

Acum 17 ore, AFCtin a spus:

In lantul de axe-bucse e ceva care nu e ok.

            Respectele mele domnule AFCtin într-adevăr, prima versiune a lagărelor are defectul că în partea de sus distanţa dintre stator şi rotor este fixă, dată de grosimea gulerelor bucşelor montate „cap la cap”. Din întîmplare, diametrele tuburilor din care am făcut primele variometre aveau exact dimensiunile potrivite ca grosimea gulerelor bucşelor montate „cap la cap” să fie fix distanţa necesară.

            Cînd mi s-a terminat materialul iniţial şi am început să folosesc şi alte diametre de tuburi, am observat defectul dar (eram grăbit şi) am pus mai întîi şaibe de diverse grosimi între capetele bucşelor. Este un compromis căci în partea de sus distanţa dintre stator şi rotor se poate regla numai în trepte – depinzînd de grosimea şaibelor - pentru fiecare pereche de diametre trebuie găsită altă şaibă.

            Cîndva, mai tîrziu (sătul de vînat şaibe cu diverse grosimi) după o analiză riguroasă am inversat bucşa rotorului, am pus o piuliţă dedesubt şi una deasupra (cu o şaibă izolantă să protejeze înfăşurările). Am alezat canalul bucşei statorului la cap, astfel încît coada bucşei rotorului să intre în capul bucşei statorului pe cîţiva milimetri şi am obţinut astfel posibilitatea de a regla continuu (în oarecari limite) distanţa dintre stator şi rotor şi în partea de sus:

 

 

16bis.1. Lagărul superior cu distanţă fixă şi reglabilă între stator şi rotor.

Acum 17 ore, AFCtin a spus:

Trebuie vazut cum e facut exact un proiect industrial de atunci (anii 20).

            Pe la începuturile radiodifuziunii (1921 – 1923) primele galene „industriale” fabricate de firme de renume foloseau variometre ca organe de acord pentru aparatele „ieftine”

 

“Telefunkon A” 1921 (D)      “Western Electric” 1922 (GB)          “Aeriola Jr.” 1923 (USA)

16bis.2. Galene „industriale” de la firme prestigioase

 

            Dar cum veţi observa în pozele ce urmează variometrele erau mai degrabă voluminoase (stator relativ lat) şi diferenţa de diametre dintre stator şi rotor era (comparativ) mare:

 

 

16bis.3. Telefunkon ”A” şi Siemens & Halske (System Telefunken)

 

            Veţi observa de asemenea că axul rotorului este un tub prin care se scot afară terminalele înfăşurării acestuia.

 

 

16 bis 4. Galene licenţă Telefunken care „mi-au trecut prin mînă” pentru renovare.

 

            După cum vedeţi, din informaţiile la care am acces reiese că factura variometrelor galenelor „industriale” din epocă diferă foarte mult de cea a variometrului „Popular Wireless”. Acesta este clar o construcţie originală de amator şi nu o încercare de reproducere a vre-unui tip existent. Prin urmare nu pot să vă dau un exemplu de variometru „industrial” cu contactele electrice pe lagăre, subţire şi prevăzut cu culot (tip bobină interşanjabilă).

Acum 9 ore, AFCtin a spus:

nu inteleg cum reglezi variometrul in cauza caci n-are ax de reglaj

            Rotorul se împinge/roteşte cu mîna sau mai degrabă cu degetul. Puteţi folosi şi un beţigaş de lemn/material izolant.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

[AFCtin]

Buna dimineata domnule Schorsch,

 

Multumesc mult pentru lamuriri,

Cel mai convenabil pentru mine este sa incerc, pe baza noilor info de la dvs. sa fac mecanica pentru un variometru cu distanta intre bobine mai mare, caci aceasta configuratie este mai toleranta la erori mecanice ale pieselor.

 

Va tin la curent.

 

Cu stima

 

Antonio

[Enulescul]

 

Bună ziua

 

§ 17

 

Teoria şi practica variometrelor

            Pentru realizarea practică a variometrului m-am înarmat mai întîi cu cîteva reguli teoretice pe care le enunţ mai jos: (Toate sînt demonstrabile matematic dar mi-am propus să vă scutesc.)

            1. Pentru a acoperi toată banda de unde medii, variometrul trebuie să aibe (cel puţin) un raport de 10 (un ordin de mărime) între valoarea maximă şi minimă a inductanţei sale.

