A doua generaţie de receptoare cu cristal interbelice

[Enulescul]

Bună ziua

 

Acum 21 ore, icar a spus:

Toata stima!

 De bobinele Burndept nu stiam, nici nu le-am vazut in montaje. Interesant!

 

            Respectele mele domnule icar, bobinele Burndept (cum am mai spus) sînt ceva mai puţin performante decît bobinele „Fagure” şi poate de aceea sint şi au rămas foarte britanice...

 

§.8

Despre bobinele cu pierderi reduse (continuare)

Bobinele „Fagure” pe continentul european

            În Franţa, primele bobine „fagure” apar ca înfăşurări (nemontate pe culot) abia în catalogul „Pericaud” din 1924 (în catalogul din 1920 încă nu există):

 

8.1 Extras din catalogul „Pericaud” 1924

 

            Începînd cu 1924 se bucură de o răspîndire foarte largă atît printre amatori cît şi printre fabricanţii de receptoare:

 

8.2 Superreacţia bilampă D^R TITUS modelul „universal”

 

            A treia versiune a superreacţiei bilampă D^R TITUS fabricată în 1924 la Paris de craiovenul Dr. Titus Konteschweller este echipată în exclusivitate cu bobine „Fagure”.

            În 1926 reîntîlnim în catalogul „Gody” bobinele „Fagure” în varianta perfecţionată „Duolateral” atît ca piese separate:

 

8.3 Extras din catalogul „Gody” 1926

 

            cît şi echipînd receptoare cu galenă şi cu lămpi:

 

8.4 Extras din catalogul „Gody” 1926

 

            În zona de influenţă franceză înfăşurările sînt echipate cu un culot specific francez (banană-banană) cu ecartament 16 mm.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

[Enulescul]

 

Bună ziua

§.9

Bobinele „Fagure” pe continentul european (continuare)

 

            Cam tot în aceeaşi perioadă înfăşurările „Fagure” apar şi în Germania, fiind însă echipate cu un culot specific german (banană-banană) cu ecartament 19 mm. Spre deosebire de sistemele anglo-american şi francez, plăcuţele metalice laterale ale culotului au rolul strict de fixare mecanică, contactele electrice se fac direct la banane.

 

  

9.1 Culot german

 

            În Austria înfăşurările „Fagure” au un culot (tot) banană-banană cu ecartament 19 mm, deci sînt perfec interşanjabile cu cele germane. Sistemul de fixare al înfăşurării la culot este însă inspirat de metoda anglo-americană-franceză (plăcuţele metalice laterale ale culotului au dublu rol: fixare mecanică şi contact electric):

 

 

9.2 Culot austriac

 

Bobinele „Ledion”

            Cea mai veche referire la bobinele de tip „Ledion” pe care am putut să o găsesc a fost într-un număr din 4 martie 1925 al revistei engleze „Wireless World”:

http://www.americanradiohistory.com/Archive-Wireless-World/20s/Wireless-World-1925-03.pdf

Pagina 30 a fişierului * pdf

 

9.3 Extras din „Wireless World” din 4 martie 1925

 

            Veţi remarca că în text se afirmă că acest tip de bobine este probabil deja cunoscut de către experimentatori (deci a apărut mai devreme) şi că în versiunea engleză se numeşte „Etheron”

            În Germania am regăsit exact acelaşi tip de bobină, într-o reclamă de la începutul anului 1926 dar purtînd numele de „Ledion”:

http://www.radiomuseum.org/forum/identify_1920s_german_coil_mounts.html

 

9.4 Reclamă din „Radio” (Berlin) 25 februarie 1926.

 

            Faptul că acest tip de bobine a ajuns să fie menţionat cu numele de „Ledion” de domnul „C. Micşunescu Piteşti” în „Scrisorile de mulţumire” din „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” (https://www.elforum.info/uploads/monthly_2020_04/1340821979_GEII1_1.jpg.71104917f2ea8a58ed40670067003432.jpg) îmi dă certitudinea că a ajuns la noi prin filiera germană.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

[icar]

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

 

§.10

 

