Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Acum 1 oră, Ion_Bumbu a spus:

Nu i se pot punt toate in circa "tovarasului".................

Parerea mea, e ca, nea ''caisa'', a ascultat toate neroziile ''căteilor'' care se gudurau si  faceau sluj in fata lui ,prezentindu-i lucrurile-n roz''. Spun asta pentru, ca nea caisa, nu cred ca era-nstare sa gindeasca chiar atit  de departe!

Atit i-a trebuit!  Si-a convocat slugile(activistii de partid) ,punindu-le in vedere ce trebuie sa faca.

Atit astepta ''ceasca'' de la ei ,sa scape pasarica din gura!  Imediat ''magaria'' devenea litera de lege. Daca nu se achitau (intocmai si la timp)de sarcinile primite, o bagau pe mineca,  riscind sa fie mătrășiți!

 Sigur si ''cateii'' lui ceasca, se mincau intre ei.

Cu nea ''caisa'' nu te puteai pune! Boul era-nstare sa-i mazileasca, nu ca n-ar fi meritat-o, cu virf si indesat!

Editat Februarie 25, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Intr-o alta ordine de idei, ''dibaciul'' conducator punea ''botu'' la tot ce auzea de la sfatuitorii care roiau in jurul lui, precum mustele pe linga că...at. Sint aproape 100 % convins ,ce cele mai multe idei, au fost preluate de catre maritul  ''cirpaci'', de la cei din jurul lui! Multi, afirma ca, Ceasca, ar fi fost un tip destul de dezghetat. Actiunile lui, ma fac sa cred ca n-a fost nici pe departe, atit de inteligent pe cit cred unii!

 

Editat Februarie 27, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Am sa va povestesc citeva intimplari petrecute  in Zalau  dupa terminarea liceului si dupa trecerea in rezerva.

Aveam un prieten foarte bun ,maghiar, pe nume Loați(Vasile). In timpul liber mergeam cu el, cu motoreta (lui) pe unde ne taia capu'. Motoreta era de tipul Carpati. Nu va pot spune pe unde n-am umblat cu el. A merge cu motoreta pina la Baile Felix,era ceva obisnuit. Ca sa scurtam drumul  mergeam pe ruta,Zalau-Simeul Silvaniei, Nusfalau, muntii Plopisului, Alesd,Oradea ,Baile Feliux. Dupa ce ne balaceam bine, mincam si pe urma incalecam motoreta si ne intorceam in Zalau. Drumul era cit de cit bunicel, fiind pe alocuri cam prapadit  de catre camioanele care duceau ciment de la Alesd pe cine stie unde. De multe ori, eram obligati sa ne dam jos de pe motoreta pentru a putea trece peste gropile facute de catre camioanele incarcate cu ciment. Drumul de la Alesd si pina la trecerea peste muntii Plopisului,era betonat,pe alocuri, placile din beton fiind ridicate facind aproape imposibila trecerea autoturismelor ,nemaivorbind  de motociclete,motorete. La coborirea si urcarea dinspre si inspre spre Nusfalau,pe alocuri, prin localitati, drumul era pavat cu piatra cubica sau acoperit cu pietris.

Acum drumul dintre Nusfalau, muntii Plopisului,Alesd ,este foarte bun,fiind asfaltat. Peisajul este deosebit de frumos in orice anotimp al anului. Am parcurs acea ruta de mai multe ori,bucurindu-ne de peisajele extraordinar de frumoase.

