Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[gauss]

Unde nu - i cap ... Noroc ca natura mai corijeaza din galmele umane , dar are limitele ei ! ...

[elektronu85]

Foarte frumos povestiti, d-le GEO 53 BN !!! Sicere felicitari, sunt unul dintre cititorii care va urmareste constant postarile! De loc sunt bucovinean din Gura Humorului (din cele scrise de dvs, sigur ati trecut pe aici - Voronet si Manastirea Humorului), in plus, ca angajat al CFR imi desfasor activitatea pe calea ferata pana la Ilva Mica, in special Cosna, Lunca Ilvei si Lesu Ilvei, insa nici celalate Ilve nu imi sunt deloc straine! Si de aceea pot confirma odata in plus, toate obiceiurile si traditiile pe care le pomeniti in povestiri, plus ca multe dintre ele se regasesc (inca) si la noi in Bucovina!

Si ca o paranteza, la una din postarile mai vechi, legate de tinerii care au plecat si pleaca din tara in cautarea unui trai mai bun, vreau sa mentionez ca de meserie sunt inginer electronist, imi iubesc meseria si stiu ca mi-as gasi un trai mai usor in multe alte locuri, ca angajat CFR nu imi este usor... dar pur si simplu nu pot pleca din locurile astea de bastina, nu as putea trai fara Bucovina mea si fara muntii mei dragi! Nu sunt vanator, dar m-au purtat picioarele in multe vagauni ale Raraului si Calimanilor!!! Si mai departe , pe podisurile din Tara Dornelor si pe dealurile Ilvelor... pur si simplu nu pot lasa locurile astea!!

[GEO 53 BN]

Acum 4 ore, elektronu85 a spus:

Foarte frumos povestiti, d-le GEO 53 BN !!! Sicere felicitari, sunt unul dintre cititorii care va urmareste constant postarile! ....................

Multumesc pentru aprecieri!

Am fost cu masina de mai multe ori,cu masina atit in judetul Suceava  cit si in judetul Neamt. Locurile sint de o frumusete rara.

Mi-am adus aminte de statia de cale ferata  de la Rosu,unde  mi-am pierdut roata din spate a masinii(Skoda).  De acolo am ''furat'' o piulita pentru a putea ajunge acasa. Imi amintesc ca la Rosu era un triaj mare,pe linii fiind o gramada de vagoane platforma ,care numai cel de sus stie  de cind nu au mai fost miscate,buruienile fiind aproape la fel de inalte cit vagoanele.

In vremurile acelea drumurile erau ca vai de lume. Din cite stiu  drumul acela rau, s-a ''transformat''  in E58. 

Acum fiind pensionar  cred ca voi face o vizita pe acolo. Locurile sint superbe si ar fi pacat sa nu le mai vad ,inca odata.

 

 

[elektronu85]

Rosu sau Floreni? Nu stiu pe timpuri daca era, acum exact peste drum de gara este o benzinarie Sokar, nu stiu daca a fost statie de carburanti si pe vremea maritului cizmar! Cat despre linii, ce ati vazut dvs atunci era bine! Acum daca o sa treceti, o sa aveti surpriza sa constatati ca nu mai sunt vagoane de nici un fel stationate pe liniile secundare, au avut grija maretii conducatori sa stranga toate vagoanele la fier vechi. Si mai surprins o sa fiti sa constatati ca si buruienile au disparut, facand loc la copaci si padurici in toata regula!!! Acum pe marginea caii ferate creste o diversitate de arbori si arbusti, incepand de la tot soiul de arbori fructiferi, meri, peri, pruni si tot ce vreti, pana la salcami, conifere si toate soiurilede arbori si arbusti!!!O spun cu amaraciune, dar calea ferata de astazi este fantoma fantomei a ceea ce se chema odata CFR, cand ati trecut dvs cu masina si ati vazut acele vagoane era fantoma CFR-ului... acum si aceea a murit! Si e pacat,.... scuze, am facut destul off-topic pe topicul dvs!

[gauss]

Pe unde ma duceam eu la tara , cu trenul , nici gara CFR nu mai are curent ... impiegatul factotum elibereaza bilete la ghiseul de pe vremea lui Gheorghiu - Dej la lumina unei lanterne ... , intr - un soi de anticamera , de unde au disparut nu  numai geamurile , cat si tocurile de lemn . Linia e in concesiunea unui operator privat . In fine ... 