Despre condensatoarele variabile şi preţul lor

            În primele decenii ale telecomunicaţiilor, condensatoarele variabile erau construite meşteşugăreşte de către ateliere specializate în instrumente experimentale de fizică şi de aceea erau piese rare şi (mai ales) foarte scumpe, ce-şi aveau mai degrabă locul într-un laborator decît într-un receptor (aparat) comercial. Pentru exemplificare iată un extras dintr-un catalog american de la 1916:

 

10.1 Catalogul „General Radio Co. 1916” Coperta şi un condensator variabil.

 

            Pentru vremea aceea, douăzeci şi cinci de dolari nu erau floare la ureche. Bine este vorba despre o piesă de precizie – un condensator variabil de laborator. Deşi, pe măsura industrializării producţiei, preţul lor de cost a scăzut, condensatoarele variabile au rămas în continuare cea mai scumpă piesă din alcătuirea receptoarelor în general şi a receptoarelor cu galenă în special.

            În 1922 (începuse deja radiodifuziunea – deci producţia de masă) condensatoarele variabile cele mai ieftine ajunseseră la 5 dolari (bine, cele de laborator rămăseseră la 25) (imaginea din stînga):

http://www.americanradiohistory.com/Archive-Popular-Radio/Popular-Radio-1922-09.pdf

Page 57.pdf

            În timp ce un receptor „Oudin” gata montat costa doar 3 dolari (imaginea din dreapta):

http://www.americanradiohistory.com/Archive-Popular-Radio/Popular-Radio-1922-11.pdf

Page 112.pdf

 

10.2 Comparaţie de preţuri: Condensatorul variabil şi galena Oudin.

 

            De aceea (înclin să cred că) răspîndirea şi rămînerea în uz a galenelor Oudin (în ciuda dezavantajelor lor evidente) chiar după apariţia altor tipuri de galene mai „performante”, (depinzînd de ţară şi continent) se datorează preţului lor redus prin lipsa condensatoarelor variabile.

 

            Cea mai veche informaţie despre preţul condensatoarelor variabile la noi pe care am găsit-o pînă acum se găseşte în broşura „Aparat de radiofonie construit de oricine” publicată în 1926 de locotenentul M. Zapan de la liceul militar din Iaşi:

 

 

10 3 „Aparat de radiofonie construit de oricine” Coperta şi lista de preţuri.

 

            Cu toate că în 1926 producţia condensatoarelor variabile trebuie să fi fost deja industrializată, o pereche de condensatoare variabile costa 1400 de lei (deci 700 de lei bucata) în timp ce o lampă „cu consumaţie slabă” deci (probabil) cu filament cu oxizi de bariu, costa 380 de lei.

            În 1927 în numărul 45 al ziarului  ştiinţelor şi călătoriilor la pagina 13 (pagina 717 în numerotarea ziarului), (http://virtual1.bibnat.ro/Periodice/P_II_1114/1927_45/45_1927_0013.jpg) găsim în josul ultimei coloane o notă cu preţurile pieselor necesare unui aparat monolampă cu reacţie.

            Un condensator variabil costa 525 de lei în timp ce o lampă doar 270 (cam jumătate):

 

 

 

10 4 Coperta numărului 45 din 1927 şi nota de la pagina 13 (717)

 

            Nici în 1931 preţul unui condensator variabil nu scăzuse sub preţul mediu al unei lămpi. Avem în „Toate Tainele Radiofoniei” de Ing. I. C. Florea un deviz alcătuit de Nicolae Saru (foarte probabil) patronul magazinului „Radio-Material” (Aparate şi piese detaşate Bucureşti, Pasagiul Român N^o 20):

 

 

10 5 „Toate Tainele Radiofoniei” Pagina de gardă şi devizul

 

            O pereche de condensatoare variabile (mă rog „Förg cu lame aurite” ) costa 1000 de lei – deci cîte 500 lei bucata – în timp ce cinci lămpi din care două „cu grătar de protecţie” – adică cu grilă ecran, costau 1904 lei adică cam tot 380 de lei bucata.

            Probabil din cauza statutului lor din epocă de „obiecte preţioase”, nici în ziua de azi, condensatoarele variabile de atunci, ajunse pe piaţa de vechituri n-au devenit (comparativ) mai ieftine...

