Aparate radio tranzistorizate dinainte de anii 90

[doru3160]

Acum 39 minute, Cristian74 a spus:

In Pitesti era unitatea de transmisiuni aici pe deal si isi faceau de cap pe unde scurte...Stiu sigur!

Local poate va afecta, dar la nivel national, dupa 80 nu s-a mai bruiat nimic.

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio casetofon Sony CF-420L, fabricat în Japonia, circa 1978.

După cumpărare - radioul funcțional, banda/filmul de scală blocat; casetofonul - curea slăbită; VU metrul - mort de-a dreptul.

Mai întâi i-am pus o antenă.

Banda de scală a fost mai ușor de reparat decât mă așteptam. Înăuntrul lui sun tipicele spaghete japoneze de fire ale anilor 60-80, însă manualul este unul din cele mai detaliate și de ajutor manuale peste care am dat... vreo 30 de pagini în care tipii de la Sony explică nu numai cum se leagă fiecare mărunțiș de piesă ci și circuitele din radio și motivul pentru care ei le-au ales. Astfel am ajuns și eu să le dau dreptate și să înțeleg logica ciudățeniei de difuzor cu 20 de ohmi și două bobine, fiecare conectată a câte un tranzistor de ieșire (minusul e că dacă difuzoru-i mort... se cam poate spune "sayonara" radioului).

În fine, pentru partea de casetofon - am înlocuit cureaua, dar motorul, din nou tipic japonezelor e cu guvernare centrifugală, ciu-ciu ajustare de viteză. În manual pentru așa ceva se recomandă mișcarea sus-jos a rolei pe ax... normal că nu a mers. În final am mărit un pic diametrul axului cu ceva rășină epoxi și și-a mai revenit cât de cât. Însă motorul e obosit, degeaba și uns, tot nu e în parametri.

VU metrul a rămas mort la locul lui. Nu am așa ceva mic, asemănător. Am testat funcția cu unul exterior și da, își făcea treaba.

Altfel, carcasa e în regulă, câteva zgârieturi, nimic de speriat.

Calitatea recepției -stă cam prost pe FM, nu-i prea sensibil. Pe AM e undeva în mediocritate. Nu știu,  presupun că și tranzistorii au îmbătrânit mai ușor decât cei din aparatele europene.

În fine, ca fapt divers - este al naibii de greu pentru ceva așa de compact, construcție de pe vremea când aluminiul și tabla nu erau metale prețioase în aparatura radio.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el în funcțiune:

 

 

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Telefunken bajazzo TS 201, fabricat prin 1968-69 în Germania de Vest.

11 tranzistoare cu germaniu, finali clasicii AD de la Siemens.

L-am cumpărat ca fiind cvasi-defect. Ei bine, condensatorul variabil era cel mai înțepenit peste care am dat vreodată, mi-am făcut răni la mâini încercând să-l mișc... după cam vreo oră și mult WD-40 și contact spray s-a dat pe brazdă. Dar asta nu a fost tot, boala cea mare a constat în două din cele trei înfășurări cu ață de scală rupte. Am mai refăcut ațe de scală destule în trecut dar Dumnezei, paști și mai multe cuvinte dulci ca la acest radio nu am mai scos pentru o asemenea operațiune. În manual nu e deloc detaliată operațiunea în sine, se prezintă doar câteva desene, în final am abandonat și am făcut totul mai mult ochiometric cu penseta în haosul acela de spațiu îngrămădit.. Cea de FM a ieșit ok, cea de AM merge și ea doar că se învârte acul fix invers cu frecvența marcată pe scală. asta e, nu am de gând să mai trec pri oroarea aceea.

Altele - antena ruptă, am cârpit ceva din ce aveam; Lumina de scală - am adăugat o bandă LED roșie, iar pentru efectul de persistență după ridicarea degetului de pe buton (moftul meu) i-am adăugat condensatoare în total de 30 000 de uF. Se poate vedea în acțiune în video.Deeasemeni abia restul condensatorilor electrolitici.

Recepția este foarte bună, la vârsta sa "se ''ține bine", ca să folosesc limbajul neaoș. Din nou, se poate vedea în filmuleț. Acordul în FM este inductiv, i-am extins banda până undeva la 106 MHz, mai mult nu a putut doar din reglajele din partea de RF. O particularitate a sa este faptul că la acordul în banda de scurte, butonul de acord pentru FM acționează ca și buton de acord fin pe lângă cel principal de acord AM.

Calitatea audio este și ea excelentă, difuzorul eliptic are 13x18 cm și e pus oblic încât să poată încăpea în carcasă :)) Sunetul e clar, profund, nimic de reproșat. De asemeni e și foarte puternic, iar la montarea în suportul special de mașină, prin difuzor exterior la 12V și din înfășurare separată a transformatorului audio de ieșire radioul scoate 5 W RMS.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și filmulețul:

 

 

 

 

 

[doru3160]

Acum 16 minute, Sorin - Viorel Mares a spus:

Calitatea audio este și ea excelentă, difuzorul eliptic are 13x18 cm și e pus oblic încât să poată încăpea în carcasă

Da, e caracteristic modelelor din acea vreme. Nu s-au muncit sa miniaturizeze difuzoarele, si au mers pe ideea ca marimea conteaza. Chiar daca aveau la indemana si modele mai mici de difuzoare, de regula foloseau pe cele cat de mari puteau fi strecurate in carcasa. Am observat si la Grundig sau Blaupunkt, nu numai la Telefunken.

[Sorin - Viorel Mares]

Chiar acum, doru3160 a spus:

Da, e caracteristic modelelor din acea vreme. Nu s-au muncit sa miniaturizeze difuzoarele, si au mers pe ideea ca marimea conteaza. Chiar daca aveau la indemana si modele mai mici de difuzoare, de regula foloseau pe cele cat de mari puteau fi strecurate in carcasa. Am observat si la Grundig sau Blaupunkt, nu numai la Telefunken.

Asta cam pana la sfarsit de ani 70, dupa care odata cu criza economica din Japonia s-a imputit rau de tot treaba. Tind sa evit radiourile de dupa acea vreme.

Cel mai mare - Tandberg TP 41 - 13x23 cm, e singurul radio in care grila frontala uriasa chiar adaposteste un difuzor pe masura ...in manual norvegienii specifica raspunsul in frecventa de la 60 la 16 000 Hz, l-am laudat destul in trecut.

La concurenta cred ca e doar ITT Pacific, difuzor de 13x26 cm dar din pacate am vazut doar unul odata la vanzare pe la noi si nu am reusit sa pun mana pe el, pasare rara de tot...

Cu difuzoare mici, din ce am - modelul Bajazzo sport prezentat mai inainte are un difuzor de doar 13x7.5 cm, dar minus un pic de note joase nu se lasa prejos :)) In vremurile acelea, de la ultimul model si pana la cel mai avansat se construia cu simt de raspundere in limita bugetului. Cele doua radiouri Blaupunkt Derby - difuzoare de 10 cm, dar magnetul e cat de la unul de 15...18..Dar, in fine, ma apuca si pe mine nostalgia unor vremuri netraite.

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio SABA Transall de Luxe Automatic E , fabricat în Germania de vest, circa 1968-70.

Radioul are 16 tranzistori din care doar unul BC. Ieșirea audio cu clasicii AD de la Valvo.

Aparent destul de rar de găsit la vânzare, în toți anii de când caut radiouri doar două bucăți am văzut. Cel pe care l-am și cumpărat e într-o stare foarte bună, laudele mele pentru proprietarul original.

Radioul costa 398 de mărci în acea vreme, pe când un Schaub Lorenz Touring 80, una din ofertele de top ale concurenței - 350. Pentru acei bani "luxul" se referea atât la calitatea construcției - aproape întreaga structură internă e acoperită în metal, ecranaj perfect :)) cât mai ales la capabilitatea de a preseta posturi de radio în banda FM. Acordul în FM se face cu diode Varicap (3 bucăți... Nu am idee nici măcar dacă mai exista vreun alt model portabil de radio cu presetări varicap la acea vreme...Telefunken bajazzo de luxe de l-am prezentat mai înainte făcea acordul inductiv) iar sub capacul cutiuței tunerului RF se ascund 4 tranzistori cu germaniu. Pentru acordul Varicap radioul are un transformator ridicător de tensiune, de la 7.5 V la 24 V. Plus stabilizarea de rigoare. În total se găsesc 4 transformatoare - cel ridicător, foarte mic, cel de rețea și două audio, cel de ieșire fiind la concurență ca mărime cu cel de rețea.

La proba inițială radioul funcționa bine, însă am început întreținerea de cuviință. După cam 53 de ani, celula Ni-Cd "Stabilyt 12" desigur că nu o ducea prea bine. Se poate vedea în poze cum în loc de 1.2 V dădea undeva aproape de 1.5 V, iar din ea începuse să se scurgă lichidul și să formeze cristale verzi. Am înlocuit-o cu două diode 1N4148 în serie și ambele în paralel cu un condensator de 220 uF. Acum valoarea tensiunii e undeva pe la 1.3 V. Radioul funcționează la fel de bine ca și înainte.

Am înlocuit și condensatoarele electrolitice (minus cele cu tantal), nu prea ușor însă din cauza carcasei compacte învelită în metal. Și în fine, în locul celor două becuri de scală, care se aprind doar la alimentarea la rețea însă abia se vedeau am pus o bandă de LED-uri verzi, alimentată redresat din înfășurarea transformatorului dedicată becurilor.

Destul de ușor, am reușit să îi extind banda FM până aproape de 108 MHz de la cei 104 inițiali (practic, ultimul post recepționat e Radio ZU, ce transmite în Constanța pe 107.5).

Calitatea recepției - nimic de reproșat, strălucește în FM dar nici pe celelalte benzi nu se lasă mai prejos ținând cont de venerabila sa vârstă.

Calitatea audio este și ea foarte bună, difuzorul este realizat de SABA și este asemănător cu cel al fratelui mai mic Transeuropa Automatic - 10.5x19 cm, însă aici înaltele sunt mult mai bine conturate, sunetul pare mai clar, mai detaliat.

Radioul cântărește 5.1 Kg cu tot cu baterii alcaline, mai mult decât mini sisteme întregi din ziua de azi.

În fine, este un radio demn de spiritul inovator al celor de la SABA, construit în vremurile în care calitatea era cea care ducea renumele unei companii. Sper să îl pot lăsa moștenire nepoților după alți 50 de ani :))

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

și filmulețul cu el în acțiune:

 

 

 

 

[yo9hrb]

Frumoase radiouri se faceau odata.....

[Dek]

On 4/13/2020 at 10:00 AM, mariandmd said:

O rugaminte:aveti schema la acest model de radio?(kings Point KP-220)

 

 

 

 

 

 

 

 

[catalin004]

Salutare...prezint si eu mai jos poze cu Telefunken stereo line 1010, uimit de receptia in FM, totul original, doar ata de la scala a fost schimbata....din pacate anul exact nu am dat de el...

 

 

 

[Sorin - Viorel Mares]

Din moment ce nu nu am dat de un topic dedicat receiverelor ”vintage”, și teoretic sunt aparate de radio stereo...Mai jos sunt imagini cu un receiver Rotel RX-303, fabricat în Taiwan, undeva prin 1978.

L-am achiziționat din târgul de vechituri fără să am idee de starea sa. Mi-a luat ochii, iar prețul era și el acceptabil.

Ajuns acasă, spre surpriza mea, funcționa și încă destul de bine, singurul defect vizibil fiind un bec de scală ars.

L-am demontat - înăuntru, făcând abstracție de omniprezentul praf, arăta destul de bine, nu mă așteptam la o construcție atât de ”lejeră” de la un design japonez (mățăraia de cabluri a la Sanyo e material de coșmar).

Am încercat să schimb becul ciudat ars, e un filament într-un soclu de fuzibilă mai mare... până la urmă am reușit să lipesc un bec clasic de 6V în locul lui, rezultatul e ok, intensitatea e similară.

LED-ul roșu indicator stereo era abia vizibil, dpă mai bine de 40 de ani i s-a dus intensitatea; l-am înlocuit cu unul portocaliu, din punctul meu de vedere se integrează mai elegant cu toată lumina de fundal a scalei.

Butoanele sunt din aluminiu masiv și în stare foarte bună, nu s-a făcut rabat de la calitate.

Furnirul s-a curățat și el destul de bine.

Condensatorii erau și ei buni, nimic de speriat, doar câteva bucăți cu ESR mai ridicat... totuși pentru păstrarea îndelungată i-am îndepărtat pe cei vechi, minus cei doi uriași de alimentare, acolo doar am adăugat 2x10 000 în paralel.

Tipic receiverelor japonezo-americane ale vremii, acordul în FM se face la fel ca în AM, cu condensator variabil... în afara Europei aparent nu s-a prea auzit de acord varicap, de unde și lipsa ”memoriilor” mecanice în aparatele vremii.

Calitatea recepției este în schimb foarte bună, sensibilitatea, conform prospectului e de 1.8 uV/300 ohmi/26 dB SNR.

Circuitul integrat pentru FM IF este un Hitachi HA 1137W (pe placa de cablaj e tipărit ”CA3089”, deh echivalente), iar cel pentru decodare stereo este un RA1156 (echivalent cu MC1310). Intră foarte ușor în stereo, iar zgomotul de fond este cu totul acceptabil.

Puterea audio e de 2x30W în 4 ohmi. E un receiver entry-level al firmei, practic, mai jos de el era varianta ”203” cu 20 W pe canal, iar în sus puterile urcau la peste 100.

Tot ce îi pot reproșa, dacă se poate numi reproș, ținând cont de unde se încadra, este că nu prea se pronunță notele joase, nu doar la volum mare dar și la volum mic, practic funcția de ”loudness”, nu prea adaugă mare lucru, și în plus e doar comutabilă, nu încorporată în potențiometrul de volum, cam cum au procedat europenii la receiverele lor.

 

 

 

 

 

 

 

Starea inițială:

 

Transformatorul, lucios, nevoie mare :))

 

 

 

și în fine, un filmuleț cu el în acțiune:

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Grundig Concert Boy 225a, fabricat în Portugalia circa 1988.

L-am achiziționat din târgul de vechituri, nu mă așteptam să funcționeze, dar a pornit fără probleme.

Nu am avut mare lucru de făcut la el, o mână de condensatori schimbați și cum circuitul de FM/AM IF permitea ușor, i-am adăugat un LED pe scală pentru acord.

Recepția este bună pe toate benzile, de așteptat de la o construcție modernă.

Calitatea audio este și ea destul de bună pentru un difuzor de 10 cm (construcție Sanyo, 1.5 W). Totuși nu se compară cu difuzoarele clasice eliptice realizate de Grundig înșiși.

Este un radio bun, dar construit pentru un anumit segment de preț. Din păcate era economiilor era în plin avânt iar calitatea s-a dus tot în jos de atunci. Deja în prospectul lui se declara puterea de ieșire audio ca fiind de 3 W...cursa waților PMPO începuse.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

și un filmuleț cu el în acține:

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Grundig City Boy 207 Transistor 100. Fabricat de de Philips undeva prin 1967-68. Este de fapt un Philips ”Nanette” care la rândul său este o versiune cosmetizată a unui Philips ”Lisette”.

Starea estetică este destul de bună, câteva decolorări și pete de rugină ici-colo dar altfel totul este la locul său.

Desigur că nu aveam habar de toate acestea atunci când l-am achiziționat din târgul de vechituri. Mi s-a părut ciudat cablajul, foarte firav pentru un Grundig, apoi vopseaua albă și condensatorii Valvo de valori neobișnuite îl cam dădeau de gol.

Problema sa a fost desigur legată de trasee întrerupte și componente ce pluteau prin găuri. Nu înțeleg ce le-a trecut prin cap celor de la Philips să construiască un radio cu cablaj lat de 1 mm pe alocuri și foarte subțire într-un radio portabil supus la trânte de-a lungul folosirii sale. În fine, după o groază de întreruperi refăcute, componente re-lipite și condensatoare electrolitice schimbate și-a revenit la viață. I-am extins banda FM până la 108 MHz din bobinele și condensatoarele oscilatorului/circuitului de intrare.

Recepția este foarte bună pentru un radio de 53-54 de ani. Este un radio cu 10 tranzistoare, toate cu germaniu... cu antena retrasă recepționează toate posturile din oraș în FM. Pe medii, la fel, fără probleme, antena dinăuntru este destul de mare.

Calitatea audio este foarte bună pentru mărimea sa. Are un difuzor de 8 cm, fără putere specificată pe el.  Funcționează cu 4 baterii ”C”/R14, presupun că livrează cel puțin jumătate de watt din difuzorul său, dacă nu și mai mult. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I-am mai adăugat și ceva ”hot glue” ca extra măsură de precauție, practic radiatorul tranzistorilor finali plutește în aer, ambii tranzistori aveau piciorușe dezlipite.

 

vederea dinăuntru, imediat după descafere:

 

Modelul Philips Nanette:

și modelul mai vechi, Philips Lisette:

 

și în fine, un filmuleț cu el în funcțiune:

 

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Schaub Lorenz Touring 40 Automatik, fabricat în Germania, circa 1963-64. 10 tranzistoare cu germaniu puse în socluri.

L-am achiziționat ca nefuncțional, de așteptat datorită micii baterii ”Stabilyt” reîncărcabile, moartă și scursă peste tot pe PCB după atâta amar de vreme. Am schimbat bateria cu clasicele două diode în paralel cu un condensator de 100 uF și am reparat traseele corodate și întrerupte apoi radioul și-a revenit la viață. Am schimbat și toți electroliticii precum și condensatorii cilindrici roșii non-polarizați, practic se crăpaseră și erau uleioși iar valorile erau toate anapoda.

Recepția este foarte bună pentru un radio de aproape 60 de ani. În FM recepționez ok toate posturile, AFC-ul funcționează și el. Banda FM am extins-o până la 108 MHz destul de ușor din circuitele reglabile de intrare. Pe AM funcționează la fel, fără probleme.

Calitatea audio este bună, difuzorul este fără defecte vizibile, dar totuși îl suspectez că s-a cam ”întărit” după atâția ani, îi cam lipsesc notele joase (am și modelul Touring 50 cu difuzor similar și acolo notele joase sunt mult mai perceptibile, iar Touring 70 de câțiva ani mai târziu se duce chiar prea mult cu notele joase, vibrează carcasa).

De asemenea am schimbat și pânza textilă de pe grila difuzorului, cea originală era sub orice critică. Altfel starea sa estetică este destul de bună, la exterior arată bine, fără crăpături vizibile, antenele întregi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Câțiva din condensatorii dezastru roșii și infama baterie cu rezultatul său catastrofal.

 

 

și un filmuleț cu el în funcțiune:

 

[yo9hrb]

Frumoase. Sa-ti traiasca. Totusi, cum le ascunzi de nevasta?

[Sorin - Viorel Mares]

Acum 23 ore, yo9hrb a spus:

Frumoase. Sa-ti traiasca. Totusi, cum le ascunzi de nevasta?

Multumesc pentru aprecieri.

Mai duc din cele asa si asa la tara la maica-mea, la casa :))