Editat Februarie 15, 2019 de gauss

[GEO 53 BN]

Acum 6 ore, elektronu85 a spus:

Rosu sau Floreni? ........................................

Stiu  ca localitatea se numea Rosu.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi, mi-am adus aminte,  de o intilnire pe care am avut-o, intr-o toamna, cu un urs. Intr-o duminica am fost convocati la o vinatoare de mistreti , organizata de filiala de vinatoare, pentru plan. Asta se intimpla in anii '80.

La astfel de partide de  vinatoare, trebuia, morti,copti, sa participam obligatoriu. Planul, era plan!  Asa cum va mai spuneam, mistretii impuscati, erau  dusi la abatorul   de pe linga  Intreprinderea de industrializare a carnii Bistrita,unde dupa ''cosmetizarea'' lor ,erau trimisi  pe CFR la Cluj ,de unde erau trimisi la export in tarile din vest. Pentru export erau admisi  mistreti cu greutatea de la 120Kg si pina la greutatea de 150Kg. Mistretii mari cu greutatea de peste 180Kg cu trofee(colti mari) erau trimisi la intern. Banuiesc ca stiti la cine ajungeau acei mistreti! Cel care avea bafta de a impusca un mistret mare,cu colti pe masura,se alegea cu coltii  si cu felicitarile de rigoare. Organele interne ne erau destinate, facindu-se o tocana din ele si o mamaliga cit roata carului, seful de grupa, organizind o masa vinatoareasca la care participau doar cei care au participat in acea zi la vinatoare. Binenteles ca toata tocana  de maruntaie, era stropita din belsug, cu vin cumparat de la oamenii din satul cel mai apropiat, unde si evisceram mistretul. A doua zi  soferul filialei de vinatoare, mergea cu un TV rablagit,dupa mistretul lasat in sat peste noapte.

In toamna aceea, am facut mai multe goane, in padurea Sigmirului  si intr-o plantatie tinara de brazi, seful de grupa atragindu-ne  atentia sa nu tragem decit la mistreti. Ca un facut, vulpile si caprioarele ai iesit intr-o veselie la fiecare goana. Mistreti au iesit,  dar nu spre standuri, intorcindu-se  printre gonasi sau schimbindu-si directia. La fiecare goana trebuia sa fie cu gonasii si doi vinatori care are aveau menirea, da a trage in mistretii care incercau sa rupa linia de gonasi. Dupa ce s-a incheiat goana la care am participat, am fost ''plantat'' pe un drum  care strabatea padurea tinara. Am auzit un vinator din stand,sunind in teava armei ,semn ca goana trebuia sa inceapa. Imediat gonasii au inceput sa hauleasca si sa bata  in copaceii destul de tineri,in speranta ca mistretii vor ''binevoi'' sa iasa printre vinatorii din standuri. Imi faceam cruce  ca am reusit sa  scap de starabatut padurea deasa ca peria. Am auzit gonasii, apropiindu-se incet,incet de linia standurilor iar dupa citeva minute am auzit doua focuri de arma pe linia standurilor,semn ca s-a tras la mistret. In stinga mea, la vreo 10m  am auzit tufele miscindu-se si frunzele fosnind incet. Ma gindeam ca este vreo caprioara care ma simtit si care asteapta momentul cind s-o zbugheasca peste drum. Mistret nu era pentru, ca de regula ,mistretii au mirosul foarte dezvoltat,vazul nefiindu-le foarte ager. Ma uitam, sa vad cind, gonasii se vor apropia,animalul care ezita, sa treaca drumul. L-am auzit pe vinatorul care insotea gonasii, strigind,mergind anevoie prin deset. Cind dupa citeva minute bune, vinatorul s-a mai apropiat,  l-am auzit strigind ,ursu' ho, dupa care ,imediat ursul a trecut in viteza peste drum,mergind ca trenul prin padura deasa ca peria. Dupa citeva minute colegu'  a iesit in drum ,intrebindu-ma  dac-am vazut ursul. I-am spus ca l-am vazut si ca l-am auzit minute bune, fosnind prin deset,simtindu-ma la rindul lui. ''Fortat'' de catre colegu' din goana sa porneasca, n-a avut incotro si a tisnit peste drum,intrind in padurea cea deasa. Dupa citeva minute seful de grupa a sunat adunarea . Acolo era un mistret mare, care incercase sa rupa linia standurilor,cazind dupa doua focuri trase. Ne-a intrebat daca-m vazut mistreti, noi, cei care am fost in standuri ,spundu-i fiecare ce-a vazut. Dupa spusele lor pare ca a fost singurul mistret (mascul) din zona. I-am spus de ursul care ezitase mult timp sa treaca drumul si care, fortat, n-a avut incotro,trebuind sa-l treaca pina la urma. Multumiti ca pina la urma se impuscase un mistret mare,l-am scos din padure,unul din gonasi fugind acasa dupa straiful, cu care trebuia sa ducem mistretul pina-n sat,urmind ca a doua zi sa fie dus in oras, cu TV-ul filialei.