            De aceea, încă de la apariţia radiodifuziunii se pot remarca eforturile aproape constante ale radiotehnicienilor de a găsi soluţii alternative pentru eliminarea condensatoarelor variabile din montaj cu scopul ieftinirii aparatelor.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Mai 1, 2020 de Enulescul
Editorul brambureşte formatarea

[icar]

Foarte interesant! O adevarate istorie. Ar fi interesant de stiut, pentru comparatie, cam care era salariul unui amploiat al vremii, amator de constructiuni radiofonice.

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

Galenele Fără Condensator Variabil

§ 11

Galenele de generaţia a doua fără condensator variabil (Galenele foarte simple şi foarte ieftine)

 

            Nu mult după începutul radiodifuziunii naţionale, (cam prin 1931 - 32) a apărut şi la noi, acelaşi fenomen observat mai devreme în alte ţări cu „tradiţie” mai veche: Cererea pentru receptoare ieftine, la îndemîna oricui, a crescut razant, şi atît pe piaţă cît şi în publicaţiile pentru amatori au început să apară montaje mai mult sau mai puţin „simplificate”. Din cauză că receptorul cu galenă, prin structura sa modestă reprezintă receptorul „popular” prin excelenţă, s-au încercat reduceri „drastice” ale preţului său de cost prin renunţarea la condensatorul variabil. (Cea mai scumpă piesă a ansamblului.)

            În lucrarea sa „Radio pentru Toţi” apărută la cîţva ani de la înfiinţarea postului nostru naţional de radio, Mihail Konteschweller, referindu-se la alcătuirea galenelor timpului, remarcă:

 

 

11.1 Extras din „Radio pentru Toţi” (Vol I) de Mihail Konteschweller.

 

 

            Fără îndoială, cu experienţa şi spiritul său riguros Mihail Konteschweller a recunoscut acelaşi fenomen trăit de el la Paris prin 1924. Atunci (la cîţiva ani de la începerea programelor de radiodifuziune în Franţa) au apărut (tot din cauzele arătate mai sus) atît pe piaţa franceză cît şi în construcţiile artizanale de amatori, montaje de galene fără condensatoare variabile.

 

 

Galene cu acord neconvenţional

 

            Primele tendinţe de simplificare a galenelor, au constat în folosirea altor metode de acord care nu necesitau condensator variabil.

Galena „BIBO”

 

            Am întîlnit mai de mult pe un site de licitaţii foarte cunoscut următoarea alcătuire:

 

 

11.2 Galena „BIBO”

 

 

            Fără îndoială pîrghia mare centrală de pe bobină are rolul de a varia inductanţa între oarecari limite. N-am reuşit să-mi dau seama exact cum funcţionează sistemul, dar în orice caz avem de-a face cu o galenă „simplificată” fără condensator variabil cu acord pe inductanţă variabilă.

 

 

Galena „Lissen”

 

            Pozele de mai jos sînt tot de pe acelaşi site. De data aceasta însă procedeul de variere al inductanţei se observă clar:

 

 

11.3 Galena „LISSEN”

 

 

            Două discuri de cupru fixate pe un ax lateral solidar cu un buton, modifică inductanţa unei bobine „Fagure” din comerţ „acoperind” mai mult sau mai puţin feţele sale laterale. Deşi după design şi detectorul folosit, aparatul aparţine mai degrabă anilor ’30, ideea nu este nouă. De pildă, Compania „Marconi” fabrica prin 1922 -23 receptoare unde acordul se făcea cu ajutorul unor lame de cupru care glisau în interiorul sau în vecinătatea unor înfăşurări. (În ciuda înrăutăţirii factorului de calitate datorată pierderilor prin curenţi Foucault.)

 

 

Galena „L.J.G.”

 

            O modalitate de acord folosind variaţia inductanţei mutuale dintre două bobine „Fagure” legate în serie cărora li se variază distanţa reciprocă şi unghiul este prezentată mai jos:

 

 

11. 4 Galena „L.J.G.”

 

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Mai 2, 2020 de Enulescul

[AFCtin]

Buna seara domnule Schorsch,

 

............ "O modalitate de acord folosind variaţia inductanţei mutuale dintre două bobine „Fagure” legate în serie cărora li se variază distanţa reciprocă şi unghiul ".........