Intr-o vara, simbata dupa masa , ne-am hotarit sa mergem, in ziua urmatoare ,duminica, pina la Baile Felix. A doua zi dimineata devreme am fost prezent la el acasa. Am incalecat (capra) motoreta Carpati si am pornit spre Baile Felix. Drumul era cum era, in schimb vremea era favorabila.  Dupa masa, dupa ce am mincat ceva, am pornit spre Zalau. La urcarea din Alesd spre muntii Plopisului ,motoreta a inceput sa ''tușească''. Ne-am oprit incercind sa ne dam seama cam ce problema ar putea avea. Am verificat amindoi tot ce credeam ca ne-ar putea creea probleme. El fiind mult mai priceput decit mine, a aflat destul de repede care era problema. Cum pe vremurile acelea benzina de multe ori era murdara(impuritati),  carburatorul avea jiclorul infundat, sita din carburator  fiind si ea plina de depuneri. L-a curatat dumnezeieste,la monntat si apoi a pornit  motoreta. Dupa citeva minute ,motorul s-a oprit iar. A demontat iar jiclorul,gasindu-l iar murdar. A repetat de citeva ori operatiunea ,rezultatul fiind acelasi. Cum vremea trecea, iar pina-n Zalau, era ceva cale, s-a hotarit sa goleasca toata benzina din rezervor, intr-o damigeana(in care aveam apa de baut) din sticla. Dupa aceea a demontat si curatat carburatorul,suflind  peste tot unde se putea sufla. Loati avea o basca de care nu se despartea niciodata. A luat basca si a pus-o peste gura de umplere a rezervorului,apoi a turnat toata benzina, incet in rezervor.  Puțea a benzina de traznea. A dat citeva ''pedale'' bune,pina cind ''capra'' a pornit. Am pornit spre Zalau ajungind destul de tirziu. Fiind in spatele lui mi se facuse deja greata de la mirosul de benzina. A doua zi m-am intilnit iar cu Loați ,el rizind  de mine ca mi se facuse rau de la mirosul de benzina.  Dupa terminarea programului  am iesit pe poarta fabricii,sugerindu-i lui Loați sa-i facem in ziua urmatoare o revizie  ''caprei''. A doua zi  ne-am apucat de lucru,curatind-o ca la carte.

Poate va aduceti aminte ca schimbarea vitezelor la motoretele Carpati se facea la mina ,motoreta avind doar doua viteze. Ca sa pornesti, de pe loc, in treapta I-i , trebuia sa stringi si sa rotesti in jos de maneta de ambreiaj dupa care  maneta  era lasata incet pentru ca motorul sa nu moara. Dupa ce accelera suficient , ca sa intre-n treapta a II-a, se stringea maneta de ambreiaj si se rotea in sus ,dindu-i drumul. In treapta a II-a de viteza, ''capra'' alerga destul de binisor. Apoi am discutat cu Loați daca nu am  putea modifica ,schimbarea  vitezelor de la mina la picior,ambreiajul raminind la mina cum era si normal. Aproape doua  saptamini  ne-au trebuit pina am pus la punct modificarea,ca sa si functioneze cum trebuie.

Intr-o revista Sport si tehnica am vazut un model de toba de esapamant mai ciudata,care ,in opinia celor ce prezentasera modelul de toba, facea ca ,consumul de combustibil sa fie mai mic,iar  zgomotul facut de motoreta (toba) sa fie mult diminuat.

Am avut mult de furca cu confectionarea tobei prezentate. Intradevar, parca, toba, nu scotea zgomot la fel de mare ca inainte.

Dupa un timp  Loați si-a vindut motoreta(capra) si si-a cumparat cu banii luati ,punind si el ceva bani, o motoreta Start 50(Mobra) fiind printre primele motorete(motociclete) cu mai mult de doua viteze.

 

PS: Daca vreti sa vedeti frumusetile  muntilor Plopis, si nu numai, va sfatuiesc sa strabateti traseul Alesd ,muntii Plopis, Nusfalau, cu masina, sau, pentru cei obisnuiti cu urcatul,pe jos. Va asigur ca n-o sa  regretati!

Editat Februarie 28, 2019 de GEO 53 BN

[dan-a2]

Acum 8 minute, GEO 53 BN a spus:

Poate va aduceti aminte ca schimbarea vitezelor la motoretele Carpati se facea la mina ,motoreta avind doar doua viteze. Ca sa pornesti, de pe loc, in treapta I-i , trebuia sa stringi si sa rotesti in jos de maneta de ambreiaj dupa care  maneta  era lasata incet

La fel ca la Simson-eta  , am avut una in tinerete !!

[dorian 70]

Eu fiind mai dincoace am fost posesor de motocicletă Minsk vreo doi ani şi jumătate, cu vreo 13 mii de km parcurşi.

Am vândut-o din cauză că incepuse să-mi scârţâie toate încheieturile,

ale mele desigur...

Cât despre uteceu...  utecist am fost făcut de două ori, o dată la terminarea clasei a opta şi mai o dată la intrarea la liceu.