Fiind tirziu,iar in ziua urmatoare,trebuind sa mergem la serviciu,am pornit catre casa,pina in oras fiind circa 4Km. Vinatorii batrini  au platit carutasului cite 10 lei pentru a-i duce pina-n oras.

Ajuns acasa am fost luat la ''intrebari'', de catre fiul meu care avea aproape 5 ani. I-am povestit pe fuga cum a fost la vinatoare si ce am vazut, spunindu-i ca n-am impuscat nimic, alt vinator impuscind un mistret. Fiind rupt de oboseala ,am mincat si apoi m-am culcat. A doua zi trebuia sa merg la serviciu! 

Editat Februarie 16, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va mai aduceti aminte de vremurile, cind erati pionieri sau urma sa fiti facuti pionieri?

Eu mi-am  adus aminte de vremea cind am fost facut pionier si  de ''ceremonia''  care a precedat , acel eveniment.

Daca bine-mi aduc aminte,nu puteai fi facut pionier, decit daca aveai o anumita virsta, erai bun la invatatura si aveai o purtare exemplara.

Imi amintesc ca invatatoarea  a nominalizat pe cei care urmau sa fie facuti pionieri. Unii, printre care si eu,eram foarte suparati ca  nu am fost facuti pionieri,odata cu ceilalti,cu toate ca eram buni la invatatura, avind deasemenea o purtare exemplara.

Am ''jelit'' o vreme dupa care m-am consolat cu gindul ca odata si odata voi fi facut si eu pionier.

De invatat ,invatam, pentru ca parintii mei aveau grija sa nu trag ''mîța de coada'',urmarindu-ma sa-mi fac temele cu constiinciozitate si sa invat ce aveam de invatat. Nu prea aveam ''loc de-ntors'',mama, fie iertata, avind grija sa ma achit de sarcinile scolare.

Incepuse-m noul an scolar ,cind intr-o zi ,invatatoarea, a nominalizat pe cei care urmau sa fie facuti pionieri, printre cei nominalizati fiind si eu. Cu mintea de copil, ma bucuram, ca in sfirsit voi fi si eu pionier. Imi amintesc ca invatatoarea  ne-a scris pe tabla Legamintul pionierilor,pe care trebuia sa-l invatam pe de rost. Dupa terminarea orelor, am fugit tot intr-un suflet pina acasa ,dindu-i mamei vestea. Dupa ce mama m-a pus la masa sa maninc, m-am apucat de invatat lectia pe ziua  urmatoarear,facindu-mi totodata si temele. Apoi am invatat legamintul,pe care trebuia sa-l stim pe de rost.

Dupa citeva zile ,invatatoarea  ne-a spus, ca noi cei cei nominalizati vom fi facuti pionieri. Aveam ceva ''trac''. Dupa terminarea orelor cei care erau deja pionieri si noi ceilalti care urmam sa fim facuti pionieri, am ramas in sala de clasa, ceilati plecind acasa.

A venit invatatoarea  si ne-a condus afara in curtea scolii, unde pe terenul de sport, era catargul cu drapelul arborat. Am fost incolonati ,pionierii fiind asezati in careu.  Au iesit din scoala comandantul de detasament( o invatatoare) insotita,de trei pionieri, unul fiind comandant de detasament, purtatorul de drapel ,celalalt  fiind trompetistul, iar ultimul tobosarul. Terenul de sport nu era foarte neted,fiind din pamint. Cind ploua se facea un noroi de toata frumusetea. Mai erau si din cei care umblau pe terenul de sport ,chiar daca pamintul era moale, raminind urmele pasilor lor. Dupa  ce se opreau ploile,  pamintul zvintindu-se,  terenul de sport era cam denivelat.

Cei trei ,tobosarul trompetistul si comandantul  au inceput sa ''defileze'' cum puteau pe terenul denivelat. Tobosarul batea toba cum stia el ,trompetistul scotind si el niste sunete care ne zgiriiau timpanul. Tobosarul fiind ultimul , mergea fara grija,uitindu-se la noi rizind , fara sa se uite la picioare. Deodata s-a impiedicat si s-a dezechilibrat cazind  in spatele trompetistului,care la rindul lui a cazut in spatele comandantului,purtatorul de drapel. A urmat o veselie generala, toti cei de fata rizind tinindu-se de burta, gata,gata sa se prapadeasca de atita ris. Cei ce defilau s-au ridicat si si-au continuat drumul pina au ajuns in fata invatatoarei care era comandant de detasament(parca). Dupa ce au salutat ,s-au  intors cu fata spre noi,rizind si ei patanie. 

A urmat chemarea fiecarui elev care urma sa devina pionier,comandantul de detasament legindu-le la git cravata de pionier,facindu-le nodul caracteristic,primind si insigna de pionier. Dupa ce saluta se intorcea la locul lui. Dupa ce s-a incheiat toata  ceremonia,am plecat spre casa mindrii nevoie mare ca am fost facuti pionieri.

La vremea aceea, vedeam altfel lucrurile,fiind copii. Dupa  ce am crescut, devenind adolescenti, am realizat ca toate  ''bazaconiile''  alea erau impuse de cei de la virf.

Editat Februarie 18, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Ce v-am povestit, se intimpla in prima jumatate a anilor '60, cind, noi, copii fiind,  vedeam in cravata si insigna de pionier, ceva deosebit. Pe atunci doar cei buni la invatatura ajungeau pionieri, mai tirziu, aproape, fiecare elev fiind facut pionier.

Acum, dind timpul inapoi,realizez penibilul situatiei.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va mai aduceti aminte (cei care-ati copilarit la tara) ce animale,pasari, ati mai avut pe linga gospodarie,inafara de cele obisnuite intr-o gospodarie?

Eu m-am nascut,crescut, la tara,prin urmare mai vedeam si alte animale inafara de cele obisnuite.

Era ceva normal sa vad aproape zilnic pisica cu cel putin soricel in gura. Pe la cotetul porcilor, isi faceau aparitia si sobolanii cu care ,tata,era in conflict continuu. Pe atunci, se vorbea, ca sobolanii sint sint ''otravitori''.Batrinii erau cei care raspindeau astfel de povesti. Stiind ca sobolanii fac pe dracu-n patru ca sa ajunga la cereale (griu,porumb), oamenii duceau un razboi continuu cu ei, folosind capcane(mai putin otrava),pentru stirpirea lor. In vremuri de ''restriste'', se mai naraveau la puii de gaina,bobocii de rata, iesiti in urma cu citeva zile, din oua. Clostile de regula erau foarte vigilente,rata de succes a sobolanilor,  fiind foarte mica.

Ce am vazut(destul de rar) de-a lungul anilor pe linga casa, erau salamandrele,niste animale foarte lente, asemanatoare cu sopirlele,care se hraneau cu insecte. Posibil ca in dieta lor sa figureze,pe linga insecte si viermi, larve de insecte ,etc.

De regula, ne feream  sa punem mina pe salamandrele pe care le gaseam  ascunse, in locurile mai umede. Poate ca a-ti observat ca salamandra are pe abdomen niste pete,portocaliu aprinse. Parintii ne spuneau ca daca tinem in mina o salamandra sa mergem de urgenta in casa si sa ne spalam temeinic cu apa si sapun. Ne mai spuneau, ca petele portocalii de pe abdomenul salamandrelor sint ,de fapt substante toxice si ca de aceea nu sint mincate de catre alte animale.

Alte animale vazute de catre noi prin apropierea  gospodariilor erau ''serpii negri de casa''.Ii vedeam destul de rar, cind ii surprindeam  stind incolaciti la soare. Imediat ce ne apropiam de ei ,(serpii) o ''tuleau'' la fuga ascunzindu-se. De cite ori vedeam cite-un sarpe de casa, faceam mare taraboi ,fiindu-ne frica de ei. Mai tirziu am aflat ca de regula sarpele de casa este perfect inofensiv. Cum pe la tara, lumea stia foarte putine despre serpi, considerindu-i veninosi, erau omoriti atunci cind nu apucau sa se ascunda.

Va povesteam, mai pe la inceputuri, de hermelina care-si facuse un culcus sub o gramada de crengi de pomi fructiferi,uscate. 

Apoi cred ca v-am povestit de dihorii care-si facusera obiceiul de a dijmui ouale de gaina care se ouau in podul grajdului. 

 Un alt animal vazut des pe linga,casa, sopirla (sopirlele)care se hraneau cu insectele din gradina de zarzavat. Stateam minute intregi urmarindu-le cum prindeau insectele asezate pe plantele din gradina.

Un alt animal care facea destula stricaciune in gradina de zarzavat,era cirtita. De cite ori nivelam musuroaiele,facute de cirtita pamintul imprastiindu-l ,gaseam dupa putin timp alte musuraie printre straturi. Chiar daca stateam  toata ziua in gradina ,bătucind pamintul scos de catre cirtite tot mai gaseam musuroaie. Ca sa la alungam, tropoteam din picioare printre santurile de acces la straturi. Dupa ce ne saturam de tropotit,ne asezam pe jos printre straturi,urmarind unde cirtita-si facea musuroi. De multe ori turnam galati intregi de apa in gaurile facute de catre cirtite,sperind ca le vom potopii.  In ziua urmatoare erau alte musuroaie printre straturi.

In podul grajdului,aproape de coama, isi facuse cuib  o pitulice.  Intr-o zi, urcindu-ma in pod,  sa adun ouale de gaina,a tisnit in zbor o pasarica inchisa la culoare. Dupa ce am adunat ouale si le-am dus in camara din casa unde era racoare, am iesit din casa  strind si uitindu-ma sa vad daca voi mai vedea,acea pasarica in pod. N-a durat mult si  pasarica si-a facut din nou aparitia.

M-am urcat pe scara  in podul grajdului,stind nemiscat sa vad unde se ascundea pasarica.Cum am ajuns in pod, cum pasarica a tisnit in zbor.  M-am asezat in pod incercind sa observ unde anume pasarica-si are cuibul. N-a durat mult timp si pasarica a intrat in pod, asezindu-se aproape  de coama acoperisului. Credeam ca pasarica are pui.  Am stat si am asteptat sa vad cind  isi va lua iar zborul. Dupa ce am stat o buna bucata de vreme,a decis sa cobor din pod. Imediat pasarica a zburat afara. Uitindu-ma atent am vazut ca la un corn al coamei acoperisului era un cuib destul de micut. M-am dat jos din pod si m-am pus pe observat. Nu dupa multa vreme pasarica si-a facut aparitia. Dupa vreo  doua saptamini dupa ce pasarica intrase-n podul grajdului am auzit ciripit  de pui. Dupa citeva secunde am vazut-o zburind iar afara din pod. Din acel moment am lasat-o in pace,nemaideranjind-o. Chiar daca ma urcam in pod dupa oua, nu zaboveam mult. Pe podul grajdului chiar sub cuib,am vazut excremente ,semn ca puiul sau puiutii, erau destul de marisori. N-a trecut mult si am vazut zburind (cam stingaci)din pod, un puiut asezindu-se pe creanga  unul mar din gradina. Am vazut pasarica asezindu-se linga puiut si dindu-i de mincare. Am urmarit pasarica si puiutul, destul de multa vreme, pina cind,dupa un timp, si-au luat zborul. Nu stiu daca-u fost mai multi  pui in cuib, dar inclin sa cred ce ceilalti pui au fost mai harnici decit cel vazut de mine, obisnuindu-se mai repede cu zborul. 

Editat Februarie 22, 2019 de GEO 53 BN

[Marele Savant]

La 18.02.2019 la 23:01, Dan85 a spus:

Pe noi ne-au facut pionieri in serii. Primii au fost aia mai cuminti si cu note mari, a urmat a doua serie, etc.

Eu am fost la urma urmei , ca am aruncat cu un ghiveci in tabla de scris si eram propus pentru scaderea notei la purtare. Ne ''inobilau'' cu cravata rosie prin fabrici si uzine, iar eu am servit incoronarea la o fabrica de paine in admiratia si aplauzele colectivului de la schimbul unu, niste muieri grase si urate.

A urmat UTC-ul pentru care trebuia sa platim 20 de lei cotizatie si sa primim un carnetel, parca. Banii ceruti parintilor s-au cheltuit pe cinematograf, pufuleti, turta dulce si suc. Altii n-am mai indraznit sa cer si organizatia a ramas fara un membru de baza... Dupa scurt timp a cazut regimul.

elevi, studenti, militari in termen, era 0.5 lei lunar!

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte de o patanie petrecuta iarna,care se putea termina destul de urit.

Va spuneam ca in clasele V-VIII am avut un profesor de muzica, pe nume Hampu Ioan. Pe linga orele de muzica ,ne mai preda si desenul,fiind deosebit de talentat. Orele de desen le faceam in sala de clasa,cind vremea era urita sau mai frig. Cind vremea era frumoasa,orele de desen le faceam afara, pe un deal, la mai bine de 300m,de unde aveam o priveliste panoramica,extraordinar de frumoasa. Dealul avea un nume jumatate unguresc,jumatate romanesc, numindu-se Șandor Dîmb, dîmb insemnind, deal abrupt. 

Ca sa ajungem acolo trebuia sa urcam pe un drum destul de abrupt, circulat doar de oameni si animale,atelajele neputind sa fie trase de catre animale. Ca sa ajungem sus, trebuia sa  urcam drumul in forma de semicerc,pe vreme urita urcarea fiind aproape imposibila. La urcare, pe partea stinga, era un gard, destul de subred din tulpini de floarea soarelui si care opreau pasarile de curte(rațe,gîste,gaini,etc) sa intre-n gardinile oamenilor .

Iarna cind era zapada, urcam dimbul cu saniile, continuind sa urcam, dealul, de data asta mult  mult mai usor, panta fiind destul de lina. Din deal porneam la vale,avind grija sa frinam suficient de tare incit sa nu iesim in ''decor''. Cind parcurgeam circa jumatate din semicercul drumului lasam frina mai moale, luind viteza, urmind o curba la 90*,avind grija sa frinam pentru a nu intra-n gardul din nuiele de pe partea stinga. De acolo ne continuam drumul cu saniile pina peste podul de pe Valea Sighetului, ajungind, de multe ori, cu saniile ,pina aproape de poarta de acces in curtea scolii .

Urcarea ce era mai dificila, cind pamintul fiind inghetat sau zapada batatorita, ne punea probleme la urcare.

Intr-o zi de iarna,fiind in vacanta, ne-am hotarit, citiva,sa mergem sa ne dam cu saniile de pe dealul de la Șandor Dîmb. Zis si facut! Dupa ce-am cerut voie  parintilor, am pornit cu saniile spre locul de unde urma pornim la vale. Urcusul era destul de anevoios, atit din cauza pantei cit si din cauza  lunecusului. Dupa ce am ajuns la locul de start,am ''incalecat'' saniile si am pornit la vale frinind destul de puternic in zona cu drumul in semicerc. Ajunsi in fata casei unde drumul facea co cotitura la 90* lasam saniile sa goneasca. Era o vreme foarte frumoasa. Cerul era senin, frigul fiind destul de aspru. Dupa citeva ture unul dintre noi a hotarit (zicea el) ca sa nu mai frineze in fata casei. Ajuns aproape de casa unde urma curba la 90* acesta a intrat in gardul de nuiele din partea stinga. Impactul a fost destul de puternic reusind ''performanta'' sa faca-o gaura-n gard. Daca ar fi fost numai atit ,n-ar fi fost cine stie ce,dar la impact a dat cu capul de gard,alegindu-se cu niste zgîrietui si un cucui de toata frumusetea. Norocul lui a fost, ca gardul fiind destul de vechi, nuielele  coapte,la impact multe nuiele au cedat(rupt) ,gardul inclinindu-se inspre interior. Vazind stricaciunea, am luat-o spre casa,inainte ca proprietarul sa sesizeze ca gardul a fost ''violat''. Dupa ce-am trecut de casa lui am grabit pasul. In acea iarna n-am mai dat pe-acolo cu saniile ,nestiind daca ne-a vazut cineva.

In iarna aceea ne-am dat pe ''pirtiile'' din apropiere ,care nu erau chiar asa de periculoase.

 

Editat Februarie 24, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mai zilele trecute am trecut(cu ajutorul satelitului) peste toata comuna si terenurile aferente,agricole, padurile, pasunile.

Vazind la TV cite paduri au fost ''darimate'',in toata tara, ma asteptam sa vad si-n padurile noastre acelea-si prapaduri. Am constatat ca m-am inselat,padurile  fiind la fel cum le stiam eu ,inainte de a ma muta in Bistrita. Spuneam odata,(nu demult) ca intentionez sa ''bat'' cu piciorul, toate locurile frumoase pe care  le-am batut in lung si-n lat ,cind eram copil si nu numai.

Uitindu-ma din ''satelit'',am ramas surprins cind am vazut toate terenurile agricole lucrate. Si era normal sa fie asa!

Dupa inchiderea minei, multi au ramas fara serviciu si implicit fara mijloace de trai. Multi tineri au ales calea pribegiei, migrind in tarile din vestul Europei. Cind au revenit(in concediu) din pribegie,s-au apucat sa-si aranjeze gospodariile. Va spuneam ca multi tigani(romi) au plecat la munca in Belgia,Olanda,Spania,etc. Intorcindu-se acasa in concediu si-au  ''tras'' niste ''acareturi'', rivalizind cu ''acareturile'' romanilor din sat. Bine-nteles ca nu s-au multumit cu atita, reintorcindu-se in tarile unde au lucrat.

Se vorbeste despre tigani ca sint lenesi,preferind sa se ocupe cu tot  soiul de ''activitati'' specifice etniei si care, nu fac cinste nimanui.

Marea majoritate a tiganilor care au muncit in mina,vazindu-se someri, au ales sa mearga la munca in strainatate. Fiind obisnuiti cu munca in mina, s-au apucat serios de treaba ,nefiind ''alergici'' la munca. Acum vrei doi ani, mergind in satul natal, am ramas surprins de cum aratau casele  tiganilor. Multi romani,cu ''greata'' fata de munca,au ramas in acelasi stadiu ca si inainte de a se inchide mina,preferind sa se multumeasca  cu ajutorul social.

Daca inainte de '89 multe terenuri agricole nu erau lucrate  datorita  reliefului, acum sint lucrate toate terenurile,ca si-n anii dinainte de '62, cind pamintul era al oamenilor. Atunci s-a putut,iar dupa colectivizare('62) ,nu s-a mai putut. Comunistii s-au apucat sa ''sparga'' pasunile si sa asaneze un teren, unde, de cind stiu eu, a fost mlastina si implicit stuf. N-au reusit aproape nimic,stuful fiind foarte greu de distrus. Acum, acolo, unde odata era raiul pasarilor de balta,fazanilor,vulpilor,nu mai este, decit un teren  pe care nu se mai face aproape nimic, inafara de stuf. Valea Maja,care odata era plina de pesti de toate soiurile, si pasari de apa, a devenit un ''șant'' drept ca lumina pe care curge un firicel de apa si asta datorita ''tovarasului'' care a ordonat, desecarea terenurilor mlastinoase, recuperarea si redarea lor(terenurilor) agriculturii. ''Regularizarea'' Vaii Maja  s-a facut inainte cu vreo 3 sau 4ani de ''lovilutie'' ,facind un canal care duce pina-n riul Crasna ,satul Supur. Am mai spus-o, ca  vor mai trece ani multi pina cind valea Maja va  fi cum a fost inainte.

 

Editat Februarie 25, 2019 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Nu i se pot punt toate in circa "tovarasului", el a zis da altii din zona au executat cu si mai mult sirg ce a zis.

Problema aia de jos in sus a mers, astia erau oamenii partidului, slugarnici si fara coloana!

Din pacate s`a dovedit istoric ca asta este calea cea buna, la fel sint si in ziua de azi executantii politici!

 

[gauss]

Asa au distrus si Delta Dunarii ... tot stiintific . Cu un turism serios , cum noi n - am avut niciodata , producea bani de zece ori cat porumbul din Insula Mare a Brailei . Scapam si de inundatii in bazinul superior al Dunarii , si alte beneficii . In fine ... acum insula e la arabi . Macar se bucura cineva de ea .

Editat Februarie 25, 2019 de gauss