In acest caz factorul de calitate al bobinelor se modifica semnificativ?

 

 

Multumesc,

 

Cu stima,

 

Antonio

[icar]

Aici nu ar intra si variometrele?

[Enulescul]

 

Bună ziua

 

Acum 16 ore, AFCtin a spus:

............ "O modalitate de acord folosind variaţia inductanţei mutuale dintre două bobine „Fagure” legate în serie cărora li se variază distanţa reciprocă şi unghiul ".........

In acest caz factorul de calitate al bobinelor se modifica semnificativ?

 

 

Respectele mele domnule AFCtin. Ca să răspund riguros la întrebarea dumneavoastră ar trebui să postez o întreagă demonstraţie matematică lungă, complicată şi plicticoasă. Am să încerc în schimb să vă explic pe scurt fenomenul fizic:

            Factorul de calitate al unei bobine este direct proporţional cu inductanţa ei şi invers proporţional cu rezistenţa. Fiecare bobină din galena L.J.G. luată separat, are inductanţa şi rezistenţa ei proprie, mărimi care nu se modifică semnificativ chiar dacă bobinele se mişcă una faţă de cealaltă, deci factorii lor proprii de calitate nu se modifică semnificativ.

            Ce se modifică semnificativ la mişcarea bobinelor (şi modifică acordului galenei) este inductanţa totală a ansamblului care rezultată din legarea în serie şi cuplarea magnetică a celor două bobine. Dar rezistenţa totală a bobinelor înseriate rămîne constantă deci la mişcarea bobinelor, factorul de calitate al ansablului se modifică semnificativ.

 

 

Acum 27 minute, icar a spus:

Aici nu ar intra si variometrele?

            Respectele mele domnule icar. Galena L.J.G. lucrează cu bobine alăturate (distanţa dintre centrele lor nu este zero) iar variometrele sînt compuse din bobine concentrice. (Distanţa dintre centrele lor este zero.) Despre variometre voi vorbi cîndva în paragrafele următoare.

 

§ 12

Macheta galenei L.J.G.

 

            Aveam pe undeva printr-o cutie de ţigări de foi olandeze „Jacob van Hoorn” un braţ amovibil de cuplă asemănător cu cel al galenei L.J.G. (dar incomplet) şi vre-o două bobine cu pivoţi. Mi-am spus că mai pot găsi prin fundul sertarelor şi alte cîteva piese pentru a încropi o machetă a galenei L.J.G. ca să văd cum funcţionează.

 

 

12.1 Piesele de la care am pornit şi braţul amovibil al cuplei revizuit.

 

            Am prevăzut braţul amovibil al cuplei cu un buton (improvizat) şi nişte lagăre bricolate cu banane la capăt. (Singurul lagăr original l-am scos şi pus la păstrare aşteptînd să-i apară perechea.)

            Drept suport pentru montaj am folosit chiar cutia de ţigări căreia i-am găurit fundul şi l-am echipat cu borne şi bucşe iar pînă la apariţia unui detector mai „de epocă” am fixat o diodă între două banane înfipte în bucşele detectorului:

 

 

12.2 Pe fundul cutiei: bornele, bucşele şi detectorul

 

            Galena originală are ambele bobine cu pivoţi dar practic se obţine aceeaşi variaţie de inductanţă cu o bobină fixă şi alta mobilă/pivotantă, (şi oricum eu n-am decît un singur braţ amovibil care admite o bobină cu pivoţi) aşa că am pus două bucşe (cele apropiate din mijloc) pentru o bobină fixă şi alte două bucşe (cele depărtate de la marginea stîngă) pentru braţul amovibil al bobinei cu pivoţi.

  

12.3 Bobina fixă, braţul celei mobile şi ansamblul

 

            Galena originală are un alt tip de braţ amovibil prevăzut cu un buton pentru pivotarea bobinei şi un model de bobine destinate. Eu consider că la o galenă acordul nu este chiar atît de „ascuţit/pretenţios” şi bobina pivotantă poate fi rotită şi cu mîna.

 

 

 

12.4 Galena „în funcţiune” şi schema de principiu

 

            Diferenţa în exploatare (faţă de o galenă cu condensator variabil) este plaja relativ redusă acordabilă cu o pereche de bobine. Variaţia maximă se obţine cînd bobinele din pereche sînt de inductanţe egale de unde necesitatea de a avea cel puţin două seturi complete.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Mai 3, 2020 de Enulescul

[AFCtin]

Acum 2 ore, Enulescul a spus:

Dar rezistenţa totală a bobinelor înseriate rămîne constantă deci la mişcarea bobinelor, factorul de calitate al ansablului se modifică

 

Buna ziua domnule Schorsch,

 

Multumesc pentru raspuns.

Ma asteptam sa factorul de calitate in acest caz sa nu se schimbe semnificativ si totus se schimba. Trag concluzia ca pentru acord tot condensatorul variabil e de baza chiar daca costa.

 

Cu stima

 

 

Editat Mai 3, 2020 de AFCtin

[icar]

Toata stima domnule Schorsch!

Ma intreb de pe unde mai aveti "bunatațurile" alea!

[Enulescul]

Bună ziua

 

Acum 23 ore, AFCtin a spus:

... pentru acord tot condensatorul variabil e de baza chiar daca costa.

            Respectele mele domnule AFCtin. Nici acordul cu condensator variabil nu este (teoretic) perfect. Fiecare metodă de acord are avantajele şi dezavantajele ei. Arta este să foloseşti metoda potrivită la situaţie.

Acum 4 ore, icar a spus:

Ma intreb de pe unde mai aveti "bunatațurile" alea!

            Respectele mele domnule icar. Păi tot strîng gioarse vechi de vre-o patruzeci şi cinci de anişori...

§ 13

 

Galene simplificate la extrem

 

            Curînd „simplificările” au ajuns pînă la eliminarea oricărui organ de acord lucru care (povestit) pare absurd, dar din această categorie mai există exemplare care au supravieţuit pînă în zilele noastre. Judecînd după relativa abundenţă pe piaţa de vechituri a acestui gen de aparate se poate chiar afirma că în epocă au fost mai numeroase decît galenele cu organe de acord neconvenţional. Reproduc mai jos, pentru dumneavoastră, cîteva imagini de galene fără nici un fel de organe de acord întîlnite pe site-urile franceze de licitaţii:

 

 

13.1 Cîteva imagini de galene simplificate la extrem.

 

 

            Marea majoritate a aparatelor de acest gen aveau numai două perechi de borne (căşti şi antenă-pămînt), un detector cu galenă, (în Franţa deobicei de tip „cumpănă”) şi două bucşe aparente pentru o bobină interşanjabilă. (Atîta tot.) Placa de montaj depăşea rareori 100 X 80 mm iar cutia depăşea rareori înălţimea de 45 mm. Erau de obicei echipate cu o bobină interşanjabilă, de cele mai multe ori un model „Fagure” ieftin din comerţ.

            Schema era următoarea:

 

 

13.2 Schema galenelor simplificate fără condensator variabil.

 

 

            De cele mai multe ori condensatorul fix C₂ (în paralel pe căşti) lipsea iar condensatorul C₁ (în serie cu antena) era înlocuit cu un scurt-circuit.

            Aveţi mai jos, cablajul redus absolut la minim al unei galene de acest fel:

 

13.3 Cablajul unei galene simplificate la extrem.

 

 

            După cum puteţi observa, nu există nici un fel de condensatori, doar contactele bornelor, bucşelor şi detectorului legate cu firele de conexiune.

 

13.4 Panoul superior al unei galene simplificate la extrem.

 

            Nu reuşesc să-mi dau seama cum făceau foştii utilizatori să acordeze aparatele de acest gen. La o asemenea structură a montajului singurul element „variabil” ar fi bobina care se poate schimba cu alta şi prin aceasta ar permite schimbarea in trepte a inductanţei de acord. Să zicem că, la rigoare, ansamblul antenă-pămînt poate fi considerat o capacitate, dar este iluzoriu să ne închipuim că o bobină de inductanţă dată, cumpărată din comerţ, împreună cu o capacitate – de fiecare dată alta - căci depinde de lungimea şi înălţimea antenei fiecăruia, ar fi putut acorda ansamblul taman pe frecvenţa emiţătorului dorit.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Mai 4, 2020 de Enulescul

[AFCtin]

Buna seara,

 

Foarte ciudat acest tip de galena "neacordabila". Probabil bobinele sa fi avut in paralel si un condensator si astfel cumparai un circuit acordat brut pe frecventa postului local de radio?