            2. Pentru a obţine raportul maxim între cea mai mare şi cea mai mică valoare a inductanţei unui variometru inductanţa rotorului trebuie să fie egală cu inductanţa statorului.

            3. Pentru a obţine o variaţie a inductanţei de un ordin de mărime (deci pentru a acoperi toată banda de unde medii) variometrul, (cu rotor şi stator egale) trebuie să aibe între rotor şi stator un coeficient de cuplaj:                                                 k ≥ 9 / 11       ;           k ≥ 0,8181…

            4. Pentru ca rotorul să se învîrtă liber în stator lăţimea (l) maximă admisibilă a rotorului trebuie să fie: l = 0,9 √ (s² - r²) unde s = diametrul interior al statorului; r = diametrul exterior al rotorului.

            După care am pornit în căutarea unor perechi de tuburi de carton, plastic, ebonită, bachelită, etc, etc... Cum variometrul pe care mi-l doresc trebuie să înlocuiască cît mai estetic o bobină „Fagure” obişnuită, am limitat căutările la perechi de tuburi cu diametre între 6 şi 9 cm. La aceste dimensiuni, pentru a obţine un coeficient de cuplaj apropiat de 9/11 diferenţa între diametrul statorului şi cel al rotorului nu trebuie să fie mai mare de 10 mm.

            De fiecare dată cînd am crezut că am găsit o pereche de tuburi cu diametrul adecvat am verificat (înainte de a tăia şi găuri tuburile) cu ajutorul unui program de calculator dacă viitorul variometru poate avea un coeficient de cuplaj utilizabil.

            Domnul Joseph-Henri Levy pe pagina sa „Carnets TSF – Radios Anciennes” pune la dispoziţia amatorilor un program de calcul pentru variometre:

http://www.carnets-tsf.fr/inductance/inductance-mutuelle-variometre.html

 

17.1. Programul de calcul al variometrului.

 

            În acest exemplu am verificat un stator Ф = 71 mm cu un rotor Ф = 64 mm. Lăţimea înfăşurărilor este de 25 mm. (Din calcul, lăţimea rotorului iese cam 27 mm dar am scăzut cîte un milimetru pentru margini.) Doresc să bobinez ambele înfăşurări cu sîrmă CuEm Φ 0,25.

            Am variat prin iteraţie numărul de spire la rotor şi stator ca să obţin (mai mult sau mai puţin) L1 = L2. Programul îmi spune că în acest caz voi avea k = 0,810775

            O dată găsită perechea de tuburi potrivită, le-am tăiat, găurit, şi le-am asamblat (înainte să le vopsesc şi bobinez) ca să mă conving că rotorul se învîrte fără blocaj mecanic. Apoi le-am desfăcut şi impregnat cu vopsea neagră (căci sînt de carton). După ce s-au uscat, le-am bobinat. Pe urmă am reasamblat şi măsurat variometrul:

 

17.2. Inductanţa maximă şi minimă. Galena „Pitic” cu variometru.

 

            Cum se vede, am branşat imediat antena pămîntul şi casca. Veţi fi observat că pentru tatonările de început folosesc o diodă cu germaniu în loc de cristal de galenă.

            Cu variometrul la inductanţă maximă, se aude în căşti un post francez. Improvizez iute un sistem (simplu) de măsură:

            18 mV _DC (Nu e rău deloc!)

 

17.3. Prima recepţie

 

            Metoda de măsură pe care am folosit-o aici mi-a fost sugerată de I.C.Florea: Dacă aţi citit cu atenţie paginile despre galene din „Toate Tainele Radiofoniei” (postate de mine mai sus pe firul topicului), la galena paralel (DETECTOR 1) autorul descrie o metodă de măsură pentru compararea eficienţei unui condensator variabil cu aer cu a unuia cu mică. Indică chiar pe schema de principiu un punct „M” unde se poate intercala un „miliampermetru foarte sensibil” pentru măsurători. În lipsa unui miliampermetru adecvat eu am intercalat o rezistenţă de 2,2 MΩ (şuntată de un condensator de 150 nF) pe care măsor căderea de tensiune continuă cu voltmetrul meu (care măsoară şi milivolţi). Conform legii lui Ohm, pentru o rezistenţă fixă căderea de tensiune la borne este proporţională cu curentul care o străbate. Bineînţeles metoda de măsură aşa cum o aplic eu nu este adecvată pentru măsurători absolute, dar (aşa cum procedează şi I.C.Florea) este foarte potrivită pentru măsurătorile comparative. Are şi avantajul de a pute fi aplicată cu mijoace (relativ) curente. (Un voltmetru sensibil şi o rezistenţă şuntată de un condensator.)