Nu că aş avea nu ştiu ce regret, dar îmi pare rău că nu am păstrat carnetele de membru, aşa ca fapt divers...

Am din liceu un teanc cu extemporale de ale mele din acea perioadă, mă şi amuz când mă uit peste ele

şi văd cum aveam note de cinci, patru chiar şi trei... dar şi note de opt sau nouă, zece nu prea...

Că tot îs strângător din fire, pun o poză cu ecusonul din clasa a 10-a.

 

 

[morocanosul]

Daaa...dar cu ''gagica'' ce-ai facut? I-ai facut ''cadou'' niste...''papuci'' sau...ai primit tu ...niste ..''papuci''..?! Pe scurt,ti-a dat ea ''papucii'' sau invers?? NU conteaza,orice despartire este dureroasa...!

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, morocanosul a spus:

Daaa...dar cu ''gagica'' ce-ai facut? I-ai facut ''cadou'' niste...''papuci'' sau...ai primit tu ...niste ..''papuci''..?! Pe scurt,ti-a dat ea ''papucii'' sau invers?? NU conteaza,orice despartire este dureroasa...!

Morocănosule,iar te ții de lucruri slăbănoage!   Vezi numa vezi!

Editat Martie 1, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o alta intimplare tot cu Loați.

Va spuneam in ultimul post, spre sfirsit, ca Loați si-a vindut motoreta(capra) si si-a cumpart o motoreta(motocicleta) Start50(Mobra). Intr-o simbata dupa masa , Loați. mi-a facut o propunere si anume, sa mergem in ziua urmatoare pina la Baia Mare, vremea aratindu-se  frumoasa si calduroasa.  Zis si facut!

Dimineata pe la ora 7 am pornit din Zalau spre Baia Mare . Iesind din localitatea Criseni, am luat-o spre Cehu Silvaniei  scurtind drumul  spre Baia Mare cu citiva Km buni.  Drumul era destul de bun astfel ca rulam cu o viteza rezonabila. Cum deja se facuse  destul de cald, drumul fiind bunicel, era o adevarata placere sa mergem cu viteza de peste 40Km/h. Drumurile erau acoperite cu piatra, asfaltul neajungind pe acolo. Chiar asa ,cu piatra, drumul era destul de bun. Am ajuns in Cehu Silvaniei, oprind in fata unei cofetarii. Cum era cald ni se facuse sete,asa ca am intrat in cofetarie si am baut  cite doua sucuri reci. Dupa ce ne-am saturat de stat, am pornit spre Baia Mare .Din Cehu Silvaniei si pina-n Baia Mare erau cam 50km. Drumul fiind bun in circa 1,5 ore  de rulat  omeneste,am ajuns in Bia Mare. Am lasat motoreta  linga un parculet si am pornit la plimbare prin oras,zgiind ochi la vitrine. Nu se punea problema ca cineva ar putea sa fure  motoreta. Loați avea la el, un lant cu lacat, cu care lega roata fata. Am inceput sa rid de el  cind l-am vazut ca blocheaza roata cu lant. Vazind ca rid de el ,mi-a explicat pe un ton ridicat ,ca prefera sa lege roata motoretei cu lant decit sa umble pe la militie  cu reclamatii. L-am linistit, spunindu-i ca am facut doar o gluma. Am bautut orasul o vreme pina cind ne-am plictisit. I-am sugerat lui Loați sa nergem pina la aeroportul aflat nu foarte departe de Baia Mare, in Tauți Magheruș sa vedem cum decoleaza si aterizeaza avioanele. Am stat o vreme si ne-am uitat cum un avion de mici dimensiuni,  zbura  pe deaspura aerodromului. Deja era aproape patru dupa masa ,cind ne-am hotarit sa mergem acasa. Am luat-o la pas vioi ajungind in centru unde aveam motoreta priponita. A deschis lacatul si apoi am luat-o spre Cehu Silvaniei. Pe drum, mergind cu viteza constanta m-a incercat somnul ,de vina fiind si zgomotul constant scos de motor. Ma abtineam cu greu sa nu adorm. Cert e ca la un moment dat am atipit  ,lasindu-ma intr-o parte. Imediat Loați a strigat la mine intrebindu-ma de ce ma inclin intr-o parte. I-am spus ca am atipit pret de-o secunda. Imediat Loați mi-a spus ca am atipit citeva secunde bune pina cind s-a convins ca am atipit. A oprit si ne-am asezat  pe marginea santului . Cert e ca somnul imi fugise. Ma intrebat daca-mi mai este somn. I-am spus  ca somnul imi fugise  si ca putem sa pornim la drum. Mi-a spus ca daca, ma ia somnul,sa-i spun ca sa opreasca, altfel riscam sa tragem o trinta zdravana. Ca sa nu ma ia somnul am inceput amindoi sa strigam si sa cintam. Ajunsi in Cehul Silvaniei am intrat la cofetaria unde dimineata am baut suc. Am stat o vreme cu sucul in fata, pina cind ne-am hotarit sa pornim spre Zalau, inainte bindu-ne sucul. Din Cehu Silvaniei si pina-n Zalau erau circa 35-36km. Am pornit cind soarele deja se apropia vertiginos de  apus.  N-am facut nici 10km ca soarele a si apus . Am intrat in Zalau  mergind cu Loați pina acasa. Dupa ce a lasat motoreta acasa, am pornit spre Gradina Poporului situata deasupra orasului,sa bem niste bere de Oradea si sa mincam niste alune americane(arahide). Era singurul local din oras unde puteam minca alune americane. Ne-am uitat la televizor o vreme dupa care am pornit spre casa. A doua zi trebuia sa fim la serviciu. In ziua urmatoare n-a trecut  nici o ora, ca  toata lumea stia de patanie. Din '80 nu mai stiu nimic de Loați. Era mai mare decit mine cu vreo 3 ani. Purta ochelari de vedere. Era un pic adus de spate, avind circa 1,8m.

