Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[dorian 70]

Multe prostii au fost pe celălalt timp, dar au fost şi lucruri bune. Zic eu aici...

Mi-am adus aminte de cantonierul din jumătatea "de sus" a satului. Era ştiut ca Ilie pălerul, un om înalt şi slab, îmbrăcat mereu într-o ţinută de militar, chiar dacă hainele de pe el erau vechi, tot timpul erau curate şi apretate. Trecea în pas aproape milităresc pe drum, chiar dacă era aproape de pensie. Scotea oamenii la lucru la prestaţie, avea grijă să se facă treabă, şanţurile erau curate, pomii şi podeţele văruite, nu te puneai cu el...

Acuma dacă-i pui la lucru pe ţiganii de la ajutor social se strâmbă-n toate felurile, nah...  socialu' îi dreptu lor !

Nea Ilie pălerul a ieşit la pensie, chiar dacă a avut familie, s-a certat cu baba şi fata, apoi în ultimii ani stătea singur într-o casă mică a unui sătean care se mutase în altă parte. Noi mai treceam pe la el, ieşea pe prispa casei, el venea cu un caiet unde ne arăta poeziile lui, avea şi fel de fel de desene făcute de el.

Mai scotea şi o revistă cu femei goale, o procurase el de undeva, pentru anii aceia era ceva, mai apăreau femei prin Femeia, da' astea erau goale, iar nouă tocmai ce ne ieşise părul la puţă şi începeam a fabrica testosteron...  

 

[GEO 53 BN]

Coteodata-l rugam pe badea ''chiș birău''(asa-i spuneam noi, de fapt toata lumea) sa ne lase sa suflam in trimbita. Oricit ne straduiam , nu reuseam sa scoatem, decit niste sunete de care si noua ne era rusine. Intotdeauna ne arata cum trebuie  suflat, si de fiecare data nu reuseam sa scoatem sunetele pe care le scotea badea Vasile, zis si ''chiș birău''. Era un om deosebit de glumet si deajutor.  Avea doi baieti unul mai mic cu un an decit noi, celalalt mai mic cu doi ani decit noi. Mai avea trei fete, doua maritate si una nemaritata. Susana, mai mare decit noi cu vrei 6-7ani, avea un dar a cinta iesit din comun. Cel care era mai apropiat ca virsta de noi , Vasile,  era un  baiat cam firav , care nu se  prea baga-n jocurile noastre, mai brutale. Cel mic, Nelu, era un baiat zdravan, care se lua la bataie si cu baietii mai mari decit el. Dupa terminarea scolii generale, a dat examen la o scoala militara. Cind m-am intilnit cu el, era imbracat in uniforma militara, albastra. L-am intrebat, asa de curiozitate, la ce arma este ! Mi-a aratat insemnele de la securitate!

Pe Vasile  nu l-am mai vazut de foarte multi ani! Odata cind am plecat, la parinti  cu sotia si fiul meu , m-am intilnit cu lelea Susana. Am intrebat-o ce mai face badea ''chiș  birău''. Mi-a spus ca murise nu de foarte  multa vreme. Lelea Susana era tot asa de zdrvana si de agera la mers. Fică-sa Susana si lelea Susana aveau o voce , care sa auzea, clar, din virful dealului, ori pina acolo, era ceva de mers si de urcat!

Din cite-am auzit Lelea susana, murise la o virsta inaintata, la mai bine 90 si ceva de ani. Susana ,fica ,din cite am inteles este maritata pe undeva prin Banat, pe unde nu stiu!

De fiecare data cind imi aduc aminte de acele vremuri  ma napadesc nostalgiile! Intotdeauna am fost asa! Tata,la fel era, usor impresionabil cu toate ca era o persoana dintr-o bucata, apriga, care nu admitea, sub  nici o forma , compromisurile.

Mama fie iertata, bisericoasa din cale afara, era o femeie dintr-o bucata, barbatoasa, care atunci cind trebuia facut ceva, punea mina  si ridica , ca un barbat! Sora mea buna, o mosteneste suta la suta pe mama! Cind e vorba de munca, pune mina si munceste ca un barbat. Sora cea mica , dupa tata, este foarte usor impresionabila, muncind in schimb, aproape,ca un barbat!

 

Cind eram in concediu, mergeam cu tata la munca cimpului, cosind, adunind finul, facind capite de fin si apoi ducindu-l acasa. De multe ori ne prindea seara cosind. De fiecare data , tata ma intreba, daca  sa stam si terminam de cosit, sau sa lasam pina dimineata cind iarba  era plina de roua, cositul fiind floare la ureche.  Cind sa pornim  spre casa, soarele deja a asfiintise de mult. Atunci o luam ''de-a umarul'' spre casa , ajungind cind deja se inserase bine de tot. A doua zi dimineata, devreme  cind inca soarele inca nu rasarise, noi eram deja-n brazda, dind cu coasa. Cit coseam, iarba se usca suficient de mult incit sa intoarcem brazdele din ziua trecuta. Numa bine ca iarba necosita seara trecuta, se usca, intorcind-o ca sa se usuce bine de tot. A doua zi mergeam cu caruta si o incarcam  ''dumnezeieste'' transportind finul acasa. Dupa ce dejugam vitele de la caruta, descarcam finul  adaogindu-l in claie. A doua zi dimineata, devreme, cind inca soarele abia  rasarise, eram pe ''felie'', incarcind caruta cu finul din claiele facute in zilele, anterioare, ducindu-l acasa , nu inainte de a intoarce brazdele neuscate cum trebuie. Pina dupa masa finul din brazde era deja uscat. Aveam atita fin incit trebuia sa facem doua sau trei clai, din alea zdravene.

Apoi am incarcat caruta cu fin, ducind-ul acasa unde l-am descarcat incheind claia.

Vremuri frumoase si citeodata dificile!

Nu cred ca va puteti inchipui vreodata cit de frumoase, erau acele vremuri! De multe ori, cind sint singur,  sincer, imi dau lacrimile!

 

 

Editat August 31, 2020 de GEO 53 BN

[BRANCA]

 Geo.Ce ai relatat face parte din imaginea satului de odinioara...Mai rar se mai poate vedea asa ceva.Prin satele submontane sau cele de la munte.

 Eu am mai prins "dobosarul".Era trimisul primariei similar lui "chis birau".Asta batea la toba.Si tot asa se aduna lumea sa-l asculte.Mai mult ca sigur metoda asta era o mostenire de la sasi sau unguri.Astia le aveau cu organizarea si ordinea...

 Mi-aduc aminte ca imi povestea un prieten,pe langa Gherla,de "haitai".Astia faceau parte din personalul de paza al satului.Mai ales cand se adunau recoltele supravegheau,24 din 24,campurile.Fiecare caruta care trecea era verificata la sange...

 Geo.Ti-am zis ca vremurile trecute,pline de farmec,nu se vor mai intoarce...Ma refer in special la numarul mare de sateni,de copii.Acu in multe sate prin care treci e pustiu...Parca n-ar locui nimeni pe acolo...

[dorian 70]

Pe timpuri, ca suprafaţă, satul meu, Bilca, era dublu cât este acum. După ce ruşii au pus graniţa pe unde au vrut ei, satul a rămas cu ceea ce are şi în ziua de astăzi.

Ca mulţi alţi oameni din sat şi ai mei bunici aveau teren şi pădure în cealaltă parte.

Apoi a venit întovărăşirea, colectivizarea agriculturii. Pentru că bunicul nu se înscrisese în ceapeu, taică-miu nu era primit la liceu, a întârziat 3 ani...

Apoi bunicul devenise membru cooperator. În grajd avea vacă, la vacă trebuia fân. Ţin minte că vara, îi da brigadierul de la ceapeu o bucată de teren care nu era arabil, era iarbă, fâneaţă. Trebuia cosit, întors, adunat şi făcut căpiţe. Din 5 căpiţe 3 erau ale ceapeului şi 2 le luai acasă. Culmea era că uneori se nimerea şi făcea fân chiar pe terenul confiscat de întovărăşire sau poate aşa cerea bunicul... Noi, nepoţii, mergeam şi noi la treabă, cel mai adesea greblam urmele. Bunicul zicea că să mai creştem şi ne face câte o coasă la fiecare. 

Brigadierul era un beţivan a dracului, rău, mereu era roşu la faţă, avea o bicicletă rusească УКРАИНА, peste tot o târăia după el, pe toată ţarna.

 

 

 

 

[GEO 53 BN]

Colegu @dorian 70!

Am avut o bicicleta semicursiera Ucraina cu 4 viteze la roata din spate si doua viteze la roata pedalier .

In acea perioada aparusera cursierele  Cehoslovace cu 8 viteze, cinci in spate si trei la pedalier. Aveam trei prieteni , maghiari, care mergeau cu bicicletele pina-n Cehoslovacia, ca sa-si cumpere biciclete sport noi noute. In fiecare an , participau la cursele  de ciclism viteza ,din Ungaria, unul dintre ei cistigind cursa. Pe unul dintre ei il porecleau Jidou( de la jidan), pe altul Potoki Alexandru(Badochi) si pe ultimul Veres Ioan (Ioanci bacii).

Dupa cursuri ne faceau  demonstratii cu bicicletele, lor, sport, pe terenul de sport al liceului.  Ce mai ! Ramineam cu gura cascata! Ne bucuram nespus cind parintii ne cumparau biciclete de dama , Carpati.

Editat August 31, 2020 de GEO 53 BN

[validae]

Stai, că nu prea mă prind cu vitezele asta....cum ,,două viteze la roata din faţă,,?. Probabil te referi la foaia de angrenaj (cea cu pedale), nu la roata de direcţie...că tracţiune pe roata din faţă încă n-am văzut, doar dacă-i pui motor în butuc.

[doru3160]

Ucraina a fost bicicleta de lux a navetistilor. Erau robuste și suportau multe, dar aveau greutate mai mare decât restul. Erau un fel de tanc în lumea biclelor vremii. Nu am văzut semicursiera marca asta. Varianta sport de la rusi a fost Sputnik, aia cursiera, dar nu a avut 2 foi. Poate mai târziu sa fi scos asa ceva. Cele care le-am prins eu erau cu 3 sau 4 pinioane, o singura foaie. Ucraina aveau toți postasii când se saturau de Tohan.

Editat August 31, 2020 de doru3160

[dorian 70]

La gazda din Suceava din timpul liceului, în garaj era o semicursieră rusească a nepotului gazdei, o ţin minte ca nu ştiu ce... era verde, avea coarnele îndoite în jos, 

schimbătorul de viteze pe cadru, mai jos, roţile înguste. Numai ce mă uitam la ea, atât !

Prima mea bicicletă a fost un Pegas "bărbătească" cumpărată în toamna lui "88 din magazin, cu pile, aveam un amic vânzător la Auto-moto-velo-sport din Rădăuţi, asta după ce vara în vacanţă am lucrat 5 săptămâni pe un şantier de aici din sat. O am şi acum. Tot din banii de la şantier mi-am luat 3 triace de IPRS, am dat 120 lei pe bucată şi mi-am făcut o orgă de lumini. Şi pe "dânsa" încă o am, am mai pus cândva poza asta.

 

 

[merck]

25 minutes ago, validae said:

Stai, că nu prea mă prind cu vitezele asta....cum ,,două viteze la roata din faţă,,?. Probabil te referi la foaia de angrenaj (cea cu pedale), nu la roata de direcţie...că tracţiune pe roata din faţă încă n-am văzut, doar dacă-i pui motor în butuc.

S-au facut si biciclete care nu se puteau folosi:

 

 

 

Dar si unele care se puteau folosi:

 

Si cireasa de pe tort:

https://www.youtube.com/watch?v=QU8o9ToS0YI

 

Editat August 31, 2020 de merck

[validae]

Ce mi-ar fi plăcut să am o Ukraina pe vremea aia...erau foarte robuste, jante late.Cu semicursiera Sputnik m-am plimbat doar de două ori, de fiecare dată a fost ceva memorabil...

Primul contact cu Sputnik a fost când un coleg de-al lui taică-meu, care era ca şi taică-meu pescar înrăit şi avea o Sputnik, a plecat la pescuit şi a lăsat bicicleta la noi în curte.Copil fiind, am fost curios să văd cum se comportă bicicleta aia suplă şi complicată.Având o curte destul de lungă, cu trotuar de1 metru pe lângă casă, m-am suit pe bicicletă rezemat fiind de un pom, că trebuia să bag picioarele în nişte cleme de pe pedale, cleme cu zimţi, ca să nu-ţi scape cumva piciorul când pedalezi.Nu ştiam atunci că semicursele nu au frînă de picior, am plecat de pe loc, mi-am luat ceva viteză şi după vreo douăzeci de metri, am ajuns la poartă, lângă care erau de-o parte şi de alta trandafiri.Ajungând ...lângă poartă, am dat să frânez cu pedalele, dar bicicleta neavând rack de frânare pe spate, pedalele se roteau în gol....iar eu surprins de chestia asta, am uitat de frânele de mână şi am dat cu roata în poartă, apoi dat fiind că aveam ambele picioare prinse cu clemele alea tâmpite, am căzut frumos pe-o parte, direct peste o tufă de trandafiri.A fost de belea....stăteam întins în trandafiri şi râdeam singur.

Aldoilea contact cu o bicicletă Sputnik a fost în liceu, maistrul de la atelierele de practică avea una din asta şi venea zilnic cu ea la liceu.Într-o zi, eu şi unul din colegi, am rămas ultimii şi cum maistrul era prin uzină (Electroputere) cu treabă, am zis să dăm o tură-două prin liceu cu semicursa....liceul avea nişte alei superbe, ca în Parcul Romanescu pentru cine cunoaşte Craiova.Prima dată m-am dat eu, am dat o tură de control şi am zis să-i dau şi colegului semicursa, urmând să mai dau o tură după el.Dar ăsta nu se dădea deloc jos de pe ea, când mă puneam în faţa lui să-l opresc, mă evita şi făcea mişto de mine....atunci mi-a dat prin cap ideea tâmpită să-l dezechilibrez când trece de mine.La următoarea trecere, i-am dat un umăr în şold, ăsta  întors roata la 90 de grade şi janta de aluminiu a roţii din faţă s-a îndoit în unghi drept.Neştiind când vine maistrul, am îndreptat-o cu piciorul, ocazie cu care s-a rupt în două, apoi am pus-o uşurel la locul ei şi am plecat acasă, eu făcând naveta.A doua zi, maistrul a cerut daune, normal fiind să plătim amândoi, dar boul de coleg n-a vrut să dea jumătatea lui.Am plătit eu singur roata până la urmă....dar pe vreun Sputnik n-am mai pus mâna de atunci..

[GEO 53 BN]

Acum 36 minute, validae a spus:

Stai, că nu prea mă prind cu vitezele asta....cum ,,două viteze la roata din faţă,,?. Probabil te referi la foaia de angrenaj (cea cu pedale), nu la roata de direcţie...că tracţiune pe roata din faţă încă n-am văzut, doar dacă-i pui motor în butuc.

Scuze colegu' @validae pentru gafa comisa!

Editat August 31, 2020 de GEO 53 BN

[diaconuliviu]

La 28.08.2020 la 12:40, icar a spus:

...]. incalzim un virf de cutit, il punem pe minge, peticul deasupra, tragem cutitul si...peticul se lipeste. Il finisam frumos, umflam mingea, cu un ac de seringa si o pompa si probam peticul in apa. Nu rasufla! Lasam mingea si plecam la șpațir prin oras. Cind venim acasa, hai sa vedem mingea. Mingea era...moale! Mai sa fie!! Cutam sa vedem daca a rasuflat pe la petic, nu, nu pe acolo. Rasufla pe la dopul pe unde bagasem seringa!!! Hait, umflam mingea la loc, mai punem un petic si pe dop! Verificam totul OK. A doua zi, mingea tare, umflata reglementar, hai cu ea la strand.[...]

 

E vb de mingile de 9 lei, de 13.. Alea de 9 mai micute, alea de 13 mergeau si la fotbal. Apoi alea de 35 cu supapa din alama, groase, mai grele, pentru cind te mareai.

Ei, la cele cu "dop" nu puneam petec pe dop ci..indesam ceara. In rest, reparatia tot cu cutit inrosit se facea.

 

La 28.08.2020 la 14:12, GEO 53 BN a spus:

[...]Ati confectionat stergatoare de noroi, din panușile rezultate din depanusarea stiuletilor de porumb?

Toamna cind vremea era urita, ne apucam de confectionat stregatoare de picioare, din panusile rezultate din depanusarea  stiuletilor  de porumb. Un stergator din asta   tinea si  cite doi ani ![...]

 

 

Da, stergatoare din panusi inmuiata in apa, cu acel "ac" - de fapt o sirma indoita.

Si cosuri din rachita, nuiele sau "curpen".

Sau sticle "impletite". Ori in stil "damigeana" cu impletitura pe niste fire  de ghidaj, ori cusut cu acul rind dupa rind. Centurile de la un tip de scaun sau plasele de alimente din nailon colorat.

Flori din miez de pipirig (sau tipirig spuneau unii).

 

 

 

La 28.08.2020 la 14:58, dorian 70 a spus:

 

[...]

 

 

 

 

 

Astea le faceam "breloc".

Se mai facea un snur aparent impletit in 4 dar de fapt era pseudocrosetat pe un mosor cu 4 cuie.

 

La 28.08.2020 la 17:16, GEO 53 BN a spus:

1. [...]Iarna, neavind prea multa treaba de facut, mama monta razboiul, apucindu-se de tesut, umplutura fiind din fisiile de resturi textile rupte sau uzate. Nimic nu se  arunca, totul fiind folosit la te miri ce. Pinza rezultata era folosita la confectionarea de ''covorase'' late, de circa jumatate de metru, sau chiar mai late, pinza fiind facuta sul. Urzeala era facuta din fir de cinepa, toarsa, foarte rezistenta, care nu putrezea foarte usor. ...]

2. Ati dormit careva dintre voi in fin sau in paie? Sa tot dormi acolo in claia de fin! 

1. Urzeala presurilor la noi se facea din..fir textil de la fitilul de lampa. Asta pentru ca nu se gasea acea ata. Lumea lua x metri de fitil si-l desira.

2. Da, se doarme excelent; esti ferit de frig, vint..

 

 

 

[Ion_Bumbu]

1 oră în urmă, validae a spus:

atunci mi-a dat prin cap ideea tâmpită să-l dezechilibrez când trece de mine.La următoarea trecere, i-am dat un umăr în şold, ăsta  întors roata la 90 de grade şi janta de aluminiu a roţii din faţă s-a îndoit în unghi drept.Neştiind când vine maistrul, am îndreptat-o cu piciorul, ocazie cu care s-a rupt în două, apoi am pus-o uşurel la locul ei şi am plecat acasă, eu făcând naveta.A doua zi, maistrul a cerut daune, normal fiind să plătim amândoi, dar boul de coleg n-a vrut să dea jumătatea lui.Am plătit eu singur roata până la urmă....dar pe vreun Sputnik n-am mai pus mâna de atunci..

 

Hmmm, parca, parca a avut si colegul ceva dreptate...

 

Cind eram copii tot ce era cablu la impletituri il foloseam, in 4 drept sau rotund.

Cu cit mai colorate erau firele cu atit mai bine!

Mai faceam impletituri din pipirig dar mai mult pentru "antrenament"

Ma invatase bunicul sa impletesc scoarda pentru palarii in 5 in 7 sau in 9 dar era prea lata.

Mai stiam sa impletesc scoarda in colt, pentru borul palariei.

Era cineva care cosea palarii daca`i duceai scoarda, erau metri buni necesari la o palarie.

Cind era cald dormeam in fin in podul surii, era racoare si se dormea bine in fin.

Editat August 31, 2020 de Ion_Bumbu

[merck]

1 hour ago, validae said:

 i-am dat un umăr în şold, ăsta  întors roata la 90 de grade şi janta de aluminiu a roţii din faţă s-a îndoit în unghi drept.Neştiind când vine maistrul, am îndreptat-o cu piciorul, ocazie cu care s-a rupt în două, apoi am pus-o uşurel la locul ei şi am plecat acasă

LIKE!!!!

Editat August 31, 2020 de merck

[doru3160]

Acum 1 oră, validae a spus:

Cu semicursiera Sputnik m-am plimbat doar de două ori, de fiecare dată a fost ceva memorabil..

Cam asa era varianta de ghidon pt primele modele, cele cu 3 pinioane. Nu am gasit nici una pe net.

  Pe urma a aparut modelul cu coarne intoarse (asa cum le spuneam noi) care aveau 4 pinioane. 

 

 

Jantele erau gingase, fiind din duraluminiu, erau usoare, dar nu suportau glume. Trebuia sa avem grija la hopuri, urcat borduri sau coborat. Nu am stricat decat o singura janta, intr-o fugareala prin padure, in imprejurimile orasului. In rest nu am avut treaba din cauza asta. Pe drumuri pietruite o lasam incet, nu ne tineam de Ukraina, dar ne scoteam parleala la asfalt.