            Am scos receptorul de control care îmi confirmă că recepţionez în gama de unde lungi „Europe I” pe 184 kHz:

 

17.4. Unde lungi 184 kHz.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

Acum 13 ore, AFCtin a spus:

...un variometru cu distanta intre bobine mai mare...

              Respectele mele domnule AFCtin. Cu cît distanţa (diferenţa de rază) dintre stator şi rotor este mai mare cu atît este mai mică acoperirea gamei de recepţionat: La o rotaţie completă a variometrului (180°) veţi putea recepţiona (să zicem) cam o treime sau un sfert din gama de unde medii şi va trebui să prevedeţi un sistem de comutare...

 

[AFCtin]

Buna ziua domnule Schorsch,

 

Acum 3 ore, Enulescul a spus:

 

        .....................Cu cît distanţa (diferenţa de rază) dintre stator şi rotor este mai mare cu atît este mai mică acoperirea gamei de recepţionat: La o rotaţie completă a variometrului (180°) veţi putea recepţiona (să zicem) cam o treime sau un sfert din gama de unde medii şi va trebui să prevedeţi un sistem de comutare..............

 

 

Buna ziua domnule Schorsch,

 

Se pare ca va rebui sa facem un compromis intre acoperirea benzii si posiblitatile de fabricare a pieselor mecanice pentru variometru. Distanta intre tuburile variometrului imi da dureri de cap. Cu cat e mai mica cu atat e mai problematic cu grosimea gulerului bucsilor. Pe mine nu m-ar deranja sa acopar banda UM in doua subbenzi. Facem un comutator cu 2 pozitii (gen galena militara).

M-am uitat atent pe schitele dvs. Fac un set de piese mecanice. Montez setul pe tuburile obtinute din reductia de la cumparata de la Horn...... Berceni. Daca totul se misca bine bobinez tuburile. Si fac masuratori caci am cu ce.

 

Va tin la curent

 

Cu stima

Editat Mai 8, 2020 de AFCtin

[AFCtin]

Buna seara,

Prim piesa din lantul mecanic al variometrului "scaunul" lagarului de jos (opus butonului de reglare). Urmeaza surubul pivot care sta pe aceasta piesa.

 

 

 

Cu stima,

Editat Mai 8, 2020 de AFCtin

[AFCtin]

Buna dimineata,

 

Avem un prototip functional de variometru.

Arcul din stanga preseaza inelul inerior peste cel exterior. Reglajul se face cu surubul din dreapta  care se asaza pe scaunul lui formand un contact alunecator. Al doilea contact alunecator este cel dintre gulerele bucsilor de vis a vis

Axul de reglaj e asigurat pe bucsa filetata cu piulita si contrapiulira

 

Am gasit un puct slab la ansamblul surubului de reglaj din dreapta.

Refac ansamblul si sper sa fie gata.

 

Cu stima,

Antonio

 

Editat Mai 9, 2020 de AFCtin

[Enulescul]

 

Bună ziua

§ 18

 

           Prin urmare inductanţa maximă a variometrului împreună cu capacitatea antenă-pămînt rezonează pe 184 kHz. Ar trebui să pot măsura cu precizie inductanţa.

            Mijloacele mele financiare relativ modeste nu mi-au permis decît achiziţionarea celui mai ieftin – deci celui mai puţin precis – inductanţmetru existent în comerţ. Noroc că pe vremuri la şcoala tehnică am avut un curs de măsurători unde accentul cădea pe metode de măsură ce pot compensa erorile aparatelor:

 

18.1. Măsurători

 

            Se măsoară eroarea aparatului înainte şi după măsurătoare (se face media dacă este cazul) apoi se adaugă (sau se scade) eroarea din valoarea măsurată.

            Cum bănuiam, aparatul meu suferă de o eroare sistematică aditivă. Deci cu o aproximaţie tolerabilă (mai ales pe unde lungi) inductanţa maximă a variometrului este:

1172 + 13 = 1185 µH

            Din programul de calcul al datelor unui circuit acordat găsit tot pe pagina personală a domnului Joseph-Henri Levy:

 

http://www.carnets-tsf.fr/circuits-TSF/accord.html

(clicuiţi pe imaginea titrată „Calculette RLC”)

 

18.2. Joseph-Henri Lévy: „La Calculette RLC”

 

reiese că ansamblul antenă-pămînt joacă aici rolul unei capacităţi de 631,4 pF.

(Ştiu foarte bine că impedanţă ansamblului antenă-pămînt este o mărime complexă conţinînd în proporţii variabile inductanţă, rezistenţă şi capacitate dar mai ştiu că la frecvenţele relativ joase ale gamei de unde lungi o pot considera capacitate.)

            Baleind gama cu receptorul de control, emiţătorul cu cea mai joasă frecvenţă ce se aude în zona mea emite pe 154 kHz. Ca să-l acordez şi pe acesta (cu variometrul la maxim) aş avea nevoie de o capacitate:

18.3. Capacitatea necesară pentru 154 kHz.

 

            Va trebui deci să adaug în paralel cu pămîntul-antena un condensator de:

901,3 – 631,4 = 269,9 pF (270 pF)

            Bricolez în viteză o replică de condensator stil “Mikado Negru” şi îl conectez:

 

18.4. Condensatorul adăugat.

 

            Cu variometrul la maximum am acuma 154 kHz cu 22,6 mV _DC bine inteligibil (este un post german). Mai sus am postul francez pe 184 kHz cu 12 mV _DC deasemenea inteligibil deşi mai slab. Era de altfel de aşteptat: Adăugînd condensatorul am diminuat raportul L/C deci impedanţa caracteristică a circuitului oscilant. Este însă un compromis tolerabil.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

Acum 23 ore, AFCtin a spus:

...Pe mine nu m-ar deranja sa acopar banda UM in doua subbenzi...

            Respectele mele domnule AFCtin. „Telefunkon A” are chiar trei subbenzi pentru unde medii.

Acum 23 ore, AFCtin a spus:

...Fac un set de piese mecanice...

            Sînt măgulit că rîndurile mele v-au inspirat şi v-aţi apucat de treabă.

Acum 5 ore, AFCtin a spus:

...Avem un prototip functional de variometru...

            Mă bucur că aveţi şi spor! În paranteză însă lagărul de la buton mi se pare cam complicat – dacă inversaţi bucşa pe rotor cum am făcut eu aici (desenul din dreapta) aveţi distanţă reglabilă la ambele lagăre. În această situaţie nu aveţi nevoie de resortul de pe ax – elasticitatea cilindrilor rotorului şi statorului este suficientă.

 

[Enulescul]

 

Bună seara

§ 19

            Pentru a coborî mai jos frecvenţa limită inferioară există două posibilităţi:

1. Mărirea capacităţii paralel care duce (cum am văzut) la o pierdere de intensitate a semnalelor recepţionate, sau,

2. Construiesc un alt variometru de inductanţă mai mare.

            Cazul extrem, pentru a ajunge la 146 kHz fără condensator adăugat ar trebui să construiesc un variometru cu inductanţă maximă de 1882 µH:

 

19.1. Pentru f = 146 kHz şi C= 631,4 pF, L = 1882 µH

 

            Deocamdată însă nu mă grăbesc să construiesc un altul pînă cînd nu l-am încercat şi experimentat pe acesta.

 

Unde medii

            Pentru recepţionarea undelor medii cu aceeaşi antenă de (aproximativ) 630 pF, mi-ar trebui o inductanţă de aproximativ 145 µH:

 

19.2. Pentru f = 525 kHz şi C= 631,4 pF, L = 145,5 µH

 

Cu alte cuvinte un raport L/C dezastruos – aproape nici un pic de semnal!

            Treizeci de secunde înainte de a mă prăbuşi într-o depresiune profundă îmi vine ideea de a conecta un condensator mai mic în serie între antena propriu zisă şi borna de antenă a aparatului pentru a reduce capacitatea de acord. (Elementar! ) După cîteva calcule rapide (şi cam aproximative) întrevăd chiar posibilitatea de a utiliza acelaşi variometru pentru recepţionarea undelor medii alegînd dibaci capacitatea serie.

            Desigur! (acuma este clar!): Trebuie inversată logica: Dacă la o galenă „normală” cu condensator variabil (acord continuu în gamă cu dispozitiv capacitiv), pentru a schimba gamele se schimbă bobinele, la o galenă cu variometru (acord continuu în gamă cu dispozitiv inductiv) schimbarea gamelor trebuie să se facă prin schimbarea capacitătilor de acord. Chiar dacă capacitatea antenei (care contribuie la capacitatea de acord) este fixă ea poate fi variată în trepte legînd capacităţi în serie sau paralel.

            Ca atare am scos condensatorul paralel, am legat repede în serie cu antena un condensator de circa 60 pF (ce-am avut la-ndemînă) şi DA! recepţionez puternic în cască emiţătorul local de unde medii cu acelaşi variometru!

            Rămîne doar să stabilesc mai precis valoarea condensatorul serie. Dimensionarea condensatorului paralel de unde lungi am făcut-o căutînd capacitatea cea mai mică care-mi permite totuşi recepţionarea postului cu frecvenţa cea mai joasă din gamă. Dimensionarea condensatorului serie de unde medii se face alegînd capacitatea cea mai mare care permite totuşi recepţionarea postului cu frecvenţa cea mai înaltă din gamă.

            Deşi limita superioră a gamei de unde medii (pe receptorul meu de control) este 1602 kHz am luat pentru calcule 1550 kHz:

 

19.3. Pentru f = 1550 kHz şi L = 120 µH C = 87,9 pF,

 

Pentru a avea o capacitate echivalentă de acord de 87,9 pF, condensatorul serie va trebui să aibă:

Cs = (631,6 X 87,9) / (631,6 – 87,9);            Cs = 102,11 pF;  şi am luat   Cs = 100 pF

 

19.4. Condensatorul serie şi recepţia undelor medii.

 

            Am fabricat repede o nouă replică de condensator şi am postul regional (549 kHz) în josul gamei cu un semnal relativ modest 12,5 mV_DC şi mai sus postul local (720 kHz) puternic cu 147 mV_DC. Mărturisesc că selectivitatea nu este teribilă şi în pauzele de modulaţie ale postului regional se aude slab postul local. Este deci discutabil cîţi milivolţi din duzina măsurată pe postul local aparţin de fapt acestuia. (Este una din lipsurile acestei metode foarte simple de măsură.)

 

Concluzii

            Cum am arătat mai sus posesorii de galene fără organe de acord ar putea cu uşurinţă să-şi fabrice, un variometru ca să beneficieze de un acord continuu pentru galena lor.

            Folosind cînd un condensator paralel (C_P) cînd unul serie (C_S), vor putea recepţiona cu acelaşi variometru gamele de unde lungi şi medii:

 

19.5. Unde lungi şi medii cu acelaşi variometru.

 

            Limitările ce apar în dimensionarea unui variometru menit să recepţioneze pe o galenă atît undele lungi cît şi cele medii, se pot rezuma astfel:

                        O valoare mare a inductanţei maxime avantajează recepţia pe unde lungi şi la limită poate exclude condensatorul paralel, dar dezavantajează recepţia pe unde medii implicînd reducerea condensatorului serie, (la limită, pînă la valori ce tind spre zero) reducînd proporţional energia injectată din antenă prin scăderea factorului de cuplaj.

                        O valoare mică a inductanţei maxime dezavantajează recepţia pe unde lungi căci impune valori crescute ale condensatorului paralel, (Pînă la punctul în care, impedanţa caracteristică a circuitului rezonant L/C devine atît de mică încît tensiunea culeasă de detector nu mai deschide joncţiunea = prin diodă nu mai trece curent = semnal zero.) dar avantajează recepţia pe unde medii, necesitînd valori mai mari ale condensatorului serie. (Pînă la punctul în care, cuplajul cu antena devine atît de puternic încît receptorul devine aperiodic şi toate posturile se aud suprapuse = variometrul nu mai produce selecţia.)

            Există între aceste două extreme, pentru fiecare caz în parte, o valoare optimă care se poate obţine măsurînd, calculînd şi experimentînd deoarece depinde în foarte mare măsură de caracteristicile fiecărui ansamblu antenă-pămînt.

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

[Enulescul]

 

Bună seara,

§ 20

Addendum

            Se înţelege că după ce am experimentat variometrul prezentat mai sus (~1200 µH) mi-am fabricat un variometru mai mare (cam 1600 µH) pentru a vedea cum se comportă.

