A doua generaţie de receptoare cu cristal interbelice

[Enulescul]

 

 

Cuvînt înainte

 

            Profitînd de răgazul oferit de sechestrarea la domiciliu m-am apucat să fac ordine în vechile fişiere de pe computer. Am descoperit cu această ocazie mai multe serii de fişiere scrise prin 2017 pe care (din motive de care nu-mi mai aduc aminte) nu le-am postat la vremea respectivă. Avînd în vedere că se referă la perioada interbelică sper să nu supere pe nimeni faptul că le postez cu cîţiva ani întîrziere.

 

 

Bună ziua

 

A doua generaţie de galene interbelice

 

            Înainte de toate doresc să exprim încă odată mulţumirile mele domului Harfă care mi-a permis accesul la colecţia „Ziarului Ştiinţelor şi Călătoriilor” aparţinînd domniei sale şi care constituie sursa principală de informaţie ce a dus la naşterea şi redactarea rîndurilor care urmează.

 

            Intenţionam iniţial să postez paragrafele despre a doua generaţie de galene, în continuare pe acelaşi topic cu galenele Oudin, dar faptul că în epocă cele două generaţii au coexistat (şi nu se poate trasa o limită precisă de la care galenele de generaţia a doua au devenit preponderente) sugerează deschiderea unui topic paralel. Un alt motiv, este că mai există în dosarele mele cîteva paragrafe bune legate de galenele Oudin, care aşteaptă să fie completate cu informaţii şi/sau experimente pentru a fi postate, şi pînă atunci ar fi mai bine ca primul topic să rămînă „deschis”. Deci voi începe aici şi acum acest topic dedicat generaţiei a doua de galene interbelice.

 

            În această categorie intră (după părerea mea) receptoarele cu cristal concepute pentru a fi echipate cu bobine cu pierderi reduse, (de obicei interşanjabile şi) ale căror înfăşurări au fost executate după procedee speciale. (Fagure, ledion, gabion, fund de coş, etc.). Din punct de vedere estetic şi constructiv, aceste aparate sînt precursoarele galenelor din anii ’40 – 50 pe care cei mai vechi dintre noi le-au întîlnit în copilărie...

 

 

 

II         GALENELE ANILOR 1927 - 1932

 

§ 1

 

 

 

            Existenţa şi/sau folosirea efectivă la noi, de către radiofoniştii amatori, a galenelor de tip „Oudin” (sau înrudite) a rămas pentru mine incertă în sensul că nu am reuşit (încă) să obţin dovezi documntare concludente.      

            Dacă cumva, cineva dintre dumneavoastră are ştiinţă despre existenţa şi/sau utilizarea la noi de către radiofoniştii amatori a galenelor de tip „Oudin”, este călduros invitat să posteze pe Elforum la topicul „GALENELE ANILOR DE ÎNCEPUT“ informaţiile pe care le deţine, adăugînd bineînţeles şi link-urile de rigoare.

            Desigur, articolul din „Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor” Nr. 35 din 24 August 1926, de la care am pornit topicul dedicat galenelor „Oudin” prezintă teoretic un asemenea montaj şi dă nişte explicaţii sumare, dar aceasta nu înseamnă neapărat că în România de atunci persoane particulare au posedat sau au folosit astfel de receptoare. Să nu uităm că pînă în 1925 deţinerea de receptoare T.F.F. de către particulari era ilegală. Desigur este de presupus că tineri pasionaţi care au studiat prin străinătăţi (vezi fraţii Konteschweller) s-ar fi putut întoarce acasă cu asemenea aparate, dar din cauza interdicţiilor în vigoare nu s-ar fi apucat înainte de 1925 să facă publică existenţa lor sau a rezultatelor obţinute utilizîndu-le.

            Cu totul altfel stau lucrurile cu galenele din a doua generaţie:

            În numărul 3 din 1928 al „Ziarului Ştiinţelor şi Călătoriilor”, la pagina 61 la rubrica „Scrisori de mulţumire” găsim ecourile publicării unei galene „moderne”:

 

 

1 1 Extras din „Scrisori de mulţumire” din numărul 3, 1928, pagina 61

 

 

            Se înţelege din text că în numărul 34 sau 35 (? – taman aici e tipărit prost) din 1927 au fost publicate detaliile de construcţie ale unei galene ce poate funcţiona atît cu bobine „Fagure” cît şi „Ledion” (în mod cert interşanjabile), cu recomandarea de a fi echipată cu un detector cu galenă sofisticat (apărut prin 1926) „Ideal Red Star” sau dacă vreţi „Rotstern” căci este de factură germană:

 

 

1 2 Detectorul cu galenă „Ideal Red Star“

 

 

            Menţiunea folosirii detectorului „Red Star” cît şi a bobinelor de tip „Ledion” (în alternanţă cu bobinele „Fagure”) mă face să presupun că aparatul prezentat în „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” era de factură/influenţă germană. („Ledion” este denumirea sub care acest tip de bobine interşanjabile au apărut în Germania prin 1926 – în Anglia în 1925 le-am găsit sub numele de „Etheron”)

            Răspunsurile publicate dovedesc că numeroşi amatori au construit şi utilizat efectiv montajul descris în paginile „Ziarului Ştiinţelor şi Călătoriilor”.

            Deasemenea este limpede că, în 1927 toate aceste componente radio de calitate, (detectoare cu galenă sofisticate ca „Ideal Red Star”, bobine „Fagure”, „Ledion” şi chiar căşti „Blaupunkt”) existau în mod curent la noi pe piaţă. Cu toate că practica recepţiei „de amator” a devenit posibilă oficial (după cum am arătat) abia din 1925, constatăm din rîndurile citite că decalajul tehnic a fost recuperat, „din mers”, amatorii au ajuns să cunoască şi (mai ales) să folosească competent piesele enumerate mai sus. (Îmi voi lua probabil răgaz cîndva în cursul topicului să dau mai multe repere istorico-tehnice despre componentele amintite.)

            Se mai înţelege că în 1927, pe teritoriul nostru, se puteau deja recepţiona pe galenă în condiţii rezonabile (cel puţin) Viena Berlinul şi Budapesta. Din alt articol (apărut în „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” la 6 Decembrie 1927) aflăm că pe vremea aceea Berlinul emitea pe 484 m (619 kHz) şi Viena pe 517 m (580 kHz) deci recepţiile s-au făcut pe unde medii.

            Din păcate numerele 34 şi 35 ale revistei lipsesc din colecţia domnului Harfă. (Altfel v-aşi fi prezentat direct articolul cu galena, nu doar ecourile.)

            Dacă cumva, cineva dintre dumneavoastră are numărul din „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” în care se găseşte articolul cu pricina şi are posibilitatea să-l scaneze şi să-l posteze aici pe Elforum este călduros invitat să o facă.

 

            Analiza textelor referitoare la existenţa sau construcţia aparatelor vechi, duce (la mine) la dorinţa a le evalua performanţele şi înţelege în amănunt modul de operare prin folosire efectivă. Cum (de cele mai multe ori) nu am acces la aparatele originale, folosesc datele reieşite din analiză pentru a sintetiza o machetă cît mai asemănătoare cu aparatul original pe care o pun în funcţiune.

            În cazul prezent, amănuntele rezultate din textele cuprinse în „Scrisorile de mulţumire” (din „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” numărul 3 din 1928) sînt prea puţine pentru a defini univoc parametrii de construcţie ai unei machete fără teama de a comite un anacronism. De aceea am apelat la alte surse de informaţie la care am acces şi care sȋnt relativ sincrone cu epoca.

            Una dintre cărţile vechi ce le posed şi care prezintă aparate propuse spre construcţie radiofoniştilor din perioada interbelică este „Toate Tainele Radiofoniei” scrisă de inginerul I.C. Florea:

http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1293409031_poza.jpg

            Pînă de curînd (deşi am cercetat pe toate părţile exemplarul cărţii pe care o posed) nu am găsit nici un indiciu care să-mi permită datarea ei precisă. Conţinutul şi anumite particularităţi indică faptul că a fost scrisă în anii premergători lui 1930 şi publicată probabil după, dar nu aveam certitudinea.

            După un amabil schimb de mesaje, domnul Ioniţă Dăescu mi-a trimis scanate pagina cu dedicaţie şi cea cu începutul prefeţei, al unui exemplar din „Toate Tainele Radiofoniei” datat şi semnat la cumpărare (cum se făcea pe atunci) de fostul posesor. Se distinge foarte clar că domnul inginer Ionel Mitru din Bucureşti a cumpărat această carte la 1 Decembrie 1931, (mai mult ca probabil la scurt timp după apariţie):

 

 

1 3 Datarea primei ediţii din „Toate Tainele Radiofoniei” de I.C Florea

 

 

            Aceasta este (după părerea mea) o dovadă solidă a faptului că nu m-am înşelat în aprecierea epocii şi îmi dă siguranţa că montajele prezentate în carte sînt cele pe care radiofoniştii de la noi le construiau în mod curent înainte de 1930.

            În carte sînt prezentate două montaje cu galenă:

 

 

1 4 Galenele din „Toate Tainele Radiofoniei”

 

 

care (după cum se vede) sînt echipate cu perechile de bucşe „B” şi „D” deci sînt concepute pentru a funcţiona cu bobine şi detectoare interşanjabile. (Adică, cu bobine „fagure” sau „ledion” şi cu un detector gen „Ideal Red Star”.) Ambele scheme corespund deci amănuntelor culese din „scrisorile de mulţumire”.

            Dintr-o primă analiză a schemelor se observă că sînt de fapt versiunile „paralel” şi „serie” ale aceleiaşi configuraţii de bază. Cei care au citit articolul „Restaurarea (de fapt reconstrucţia) unei galene secundare”

http://www.proradioantic.ro/index.php?x=articole&id_stire=140

 ştiu că în asemenea cazuri, se pot compacta într-un singur aparat configurabil, mai multe variante asemănătoare de receptor folosind soluţii simple de comutare, curente în epocă. Ca atare mi-am propus să construiesc un singur prototip capabil să emuleze cele două scheme.

 

 

            Citind rîndurile din „Toate Tainele Radiofoniei” să nu vă mire tonul depreciativ cu care sînt prezentate în carte galenele. Din lipsa unui post local, a depărtării şi a puterii iniţiale mici ale primelor posturi de radiodifuziune europene, întîia generaţie de „radiofonişti” de la noi (din care presupun că făcea parte şi I.C. Florea) şi-a început „ucenicia” (au putut obţine primele audiţii) pe aparate cu lămpi şi au rămas partizanii acestui mod de recepţie chiar cînd, creşterea puterii posturilor de radio străine şi mai tîrziu apariţia postului naţional, au făcut posibilă şi pe teritoriul nostru o recepţie relativ comodă pe galenă.

 

 

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Aprilie 26, 2020 de Enulescul

[victrola20]

Domnule Enulescu,

 

"Ziarul stiintelor si calatoriilor " din 1927 este digitalizat si se afla la urmatoarea adresa .

 

http://www.omnia.ie/index.php?navigation_function=2&navigation_item=%2F9200375%2FBibliographicResource_3000115013463&repid=1

 

Rasfoind numerele 33,34 nu apare articolul constructiei cu galena dar este posibil sa fie in alte numere din acelasi an.

Pe site se afla doar colectia anului 1927.

[Enulescul]

Acum 11 ore, victrola20 a spus:

Domnule Enulescu, "Ziarul stiintelor si calatoriilor " din 1927 este digitalizat si se afla la urmatoarea adresa.

http://www.omnia.ie/index.php?navigation_function=2&navigation_item=%2F9200375%2FBibliographicResource_3000115013463&repid=1

Rasfoind numerele 33,34 nu apare articolul constructiei cu galena dar este posibil sa fie in alte numere din acelasi an. Pe site se afla doar colectia anului 1927.

 

 

Bună ziua

            Respectele mele domnule victrola20. Vă mulţumesc foarte mult pentru link. Am căutat şi eu articolul descriind galena respectivă dar (deocamdată) nu l-am găsit. Va trebui (cu răbdare) să aprofundez căutarea – eventual am să iau toate paginile la rînd.

            Pînă atunci postez în continuare şi restul fişierelor din 2017:

 

§ 2

 

Montajul configurabil

            Combinînd cele două scheme de conexiuni date de domnul inginer I.C. Florea:

 

2 1 Geneza schemei serie-paralel a galenelor „I.C. Florea”

 

(reprezentate în stînga sus-jos), prin încrucişarea legăturilor spre bobină şi instalarea a două bucşe noi am ajuns la o schemă (reprezentată mărit la dreapta) ce reuneşte cele două configuraţii într-un singur montaj.

              Pentru configuraţia cu condensatorul variabil în serie cu bobina, se lasă bucşele „A” şi „P” libere şi se conectează antena şi pămîntul în bucşele „A₁” şi „P₁”.

              Pentru configuraţia cu condensatorul variabil în paralel cu bobina, se scurtcircuitează bucşele „A₁” şi „P₁”cu un călăreţ şi se conectează antena şi pămîntul în bucşele „A” şi „P”.

 

Construcţia practică

 

2 2 Detalii constructive pentru „Galenele I. C. Florea”

 

            La proiectarea plăcii de montaj modificate, respectînd peste tot distanţa germană standard dintre bucşe (19 mm), bucşa „A₁” ar fi neplăcut de aproape de bucşele detectorului. În loc să adaug două bucşe în plus şi gata (cum credeam iniţial), a trebuit să schimb aranjamentul mai multor piese pînă cînd am ajuns la o soluţie (cît de cît) şi estetică şi eficientă. Variantelor plăcilor de montaj din carte li se poate reproşa plasarea detectorului la margine, lucru care lungeşte inutil (după părerea mea) conexiunea ce transportă radiofrecvenţa. Detectorul stă mult mai bine spre centru între bobină şi condensatorul variabil. Cealaltă conexiune a detectorului, spre cască, poate fi liniştit mai lungă căci este destinată audiofrecvenţei.

            Aşezarea optimă a pieselor în montajul configurabil (cu detectorul montat central) ar necesita (după mine) un cablaj de felul următor:

 

2 3 Cablajul modificat

 

            E de la sine înţeles că aceasta modifică puţin şi aspectul exterior al aparatului:

 

 

2 4 Aspectul aparatului

 

            Aveţi în stînga sus amplasamentul original al galenei paralel, în dreapta cel al galenei serie şi jos (mărit) amplasamentul pe care mi-l propun spre realizare.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Aprilie 27, 2020 de Enulescul

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

§ 3

 

Alcătuirea prototipului

 

 

 

            Am apelat la o cutie confecţionată mai demult, din placacaj (lipit cu aracet şi) băiţuit (pe dinafară) cu „nuc întunecat” înaltă de 80 mm care admite o placă de montaj de 160 X 120 X 4 mm:

 

 

3 1 Cutia prototipului.

 

 

            Faţa neagră pe care o vedeţi în poză e doar un plastic subţire pus „de decor” Placa adevărată de montaj se vede mai jos, şi este din plexiglas de 4 mm grosime. (Încă nevopsit).

            Condensatorul variabil (mai vechi) pe care scrie 300 cm (şi măsurat are vre-o 320 pF) este singurul condensator variabil de factură germană care puteam să-l „sacrific” fără a compromite iremediabil alte proiecte. Am utilizat bucşe neizolate (obişnuite) pentru banane Φ 4 mm.

            Pînă la urmă, deoarece condensatorul variabil s-a dovedit prea voluminos, bornele de cască n-au mai încăput aşa cum se vede pe schiţă, ci au fost plasate în colţuri:

 

3 2 Verificarea amplasamentului „prin transparenţă”.

 

 

            Ca de obicei profit de transparenţa plexiglasului ca să văd dacă am făcut bine amplasamentul şi dacă mai trebuie modificat ceva. De pildă bucşele de cască sînt prea „în colţ” şi (probabil) la prototipul „Beta” am să le „trag” mai în sus.

            Butonul condensatorului variabil este o replică foarte bună, făcută în zilele noastre de un meşteşugar german perfecţionist. (Se deosebeşte cu greu de unul original.)

 

 

3 3 Probă cu buton, detector şi bobină.

 

            Nu am „Red Star” dar detectorul „Friho” (http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1293223234_poza.jpg), care l-am folosit ca să văd cum ar arăta ansamblul, e cam din aceeaşi epocă şi tot atît de complicat pe dinăuntru. Bobina „Ledion 35” (http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1587900522_poza.jpg) serveşte deasemenea doar ca să-mi fac o idee. Nu ştiu dacă am să o utilizez. În orice caz, estetica începe să prindă contur.

            Am vopsit placa de plexiglas (în negru) am remontat bucşele şi condensatorul şi m-am apucat de cablaj:

 

3 4 Galena combinată serie-paralel

 

 

            Fiind un prototip experimental, am folosit la cablaj doar sîrmă de cupru, urmînd să-l cablez cu cupru argintat cînd mă conving că merge bine.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

Editat Aprilie 27, 2020 de Enulescul
Era şleampăt!

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

§ 4

Prima probă de recepţie (Antenă acordată)

 

            Ca să pot acorda în configuraţia „serie” gama de unde medii cu condensatorul variabil existent, am echipat aparatul cu bobina „Ledion Verde Mijlocie” din colecţie:

(http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1293129367_poza.jpg)

de la care am scos cîteva spire pînă cînd inductanţa a coborît spre 300 µH. Veţi remarca că (din 2009 de cînd a intrat în colecţie) vopseaua izolaţiei textile a sîrmei s-a cam decolorat. (În loc să o închid într-o cutie, am ţinut-o „la vedere”pe un raft unde bate soarele prin fereastră toată după-masa...)

 

 

4 1 Unde medii şi bobina „Ledion Verde Mijlocie” (adaptată).

 

 

            Receptorul din 1927, pe care încerc să-l reproduc era (conform „Scrisorilor de mulţumire”) capabil să separe Berlinul (care emitea pe 619 kHz şi se găsea mai departe de teritoriul nostru), de Viena (care emitea pe 580 kHz şi care se găsea relativ mai aproape). La locaţia mea (în Leverkusen) am Bruxelles-ul pe 620 kHz evident mai departe decît emiţătorul regional (Deutschlandfunk) pe 549 kHz, deci (mutatis mutandis cum ziceau strămoşii mei romani) situarea frecvenţelor şi relaţia dintre distanţele la emiţătoare sînt oarecum asemănătoare. Mă aşteptam să pot recepţiona separat cele două posturi, dar nu am reuşit. Ziua, postul regional (549 kHz) se aude relativ bine, dar cam acoperă Bruxelles-ul (620 kHz) care abia „se ghiceşte” dedesubt (cu foarte multă bunăvoinţă) Nici seara (cînd propagarea este mai bună) nu pot auzi separat Bruxelles-ul. Sistemul antenă-pămînt pe care îl folosesc, chiar înseriat cu o bobină „Ledion” şi cu un condensator variabil ambele cu pierderi mici, are totuşi o selectivitate mediocră. Sensibilitatea este însă bună – audiţia la cască a postului regional se face relativ comod, fără amplificator de audiofrecvenţă.

            Pe unde lungi, folosind singura bobină „Fagure” germană (150 de spire, 1089 µH) pe care o am, recepţionez inteligibil ziua în configuraţia „paralel”, postul „Europe I” pe 184 kHz. (Seara se aude şi mai bine):

 

4 2 Unde lungi şi bobina „Fagure” germană.

 

 

            De alfel, ziua pe unde lungi nici chiar pe receptorul de control nu prea mai sînt alte posturi de recepţionat în condiţii bune.

 

 

Bobina de cuplaj cu antena (Antenă dezacordată)

 

            Recitind cu atenţie cele scrise în „Scrisori de mulţumire” mi-a atras atenţia formularea domnului „C. Micşunescu Piteşti”: „...bobinele atît în fagure cît şi Ledion...”. Deci „bobinele” la plural adică montajul publicat în revistă avea cel puţin două bobine. Atît formularea de mai sus cît şi selectivitatea modestă obţinută pe aparatul experimental, mă îndeamnă să cred că galenele cu o singură bobină prezentate de I.C. Florea nu reprezintă neapărat un model pentru montajul publicat în „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” pe care încerc să-l reproduc.

            În revista „Radio” din 30 Septembrie 1928 se propune cititorilor o galenă cu două bobine cuplate în „Bourne”:

 

 

4 3 Galena „RADIO” 30 Septembrie 1928

 

 

            Toate acestea mă fac să presupun că galena prezentată în 1927 în „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” trebuie să fi avut cel puţin încă o bobină de cuplaj cu antena (dacă nu chiar un circuit acordat). Ca să mă conving, am pus la bătaie „galena cu selfuri interşanjabile” de la colecţie:

http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1323216236_poza.jpg

            După cum se poate vedea studiind schemele de principiu:

http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1323216335_poza.jpg

şi citi în instrucţiunile de folosire:

http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1323216364_poza.jpg

aparatul este de tip configurabil. Prin scoaterea bobinei mobile şi conectarea antenei şi pămîntului la bornele dinspre bobina fixă (schema din dreapta) avem, ca mai sus, configuraţia cu o singură bobină cu condensatorul variabil în „serie”, specifică pentru unde medii, dar care, cum am văzut, nu oferă performanţele căutate.

            Cealaltă configuraţie, (schema din stînga) conţine şi o a doua bobină, care constituie un circuit de intrare în „Tesla” cuplat variabil cu circuitul detectorului. La această clasă de aparate un astfel de montaj oferă (teoretic) cea mai bună selectivitate.

            Folosind la acord o bobină „UNIC” de 50 de spire (http://www.proradioantic.ro/getpicw.php?src=1587905361_poza.jpg), la antenă (după cîteva tatonări) o bobină de 10 spire (de fabricaţie artizanală) şi reglînd cu atenţie cuplajul, am reuşit să separ Bruxelles-ul (620 kHz) de postul regional (549 kHz) cu preţul unei uşoare reduceri de semnal. Postul regional se aude inteligibil deşi mai încet, iar Bruxelles-ul sub limita de inteligibilitate. Cînd e linişte în cameră (nu trece nici o maşină pe stradă) pot să-mi dau seama dacă Bruxelles-ul transmite muzică sau vorbă, dar (cu toată bunăvoinţa) nu pot înţelege ce se spune, şi pot recunoaşte numai melodiile pe care le cunosc deja.

 

4 4 „Galena cu selfuri interşanjabile”.

 

 

            Evident, ce recepţionez eu pe 620 kHz este un emiţător din zilele noastre, a cărui putere şi diagramă de radiaţie au fost calculate să acopere în principiu numai teritoriul belgian. Faptul că se mai aude şi în Leverkusen la 100 km după graniţă, este o excepţie de care am profitat pentru a estima „la ureche” selectivitatea montajului.

            În 1927, puterile emiţătoarelor de unde medii şi diagramele lor de radiaţie erau concepute să acopere o arie cît mai mare, pe cît posibil şi dincolo de teritoriul naţional. Nu este deci de mirare că seara se putea auzi pe pe teritoriul României Viena şi Berlinul pe galenă (cu condiţia ca receptorul să fie suficient de selectiv).

            Cred deci că nu greşesc foarte tare cînd afirm că receptorul cu galenă prezentat în 1927 în „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” trebuie să fi avut configuraţia cu două bobine a „galenei cu selfuri interşanjabile”. Deşi aceasta este de fabricaţie şi estetică franceză, şi din informaţiile (puţine) ce se filtrează printre rîndurile „scrisorilor de mulţumire” aparatul trebuie să fi fost de estetică germană, (ca şi galenele descrise în „Toate Tainele Radiofoniei”), ştiu că în epocă, existau şi în Germania galene cu această configuraţie.

            Aveţi mai jos o galenă de factură germană pe care firma „Radio Bauer” o oferă spre vînzare într-un catalog din 1926:

 

 

4 5 Galena „Radio Bauer 1926”

 

 

            Veţi observa (deşi calitatea imaginii cam lasă de dorit) că aparatul prezentat conţine (cu excepţia unui număr mai redus de borne de intrare) toate componentele „galenei cu selfuri interşanjabile”. (Bineînţeles în versiune germană.)

 

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

Editat Aprilie 27, 2020 de Enulescul

[Enulescul]

 

Bună ziua

§ 5

            Proba de recepţie cu „galena cu selfuri interşanjabile” din paragraful precedent m-a convins că numai cu un aparat cu o bobină de antenă cuplată variabil cu cea de acord voi putea ajunge la performanţele căutate.

            Analizînd prototipul existent şi configuraţia pe care o doresc, am ajuns la concluzia că modificările de principiu se pot reduce la adăugarea unui suport mobil pentru o bobină şi la schimbarea cîtorva conexiuni.

            În imaginea ce urmează, aveţi în partea de sus schema de cablaj şi cele două scheme realizabile pe aparatul cu o singură bobină, iar în partea de jos cablajul şi schemele la care doresc să ajung după adăugarea bobinei de antenă:

5 1 Scheme de principiu si de cablaj

 

            Practic, bucşele fixe „B” se mută în „B₁”, iar în „B” se instalează un suport mobil şi se refac conexiunile.

            Am măsurat, şi pe placa de montaj existentă, bobina „B₁” încape fizic între „B” şi detector. Trebuie doar să dau perechea de găuri „B₁” şi să montez în „B” un suport mobil de bobină. Dacă utilizez un suport mobil de bobină de inspiraţie proprie, (care este pe undeva între modelul german şi cel francez, însă mult mai simplu), pot folosi chiar aceleaşi găuri „B” de fixare.

 

5 2 Suport mobil de bobină.

 

            Bucşele se obţin prin retezarea unei perechi de adaptoare bucşă-banană Ф 4. Găurile transversale Ф 3 deja existente la adaptoare folosesc pentru fixarea unor axe scurte din bară rotundă Ф 3 de alamă. Bucşele vor pivota în jurul acestor axe, prinse într-o furcă confecţionată dintr-o fîşie de tablă de alamă de 0,5 prevăzută cu găuri şi îndoită în „U”. Furca se prinde cu şurub şi piuliţă M 3 pe placa de montaj. Bobina înfiptă în acest suport mobil se poate înclina cu mîna.

            Am făcut modificările pe aparat şi am refăcut cablajul:

 

 

5 3 Galena cu două suporturi de bobine: mobil şi fix.

 

            După care l-am echipat cu bobine „Ledion” şi am făcut o probă de recepţie:

 

5 4 A doua probă de recepţie (UM)

 

            Astăzi e ploios şi propagarea este mai bună decît pe o zi însorită. (Ionizarea atmosferei este mai redusă). Bruxelles-ul „intră” aproape inteligibil. Cînd e linişte în cameră reuşesc să înţeleg chiar cîteva cuvinte dintr-o propoziţie.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

[Enulescul]

 

 

Bună ziua

§ 6

 

 

            Eventual unul dintre axele scurte Ф 3 al suportului mobil de bobină, se poate înlocui cu o pîrghie confecţionată (tot) din bară rotundă de alamă Ф 3 îndoită corespunzător şi prevăzută cu mîner izolant. În acest caz bobina se înclină cu ajutorul pîrghiei.

 

 

 

6 1 Braţul cuplei

 

 

            Evident, am făcut şi o probă de recepţie pe unde lungi:

 

 

 

6 2 Probă de recepţie (UL)

 

 

            Ştiind că nivelul semnalelor din gamă este sensibil mai mic, am echipat receptorul cu o diodă selecţionată şi o pereche de căşti foarte sensibile. În miezul zilei (propagare slabă) înafară de 184 kHz (Europe 1) inteligibil, se „ghiceşte” foarte vag, prin zgomotul de fond, 234 kHz (RTL) evident neinteligibil dar bine separabil.

 

 

În loc de concluzie

 

            Deşi informaţiile de la care am pornit iniţial păreau mai degrabă insuficiente, consider că prin experiment şi deducţie am ajuns la o galenă foarte apropiată de cea descrisă în „Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor” cu care se putea recepţiona Berlinul Viena şi Budapesta pe teritoriul României în 1927. De asemenea, am senzaţia că toată această căutare mi-a apropiat întrucîtva şi m-a făcut să înţeleg mai bine, galeniştii din România anilor 1927 – 30.

 

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Aprilie 27, 2020 de Enulescul

[victrola20]

Exceptionala realizare ,felicitari.

 

O mica completare,in ziarul stiintelor si calatoriilor la numarul 52 ,pag4 se afla o schema a radioului cu galena.

Avem acolo si o informatie interesanta si anume ,acelasi autor a publicat in 1926 in Radio Roman (nu spune ce numar )modul de realizare al radioului cu galena pentru a fi realizat de cititori.

Poate cineva care are colectia ar putea cauta.

Editat Aprilie 27, 2020 de victrola20

[icar]

Excelent articol, felicitari!

[Enulescul]

Bună seara

 

Acum 10 ore, icar a spus:

Excelent articol, felicitari!

 

            Respectele mele domnule icar şi mulţumesc pentru felicitări. (Multă sănătate!)

 

Acum 13 ore, victrola20 a spus:

Exceptionala realizare ,felicitari.

 

O mica completare,in ziarul stiintelor si calatoriilor la numarul 52 ,pag4 se afla o schema a radioului cu galena.

Avem acolo si o informatie interesanta si anume ,acelasi autor a publicat in 1926 in Radio Roman (nu spune ce numar )modul de realizare al radioului cu galena pentru a fi realizat de cititori.

Poate cineva care are colectia ar putea cauta.

 

            Respectele mele domnule victrola20 şi vă rămîn îndatorat pentru bunăvoinţa şi răbdarea de care aţi dat dovadă. Mărturisesc că nu mi-ar fi fost uşor să iau fiecare pagină la rînd ca să găsesc articolul căutat. Mulţumită dumneavoastră însă, am putut însfîrşit să-l citesc şi să-l compar cu presupunerile şi ipotezele formulate de mine mai sus. Încă odată mulţumesc şi multă sănătate!

 

 

§. 6 (Continuare)

 

            Datorită „descoperirii” domnului victrola20 pot analiza articolul original şi pune în evidenţă diferenţa dintre presupunerile mele şi conţinutul său real.

            Mai întîi pentru a vă înlesni accesul la textul original aveţi mai jos link-urile spre paginile 4, 5, şi 6 din numărul 52 pe 1927 (820, 821 şi 822 în numerotarea ziarului)

http://virtual1.bibnat.ro/Periodice/P_II_1114/1927_52/52_1927_0004.jpg

 

http://virtual1.bibnat.ro/Periodice/P_II_1114/1927_52/52_1927_0005.jpg

 

http://virtual1.bibnat.ro/Periodice/P_II_1114/1927_52/52_1927_0006.jpg

 

            Apoi paginile respective scanate:

 

6 3 Primele două pagini şi extrasul dintr-a treia ce conţin articolul căutat.

 

            Din lectura articolului se vede că presupunerile mele nu au ţinut cont de două (sau mai multe) circumstanţe importante şi în consecinţă am ajuns la concluzii destul de diferite.

            Prima circumstanţă ar fi diversitatea ansamblurilor antenă-pămînt folosite la recepţie.

 

6 4 Schemele de principiu (paralel şi serie) şi cablajul pieselor

 

            Datorită amplasamentelor şi facturii diferite nici un ansamblu antenă-pămînt nu poate fi identic cu altul. La receptoarele simple ca galena ansamblul antenă-pămînt este strîns cuplat cu (dacă nu chiar face parte din) circuitul de acord şi determină configuraţia optimă a acestuia.

            Pentru ansamblul antenă-pămînt al domnului Lupaş configuraţia de cuplaj direct prin condensator variabil serie (antenă acordată) a dat cele mai bune rezultate în timp ce ansamblul meu antenă-pămînt a dat rezultate optime cu un cuplaj „Tesla” (antenă dezacordată – bobină de cuplaj cu antena). A fost o naivitate din partea mea să încerc să ajung prin experimente pe ansamblul meu antenă-pămînt la configuraţia stabilită de domnul Lupaş pe ansamblul dînsului.

            A doua circumstanţă de care n-am ţinut seama (deşi ar fi trebuit) a fost epoca: În 1927, emiţătoarele străine „băteau” (numai în condiţii bune de propagare) pînă pe teritoriul României dar postul naţional nu emitea încă. Neexistînd un post local care să difuzeze un program suficient de puternic, radiofoniştii nu erau dispuşi să construiască galene „în cutii de lemn” ca aparate de sine stătătoare, ca să nu „blocheze”(pentru rezultate incerte) piese valoroase, (am să vorbesc mai încolo despre preţurile pieselor în epocă). Preferau pur şi simplu să „întindă” piesele discrete legate între ele pe masă ca să experimenteze „montajul”. Este o chestiune de utilizare judicioasă a resurselor (şi/sau de bun simţ).

            Odată cu începerea emisiunii postului naţional (1928) construcţia unui aparat simplu destinat (în principiu) numai emisiunii locale a început să „merite” şi în publicaţii încep să apară propuneri de construcţii de galene „în cutii delemn”.  A fost o scăpare din partea mea că nu am ştiut să fac diferenţa dintre 1927 şi 1928: În articolul din 1927 domnul Lupaş povesteşte şi invită la experimente cu „piese discrete întinse pe masă” iar eu, atras de construcţiile galenelor propuse în revista „RADIO” (Decembrie 1928) şi „Toate Tainele Radiofoniei” (1931), mi-am imaginat că propune construcţia unei galene „în cutie delemn”.

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Aprilie 27, 2020 de Enulescul

[icar]

Interesanta descrierea bobinei: "50 sau 75 de spire, nevernisate (?), legate cu ata, diametrul mijlociu (?) 8 cm, firul de 6/10 mm (?), (izolat) cu de doua ori bumbac." Marturisec ca o astfel de descriere ma baga in ceata.

 

 

[mila]

6/10 = 0,6mm am vazut ca si astazi inginerii francezi mai foloseac astfel de notatii.Restul indicatilor (in afara de "nevernisate") sunt dupa mine destul de clare.

[icar]

Nu am spus ca nu inteleg despre ce e vorba, ci ca felul cum e scris, ma baga in ceata!

[Enulescul]

Bună ziua

Acum 6 ore, icar a spus:

Interesanta descrierea bobinei: "50 sau 75 de spire, nevernisate (?), legate cu ata, diametrul mijlociu (?) 8 cm, firul de 6/10 mm (?), (izolat) cu de doua ori bumbac." Marturisec ca o astfel de descriere ma baga in ceata.

 

 

 

 

Acum 6 ore, mila a spus:

6/10 = 0,6mm am vazut ca si astazi inginerii francezi mai foloseac astfel de notatii.Restul indicatilor (in afara de "nevernisate") sunt dupa mine destul de clare.

 

            Respectele mele domnule mila aveţi dreptate: în acest context 6/10 se citeşte şase zecimi [de milimetru] deci 0,6 mm.

 

Acum 4 ore, icar a spus:

Nu am spus ca nu inteleg despre ce e vorba, ci ca felul cum e scris, ma baga in ceata!

 

            Respectele mele domnule icar, dacă aveţi nelămuriri cu privire la bobinele „Ledion” (despre care dă amănunte autorul articolului) vă rog să-mi daţi de ştire (eventual pe MP) căci în cuprinsul unui paragraf următor (§ 9) am cîteva aliniate (mai mult cu date istorice) despre bobinele „Ledion” pe care aş putea să le completez cu informaţii tehnice care să vă lămurească.

 

Despre componentele receptoarelor cu cristal de generaţia doua

 

(Considerente istorico-tehnice)

 

 

Bună ziua

§.7

Despre bobinele cu pierderi reduse

 

Bobinele „Fagure” în America şi Marea Britanie

 

            Prima descriere a bobinelor „Fagure” (se înţelege că acest mod de bobinare este de fapt ceva mai vechi) am întîlnit-o în cartea lui Elmer E. Bucher, „Wireless Experimenter’s Manual” tipărită în 1920 în America:

 

(http://www.cfp-radio.com/depot/1920%20-%20the%20wireless%20experimenter%27s%20manual.pdf)

 

 

7. 1 Extras din „Wireless Experimenter’s Manual” 1920

            Adică

                        „INDUCTANŢELE FAGURE DEFOREST – Aceste bobine au fost perfecţionate de către R. F. Gowen şi marchează un avans distinct în realizarea bobinelor de acord. Sînt extrem de compacte şi portabile iar pierderile sînt mai mici decît la orice alte bobine multistrat fabricate pînă acum. Pot fi folosite ca bobine primare, secundare şi de reacţie, şi constituie nişte inductanţe excelente pentru undametre.

 

              F_IG. 208 Inductanţe fagure Deforest montate pe o cuplă triplă specială care permite folosirea lor într-un receptor. Aceste bobine pot fi obţinute în diferite dimensiuni, potrivite pentru recepţia oricăror lungimi de undă cuprinse între 200 şi 25000 de metri

 

            Înfăşurarea bobinei „fagure” este aparte deoarece aproximează o înfăşurare înclinată într-o direcţie. Bobina finită este celulară, spirele unui strat încrucişînd întotdeuna spirele stratului anterior sub un unghi. Acest mod de alcătuire reduce la minim capacităţile distribuite.”

 

            Veţi remarca culotul specific american (bucşă-banană) cu ecartament 9/16’’între pini ce indică fără echivoc faptul că bobinele au fost gîndite să fie interşanjabile.

            În Anglia, acest tip de bobine poate fi întîlnit cam de prin 1921 – 1922, ca şi cupla triplă prezentată alături. Imaginile de mai jos au fost extrase din lucrarea lui Percy W Harris „Crystal Receivers for Broacast Reception” apărută la Londra în 1922:

 

 

http://www.crystalradio.net/crystalplans/xximages/crystal_receivers_for_broadcast_reception.pdf

 

 

7. 2 Extrase din „Crystal Receivers for Broacast Reception” 1922

 

            Veţi remarca că iniţial bobinele „Fagure” au fost adăugate galenelor (cu ploturi) destinate gamei de unde medii (Fig. 23) pentru a permite şi recepţia undelor lungi. În lucrarea lui Percy W Harris receptoarele echipate exclusiv cu bobine „Fagure” sînt prezentate doar în stadiul de schemă teoretică (Fig. 50). Foarte probabil în 1922 nu existau încă pe piaţa engleză receptoare fabricate industrial echipate exclusiv cu bobine „Fagure”.

            Veţi remarca de asemenea că în legenda figurii 50 din lucrarea lui Percy W Harris sînt menţionate (înafară de bobinele „Honeycomb”) bobinele „Duolateral” şi „Burndept”. Acestea sînt un fel de versiuni constuctive ale bobinelor „Honeycomb”.

 

Bobinele „Duolateral”

 

http://www.americanradiohistory.com/Archive-Wireless-World/20s/Wireless-World-1923-08.pdf

Pagina 46 a fişierului *.pdf

7. 3 Înfăşurări „Fagure Unilateral” şi „Duolateral”

            Adică:

            În dezvoltarea ulterioară a acestei înfăşurări [Fagure] distanţa dintre spirele adiacente este dublă şi straturile consecutive sînt decalate astfel încît spirele unui strat se găsesc la mijloc între spirele stratului precedent. Acest aranjament a îmbunătăţit eficienţa înfăşurării şi a introdus termenul duolateral, în timp ce modul iniţial de înfăşurare a fost denumit unilateral.

Bobinele „Burndept”

 

            Par să fie o încercare (nu prea reuşită) de prin 1921 a firmei londoneze BURNHAM & CO de a fabrica bobine cu capacitate intrinsecă redusă fără a folosi patentul american:

 

7. 4 Burndept

 

            După cum se vede din figura 144 B primul strat se înfăşoară ca la o bobină cilindrică obişnuită, al doilea strat (fig 144 C) în zig-zag pentru a distanţa al treilea strat (înfăşurat tot cilindric) de primul, şi aşa mai departe. Secţiunea bobinei este arătată în figura 144 A.

            Sînt ceva mai puţin performante decît bobinele „Fagure” şi fabricarea lor pare mai dificil de mecanizat. (Există surse care afirmă că nu au fost fabricate decît manual.) În mod cert răspîndirea lor este mult mai redusă decît cea a bobinelor „Fagure”

 

            Va urma

                        Cu respect,

                                    Pitagora Schorsch

 

 

Editat Aprilie 28, 2020 de Enulescul

[icar]

Toata stima!

 De bobinele Burndept nu stiam, nici nu le-am vazut in montaje. Interesant!