 

Cu stima,

[icar]

Probabil, daca postul emitator era foarte aproape, reusea sa fie receptionat si cu un circuit foarte slab acordat. Factorul de calitate al acestor circuite nu era chiar stralucit. La unele scheme de radioreceptoare de tip 0-V-0, in antena, se prevedea un circuit LC sau C simplu, tocmai pentru a atenua postul local, prea puternic.In armata, am facut armata la Brasov, daca legam o sirma la o anumita borna a telefonului, ascultam toata noaptea muzica, pe programul 1, statia Bod, care era foarte aproape. Fara nici un circuit acordat.

Editat Mai 5, 2020 de icar

[Enulescul]

 

Bună ziua

 

Acum 18 ore, AFCtin a spus:

Foarte ciudat acest tip de galena "neacordabila". Probabil bobinele sa fi avut in paralel si un condensator si astfel cumparai un circuit acordat brut pe frecventa postului local de radio?

Acum 3 ore, icar a spus:

Probabil, daca postul emitator era foarte aproape, reusea sa fie receptionat si cu un circuit foarte slab acordat...

 

                       Respectele mele domnilor. Prima trăsătură intresantă a studiului/analizei vechilor receptoare este lansarea de ipoteze (de ce aparatul a fost făcut aşa şi nu altfel). A doua ar fi găsirea unor surse din epocă şi/sau experimente pe machete (cît mai asemănare cu originalul) care confirmă/infirmă ipotezele lansate. Din păcate nu toate ipotezele pot fi verificate şi nu toate întrebările capătă răspuns. Ne dăm atuncea seama cîte ar fi de ştiut şi cît de puţin ştim...

 

 

§ 14

Galena „Pitic”

Cei care au vizitat colecţia mea de galene postată pe Pro Radio Antic:

 http://www.proradioantic.ro/index.php?x=colectie&id_colectie=333

au descoperit desigur că ultimele poze din paragraful anterior prezintă de fapt o galenă ajunsă în colecţia mea. Deşi ştiam teoretic că acest gen de galene nu au absolut nici un organ de acord, n-am rezistat curiozităţii, nici ispitei (preţul la care se găsesc uneori aceste galene este realmente modic – în comparaţie cu cele cu condensator variabil). În sinea mea speram că există totuşi o modalitate de a ajusta acordul pe care analiza pozelor nu o dezvăluie şi care poate fi descoperită numai avînd în mînă un asemenea aparat. (Dar m-am înşelat...)

 

14.1 Galena „Pitic” înainte de cumpărare (la stînga) şi în curs de restaurare (centru şi dreapta).

 

            Schema este redusă absolut la minim:

 

14.2 Schema galenei „Pitic”

 

            Aparatul este realmente de dimensiuni reduse, (140 X 80 X 45 mm) şi poate fi ţinut în palma unei mîini:

 

14.3 Galena „Pitic” şi bobina cu care a venit.

 

            A venit echipat cu o bobină „Fagure” marca „Savoy” de 35 de spire ce se găsea pe vremea aceea în comerţ.

            Căşile sînd de tip F de 2 X 2000 Ω fabricate de „Brunet et C^ie”.

 

14.4 Căştile.

 

            După ce l-am despachetat şi verificat sumar l-am branşat spontan la antenă şi pămînt sperînd să aud ceva... dar înafară de un suflu combinat cu un uşor brum n-am auzit nimic... Capacitatea ansamblului antenă-pămînt împreună cu inductanţa bobinei au o frecvenţă de rezonanţă mult depărtată de frecvenţele emiţătoarelor din zona mea...

            Am început să-mi pun în mod serios problema cum aş putea folosi totuşi aparatul achiziţionat fără să modific configuraţia iniţială, deci fără să-i adaug un condensator variabil. De altfel chiar înălţimea redusă a cutiei m-ar împiedica la o modificare de acest gen, înafară de faptul că un aparat din colecţie nu se cade să fie modificat.

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch