Aparate radio tranzistorizate dinainte de anii 90

[Sorin - Viorel Mares]

Mulțumesc pentru informații, când voi avea timp voi experimenta.

Mai jos sunt imagini cu menționatul radio General Electric SUPERADIO II (da așa, l-au scris americanii), fabricat în China în 1991 (din ”date code” de pe etichetă). Varianta inițială a sa a apărut prin 79, până prin 85, apoi acesta iar al treilea de prin  92 până în 2008... aproximativ, așa spune internetul.

Diferențele între I și II sunt doar adăugarea unui tweeter piezo și un pic de cosmetizare. Varianta III are acord varicap și lărgime de bandă selectabilă, plus carcasa mult diferită. Unii zic ca-i mai performant decât celelalte, alții nu, dar mai toți se plâng de calitatea carcasei de plastic.

Modelul meu - l-am achiziționat funcțional, tot ce am făcut la el a fost să îl curăț și să îi schimb electroliticii. Câțiva chinezești nu prea îmi inspirau încredere. Nici aranjamentul intern, clasicele cabluri, o mățăraie împrăștiată peste tot, construcție tipică asiatică. Vreo 3 condensatori (inclusiv cel de filtraj rețea) erau la valori jumătate din cele din manual (470 uF la rețea, off doamne... nu că cei 1000 inițiali ar fi fost prea răsăriți). Se vede că oamenii încercau să mai facă ceva economii, producția inițială era în Hong Kong apoi Malaezia.

Nu îl voi folosi alimentat la rețea pentru că nu are decât alimentare la 120 V plus cordonul de SUA. Am un transformator adaptor de 120 prin casă dar majoritatea radiourilor oricum le ascult la baterii.

Butoanele nu prea îmi inspiră încredere, potențiometrii de volum și ton nu sunt prinși cu nimic în carcasă, la acționare se simte cum ”joacă” stînga-dreapta.

Și lucrurile bune - calitatea recepției este excelentă, atât pe FM cât și pe medii. Se poate vedea în video , un post FM din Bulgaria, la vreo 100 km distanță se aude superb. Pe medii - foarte multe posturi, stabil, calitate audio foarte bună. După cum am mai spus, radioul are amplificator RF la medii.

Se poate observa în una din poze și integratul ”secret” cu denumirea ștearsă cu un marker negru :))

Calitatea audio este și ea foarte bună, Difuzorul mid-woofer are 16.5 cm plus tweeterul piezo, plus potențiometru de volum cu legătură pentru reglaj fiziologic. Cei de la GE foarte încântați de această funcție au denumit butonul de volum ”loudness”.

Puterea audio este de ”doar” 0.7 W dar e mai mult decât de ajuns pentru a umple o cameră cu sunet puternic. Difuzorul probabil este și el foarte eficient.

În fine, este un radio construit cu un buget în minte dar la care nu s-a făcut economie la calitatea recepției și cea audio, ba din contră. o piesă ce merită păstrată în colecția oricărui pasionat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el (a trebuit să cenzurez un segment datorită stupidității numite youtube):

[okean]

E mai frumos ca iesit din fabrica ! L-am dat in urmarire ...

[Sorin - Viorel Mares]

Mulțumesc. Succes și dvs să găsiți unul!

Și ultimul pentru o vreme... Mai jos sunt imagini cu un radio Hitachi KH-1290H, realizat în Japonia undeva prin 1970... și cam asta e tot ce se poate găsi despre el, nu știu nici măcar dacă anul postat pe radiomuseum.org  e corect. Schema electronică, nici atât, indisponibilă.

Radioul a fost creat pentru piața est-europeană, banda FM este de la circa 63 la 74 MHz.

L-am achiziționat din târgul de vechituri pe o sumă modică. Desigur că nu funcționa. Ceva electrolitici scurși, trasee corodate, trasee întrerupte, un colț din PCB rupt. Cu ceva chin și multă răbdare l-am adus la viață.

Banda FM - m-am jucat cu bobinele și condensatoarele variabile din partea RF, printr-un miracol acum intră cam tot FM-ul normal. Nu mă întrebați ce și cum, a fost noroc pur

Radioul are 12 tranzistoare, după cum își face reclama pe spate. Finalii audio sigur sunt Germaniu, și la cum arată probabil și cele două bucăți driver audio. Apoi restul - majoritatea în carcase moderne de plastic, Siliciu.

Radioul are două transformatoare audio dar nu și transformator de rețea. Se alimentează de la 6 baterii tip D sau alimentator extern sau din conexiune specială pentru mașină.

Calitatea recepției este bună în AM, chiar și scurtele sunt prezente la datorie (deși FM-ul cam perturbă pe ici colo). În FM cam lasă de dorit, trebuie să îi extind antena complet și unele posturi se aud slab... dar ce așteptări să am de la ceva ajustat la ureche fară schemă? se recepționează posturile, mă declar satisfăcut.

Calitatea audio e cam undeva la mijloc, se aude foarte tare dar cam lipsesc notele joase. Probabil îi lipsește și corecția fiziologică de ton, ca la multe alte realizări japoneze ale vremii. Are un difuzor undeva la vreo 13 cm, pare a fi un AlNiCo, fabricație proprie Hitachi. Difuzorul e prins ciudat în carcasă și îmi e frică să nu distrug ceva din plasticul ei dacă îl desfac.

Vorbind de carcasă - era absolut plină de jeg atunci când l-am achiziționat. Dar s-a curățat OK, atât cât am putut fără să risc a aduce vreo daună difuzorului. Scala e crăpată, dar nu e ceva foarte grav. Ceva din vopseaua neagră de deasupra era ștearsă - s-a rezolvat cu vopsea acrilică.

Potențiomentrii, deși i-am tot pulverizat cu contact cleaner, încă mai au zgomot la acționare... totuși nu ca la început.

Iluminarea de scală este o particularitate, radioul are 3 beculețe pentru așa ceva. Sunt ok toate trei.

În fine, este un radio bun de colecție mai  ales din prisma faptului că este o raritate. Plus, estetica sfârșitului de ani 60, cu acea vopsea cromată, mi se pare destul de atrăgătoare și elegantă, ceva ce a rezistat testului timpului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el ( a trebuit să cenzurez un segment din cauza stupidității youtube, aparent mai nou se interzice total publicarea cu unele melodii, chiar dacă nu e un video monetizat):

 

 

Editat Septembrie 13, 2022 de Sorin - Viorel Mares

[viopa]

Radio Miorita readus la viata

[viopa]

Sasiu restaurat si readus la viata.

[viopa]

Asa arata  capacul din spate.

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio SABA RX 145, fabricat undeva pe la jumătatea anilor 80 prin Asia, probabil China. A stat multi ani prin cataloagele SABA.

Am făcut rost de acest  radio încă funcțional, deși murdar ca dracu' și cu baterie alcalină scursă peste tot. Ei bine, n-am avut prea multe de făcut cu el, doar curățenie generală și schimbat condensatoare.

E un radio mediocru în cel mai bun caz. Benzile de undă scurtă sunt o glumă. AM-ul și FM-ul sunt, hmmm, mediocre, dar asta în condiții de oraș. Indicatorul de acord e o altă glumă, are 5 LED-uri, dar se aprind toate odată pe o stație bună, indiferent dacă semnalul e slab sau puternic... are o constantă de timp când se aprind, dar toate se aprind, inutile, ar fi putut avea un singur LED și să nu folosească trucul ăsta mizerabil. Difuzorul e unul potrivit de 10 cm și poate reda la volum mare.

Ei bine, cum au căzut cei puternici. Acesta a fost ultimul din radiourile presupus bune de la SABA, mare păcat, comparându-l cu radiourile uriașe cu tuburi și căutare automată pe care le-au făcut în anii de glorie... sau chiar cu receptorul SABA 9620 de 5 ani mai înainte. Odată ce Thomson i-a achiziționat, toți au mers la faliment, francezii n-au avut absolut niciun interes să se ocupe de o companie germană; nu voi intra în dezbaterea politică, dar ne putem imagina cu toții. Și nu a fost doar SABA, Telefunken și Nordmende au fost și ele achiziționate de Thomson... toate au fost duse rapid la faliment, și toate la începutul anilor '80. Până la sfârșitul deceniului, au rămas doar niște hoituri ale acestor 3 mari companii, care vindeau lucruri asemănătoare între ele, unele doar cu etichete și culori schimbate, și evident, toate fiind niște chinezării de calitate îndoielnică, făcute din plastic ieftin. Trist.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el:

 

Editat Mai 16, 2023 de Sorin - Viorel Mares

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Telefunken Partner 605, realizat în Germania, undeva prin 1979-80

Am făcut rost de acest radio, cam lovit, dar funcțional. Problemele pe care le avea - antena de ferită din interior s-a desprins, contactele pentru comutatoarele de benzi erau murdare, murdărie peste tot, condensatoare vechi, punte redresoare cu seleniu - o bombă cu ceas. Cineva a înlocuit în trecut transformatorul de alimentare.

În rest, merge înainte, își face treaba. Recepția bună și sunetul de calitate. Are circuitul integrat clasic TBA 570 pentru frecvența intermediară, dar pentru AM are și un tranzistor amplificator RF, ca urmare, calitatea recepției pe AM este destul de bună. Sunetul este amplificat de TBA 830, iar difuzorul este tot cel de bună calitate de la Telefunken, de 10x15 cm. Din păcate, acesta este unul dintre ultimele radiouri Telefunken de calitate cu adevărat germană. Se poate observa deja cum compania mergea în declin după cantitatea de plastic folosită și designul kitsch, dar cel puțin interiorul era încă de calitate corespunzătoare. O cădere tristă pentru o astfel de companie minunată. Oricum, intenționez să păstrez acest mărunțiș... chiar dacă este lovit, reprezintă totuși o bucată de istorie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el:

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Blaupunkt Derby 691, realizat in Germania, undeva prin 1969-70.

 

Am obținut  acest radio plin de jeg, dar totuși funcțional. Cea mai mare durere de cap în legătură cu el a fost curățarea, acele grilaje verticale de pe panoul frontal nu sunt prea ușor de curățat.

În fine, am înlocuit toți condensatorii electrolitici, am îndreptat antena și am reinstalat potențiometrul de ton care era căzut din locaș. Capacul bateriei era desprins, balamaua era ruptă, așa că a trebuit să fac o gaură și să pun un șurub în el. Am extins banda FM până undeva în jurul valorii de 107 MHz. De asemenea, am adăugat lumini LED pentru cadran. Acestea sunt întotdeauna aprinse, dar consumă puțin, undeva în jur de 15 mA.

Acest radio face parte din familia "Derby", care a fost produsă în anii '60 și '70. Ca atare, are caracteristici de recepție mai mult sau mai puțin identice și, de asemenea, are difuzorul Blaupunkt de 10 cm, pe care majoritatea modelelor îl aveau. Calitatea sunetului este bună, radio-ul poate fi cu adevărat puternic, dar îi lipsește puțin bass-ul.

În ansamblu, este un radio de bună calitate, din clasa de mijloc a acelei perioade, cu siguranță merită să fie colecționat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el:

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Blaupunkt Derby de Luxe 7.659,  fabricat in Germania, circa 1969-70. Este varianta mai superioară[ a celui postat anterior.

Am luat acest radio de pe internet, presupus funcțional. Din punct de vedere estetic era în regulă, cu praful obișnuit peste tot, carcasa era bună, fără crăpături. Surpriza mea a fost mare când, după ce l-am deschis, am văzut că cineva nu numai că înlocuise tranzistorii audio de ieșire, dar tranzistorii de germaniu originali au fost schimbați cu tranzistori moderni din siliciu... vai lume! Acea reparație părea făcută de un copil de clasa a 5-a... I-am înlocuit cu niște Siemens AC187/188 vechi și, miraculos, toate "defecțiunile" pe care le-a menționat vânzătorul au dispărut. Se poate vedea pe osciloscop tensiunea pe care o furnizează acum fără distorsiuni... raportată la impedanța difuzorului, puterea este de aproximativ 2 wați, ceea ce radio-ul trebuia să facă inițial.

Recepția este bună, radioul acesta este clasa superioară a familiei "Derby", are un indicator de acord și, de asemenea, controale separate pentru bas și înalte. În rest, interiorul este cam la fel ca la celelalte, plin de germaniu, 10 tranzistori, același difuzor Blaupunkt de 10 cm care se aude foarte tare, dar lipsește puțin basul. Ei bine, sunt fericit că l-am salvat și pe acesta de la groapa de gunoi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si un filmuleț cu el:

 

[Budreala Radu]

Vă admir pentru restaurările pe care le faceți! Asa ar trebui sa arate un radio restaurat, observ la unii că simplul fapt că face un aparat să funcționeze, o numește restaurare.... 

Felicitări!

[Sorin - Viorel Mares]

Va multumesc... s-au strans in ultimii ani  zeci sau sute de cadavre de gandaci morti si vii.... am curatat toate cele din ele, a devenit o obisnuinta sa imi vad cada murdara de jegul din carcase. Va recomand "Mr Muscle" bucatarie, lasat la inmuiat si frecat cu o perie fina, sa reduceti riscul zgarielii diferitelor marcaje vopsite.

Merge si "Mr Proper" pentru  bucatarie sau "Ajax" pentru bucatarie, dar mie unul acestea mi s-au parut mai diluate, mai apa chioara decat Mr Muscle. Cu alte solutii nu prea m-as risca, alcoolul izopropilic face plasticul aburit, iar cele pe baza de chimicale din petrol... e la noroc, unele sunt ok, altele ataca plasticul.

Dupa curatare, pentru stralucire, spray cu silicon (de la raionul auto din supermarket, oricare merge) sau chiar WD40 si echivalentii sai daca lipseste spray-ul. Cele siliconate totusi rezista mai mult :))

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Loewe Opta T50, fabricat în Germania, circa 1969-70.

 

Am achiziționat acest radio de pe internet aparent încă funcțional. Spun "aparent" deoarece, deși funcționa bine pe frecvențele AM, pe frecvența FM era un dezastru, foarte insensibil. S-a dovedit a fi boala clasică Loewe (spun asta pentru că acesta este al treilea radio din acea perioadă pe care l-am achiziționat cu aceeași defecțiune) - unul dintre tranzistoarele BF 125 era aproape mort. Era tranzistorul de amplificare RF FM, unul dintre acelea mici cu 4 pini. L-am înlocuit cu un BF 199 și după aceea FM-ul a revenit la viață. Cred că noul tranzistor amplifică chiar prea bine, deoarece câteva stații se suprapun, semnalele puternice acoperă pe cele mai slabe și trebuie să retrag puțin antena. Dar nu e o problemă, este un lucru minor.

Pe AM, radio-ul funcționează bine, recepția este bună, dar nu vă așteptați la miracole de la un radio construit pentru o clasă medie.

Am schimbat și toți condensatorii electrolitici (inclusiv cei cu tantal), și am adăugat câteva leduri roșii pentru scală (consumă foarte puțin, așa că le-am lăsat mereu aprinse când radio-ul este în funcțiune). Și desigur, am curățat praful vechi de peste 50 de ani cât de bine am putut.

 

Cu toate acestea, locul în care designerii cu siguranță nu au făcut niciun compromis în ceea ce privește calitatea este sunetul. Acest radio sună UIMITOR pentru ceea ce este, un lucru atât de mic. Sunetul este foarte clar, iar bass-ul este foarte pronunțat și de înaltă calitate. Este genul de radio la care poți asculta muzică toată ziua și să te bucuri de ea fără să obosești.

Potențiometrul de volum are nu una, ci două conexiuni de corecție fiziologică a tonalității pentru un răspuns mai lin și cu adevărat bun al tonului care variază odată cu volumul.

Singurele radiouri (pentru mine) similare la performanțe, buget și cu dimensiune cam la fel din acea perioadă sunt cele Schaub-Lorentz, familia Weekend ...60/70/80/100. Acelea au aceeași dimensiune a difuzorului (10x15 cm) și, de asemenea, o calitate excelentă a sunetului. Cu toate acestea, aș declara modelul acesta ca fiind câștigătorul în această categorie de dimensiune. Din nou, trebuie ascultat personal pentru a crede că un astfel de radio sună atât de bine!

 

Și încă un fapt aparte - difuzorul are impedanța de 2 ohmi.

 

Puteți viziona și videoclipul postat, dar acela nu îi face dreptate.

Desigur că voi păstra și acest radio cu bucurie în colecție.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el:

 

 

 

Editat Mai 18, 2023 de Sorin - Viorel Mares

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Grundig Concert Boy 1100, fabricat în Germania, circa 1974-76. Mai există o variantă a sa, cu marcajele de scală și alte ornamente albe, dar aceea a fost fabricată după 76, până prin 1980. Altfel de diferențe între ele nu există, doar estetica.

 

Am achiziționat acest radio de pe internet ca fiind "parțial" funcțional, dar când a ajuns la mine, era complet, cum se cuvine de nefuncțional :)) ... La început doar se auzea un bâzâit când l-am testat. Defectele erau următoarele:

1 - Placa de textolit a tastelor  s-a desprins de câteva contacte în timpul transportului, ceea ce a dus la nefuncționarea benzilor de radio. Am rezolvat problema prin refacerea lipiturilor, astfel că FM-ul a revenit la viață, dar AM-ul a rămas mort, doar cu un fluierat în difuzor.

2 - Tranzistorul de amestec/oscilator pentru AM, un BF240, era DEFECT. Un defect ciudat, dar da... l-am scos, a fost primul tranzistor pe care l-am bănuit, l-am măsurat - defect. L-am înlocuit cu un BF240 similar (recuperat de la un alt radio defect) și, "voila!", toate benzile de AM au revenit la viață, clar și tare.

După aceasta, am înlocuit toate condensatoarele electrolitice (chiar și cele de tantal, care pot avea defecte subtile), am înlocuit puntea redresoare cu seleniu care era o bombă cu ceas și am adăugat câteva LED-uri pentru iluminarea scalei de frecvențe. Radio-ul era puțin neglijat la exterior, așa că am făcut tot ce am putut pentru a-l îmbunătăți - l-am curățat temeinic și am vopsit ornamentele argintii care se știrbiseră cu vopsea acrilică. Am încercat să țin mâna fermă, dar nu sunt nici pe departe Michelangelo.

Cineva a reparat mânerul rupt al radio-ului în trecut - a pus niște șuruburi în el, arată ok. La fel capacul pentru locașul cordonului de alimentare - altă reparație anterioară.

Calitatea recepției - în FM este foarte bună. Are întotdeauna funcția AFC activată, dar nu este prea agresivă, stațiile slabe pot fi recepționate fără prea multe ajustări, chiar și atunci când se află lângă cele puternice. În AM este, de asemenea, foarte bună pentru clasa sa de calitate.

Unde strălucește cu adevărat acest radio este calitatea sunetului. Are un difuzor "Supraphon", de 13x18 cm, iar carcasa mare ajută într-adevăr la răspunsul la bas. Corecția de intensitate fiziologică este, de asemenea, implementată foarte bine, se obține o cantitate destul de mare de bas la volume scăzute. Înaltele sunt de asemenea prezente, fără ca radioul să sune aspru. Este o plăcere să asculți un astfel de radio pentru o perioadă lungă de timp.

Și în cele din urmă, câteva minusuri - sunt puțin dezamăgit de calitatea carcasei - ornamentele se pot zgâria ușor, vopseaua se desprinde, lateralele de aluminiu sunt îndoite, fața din plexiglas a cadranului este zgâriată. De asemenea, ar fi putut fi fixată placa de bază a tastelor piano pe cea principală cu ceva, ORICE, și să nu fie lăsată să atârne așa și să pună toată tensiunea pe joncțiunile lipite, se îndoia sub propria greutate în mâinile mele (am pus niște lipici plastic cald peste, mult mai bine acum). Dar ce să faci, era mijlocul anilor '70, deja japonezii le respirau în ceafă cu produsele lor mai puțin calitative, dar mai strălucitoare.

În cele din urmă, acesta este un radio construit cu un buget mai redus, dar componentele interne sunt de o calitate foarte bună și lucrează împreună pentru a produce un sunet excelent, peste multe alte modele. Nu este cel mai estetic, dar este un radio demn de colecționat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și un filmuleț cu el:

 

 

[Sorin - Viorel Mares]

Mai jos sunt imagini cu un radio Grundig  Concert Boy 1000, realizat în Germania, circa 1971-73.

Am achiziționat acest radio de pe internet, nefuncțional. Mi-am încercat norocul, pentru că, ei bine, arăta frumos, fără zgârieturi vizibile și alte urme de uzură în anunțul vânzătorului. Prima defecțiune, cea care l-a făcut mut - câteva condensatoare electrolitice Frako / Ducatti din plastic alb (le puteți vedea în fotografiile de mai jos). După înlocuirea acestora, radioul a revenit la viață. Desigur, am înlocuit toate condensatoarele electrolitice (și cele cu tantal, desigur). Setul a funcționat foarte bine pe baterii după aceea. Pe AC - a fost o altă poveste - a funcționat groaznic, ca și cum nu ar fi primit suficientă putere - imediat ce am ridicat volumul puțin a distorsionat groaznic. Am înlocuit  puntea redresoare de seleniu - fără îmbunătățire. Apoi am verificat curentul și tensiunea reale care vin de la transformator. Surpriză, surpriză, abia a primit vreo 6 volți la volum scăzut și a coborît la aproximativ 4 volți cu volumul puțin ridicat. Curentul - vreo 20-30 de mili-Amperi. Tensiunea ar fi trebuit să fie 13 volți și curentul câțiva Amperi, desigur. Raționamentul meu pentru defect - datorită condensatoarelor electrolitice proaste, care și-au dezvoltat disfuncțiile în timp, setul a început să extragă mai mult curent din transformator. Apoi au început să se ardă siguranțele. Apoi un proprietar genial a decis să pună un fir de lipit de 1 milimetru grosime în loc de siguranțe, doar pentru a se asigura că chiar și un fulger ar trece prin soclul siguranțelor fără probleme. Acest set nu are un comutator on-off care oprește alimentarea cu curent alternativ AC. Odată ce radioul este conectat, comutatorul taie doar secundarul transformatorului. Transformatorul însuși a fost probabil lăsat pornit, conectat, funcționând pentru o perioadă mare de timp în condiții mai puțin decât ideale. Nu numai atât, dar datorită improvizațiilor de siguranțe, acest radio era un real pericol de incendiu. Astfel de “reparații” pot duce la încălzirea transformatorului, fumegare, topirea carcasei, aprinderea, focul, și da, arderea casei. Oameni geniali, trebuie să spun. Și am văzut astfel de înlocuiri de siguranțe de multe ori… pff.

În fine, am înlocuit transformatorul cu unul de dimensiuni potrivite din piesele mele de schimb - aceiași 13 V și câțiva Amperi ce vor fi suficienți pentru câțiva wați pe care radioul îi ia din rețeaua electrică în mod normal. Desigur, am pus și niște siguranțe adecvate.

De asemenea, am înlocuit lumina de scală care probabil era arsă de mult timp.

Nu a avut alte defecte pe partea electronică - funcționează impecabil pentru ceea ce este - un set de buget mediu. Sensibilitate bună atât la AM, cât și la FM. Antena este destul de lungă și ajută la semnalele slabe și mai ales pe undele scurte. De asemenea, pentru undele scurte, are un buton de reglare fină care ajustează inductanța unei bobine prin mutarea unei plăci metalice mai aproape sau mai departe de aceasta. FM merge până la 108 MHz, specific seturilor Grundig din acea perioadă, în timp ce majoritatea competitorilor lor au rămas în încăpățânarea lor cu limita germană FM la 104.

Calitatea sunetului - absolut superb, difuzorul este cu adevărat un difuzor “Concert”. 13x18 cm făcut special pentru set. Acustica este excelentă, sunetul este cald și plin de bas. La volume mici-medii este o plăcere să asculți muzică pe el, nu îți obosesc urechile. La volume mai mari trebuie să pui potențiometrul de bas la mijloc sau chiar mai jos, setul are atât de multe note joase încât nu le poate gestiona :)) nu-i prea mult o problemă, având în vedere cum funcționează fiziologic urechile umane și cum sună majoritatea celorlalte seturi absolut plictisitor comparativ cu acesta.

Alte lucruri pe care le-am făcut - am curățat tot praful și moliile  și ouăle și larvele lor de pe el. Am avut radiouri cu insecte înainte, chiar și cu unele vii, dar acesta a fost primul cu întregul ciclu de viață - am văzut ouă, molii vii, larve… l-am curățat cât am putut de bine… câteva zile mai târziu, din crăpături am văzut larve… le-am strivit și le-am îndepărtat cât am putut de bine… câteva zile mai târziu am văzut o molie vie în interiorul radio-ului, sub scală. Darul care continua să dea. A trebuit să demontez totul și să-l curăț milimetric, inspectând toate crăpăturile. Acum sunt fericit să spun că nu mai există urme de insecte în el :))

Următorul model, Concert boy 1100 a păstrat aproape identică electronica (minus reglarea fină SW și tranzistoarele de ieșire, înlocuite cu unele germaniu de puteri mai mici) și difuzorul excelent. Le am pe amândouă și unul lângă altul, diferențele în recepție și calitatea sunetului sunt foarte mici, aproape nule. Dar 1100 este mai plin de plastic și mai predispus la zgârieturi și fracturi (dovadă cel postat anterior), iar în opinia mea este și o degradare estetică (cromul a dispărut la acela). Ei bine, semne ale timpurilor, lucrurile începeau să meargă în jos.

Modelele anterioare - Concert Boy 208/210, cele de la jumătatea anilor 60 - sfârșit de ani 60 - mi se par cam la fel de bune la recepție și construcție ca acesta, 1000, dar din păcate la sunet sunt clar, rămase în urmă. Au difuzoare diferite, de 12x17 cm precum și etaje audio diferite. Am 2 bucăți și ambele duc lipsa basului ce se simte din plin în schimb, în acest radio.

Pentru acest radio, modelul 1000, cred că mai totul arată frumos și se îmbină excelent cu partea de electronică... nu sunt fan al esteticii din anii '70 cu lemn fals dar cu acesta nu au exagerat, are eleganța sa (și eu sunt un naiv pentru cromul său, strălucește ca o oglindă pe alocuri).

Imaginile cu interiorul sunt desigur cele de dinainte de orice reparații.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

și un filmuleț cu el:

Editat Iunie 1, 2023 de Sorin - Viorel Mares