Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[Ion_Bumbu]

1 hour ago, GEO 53 BN said:

Ati vazut masini de tors? Sint convins ca @Ion_Bumbu a vazut astfel de masina!

Da, insa mai mult la lina o folosea bunica si matusa, sora bunicului.

Era actionata cu piciorul si avea un fel de pick-up in forma de U care urca si cobora imbracind mosorul.

Avea 2 ocheti pe unde era trecut firul de lina si`l torcea pe mosor .

 

[franzm]

Masina de tors.

 

Editat Martie 16, 2019 de franzm

[GEO 53 BN]

Acum 39 minute, franzm a spus:

Masina de tors.

 

Multumesc @franzm, pentru  materialul prezentat!

Cind eram copil, stiu, ca la noi in sat, era un timplar maghiar,care facea masini de tors. Veneau la el oameni de peste tot, ca sa faca comanda de masini de tors.

Editat Martie 16, 2019 de GEO 53 BN

[yo9hrb]

Ca tot veni vorba de bunici, ma laud si eu (de parca ar fi meritul meu) : bunica mea, pe 15 februarie, a implinit prima suta de ani. Nu e in carucior sau alte probleme, este mai iute decat mine - eu sunt la jumatatea varstei bunicii, aka 50 de ani peste 10 zile - si foarte sanatoasa. Ma rog, pentru standardele de azi. Medicul a zis ca ar fi oaresce probleme la inima, dar datorate uzurii. Totusi, 100 de ani...

[Eusebiu Angelescu]

33 minutes ago, yo9hrb said:

Ca tot veni vorba de bunici, ma laud si eu (de parca ar fi meritul meu) : bunica mea, pe 15 februarie, a implinit prima suta de ani. Nu e in carucior sau alte probleme, este mai iute decat mine - eu sunt la jumatatea varstei bunicii, aka 50 de ani peste 10 zile - si foarte sanatoasa. Ma rog, pentru standardele de azi. Medicul a zis ca ar fi oaresce probleme la inima, dar datorate uzurii. Totusi, 100 de ani...

La multi ani si multa sanatate....

[Ion_Bumbu]

1 hour ago, yo9hrb said:

este mai iute decat mine - eu sunt la jumatatea varstei bunicii, aka 50 de ani peste 10 zile - si foarte sanatoasa.

Sa`i dea Domnul sanatate ei si voua!

Sa`i serbati si 150 de ani impreuna!

 

Masina de tors a bunicilor era austriaca sau nemteasca, avea cu bobina pe verticala, masina era metalica si acel pick-up facea singur miscarea de dus intors incit umplea bine de tot mosorul.

 

[doru3160]

Acum 10 ore, yo9hrb a spus:

Medicul a zis ca ar fi oaresce probleme la inima, dar datorate uzurii. Totusi, 100 de ani...

E bine ca are ITP valabil si circula...Sa-i transmiti la multi ani si din partea noastra. Mi-a placut aia cu prima suta de ani. Vrem s-o vedem si la a doua suta...chiar insistam.Nu stiu in ce hal vom fi noi, dar sunt sigur ca daca nu vom lua ITP-ul pe bune, vom da spaga si nu ne vom lasa...

[GEO 53 BN]

Acum 12 ore, yo9hrb a spus:

Ca tot veni vorba de bunici, ma laud si eu (de parca ar fi meritul meu) : bunica mea, pe 15 februarie, a implinit prima suta de ani. Nu e in carucior sau alte probleme, este mai iute decat mine - eu sunt la jumatatea varstei bunicii, aka 50 de ani peste 10 zile - si foarte sanatoasa. Ma rog, pentru standardele de azi. Medicul a zis ca ar fi oaresce probleme la inima, dar datorate uzurii. Totusi, 100 de ani...

La multi,multi ani cu sanatate atit bunici tale cit si tie!

Bunica,fie iertata, a murit spre sfirsitul anilor '70.

[GEO 53 BN]

..................................

Editat Martie 17, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 11 ore, Ion_Bumbu a spus:

......................................................

Masina de tors a bunicilor era austriaca sau nemteasca, avea cu bobina pe verticala, masina era metalica si acel pick-up facea singur miscarea de dus intors incit umplea bine de tot mosorul.

 

Masinile  de tors facute de maghiarul din sat,era in totalitate facute din lemn. Singurele piese metalice ,erau ''arborele cotit'' care antrena ''volanta''prin intermediul unei pedale si ''fusul'' care rasucea firele de cinepa,dupa care erau infasurate pe mosor.

Intr-o șură avea lemnul pus la uscat. Piesele erau prelucrate  pe un strung tot din lemn,antrenat de o pedala. Strungul avea o volanta mare, care dupa ce lua viteza, îi usura mult munca. Aproape toate piesele componente masinii erau strunjite,dindu-le tot felul de forme care mai de care mai frumoase. Avea si o gramada de scule din otel  care-l ajuta la prelucrarea lemnului.

Lemnul folosit era ulmul.

 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ca tot am vorbit de un meserias care ''fabrica'' masini de tors, azi va voi prezenta  un timplar care facea cam de toate.

Timplarul despre care o sa va povestesc, era tatal unui coleg de clasa si bun prieten de-al meu, care confectiona mobila. Atelierul era intr-o incapere ,unde avea unelte de toate felurile.  Menghina din lemn, cea mai mare  scula din atelier,era facuta , integral de el ,inclusiv suruburile menghinei ( el ii spunea mihei) care era  indispensabila unui timplar. Avea dalti de toate felurile si de toate formele, burghie pentru lemn facute la  căuăcia( forja) din sat, fierastraie manuale cu cadru, atit cu pinza lata,pentru taierea materialului, cit si cu pinza mai ingusta,folosita la taierea si confectionarea diferitelor ornamente care faceau ca mobila sa fie cit mai aratoasa.  Acolo lucra tot anul, exceptind, sarbatorile si cind trebuia sa mearga la muncile cimpului. In vacanta si nu numai, cind timpul sau obligatiile trasate de ai mei ,imi  permiteau, mergeam la colegul meu uitindu-ma cu gura cascata cum tatal colegului lucra. Cind se aduna mult rumegus si resturi din lemn, tatal colegului ne trimitea sa aducem  o coșarca din nuiele cu care ''transportam'' deseurile din atelier,intr-un spatiu de depozitare. Lemnul de brad era  materialul cel mai folosit, urmat de fag. Faptul ca ne lasa sa vedem cum lucreaza tatal sau, ne simteam obligati (cel putin eu)sa facem ''corvoada''. Ca sa nu ne plictisim,cind avea de facut si altceva,ne dadea cite o bucata din pemn spunindu-ne s-o rindeluim. Eram atit de bucuros ca-mi dadea  rindeaua(jilăul) incit as fi facut oricece. Stiu ca ne arata cum sa tinem jilăul, ca suprafata lemnului sa fie cit mai dreapta. Apoi ne-a invatat cum sa reglam cutitul jileului,in asa fel incit ''șpanul''sa nu fie foarte gros.

Pentru rindeluirea unor materiale mai lungi, dupa degrosare, folosea o rindea cam de vreo 60-70cm cu care scotea o suprafata neteda si dreapta. Canturilor, le dadea niste forme frumoase cu o rindea cu cutitul profilat. 

La asamblarea  elementelor mobilei,folosea un ''adeziv'' cel putin cuiudat. Lua o bucata de brinza de vaci foarte uscata,o faramita si apoi punea pasta de var stins peste brinza faramitata. Se apuca de omogenizat amestecul cu o bucata de lemn, ca cel de la ''piulitele'' cu care se face mujdeiul de usturoi  pina cind se transforma intr-o pasta asemanatoare aractului. Daca,compozitia  era prea groasa, mai adauga putina apa,amestecind pina cind avea consistenta,aracetului.  Adezivul il introducea in locasurile facute cu o dalta ingusta si apoi introducea elementul care trebuia imbinat acolo. Ca totul sa fie in regula stringea cu o funie totul in asa fel incit sa nu se deformeze,excesul de ''adeziv'' iesind. Curata cu apa imbinarea unde iesise ''adezivul''  Pentru a verifica daca toate unghiurile sint la 90*,folosea un echer lung. Dupa aceea era dusa intr-o incapere unde era cald si unde ''adezivul'' se intarea. Vara le scotea la soare ,intarirea ''adezivului''facinduse in citeva zile.

Dupa ce am crescut mai mari ,l-am intrebat pe badea Vasile, cum stia cita brinza si cit var trebuie la ''fabricarea adezivului''. N-a vrut sa ne spuna. Probabil ce era un secret de-al lui. Toti cei ai lui badea Vasile, aveau o porecla! Li se spunea de-ai  ''albuțului'' toti avind un ten deschis. Si prietenului meu toti ii spuneam   Găvrila albuțului. Numele de familie era, Micaș.

 

Editat Martie 19, 2019 de GEO 53 BN

[flomar60]

D-le Geo ,ati amintit mai sus de scule dedicate de tamplarie...iata cateva poze cu sculele din dotarea proprie-mostenite de la tatal meu!- si ,pe care le folosesc ocazional-pe langa alte scule moderne!- cand am de executat ceva prelucrari in lemn...

-rindeaua mare sau ROBANC asa cum o numea tatal meu...nu stiu de ce era denumita asa ,eu am preluat titulatura...are 62cm lungime:

rindeaua mica pentru profile...exista mai multe exemplare cu diferite forme de cutit:

rindeaua normala:

...si o menghina pentru lemn executata din lemn:

poate ati vazut aceste scule la prietenul dvs...

[GEO 53 BN]

Acum 5 minute, flomar60 a spus:

D-le Geo ,ati amintit mai sus de scule dedicate de tamplarie...iata cateva poze cu sculele din dotarea proprie-mostenite de la tatal meu!- si ,pe care le folosesc ocazional-pe langa alte scule moderne!- cand am de executat ceva prelucrari in lemn...

-rindeaua mare sau ROBANC asa cum o numea tatal meu...nu stiu de ce era denumita asa ,eu am preluat titulatura...are 62cm lungime:

rindeaua mica pentru profile...exista mai multe exemplare cu diferite forme de cutit:

rindeaua normala:

...si o menghina pentru lemn executata din lemn:

poate ati vazut aceste scule la prietenul dvs...

Salut colegu @flomar60

Am vazut toate sulele prezentate de tine,mai putin ultima ,menghina. 

''Menghina'' (miheiul)de care vorbeam era ca si o masa  cu lungimea de circa 2,5m (asa-mi amintesc) si latimea de circa 1m. O menghina aproximativ asemanatoare cu cea din poza,era  ampalasata pe capatul din stinga si avea scopul de a fixa diferite bucati din lemn pentru a le prelucra cu fierastraul, dalta, si alte scule folosite de timplari.

Pe capatul din stinga era o menghina cu care erau fixate bucati din lemn pentru prelucrarea cu rindeaua. Bucata de lemn care urma sa fie prelucrata, era fixata cu ajutorul falcii mobile care avea niste gheare cu care bucata de lemn era fixata.

[Ion_Bumbu]

O am pe aceea lunga de la bunicul, in Ardeal ii spuneau porozo, ceva din ungureste, tradus ar fi prafuitorul.

Mai era si cea cu gura semirotunda, era pentru degrosarea scindurii, o numea ropando, habar n`am ce insemna.

Dupa degrosare se trecea la aia scurta cu gura dreapta, cea mai cunoscuta.

Porozo se folosea la indreptat scindurile lungi, era ultima rindea folosita.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Vorbeam,ieri, despre atelierul de timplarie al tatalui colegului meu si despre uneltele specifice unui atelier de timplarie.

Ce am uitat sa va spun,era ca pe linga multele scule  pe care le avea,era si o ''masina'' de gaurit manuala (coarba).

In vremurile acelea eram doar fascinat de tot ce vedeam  in atelier,fara sa-mi pun intrebarea ,cum si unde, unele unelte erau facute.  Coarba de exemplu,care era atirnata intr-un cui batut in perete! Atunci ,nu mi-am pus intrebarea la ce foloseste , gaurile dindu-le doar cu burghiele facute la ''căuăcia'' (forja) din sat ,de catre forjorul(căuaciul) satului. Mai tirziu am aflat ca ,coarba era folosita la datul unor gauri mai mici in diametru,cu niste burghie mult mai mici in diametru,  decit burghiele(manuale) in forma de T pe care le folosea frecvent. Acele burghie erau facute la tot la forja din sat. Cum reusea sa le faca, nu mi-am putut explica decit mult mai tirziu. Am vazut burghie facute de căuaci, cu diametre diferite. E cam greu sa va explic cum aratau. Tija burghiului era aproximativ cilindrica,facuta prin baterea cu ciocanul, tija fiind incalzita pina la rosu si apoi fiind introdusa intre doua piese din otel  care aveau niste canale semirotunde. Suprapuse, cele doua canale semirotunde erau aproape perfect rotunde. Partea activa se facea prin incalzirea la rosu si apoi, cu ciocanul,fiind latita. Diametrul burghiului era facut prin polizarea partii latite pina cind ajungea la diametrul cerut. Partea opusa tijei burghiului(cea latita,plata) in partea de jos avea  un virf in forma triunghi, cu unghiul destul de mic, cu laturile ascutite, cu lunginea de circa 1cm si care nu lasa burghiul sa devieze de la pozitie. Atit partea de jos cit partile laterale a burghiului,erau ascutite la polizor. Gaurile erau cilindrice,partea de jos plata in cazul in care nu se dorea ca gaura sa fie strapunsa. Va spuneam ca ,căuaciul avea un ''polizor''. Acesta era antrenat cu o pedala cu excentric(arbore cotit) fixat axul polizorului ,pe care era volanta. Volanta avind diametru mare,iar axul unde era fixata piatra de polizat  ,mai mic. Turatia pietrei de polizat era destul de mare. Acolo, căuaciul finaliza burghiele, dindu-le diametrul dorit.  Acolo unde se facea focul ,necesar incalzirii metalului,aerul necesar intetiririi flacarilor,era produs de un burduf,cu cite o supapa pe fiecare parte, cu dubla actiune. De burduf era legata o funie care trecea peste o rola de care atirnata o bila metalica pentru echilibrare. In pozitie de rapaus bila era coborata. La apasarea unei pedale legata de funia legata de bila,  bila urca, iar cind era neapasata ,bila cobora. Totul fara consum de energie electrica!

Stateam cu orele la căuăcie, cascind gura la căuaci. Căuaciul avea si o calfa( ucenic) care-l ajuta la treaba ,invatind meserie de la mester. Cind batea cite o bucata de otel  incalzita la foc, ne miram de sincronizarea cu care bateau, atit căuaciul cit si calfa. Batrinul  scotea  bucata de fier inrosit si mergea la ilău(nicovala). Apoi incepea sa bata,batrinul, cu ciocanul ,calfa cu barosul.Din cind in cind batrinul dadea cu ciocanul intr-un loc,indicindu-i calfei unde trebuia sa bata cu barosul . Tot batrinul dicta ritmul,batind cu ciocanul pe nicovala. Era o adevarata placere sa stam si sa cascam gura la ei.

La căuacie se potcoveau caii,se imbracau rotile de la carute cu rafuri(banda) de fier. Tot acolo, se imbracau in fier (unde era nevoie) carutele noi.

Editat Martie 20, 2019 de GEO 53 BN