Am mai avut inca un prieten, tot maghiar, la care toti,inclusiv eu, ii spuneam tic-toc. 

Editat Martie 1, 2019 de GEO 53 BN

[dorian 70]

Citind mai sus, mi-am adus aminte cum era la început, când mi-am luat Minsk-ul...

Luam pe câte unu' altu în spate, şi la curbe aproape că mă dezechilibra, pasagerul trebuie să se încline ca tine,

iar la început, toţi de-i luam pe şa, aveau tendinţa de a băga "strâmbe" în curbe...

Io-s mic de statură, bustul oarecum, iar picioarele şi mai mici... ţin minte că oarecând am luat un coleg ca pasager

pe motocicletă, colegul trecut de 1,90... mereu mi-aduc aminte că picioarele lui mă învăleau peste tot...

Iar cu gagica... daaaaa...

Avea nişte bulane... desenate... nu-şi putea flutura-n vânt părul că trebuia să poarte cască...

Cât despre blocatul roţilor sau legarea cu lanţul de ceva fixat, mă gândesc cât de naiv sună acuma,

acum când se smulg bancomate din perete...

Iar motocicletei mele, Minsk 125, îi ziceam Albinuţa, avea un sunet seducător...

Am fost de trei ori în Ucraina şi-mi plăcea că moto-urile nu stăteau la coadă la vamă...

 

Post Scriptum:

Poate trebuia cu majuscule - nici nu mai ştiu...

Oricum scânteia a apărut "dopo"...

Era febra aia după '90... toţi mergeam la turci, poloni, unguri... Ne dădeau paşapoarte...

După ce mi-am luat Minsk-ul, am ajuns la Cernăuţi...

Oraşul este rusificat ( ucrainizat) în mare parte. Oazele de românism sunt păstrate  pe la satele din apropiere,

unde limba maternă este vorbită de toţi locuitorii băştinaşi.

Ce m-a impresionat maxim este satul Boian din regiunea Cernăuţi, unde am poposit la un român ce avea pe un

perete din sufragerie un basorelief cu Stefan cel Mare...

Se întâmpla prin anii  '92 -'94 ... şi mereu m-am întrebat De Ce ?