 

 

20.1. Variometrul ~ 1600 µH

 

            Și am fost dezamăgit: Absenţa condensatorului paralel pe unde lungi nu prea face să crească semnalul (cel puţin eu nu percep nici o creştere) şi scăderea pînă către limita admisibilă (50 pF) a condensatorului serie pe unde medii produce o atenuare a semnalului recepţionat (din cauza scăderii coeficientului de cuplaj) care depăşeşte cu mult creşterea obţinută prin mărirea inductanţei. Ca de obicei am formulat numeroase ipoteze teoretice şi am încercat să le verific matematic. (Fără prea mult entuziasm de altfel.) N-am prea găsit nici o soluţie pe cale teoretică şi m-am întors la domeniul experimental. Am folosit variometrul ~ 1600 µH ca inductanţă variabilă înseriat cu un condensator variabil pentru a determina raportul L/C care furnizează maximum de semnal pentru emiţătorul local în configuraţia dată. Folosind valoarea inductanţei obţinute astfel, am găsit prin extrapolare valoarea maximă pe care ar trebui să o aibe un variometru care să acopere gama de unde medii cu condensatorul serie deja determinat, şi care va oferi un semnal maxim la recepţionarea emiţătorului local. N-am fost foarte surprins cînd am ajuns astfel la o valoare maximă a inductanţei variometrului de ~ 1200 µH cu un condensator de  ~ 100 pF.

            Deci cu ansamblul meu antenă-priză de pămînt alegerea optimă pentru a echipa o galenă de tip „Pitic” ar fi un variometru cu valoare maximă de ~ 1200 µH cu un condensator paralel de ~ 270 pF pentru gama ce unde lungi şi un condensator serie de ~ 100 pF pentru cea de unde medii.

Variometrul “La Baleine Guérande”

O prietenă din tinereţe care locuieşte la Strasbourg, dorind să-mi rafineze gusturile culinare mi-a trimis (înainte să plece în vacanţă) un tub de sare mai grunjoasă, gri “Guérande” care se potriveşte mai bine (susţine ea) cu salatele estivale. (Eu folosesc de obicei şi la mîncare şi la salate, sare albă fină “La Baleine”.) La noi plouă şi e frig (13 °C), deci sezonul salatelor nu a venit încă. Eu stau în casă, şi tot încerc să îmblînzesc construcţia variometrelor. Deci după ce am măsurat diametrele tuburilor de sare şi am făcut o scurtă verificare cu programul domnului Levy, am vărsat conţinuturile respective în două borcane cu capac şi am pornit construcţia variometrului “La Baleine Guérande”:

 

20.2. Tuburile de sare

 

Din tubul “Guérande” (Φext 62 mm = rotor) am tăiat o bucată de 29 mm. Am marcat limitele înfăşurărilor cu zgîrieturi fine, am dat găurile necesare, şi am vopsit-o. (În negru.) Pentru stator, o bucată de 30 mm de tub “La Baleine” (Φint 70 mm) a avut acelaşi tratament:

 

20.3. Rotorul “Guérande” şi statorul “La Baleine”. (Paint in Black)

 

Pe rotor am bobinat 2 X 36 spire Cu Em Φ 0,25 şi pe stator 2 X 32 spire cu aceeaşi sîrmă.

Ansamblul dă un frumos variometru de 1242 µH cu un factor de acoperire de gamă de 3,54. (Mai mult decît speram!)

 

20.4.Variometrul “La Baleine Guérande”.

 

În loc de final

(Sau preţul pe piaţa franceză a unui variometru “La Baleine Guérande”)

            După ce am fabricat vre-o patru bucăţi m-am oprit din lipsă de materie primă: Am terminat singurul tub “Guérande” primit, şi prietena mea plecase deja în vacanţă. De la mine pînă la primul magazin din Franţa sînt vre-o 200 km buni iar în Germania sarea se vinde în cutii paralelipipedice... Păcat! Abia îmi luasem avînt! Ca să pot totuşi continua am lansat o propunere de troc pe forum-ul francez „Retro-Forum” – „Ofer un variometru gata făcut pentru patru tuburi de sare “Guérande”

http://retro-forum.com/viewtopic.php?f=3&t=241176

            La început, toată lumea a crezut că e o glumă şi colegii francezi de forum au rîs de s-au prăpădit. De fapt era numai jumătate glumă, jumătate era şi serios: voiam să continui lucrul la variometrele ce-mi ieşeau din ce în ce mai uşor şi bine. Apoi, eram curios să ştiu dacă un variometru de-al meu valorează cît patru tuburi de sare pe piaţa franceză. Pînă la urmă am găsit un amator şi am făcut schimbul. Francezul mi-a povestit că ajuns la poştă a cîntărit pachetul, nu i-a convenit preţul ce trebuia să-l plătească, drept care l-a desfăcut, a vărsat sarea din două tuburi în coşul de gunoi al poştei, a pus tuburile goale la loc şi a expediat pachetul. Astfel s-a stabilit preţul pe piaţa franceză a unui variometru “La Baleine Guérande”: două tuburi de sare pline şi două goale...

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch