lucrari ce se executa in livada mixta

[hachia]

Tratamentele   sunt foarte importante pentru sănătatea pomilor din grădina

 

calendar si    tratamente

 

Tratamente în livadă la începutul lunii martie – fungicide cuprice Funguran/Champ

Tratamente în livadă la finele lunii martie – stropire cu Confidor Oil.

Tratamente în livadă la începutul înfloritului – Bravo și Calypso.

Tratamente în livadă la scuturarea petalelor – Dithane și Calypso

Tratamente în livadă în luna mai – Bravo și Mopsilan.

Tratamente în livadă în luna iunie – Topsin și Karate Zeon.

Tratamente în livadă în luna iulie – Dithane și Decis.

Tratamente în livadă în luna august – Topsin și Karate Zeon.

Tratamente în livadă în luna noiembrie – încă un tratament cu Funguran sau Champ.
 

[Andrei Diaconescu]

Salut,

nu ma pricep, si imi cer scuze daca nu spun ceva corect:

Ar fi fost poate interesant si scopul fiecarui produs,

si eventualele efecte nocive pentru sanatate in urma stropirii cam lunare din ce vad ...

Alternative mai "naturale" ?

multumesc.

[hachia]

Stropirile cu fungicide cuprice acţionează preventic, protector
Cuprul poate distruge cu uşurinţă organismele patogene, aflate în exteriorul plantelor. Acesta, perturbă sistemul enzimatic al patogenilor,fungicidele cuprice înhibă germinarea sporilor şi creşterea miceliilor. Prin această proprietate, cuprul are capacitatea să elimine sporii de rezistenţă care fac posibilă supravieţuirea patogenilor de la un an la altul
StropirIle   cu Confidor Oil  au ca scop   diminuarea rezervelor biologice ale agentilor patogeni si daunatorilor  ,pot fi combatuti cu succes daunatorii care ierneaza in stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii) pe ramuri, in crapaturile scoartei sau cei care formeaza colonii pe pom (paduchii testosi, lanosi , boli precum monilioza, ciuruiri sau basicari
Tratamentele   în livadă la începutul înfloritului    distrug  oule de  afide,purici meliferi, acarieni.  insecte defoliatoare  si   combate   fainarea  ,rapanul   si molioloza

[hachia]

daunatori    samburoase

 

1  păianjenul roşu comun     : este extrem de mic, abia vizibil cu ochiul liber
 păianjenii colonizează partea inferioară a frunzelor, iar prin înţepăturile pe care le produc, celulele ţesutului se golesc în urma absenţei sevei şi provoacă îngroșarea sau îngălbenirea              frunzelor. Petele necrotice apar în stadiile avansate ale leziunilor frunzelor. - frunzele atacate se usucă şi cad, plantele nu mai fructifică normal şi dau recolte scăzute.
 Prezinta 6-10 generatii pe an si  ierneaza in stadiul de adult,  mai exact, ierneaza sub scoarta exfoliata a pomilor, pe sub frunzele cazute sau buruieni uscate, in stratul               superficial al solului etc. Din ouale fecundate iau nastere femele si masculi. Din cele nefecundate, rezulta numai masculi. Femelele depun ouale intr-un paienjenis de fire matasoase. In mod normal, sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor, mai ales de-a lungul nervurilor   

 

 

2   cariul mic al scoarței

                 Adultul are corpul de 1,8-2,8 mm lungime, de culoare brună-ciocolatie, negricioasă

                  Larva are corpul curbat, de culoare albicioasă-gălbuie, cu capsula cefalică brună

Adulții generației hibernante rod mugurii și lăstarii fragezi în perioada de maturizare sexuală. Larvele rod galerii în scoarța și lemnul pomilor fructiferi și arborilor forestieri În general atacă ramurile mai subțiri, cu diametrul de 1-6 cm. Galeriile roase sunt caracteristice: cele materne sunt de tip longitudinal, de 2-6 cm lungime, dispuse subcortical; galeriile larvare sunt lungi, sinuoase și adesea la extremitate se întretaie una cu alta

 

Are două generații pe an și iernează ca larvă în ultima vârstă în galeria în care s-a dezvoltat. Adulții apar în natură în cursul lunilor aprilie-mai. După o perioadă de hrănire și după copulație femelele rod galeriile de pătrundere și apoi galeriile materne în care are loc depunerea pontei. Ouăle sunt depuse de o parte și de alta a galeriei materne. Larvele apărute rod galerii caracteristice, dezvoltarea eșalonându-se în lunile iunie și iulie. Generația a II-a de adulți se dezvoltă în perioada august-septembrie

 

 

 

 

 

3   cariul mare al mărului

 

          adult: corp de 3-4 mm, de culoare neagră lucioasă, antene şi picioare brun roşcate, pronot puţin mai lat decât lung, fin punctat. Elitrele sunt castanii-roşcate sau brune, cu striaţiuni regulate formate din puncte mici. Abdomenul este convex   

          larva: apodă cu capul brun, de 3 mm lungime.

 

Dăunătorul atacă trunchiul și ramurile groase ale copacilor deja afectaţi, rareori atacă pomii sănătoși. Pomii atacaţi de carii se usucă în scurt timp şi prezintă numeroase orificii cu diametrul de 1-1,5 mm, reprezentând punctele de ieşire a adulţilor din trunchiul pomilor. Sub scoarţa care se detaşează uşor, se găseşte o reţea de galerii formate de femele şi larve. Galeriile maternale au 5- 12 cm, din care pornesc 50-80 galerii larvare

 

-are 2 generaţii pe an

-iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare, în galeriile roase sub scoarţa pomilor şi a ramurilor

-larvele se transformă în pupe primăvara, în galeriile în care iernează, iar în aprilie-mai apar
adulţii.
-femelele depun câte un ou, în mici cavităţi, sub scoarţă, o femelă ajungând să depună între 50-
100 de ouă.
-larvele nou eclozate sapă în cambiu tuneluri larvare, care se lărgesc terminal pe măsură ce cresc
şi unde se împupează.
-adulţii apar în august şi sapă orificii circulare de ieşire

 

Editat Februarie 1, 2020 de hachia

[vghesm]

Există și alternative eco!

Eu, în loc de fungicid, folosesc zeamă bordeleză iar în loc de insecticid folosesc macerat de urzică.

Încep anul cu o stropire cu zeamă e, pe la inceputul lunii februarie, iar peste aproximativ două săptămâni revin cu Confidor sau ulei horticol.

Apoi, abia după scuturarea petalelor mai dau cu zeamă bordeleză, preventiv.

Cam în aceeași perioadă incep să pun urzica la macerat, și peste două săptămâni dau cu macerat de urzică diluat cu apă.

Ocazional folosesc și caca de râme lichid, pe post de îngrășământ foliar și booster de imunitate.

Doar în cazuri excepționale, folosesc și chimicale, dar doar din acelea fără acumulare în fructe.

Spor la lucru!

Editat Februarie 1, 2020 de vghesm

[hachia]

  CATEVA  tratamente eco

 

tratament   impotriva   paianjen rosu

la  1 litru   de apa  calduta  se topeste complet   200g   zahar   dupa care se pulverizeaza   planta atacata   dupa    6-   7 zile      se  clateste cu apa    curata   foarte bine
tratament   impotriva   acarienilor
la 8 litri apa se foloseste   o     cana faina alba     si  1/2  cana lapte
solutia se     pulverizeaza    cel mai mult pe dosul frunzelor
Concentrat de usturoi

Sunt necesare 250 grame de usturoi pisat+250 apă călduță care se toarnă într-un recipient de culoare închisă (sticlă, borcan), se astupă şi se lasă 1-1,2 săptămâni la întuneric şi cald (cămară, dulap de bucătărie). Acest concentrat se poate păstra timp îndelungat la întuneric şi temperatură constantă. Pentru stropiri, la 10 litri de apă se iau între 20 şi 70 ml, în funcţie de intensitatea atacului. Pentru o aderare mai sigură se poate adăuga săpun de casă (40 gr.) sau lichid (2 linguri). Această rețetă este utilă  împotriva putregaiului cenuşiu, pătării frunzelor, rapănului, ruginii, phytophtorei (mană) dar şi a fluturelui verzei, urechelniţei, afidelor şi puricilor, ţânţarilor, musculiţei albe, ploşniţelor, omizilor
Nicotina 

este un compus natural care poate fi utilizată ca insecticid cu mult succes. Pentru că este organică, ea se descompune foarte curat în mediul natural.
O primă rețetă se prepară din 2 grame sulfat de nicotină (de la farmacie) și 4 grame săpun verde, care se dizolvă într-un litru de apă. Soluția astfel obținută se folosește pentru a stropi plantele din sere, solarii sau din casă
Tratament pentru rănile pomilor
100 g de var se sting în puțină apă. Soluția se amestecă cu doi litri de apă în care s-au dizolvat în prealabil 50 g de calaican (sulfat feros). Se completează cu apă până la cinci litri. Cu această soluție se ung rănile pomilor.
Soluții ecologice    pentru furnici
aplicarea pe trunchiul pomilor, dar și pe unele plante cu tulpină mai groasă, a benzilor adezive
La baza pomilor fructiferi eu plantez pelin și usturoi

 

 

[hachia]

continuare daunatori

 

1 -  gărgărița fructelor

                -adult: gărgăriță de culoare brun-roșcat, corp acoperit cu perișori negri pe elitre și albi pe abdomen, rostrul bine dezvoltat, lungimea corpului 4,5-6,5 mm (fig 1). -larva: corp curbat                       de culoare alb-gălbuie, cap brun, la completa dezvoltare are 6-6,5 mm.

               adulții atacă:  mugurii foliari și florali, care prezintă înțepături și rosături; în urma unui atac puternic mugurii se usucă și cad;  frunzele care pot avea rosături severe;  fructele înțepate de adulți, prezintă la suprafață orificii care se continuă cu mici galerii în pulpa fructului

             - larvele se dezvoltă în fructe unde fac galerii și atacă semințele crude

are o generaţie pe an sau una la doi ani. Iernează în sol ca adult, la 3-5 cm adâncime, sub frunzele căzute, dar poate ierna și ca larvă în fructele mumificate. La pornirea în vegetație a pomilor (aprilie sau mai devreme), adulții migrează din sol în coroana pomilor unde se hrănesc cu muguri și apoi cu frunze. La începutul lunii mai are loc împerecherea adulților, apoi femelele depun ouăle în fructele abia formate. Perioada intensă în care depun ouăle este prima perioadă a creșterii fructelor dar continuă până în luna august. După eclozare până la completa dezvoltare larvele se hrănesc cu pulpa fructelor dar și cu semințele acestora

 

 

2- musca      cireşelor

 

adult: muscă mică, de 3-5mm lungime, corp negru, cu pete galbene pe torace şi cap, aripi transparente, membranoase, mai lungi decât corpul care prezintă 3-4 benzi transversale de culoare brună –negricioasă

larva de culoare alb-gălbuie, fără cap şi picioare, ajunge la 5-6 mm

- larvele consumă pulpa din jurul sâmburelui, formând galerii şi caverne; - fructele atacate prezintă la exterior zone mai adâncite şi de culoare mai închisă, cu timpul devin moi, se brunifică şi datorită infecţiilor cu ciuperca Monilinia cinerea putrezesc

are o generaţie pe an; - iernează în sol în stadiul de pupă, la o adâncime de 2-8cm adâncime, sub coroana pomilor; - adulţii ies din sol din a doua jumătate a lunii mai până la mijlocull lunii iulie, în funcţie de condiţiile climatice; - primele ouă sunt depuse în prima sau a doua jumătate a lunii iunie; - primele larve apar din a doua jumătate a lunii iunie; după 3-4 săptămâni, larvele complet dezvoltate părăsesc fructul printr-un orificiu, după care cad şi migrează în sol, transformându-se în pupă, pentru a intra în diapauză estivală şi apoi în cea de hibernare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3-   omida păroasă

 

- adult – este de mărime mijlocie, cu anvergura aripilor de 28-38 mm, iar lungimea corpului 9.6- 16.9 mm; corpul este de culoare albă, cu abdomenul verzui la femelă și gălbui la mascul, acoperit cu perișori albi. Masculii sunt de obicei mai mici decât femelele. Aripile anterioare sunt alungite, de formă triunghiulară, culoarea generală a aripilor fiind albă deşi unii indivizi prezintă pe aripile anterioare pete neregulate de culoare neagră. Aripile posterioare sunt tot de formă triunghiulară, dar mai lățite și rotunjite la bază. Antenele sunt brune-castanii, filiforme la femelă și pectinate la mascul. Picioarele sunt galbene-brunii, cu tarsele mai închise

- larva- la completa dezvoltare ajunge până la 22-30 mm lungime, dorsal este de culoare brunăînchis, iar ventral verde-brunie. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete albe-verzui sau galbene. Capul, scutul toracic și picioarele sunt negre. Corpul prezintă negi negri din care se formează peri numeroși, lungi, de culoare brună-închis sau neagră

 

- Larvele din primele stadii rod epiderma și parenchimul frunzelor, iar cele din ultimele stadii rod limbul foliar complet, rămânând de regulă numai resturi de nervuri. Provoacă desfrunzirea totală sau parțială a pomilor, ceea ce duce la pierderea recoltei și debilitarea pomilor. În cazul unor invazii mari arborii pot fi complet defoliați; atacurile repetate duc la debilitarea și uscarea pomilor.

-  În condițiile țării noastre are două generații pe an. Iernează în stadiul de pupă în locuri foarte variate, cum ar fi sub scoarța exfoliată a copacilor, prin scorburi, în garduri, în pereții și streșinile clădirilor, în stratul superficial al solului etc. Primăvara apariția fluturilor este eșalonată

 

 

 

 

 

Editat Februarie 2, 2020 de hachia

[hachia]

Acum 7 minute, hachia a spus:

continuare daunatori

 

1 -  gărgărița fructelor

                -adult: gărgăriță de culoare brun-roșcat, corp acoperit cu perișori negri pe elitre și albi pe abdomen, rostrul bine dezvoltat, lungimea corpului 4,5-6,5 mm (fig 1). -larva: corp curbat                       de culoare alb-gălbuie, cap brun, la completa dezvoltare are 6-6,5 mm.

               adulții atacă:  mugurii foliari și florali, care prezintă înțepături și rosături; în urma unui atac puternic mugurii se usucă și cad;  frunzele care pot avea rosături severe;  fructele înțepate de adulți, prezintă la suprafață orificii care se continuă cu mici galerii în pulpa fructului

             - larvele se dezvoltă în fructe unde fac galerii și atacă semințele crude

are o generaţie pe an sau una la doi ani. Iernează în sol ca adult, la 3-5 cm adâncime, sub frunzele căzute, dar poate ierna și ca larvă în fructele mumificate. La pornirea în vegetație a pomilor (aprilie sau mai devreme), adulții migrează din sol în coroana pomilor unde se hrănesc cu muguri și apoi cu frunze. La începutul lunii mai are loc împerecherea adulților, apoi femelele depun ouăle în fructele abia formate. Perioada intensă în care depun ouăle este prima perioadă a creșterii fructelor dar continuă până în luna august. După eclozare până la completa dezvoltare larvele se hrănesc cu pulpa fructelor dar și cu semințele acestora

 

 

2- musca      cireşelor

 

adult: muscă mică, de 3-5mm lungime, corp negru, cu pete galbene pe torace şi cap, aripi transparente, membranoase, mai lungi decât corpul care prezintă 3-4 benzi transversale de culoare brună –negricioasă

larva de culoare alb-gălbuie, fără cap şi picioare, ajunge la 5-6 mm

- larvele consumă pulpa din jurul sâmburelui, formând galerii şi caverne; - fructele atacate prezintă la exterior zone mai adâncite şi de culoare mai închisă, cu timpul devin moi, se brunifică şi datorită infecţiilor cu ciuperca Monilinia cinerea putrezesc

are o generaţie pe an; - iernează în sol în stadiul de pupă, la o adâncime de 2-8cm adâncime, sub coroana pomilor; - adulţii ies din sol din a doua jumătate a lunii mai până la mijlocull lunii iulie, în funcţie de condiţiile climatice; - primele ouă sunt depuse în prima sau a doua jumătate a lunii iunie; - primele larve apar din a doua jumătate a lunii iunie; după 3-4 săptămâni, larvele complet dezvoltate părăsesc fructul printr-un orificiu, după care cad şi migrează în sol, transformându-se în pupă, pentru a intra în diapauză estivală şi apoi în cea de hibernare

 

 

 

3-   omida păroasă

 

- adult – este de mărime mijlocie, cu anvergura aripilor de 28-38 mm, iar lungimea corpului 9.6- 16.9 mm; corpul este de culoare albă, cu abdomenul verzui la femelă și gălbui la mascul, acoperit cu perișori albi. Masculii sunt de obicei mai mici decât femelele. Aripile anterioare sunt alungite, de formă triunghiulară, culoarea generală a aripilor fiind albă deşi unii indivizi prezintă pe aripile anterioare pete neregulate de culoare neagră. Aripile posterioare sunt tot de formă triunghiulară, dar mai lățite și rotunjite la bază. Antenele sunt brune-castanii, filiforme la femelă și pectinate la mascul. Picioarele sunt galbene-brunii, cu tarsele mai închise

- larva- la completa dezvoltare ajunge până la 22-30 mm lungime, dorsal este de culoare brunăînchis, iar ventral verde-brunie. Lateral prezintă câte o dungă formată din pete albe-verzui sau galbene. Capul, scutul toracic și picioarele sunt negre. Corpul prezintă negi negri din care se formează peri numeroși, lungi, de culoare brună-închis sau neagră

 

- Larvele din primele stadii rod epiderma și parenchimul frunzelor, iar cele din ultimele stadii rod limbul foliar complet, rămânând de regulă numai resturi de nervuri. Provoacă desfrunzirea totală sau parțială a pomilor, ceea ce duce la pierderea recoltei și debilitarea pomilor. În cazul unor invazii mari arborii pot fi complet defoliați; atacurile repetate duc la debilitarea și uscarea pomilor.

-  În condițiile țării noastre are două generații pe an. Iernează în stadiul de pupă în locuri foarte variate, cum ar fi sub scoarța exfoliată a copacilor, prin scorburi, în garduri, în pereții și streșinile clădirilor, în stratul superficial al solului etc. Primăvara apariția fluturilor este eșalonată

 

 

 

 

[hachia]

rugina piersicului

 

Boala se manifestă pe frunze, lăstari și fructe. Se manifestă pe toată perioada verii, până toamna târziu, prin apariția unor pete mici, galbene, pe partea superioară a frunzelor. Pe măsură ce boala avansează , centrul petelor devine necrotic. Atacul în vară al ciupercii este mai periculos decât cel de la sfârșitul vegetației. Pe partea inferioară a frunzelor, se constată prezența lagărelor cu uredospori bruni și a celor cu teleutospori negri. Leziunile de pe partea inferioară a frunzelor produse de rugină nu se pot confunda cu alte pete datorită formei alungite, mărimii mici și culorii specifice brun ruginii. Atacul puternic defoliază prematur pomii, slăbindu-le rezistența la ger, conducănd obținerea unor recolte mici și de calitate inferioară. Pe fructe, apar pete maronii cu halou verde, leziunile creează adâncituri în pulpa fructelor, acestea ducând la infecția cu alți fungi

 

ciuperca iernează sub formă de teleutospori sau ca miceliu de rezistență în rizomii speciilor de Anemone parazitate. Pe fața superioară a frunzelor de Anemone se deschid picnidiile în care se formează picnospori, iar pe fața inferioară se formeaza ecidii cu ecidiospori. Ciuperca se răspândește pe distanțe mari cu ajutorul curenților de aer. Din octombrie până în decembrie aceasta este răspândită cu ajutorul vântului și al ploii. Măsuri de management: Măsuri preventive • adunarea și arderea frunzelor atacate, pentru distrugerea teleutosporilor și reducerea sursei de inocul, arături adânci în livezi prin care se îngroapă frunzele căzute și se distrug plantele de Anemone prin care ciuperca parcurge o parte din ciclul ei de viață.

 

 

 

 

ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase

 

Organe atacate: frunze , fructe, lăstari și ramuri. - pe frunze apar pete de aproximativ 2 mm, circulare sau ușor unghiulare, hidrozate, la început verzi-gălbui, mai târziu brun roșietice, înconjurate de o aureolă îngustă, acoperite de un exudat fin; în dreptul acestor pete țesuturile se necrozează, se desprind și cad, frunzele rămânând ciuruite. Când petele apar pe pețioli, la locul de inserție al acestora pe ramuri, se poate produce o defoliere timpurie; - pe fructe apar pete cu diametrul de până la 1,5 mm, circulare, adâncite, brun negricioase, cu un exudat galben (un singur fruct poate avea peste 150 astfel de pete). Țesuturile din dreptul petelor crapă pe măsură ce fructele cresc. Pe fructele necoapte, petele pot fi înconjurate de un inel verde închis. Infecția fructelor este mult mai gravă la soiurile cu coacere mai târzie; - pe lăstari, leziunile sunt alungite și pot cuprinde circular lăstarul, ceea ce duce la întreruperea circulației sevei, îndoirea și uscarea vârfului lăstarului. Leziunile apar de obicei în jurul mugurilor; - pe ramuri apar pete brune, necrozate, cu scurgeri de gomă, iar uneori se pot forma ulcere

 

măsuri preventive:  se recomandă folosirea altoilor și portaltoilor sănatoși, în pepiniere și în plantațilele furnizoare de ramuri altoi trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare a pomilor.  se recomandă măsuri de igienă fitosanitară ; formarea de coroane rarefiate care să permită uscarea rapidă a frunzelor dupa ploaie și rouă.

 

 

 

 

 

răsucirea şi îngălbenirea frunzelor de cais

 

Severitatea bolii depinde de mai mulți factori: specie, soi, portaltoi și vârsta plantei gazdă. Distribuția fitoplasmelor în plantă este neomogenă și nu este constantă în cursul anului, variind de la un an la altul (în unii ani, simptomele pot fi absente) fiind dependentă de temperatură, astfel: • iarna, densitatea fitoplasmelor în părțile aeriene ale plantei intră în declin, acestea concentrându-se la nivelul rădăcinilor; • de la mijlocul verii până la sfârșitul perioadei de vegetație, fitoplasmele pot fi detectate în floemul lăstarilor; • de-a lungul întregului an, este posibilă detecția fitoplasmelor la nivelul rădăcinilor, distribuția lor fiind, de asemenea, neuniformă. Simptome tipice: înroșirea și răsucirea frunzelor și uneori zone de țesut necrotic la nivelul scoarței

 

 pe cais - simptomele se observă cel mai bine înainte de înflorire și la sfârșitul verii. - primăvara: frunzele apar înainte ca mugurii florali să se desfacă; stratul de mijloc al scoarței prezintă o colorare brună (când temperatura scade iarna sub -5ºC); scoarța exterioară se usucă. - vara: răsuciri ale frunzelor (clar vizibile la finalul lunii septembrie); frunza se răsucește în sus, pornind de la pețiol la vârful frunzei, luând aspect de con sau poligon; cloroze neregulate. - alte simptome: proliferarea mugurilor rudimentari aflați la capătul ramurilor tinere și tendința mugurilor de a se deschide pe ramurile mature. 

pe piersic - simptomele variază în funcție de soi.

 

 

 

 

 

Editat Februarie 3, 2020 de hachia

[hachia]

sfredelitorul ramurilor

 

- adult: corp de culoare albă, pe torace prezintă 6 pete albastre-închis, dispuse pe două linii longitudinale, iar abdomenul prezintă dungi transversale albastre. Masculii au anvergura aripilor de 35-50 mm, iar femelele 50-70 mm. Aripile sunt albe, cele anterioare sunt mai mari decât cele posterioare şi prevăzute cu numeroase pete şi puncte de culoare bleumarin sau negru, mai difuze pe aripile posterioare .

- larva: poate avea până la 60 mm lungime, este gălbuie cu puncte negre, iar capul, placa toracică şi ultimul segment abdominal sunt negre

larvele în primele vârste rod peţiolul frunzelor şi lăstarii tineri, iar larvele ajunse la completa dezvoltare sapă galerii în lemn, în ramurile mai subţiri din zona centrală. Din galerii sunt eliminate la suprafaţa ramurii atacate rumeguş, excremente şi un lichid vâscos, iar în dreptul orificiului se adună rumeguş. Pomii atacaţi au simptome de debilitare, iar ramurile sfredelite se rup.

în zonele reci din ţara noastră are o generaţie la 2 ani, iar în cele calde o generaţie pe an. Adulţii zboară din luna iunie până la începutul lunii august, trăiesc 8-10 zile şi se împerechează în cursul nopţii. Femela depune până la 1000 ouă, în crăpăturile scoarţei, în apropierea mugurilor, pe scoarţa lujerilor tineri, pe peţiolul frunzelor. Incubaţia durează între 1-3 săptamâni. Larvele tinere atacă întâi organele arborilor tineri. Larvele ţes la început un cuib mătăsos, în care rămân la început grupate, perforând mugurii, nervura principală a frunzelor apropiate şi peţiolul. După un timp părăsesc galeriile iniţiale şi pătrund sub scoarţa ramurilor unde se hrănesc circa două luni, făcând galerii ascendente care comunică cu exteriorul printr-un orificiu. Larvele elimină din galerii rumeguşul şi excrementele, care sunt de culoare portocalie sau roşcată. Larvele iernează în interiorul galeriilor închise, apoi îşi reiau activitatea în primăvară. Acestea se hrănesc câteva săptămâni, după care rod un orificiu la exterior, unde îşi formează un cocon mătăsos, în care se transformă în pupă, din care apar adulţii.

[hachia]

virusul răsucirii frunzelor cireșului

 

o creșteri reduse și înflorire sărăcăcioasă în primăvară; o frunzele și florile sunt strânse în rozete; o frunzele se răsucesc spre fața superioară, marginile limbului se colorează în roșietic; o în urma tăierilor de rodire nu mai au loc noi creșteri vegetative; o odată cu evoluția bolii, are loc uscarea unor părți ale coroanei, pomii fiind în întregime distruși după 4-5 ani de la apariția simptomelor; o în plantații viroza are simptome asemănătoare cu cele produse de ciuperca Armilaria melea sau de cancerul bacterian.

 

plantarea de material săditor liber de acest virus, utilizând altoi sănătoși și portaltoi obținuți din sămânță neinfectat

 materialul de plantare liber de virus va fi ținut la distanță de plantațiile de producție

eliminarea exemplarelor bolnave înainte de înflorire.

 

 

boală gumoasă, cancer

 

=Organe atacate: ramuri - devitalizarea plantei poate fi observată la orice vârstă, dar incidența crește rapid de an la an, pe măsură ce copacul crește; - primul simptom vizibil este o îmbolnăvire a ramurii, cel mai frecvent centrat pe o rană tăiată făcută cu câțiva ani în urmă; - odată cu extinderea în sus și în jos a cancerului, poate fi găsită o zonă de alburn decolorat, de obicei terminându-se cu o margine brun-deschis, destul de difuză; - zona de invazie se poate extinde treptat timp de mai mulți ani până cuprinde întreaga secțiune transversală a ramurii; - pe ramurile atacate apar scurgeri excesive de gumă; - frunzele de pe porțiunea ramificației aflate dincolo de cancer se pot ofili brusc, ducând la moartea acelei părți a ramurii; - pe ramurile atacate de ciupercă, frunzele cad sau adesea rămân atașate pe ramuri și în iarna următoare; - dacă lemnul mort rămâne pe copac sau pe sol pentru doi sau mai mulți ani, se formează un strat negru și gros de stromă pe suprafața scoarței, care sugerează că ramurile ar fi putut fi parțial arse de foc;

este o boală larg răspândită, cunoscându-se aproape 90 de specii gazdă distribuite în 28 familii botanice, inclusiv multe specii de pădure și arbori ornamentali; - ascosporii din periteciile mature rămase peste iarnă, sunt împrăștiați de vânt și ploaie pe alte plante gazdă; - dezvoltarea bolii este favorizată de căldură (20-25°C) și multă umiditate

 

=măsuri preventive

înlăturarea și distrugerea ramurilor atacate, de pe plantă sau căzute pe sol 

dezinfecția echipamentelor după fiecare tăiere, pentru limitarea răspândirii infecției de la un pom la altul

 

 

 

 

 

 

 

 

Editat Februarie 4, 2020 de hachia

[hachia]

ciuruirea bacteriană a frunzelor de sâmburoase

 

Organe atacate: frunze , fructe, lăstari și ramuri. - pe frunze apar pete de aproximativ 2 mm, circulare sau ușor unghiulare, hidrozate, la început verzi-gălbui, mai târziu brun roșietice, înconjurate de o aureolă îngustă, acoperite de un exudat fin; în dreptul acestor pete țesuturile se necrozează, se desprind și cad, frunzele rămânând ciuruite. Când petele apar pe pețioli, la locul de inserție al acestora pe ramuri, se poate produce o defoliere timpurie; - pe fructe apar pete cu diametrul de până la 1,5 mm, circulare, adâncite, brun negricioase, cu un exudat galben (un singur fruct poate avea peste 150 astfel de pete). Țesuturile din dreptul petelor crapă pe măsură ce fructele cresc. Pe fructele necoapte, petele pot fi înconjurate de un inel verde închis. Infecția fructelor este mult mai gravă la soiurile cu coacere mai târzie; - pe lăstari, leziunile sunt alungite și pot cuprinde circular lăstarul, ceea ce duce la întreruperea circulației sevei, îndoirea și uscarea vârfului lăstarului. Leziunile apar de obicei în jurul mugurilor; - pe ramuri apar pete brune, necrozate, cu scurgeri de gomă, iar uneori se pot forma ulcere

Mod de răspândire: Bacteriile iernează în muguri, în leziunile ramurilor, precum și în frunzele și fructele căzute la sol. Răspândirea inoculului este realizată de apa de ploaie și de insecte. O mare parte a infecțiilor se produc însă în timpul altoirii. Măsuri de management: măsuri preventive:

se recomandă folosirea altoilor și portaltoilor sănatoși, în pepiniere și în plantațilele furnizoare de ramuri altoi trebuie aplicate tratamente chimice pentru menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare a pomilor.

se recomandă măsuri de igienă fitosanitară ; formarea de coroane rarefiate care să permită uscarea rapidă a frunzelor dupa ploaie și rouă

 

 

 

 

 

 

 

vărsatul prunelor

 

Simptome: se manifestă pe frunze, fructe, sâmburi şi în unele cazuri şi pe ramurile de schelet şi trunchiul pomilor.

- la prun: pe frunze - pete inelare clorotice izolate sau unite, de mărimi diferite, fără margini bine delimitate, precum şi benzi clorotice sau îngălbenirea ţesuturilor de-a lungul nervurilor. Simptomele sunt mai evidente pe frunze în lunile mai – iunie, devenind mai puţin evidente în iulie – septembrie sau mascându-se total. pe fructe - pe pieliţă apar inele si benzi de culoare mai închisă, uşor adâncite în pulpă. Sub pieliţă apar inele şi benzi de culoare mai închisă, simptomele fiind vizibile şi pe fructele verzi, însă devin evidente în faza de pârgă. La soiurile foarte sensibile fructele sunt puternic deformate şi cu 1-3 săptămâni înainte de recoltare cad. La soiurile tolerante se constată doar o schimbare a culorii la pieliţă, fără afectarea pulpei. pe sâmburi apar pete de decolorare concentrice. - la cais şi piersic: pe frunze- simptomele sunt asemănătoare cu cele de la prun, însă mai slabe, fiind localizate pe ţesuturile nervurilor secundare şi terţiare, apărând ca niste benzi clorotice sau halouri şi inele foarte fine. Pe frunzele puieţilor simptomele sunt foarte evidente. pe fructe se formează pete circulare sau inelare, de culoare pală uşor adâncite în pulpă

 

Virusul se transmite uşor prin altoire, butăşire, polen şi afide ,cum ar fi Aphis spiraecola şi Myzus persicae. Măsuri de management Măsuri preventive pentru a împiedica răspândirea PPV: utilizarea de soiuri tolerante sau rezistente, controlul vectorilor şi distrugerea tuturor pomilor fructiferi infectaţi.

 

Editat Februarie 4, 2020 de hachia

[hachia]

putregaiul rădăcinii

 

Simptome: Boala se manifestă pe rădăcini și trunchiul inferior al arborelui . Se prezintă sub formă de covoare fungice de culoare albă până la gălbuie între coajă și lemn; ciupercile maro închise pot fi observate ocazional în anii cu umiditate ridicată la baza copacului. Primele simptome ale unei infecții cu Armillaria sunt frunze clorotice, creștere accentuată și prăbușirea bruscă a lăstarilor. Plantele infectate pot fi, de asemenea, identificate prin structuri asemănătoare cordului numite rizomorfe care cresc pe rădăcini sub suprafață și între lemn și scoarță deasupra solului. Unele specii produc rizomorfe care pot crește în sol în căutarea prăzii: alții produc numai inițial rizomorfe pentru a acoperi decalajul dintre o rădăcină moartă colonizată și o rădăcină sănătoasă. Armillaria, infectează rădăcinile și distruge trunchiul inferior al arborelui, infecția se împrăștie în lemnul care își pierde integritatea structurală fiind intercalat cu mase fungice albe și provocând transformarea materialului lemnos într-un putregai și moartea arborelui. După infectarea copacilor, rizomorfele trebuie eliminate, cu toate acestea, ciuperca poate supraviețui pe rădăcini lăsate în urmă în sol timp de mulți ani pentru a infecta copaci noi după replantare

 

-cea mai eficientă modalitate de a combate putregaiul Armillaria mellea este de a evita plantarea pe terenul unde a fost depistată ciuperca. Dacă arborii au fost infectați , întregul sistem de rădăcini al indivizilor bolnavi ar trebui să fie eliminat dintr-o livadă pentru a reduce răspândirea în continuare a ciupercilor.

-folosirea materialui de plantare sănătos.

 

 

 

 

putregaiul cenușiu

 

 

Simptome Pe inflorescențe Boala produce putregaiul inflorescențelor și a fructelor imature. Putregaiul cenșiu atacă toate părțile florii. Grupuri întregi de inflorescențe pot fi distruse, iar infecția poate ajunge la peduncul. Mai rar poate avansa până la ramură, cauzând cancere. În condiții de umiditate, Botrytis poate fi identificat pe inflorescențele mature sub formă de mase tipice de miceliu și conidii conținând uneori mici scleroți. Pe fructe Infecția pe fructul dezvoltat începe de la punctul de contact al ciupercii cu partea de inflorescență infectată sau unde petalele infectate ating fructul verde în formare. Fructele infectate au cicatrici, iar la maturitate sunt deformate. Ele cad pe pământ și reprezintă o importantă sursă de infecție

 

Mod de răspândire Pe distanțe mari conidiile ciupercii se răspândesc cu ajutorul picăturilor de apa și al curenților de aer. Infecțiile locale depind foarte mult de nivelul de umiditate a aerului. Cu cât aerul este mai umed, procesul de germinare a conidiilor și de infecție este mai ridicat. Măsuri de management măsuri preventive

- reducerea umidității din atmosferă prin executarea lucrărilor de întreținere în livezi pentru asigurarea unei bune circulații a aerului între pomi;

 - dezinfecția echipamentelor după fiecare tăiere, pentru limitarea răspândirii infecției de la un pom la altul;

-  înlăturarea și distrugerea fructelor infectate și căzute pe sol .

 

 

 

 

 

 

Monilioza

 

Atacul se manifestă pe flori, frunze, lăstari și fructe.

În primăverile ploioase boala are caracter epidemic.
Frunzele, florile și lăstarii se ofilesc și se brunifică cu repeziciune, rămânând atârnate pe pom sub formă de „buchete”.
Fructele atacate prezintă pete circulare cu pernițe pulverulente de culoare alb-gălbuie sau cenușiu-albăstruie, dispuse neregulat pe suprafața pulpei putrezite.
Cu timpul, fructele bolnave putrezesc în întregime și cad pe sol, sau se lipesc unele de altele sub formă de ciorchine, se zbârcesc și rămân mumifiate în pom.

Monilioza se mai numește și putregaiul brun al sâmburoaselor. Are o largă răspândire la speciile pomicole. Pomii sunt vulnerabili la atacul bolii în special în perioada de înflorire și cea în care fructele se maturează. Ciuperca poate ataca ramurile, lăstarii tineri, frunzele, fructele și florile pomilor fructiferi. De la un an la altul, ciuperca se transmite prin miceliul de rezistență, iar sensibilitatea pomilor la atacul acesteia variază de la un soi la altul.

Atacul moniliozei ar putea fi ușor confundat cu daunele produse de îngheț. Organele sensibile ale pomilor sunt infectate în condiții climatice favorabile, ca acum. Diferența față de afectarea produsă de îngheț este că monilioza nu afectează la început uniform pomul, iar florile afectate rămân pe ramuri. În cazul lăstarilor, zonele afectate se brunifică, fără ca asta să ducă la ruperea lăstarilor. Doar cei tineri se pot ofili, dar simptomele sunt ușor de recunoscut, pentru că vârful acestora se îndoaie și se usucă. Frunzele tinere afectate de monilioză se desprind de pe ramuri. Florile și fructele afectate de monilioza se ofilesc, se brunifică, dar rămân prinse de pom. Fructele care sunt atacate de monilioza aproape de maturitate se acoperă cu un puf cenușiu-albicios și putrezesc.

Ca măsuri preventive împotriva moniliozei, pomicultorii pot alege în primul rând soiuri de sâmburoase cu sensibilitate mai scăzută la Monilinia spp. În momentul efectuării tăierilor de rodire, altoire sau de formare, rănile trebuie sigilate cu mastic, pentru protecția împotriva infecțiilor. Totodată, lăstarii care au fost atacați trebuie tăiați și arși. Se mai pot face totodată și tratamente preventive în perioada de iarnă.

 

 

 

 

 

 

 

Editat Februarie 5, 2020 de hachia

[hachia]

Lucrări de igienă culturală

Tratamentele fitosanitare ori lucrările de igienă culturală care n-au fost realizate în toamnă sau în ferestrele iernii pot fi efectuate la sfârșitul repausului vegetativ sau la dezmugurire, în funcție de microclimat și tipul intervenției:

- suprimarea ramurilor cu simptome de boli-rapăn, făinare, foc bacterian, monilioză sau ulcerații produse de păduchele lânos;

- tăierea lăstarilor cu 5-6 cm mai jos de locul unde a fost localizat atacul de făinare anul precedent (lucrarea este specifică soiurilor sensibile la acest agent patogen, cum ar fi Jonathanul, la măr);

- tăieri de formare a coroanei, în plantațiile tinere și de regenerare, în livezile aflate în declin;

- suprimarea la 50-60 cm înălțime a puieților plantați în toamna trecută;

- distrugerea drajonilor porniți din rădăcină;

- îndepărtarea mărăcinilor din livezile clasice sau grădini cu pomi răzleți:

- lucrări de întreținere a solului între rânduri și în jurul pomilor;

- fertilizarea organică și/sau chimică.

Tratamente chimice

- Tratamente cu produse cuprice (atenție, fără sulfat de cupru, interzis în UE încă din 2007!), cu rol în dezinfectarea rănilor și reducerea riscului de atac de rapăn, atac bacterian, monilioză. Se poate utiliza unul dintre produsele: Funguran OH 300 SC 0,04-0,5%,Triumf 40 WG-0,25%, Flowbrix 0,35% sau Champ 77 WG-0,2%, Alcupral 50 PU-0,3% sau Kocide 2000-0,25%.

- Tratamente pentru combaterea dăunătorilor care iernează pe ramuri, în scoarță și în crăpăturile ei, în solzii mugurilor, ca larve, adulți sau ouă hibernante (purici meliferi, păduchi țestoși, păduchele din San José, păianjenul roșu, alte afide ), cu unul dintre produsele: Mospilan 20 SP/SG-0,045 kg/ha, Mospilan 20 SG + Toil (adjuvant) – 0,5%. Pentru tratamente în grădină iată și câteva exem­ple de doze folosite: pentru 10 litri de apă – 4 grame Mospilan + 50 ml Toil; pentru 30 litri de apă – 12 grame Mospilan + 150 ml Toil etc. Amestecul insecticidului și a adjuvantului se face direct în rezervorul mașinii de stropit. În cazul în care s-a depășit perioada optimă pentru stropit, iar pomul a intrat în vegetație, nu există pericolul arsurilor pe frunze sau muguri.

[peternan]

O reteta de ulei horticol bio foarte popular in SUA,

-2 linguri ulei de rapita,

-1 lingura bicarbonat de sodiu,

-3,8 litri lapte .