Editat Martie 1, 2019 de dorian 70

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va spuneam ieri ,ca am avut un alt prieten,tot maghiar, pe care, toti ii spuneam tic-toc. Prietenul tic-toc era vopsitor. Cind nu avea de munca, facea tot felul de desene,care mai de care mai frumoase. Avea o motoreta, cu pedale(moped), Berva cu care venea zilnic la serviciu, mai putin iarna, cind era ger sau zapada mare. Cind drumul era curat, venea cu mopedul. In incaperea unde vopsea ,peretii, erau plini de desene. Imi amintesc ca intr-o zi, seful de sectie a intrat in vopsitorie. Vazind peretii  desenati ,i-a spus, sa curete peretii cu desenele facute. S-a iscat  o cearta zdravana intre el si seful de sectie. Dupa ce s-a sau saturat de cearta,seful de sectie a plecat ,tic-toc,vazindu-si de treaba. A doua zi seful, a facut iar o vizita la vopsitorie. Vazind ca desenele n-au disparut,a inceput sa zbiere la tic-toc,amenintindu-l ca va fi dat afara. La pauza de masa, tic-toc , a mers in biroul sefului depunindu-si demisia. A plecat de la serviciu fara sa mai faca scandal. A doua zi a venit la serviciu ca sa-si ia sculele. Intre timp venise si directorul tehnic cu gindul sa aplaneze conflictul dintre seful de sectie si tic-toc.  A fost chemat in birou unde il astepta, directorul tehnic si seful de sectie. Dupa vreo doua ore de ''parlamentari'' pe un ton ridicat, tic-toc a renuntat la demisie,fiind convins de catre directorul tehnic. Inainte de a pleca, directorul a vrut sa vada cum arata atelierul de vopsitorie. Contrar, la ce se astepta  seful de sectie, directorul s-a aratat impresionat de desenele facute pe pereti. Binenteles ca seful s-a aratat nemultumit ca directorul nu a dat curs cererii de demitere a lui tic-toc. In timp conflictul dintre cei doi s-a diminuat mult. Stiindu-se protejat de catre director,tic-toc, nu s-a mai sfiit sa deseneze in continuare peretii atelierului. Vazindu-l atit de talentat,seful nu mai comenta cind intra-n atelierul de vopsitorie.Cum seful era si secretar de partid, ii dadea de lucru. Deja ''lozincile''partidului au inceput sa apara peste tot,nu la fel de agresive ca si spre inceputul anilor '80. Prietenul tic-toc era deja  ocupat cu scrierea lor(lozincilor).

Revin la motoreta(mopedul) Berva al lui tic-toc. Cind venea la serviciu, intra direct in sectie cu mopedul,facind niste figuri cum numai azi mai vezi pe tinerii pasionati de tot felul de figuri facute cu bicicletele special modificate. Acccelera puternic dupa care  frina intorcindu-se la 180*.  Pornea de pe loc cu viteza, roata din fata ridicindu-se. Motoreta avind pedale,frinarea se facea cu ajutorul pedalelor,in genul bicicletelor cu torpedo. In pauza de masa, ieseam in curtea sectiei,tic-toc facind adevarate spectacole.

Era o adevarata placere sa-l vedem facind spectacol cu mopedul lui. Dupa citiva ani , avind ceva treaba in Zalau,intilnindu-ma cu niste fosti colegi,i-am intrebat ce mai face tic-toc. Mi-au spus ca s-ar fi casatorit cu o fata (unguroaica) din Ungaria si ca s-ar fi mutat acolo.  Intrebind de Loați, acestia mi-au spus, ca dupa citiva ani, a fost transferat la o sectie de timplarie, la atelierul de intretinere.

Ma gindesc de multe ori, cit amar de vreme a trecut de atunci!

Editat Martie 2, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Nu stiu daca v-am povestit ca in vara anului '70,toti elevii liceelor si ai scolilor profesionale, mai putin elevii din ultimul an, au fost dusi in vacanta de vara la un santier al tineretului ca sa lucram la saparea unui canal de aductiune a apei de la riul Somes,la Zalau, acesta  neavind un riu care sa aprovizioneze cu apa atit orasul cit si intreprinderile existente. Mai toate intreprinderile erau dependente de apa si o sa va  ''nominalizez'' intreprinderile care consumau foarte multe apa. Filatura de bumbac, Steaua Rosie, cu sectiile de mobila,  Ceramica Zalau,  Intreprinderea de conductori electrici emailati,Fabrica de anvelope, Laminorul de tevi, actualul Silcotub,etc. Nimeni n-a fost scutit de munca la canal,exceptie facind cei cu probleme de sanatate.

 Munca la canal era destul de solicitanta, lucrind si cite 10 ore zilnic, cu o pauza de jumatate de ora. Norma era de 3 metri liniari, adincimea de 1,8m si latimea de circa 60 cm. Totul se facea cu cazmaua si lopata. De cazat, am fost cazati la internatul Liceului teoretic din Jibou,acolo luind si masa. Mincarea era ca vai de lume si putina pe deasupra. Bataturile erau ceva obisnuit, multi avind rani in palme. De multe ori micul dejun, nu era cine stie ce, o cana de ceai si doua felii de piine fiind mincarea de dimineata. Pe la ora 12 aduceau suplimentul,constind in doua felii de piine cu unt si doua felii de parizer peste untul intins pe cele doua felii de piine. Cum in anul anterior('70) au fost inundatiile,apa de baut avea atita clor,incit ti se facea greata. Binenteles ca cele doua felii cu unt si cele doua felii de salam sau parizer erau mai mult decit insuficiente. Nu treceau doua ore ca ni se facea foame din nou. Mincam dude din duzii de pe marginea drumului si prune din prunii pe care oamenii din satul unde lucram, ii aveau in dreptul casei. Nu odata am primit mincare de la femeile din sat care ne vedeau muncind cu hirletul si lopata. Profesorii si pedagogii care ne supravegheau,de multe ori, se faceau ca nu vad, ca luam mincarea pe care ne-o ofereu  femeile.

Daca la inceput ne-am facut cit de cit norma,spre sfirsit nu reuseam  sa o facem . Motivul? Deja lucram pe linga o vale (pe acolo era traseul) si de multe ori se infiltra apa in santul sapat. Ce-i drept si noi ''ajutam'' de multe ori ca apa sa ajunga in canal. Ni s-au dat cizme din cauciuc ca sa nu stam cu picioarele in apa. Dupa 10 ore de stat cu picioarele-n cizme,cind le dadeam jos din picioare, mirosul  de sconcs era ''parfum'',fata de ''parfumul'' din cizme.

Mincare da prinz ce era cit de cit consistenta.  Dupa ce mincam de prinz ,de regula, mergem in oras  la plimbare  cu conditia ca la ora  19 sa fim la internat.  A doua zi o luam de la capat. Am stat(lucrat) pe santier 15 zile. Cind am fost trimisi acasa cu trenul,autobusul, am primit  o insigna pe care era scris(gravat) Santierul tineretului si un ecuson. Atit! 

In anul urmator canalul a fost ''re sapat'' cu niste excavatoare la adincimea de 1,8 m. Cred ca ''initiatorii'' si-au dat seama, ca nu merita sa faca o lucrare de o asemenea amploare, folosind munca manuala si aproape gratis,prestata de elevii din scolile profesionale si liceele din judet. Abia spre sfirsitul anilor'70 ,Zalaul a avut apa. La Virsolt s-a construit un lac  de acumulare,apa necesara Zalaului,provenind din lacul in care se varsa riul Crasna

A fost o experienta nu chiar foarte placuta. Bine ca intre timp, ''initiatorii'' s-au  convins, ca munca fizica, nu va egala,nicidecum depasi, niciodata, lucrul facut de masini.

Editat Martie 3, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 12 ore, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

Nu stiu daca v-am povestit ca in vara anului '70,............................

Am facut o greseala spunind ....vara anului '70.....

De fapt trebuia sa spun vara anului '71(inundatiile au fost in '70'

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Am uitat sa va spun, ca dupa orele de program mergeam la plimbare prin oras. Jiboul in vremurile acelea nu era nici oras si nici sat. Era mai degraba  un sat mai rasarit,care avea un liceu teoretic si citeva scoli generale si o gara. Singurul lucru frumos era Gradina Botanica, pe care o vizitam cu multa placere.  Nu foarte departe de oras, trecea riul Somes. Fiind vara, tentatia mersului la scalda era foarte mare. Profesorii si pedagogii ne avertizau in fiecare zi, dupa ce luam  masa, sa nu ne puna necuratu' sa mergem la scalda  in Somes. Binenteles ca le promiteam ca nu vom merge la Somes,la scalda. Daca s-ar fi intimplat,  se moara inecat vreunul dintre noi,va dati seama ca s-ar fi lasat cu puscarie. Aveam multi colegi care stiau sa inoate, la fel de multi, erau la fel de buni ''inotatori'' precum  piatra aruncata in apa. Marturisesc,ca nici eu nu ma hazardam sa intru in apa mai adinca de 1m fiind un inotator la fel de bun ca si piatra .  Stateam in apa pina cind ni se increteau buricele degetelor. Cind soarele incepea sa coboare spre asfiintit,ieseam si ne uscam, dupa care porneam spre internat. Bateam  orasul in lung si-n lat,mergind din cind in cind la gara in speranta ca vom vedea pe cineva cunoscut. Tot in anii aceia, inca erau in exploatare,  locomotivele cu aburi. De multe ori mergeam la gara  doar ca sa ''belim'' ochii, la locomotivele care faceau manevre.  Apropo! Stiti cum ni se  spunea, noua celor care lucram pe santier?  Brigadieri!

Editat Martie 4, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In urma cu ceva vremem, va povesteam, ca toamna mergeam, la cules de coarne prin padurile din apropiere.

Intr-o zi de  toamna, duminica, ne-am hotarit sa mergem la culesc de coarne, in padurea Sarmasagului. Unul dintre noi ne spunea ca a fost la cules de  coarne in padure,intr-un loc destul de departe locurile unde culegeam de regula coarne. Parindui-se ca si altii au fost la cules, coarnele fiind putine, s-a hotarit sa mearga pe creasta dealului, spre padurea Sarmasagului.  Ajuns intr-o  portiune unde padurea  a fost rarita  in urma cu citiva ani, a vazut pe frunzele cazute, multe coarne coapte,cazute pe jos. Zicea ca s-a apucat de cules coarne si in circa o ora si-a umplut galeata. Nu eram foarte convinsi de cele spuse de el si ca sa  ne pacalim , i-am spus sa ne duca in acel loc, in caz contrar, avertizindu-l ca daca ne minte va lua citeva picioare-n fund. Avea obiceiul de a minti fara sa clipeasca.

Am pornit prin padure spre drumul care ducea pe creasta dealului,de acolo drumul, fiind mult mai usor de strabatut. La un moment dat eram aproape convinsi ca amicul ne-a tras in teapa. Deja comantariile la adresa prietenului era din ce in ce mai acide , facind aluzii la o posibila chelfaneala. Ridea si el dar  cam minzeste.  Periodic il intrebam daca mai avem mult de mers,unii spunind ca e posibil  sa ajungem in Derșida,mergind telelei prin padure. N-a trecut mult si am ajuns intr-un loc unde se vedea ca padurea este mai tinara, decit padurea de peste drum. Intradevar, pe jos, erau o multime de corne, atit in arbusti cit si pe jos. Ne-am apucat de cules  cu spor coarnele coapte de pe jos. Se vedea treaba  ca pe acolo au mai fost si altii la cules.

Inainte de a porni de acasa ne gindeam ca vom gasi coarne  destule, dar nu chiar atit de multe. Ne-am umplut vasele  si apoi ne-am pus pe mincat . Vremea era destul de calduta. Am stat o buna bucata de timp jucindu-ne ,fugind ca niste cai. Fiind atenti la joaca ,n-am observat ca padurarul din Sarmasag, era aproape de noi linga noi, insotit de un ciine. Ne-am oprit din joaca, gindindu-ne ca in mod sigur, vom fi fugariti. Contrar asteptarilor, ciinele a venit linga noi, dind din coada. Padurarul ne-a intrebat de unde sintem si ce facem in padure. I-am explicat ca sintem din Chiesd si ca am mers la cules de coarne . Ne-a intrebat daca avem chibrite. I-am spus ca n-avem. Ca sa se convinga ca spunem adevarul ,ne-a spus sa ne intoarcem buzunarele pe dos. Vazind ca n-avem chibrite-n buzunare, ne-a sfatiut sa mergem acasa,intrucit era tirziu. Ne-am luat vasele(galetile) si am pornit spre casa,bodoganind in surdina. Dupa ce ne-am indepartat nu suficient de mult ,am inceput al drăcui. Deodata am auzit un foc de arma si ciinele latrind furios. Ne-am oprit si ne-am pus pe ascultat. Se auzea vocea padurarului pe un ton rastit,si vocea cuiva,mai domoala. Ne-am intors sa vedem ce se intimpla. Apropiindu-ne suficient de mult incit sa nu fim observati, am asistat la o cearta dintre padurar si un tigan,pe care-l surprinse in padure pe cind vroia sa taie un copac pentru foc. Probabil ca padurarul nu intimplator era prin zona, unde ,noi am cules coarne. N-am mai stat sa vedem ce se intimpla,gindindu-ne ca daca va vedea ca nu am plecat spre casa,se va lua de noi. Fiind destul de departe de sat am banuit ca tiganul era nu era de la noi si nici din Sarmasag, fiind probabil, din Dersida,un sat nu foarte departe de locul unde am fost noi, la cules de coarne,satul fiind renumit pentru numarul mare de tigani care locuiau acolo.

 

Editat Martie 6, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ati asistat vreodata la o alunecare de teren? Eu am vazut si sincer ,dupa aceea,  nu mi-am mai dorit sa mai vad asa ceva.

Eram destul de marisor(6 ani) cind inspre inceputul toamnei, a avut loc o alunecare de teren  in zona cu viile Prinsorilor.

Intr-o zi,spre sfirsitul verii, bunica mi-a spus, ca in ziua urmatoare, vom merge, impreuna cu citeva prietene de-a ei, la via din Prinsori dupa struguri care se coceau timpuriu si dupa piersici din cele mai mici , cu puf pe ele, dar foarte dulci si aromate.

In ziua urmatoare ,dupa ce am mincat, am plecat cu bunica spre vie ,pe drum luind si trei prietene de-ale ei cu care se sfatuise  in ziua anterioara, ca vom merge la vie. Fiind in virsta mergeau destul de incet, oprindu-se destul de des. Eu fugeam ca un minz, cit ma tineau picioarele. Bunica incerca sa ma lamureasca sa nu mai fug atita, sa nu cad si sa ma lovesc. De la iesirea din sat si pina la vie era mai bine de jumatate de km.

Bunica si prietenele ei  se opreau des ca sa se odihneasca,tragindu-si sufletul. Cind se opreau,bunica ma chema la ea si ma tinea in poala, ei scarpindindu-ma in cap. Nu stiu de ce-mi placea asa de mult sa ma scarpine in cap.

Pina la vie, trebuia sa trecem prin citeva rîpe destul de adinci,una fiind mult mai mare decit celelalte. Una din batrine se mira ca rîpa parca era din ce in ca mai mare,spunid ca in urma cu vreo saptamina,vazuse cum malul ripei,alunecase,vreo citiva metri. Am coborit pe linga rîpa pina acolo unde pamintul alunecase,batrinele minunindu-se da cit alunecase malul.

Au inceput a povesti cum,in urma cu citiva ani, pamintul alunecase pe o portiune destul de mare. La inceputul  lunii iulie, plouase destul de mult, apa trecind peste drumul de la poalele dealului ,ducind mult pamint. Spuneau batrinele ca lumea plecase cu cazmale si lopeti pentru a indeparta pamintul, care acoperise drumul, pe o portiune destul de mare. Mai spuneau ca  pamintul luneca din cauza ploiilor care cazusera vreo doua saptamini,sub  stratul de aproape 1m,fiind pamint galben  pe care stratul de pamint de deasupra, aluneca destul de usor.

Am plecat la vie si dupa ce am cules intr-un cos ,stuguri si piersici ,am pornit spre casa. Ajunsi la ripa am vazut ca pamintul alunecase vreo citiva metri buni. Am coborit pe malul ripei uitindu-ne cum pamintul se deplasa vizibil. Am stat o vreme  uitindu-ne cum pamintul aluneca la vale. Eu eram cam speriat,de ce vedeam,  bunica spunindu-mi sa nu-mi fie frica. 

Vedeam cum pamintul se rupe  incet si cum porneste la vale. Se auzea cum piriiaiu radacinile rupte. Chiar eram destul de infricosat de cele vazute. Am pornit catre casa,pe drum batrinele discutind despre vazute. Ajunsi acasa la bunica, i-am spus matusii mele (sora maicamii) despre cele vazute pe pasune. A fost singura data cind am vazut o alunecare de pamint.

Editat Martie 8, 2019 de GEO 53 BN