Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[daniels]

Acum 8 ore, GEO 53 BN a spus:

Am pornit prin padure spre locul unde lasasem masinile,urcusul facindu-ne sa  facem popasuri tot mai dese. 

cred ca e mai corect asa, forma fizica impune restrictii.

[GEO 53 BN]

.................Pe drumul spre Timisoara, ma gindeam la ce am vazut si ce mi-a povestit fiul batrinului(cuscrul). Cit am stat  linga casa batrinului,fiul lui, imi arata cit teren aveau.  Dupa cum mi-a aratat,  aveau citeva hectare (vreo zece)de pamint, CAP-ul  neintinzindu-se  pina acolo.  In unele locuri, cu pante abrupte, terenurile erau lasate finațe,celelalte fiind semanate cu diferite culturi.

Imi mai spunea, ca seara,dupa ce terminau de ispravit cu toate, se adunau si povesteau pina seara tirziu. De luminat, se luminau cu lampi cu petrol, curentul electric,neajungind pina acolo,datorat in parte caselor rasfirate,distanta dintre ele  fiind de multe ori si de citeva sute de metri.

Pe linga casa-si  cultivau legume, pomii fructiferi fiind multi si diferiti. Am vazut fintina de unde-si luau apa. Deja secase,probabil datorita alunecarilor de teren,care au deviat  izvorul. Prin apropiere curgea un piriias.

Daca trebuiau sa-si cumpere ceva,trebuiau sa parcurga citiva km (5-6)pina la comuna din vale  unde era magazin.  Viata n-a fost chiar asa de usoara. Cit au fost elevi au strabatut distanta de acasa pina la scoala  si invers, de la scoala pina acasa,pe orice vreme.

Cu toate ca era zapada multa si drumul destul de greu de strabatut, locurile acelea mi s-au parut ,locuri de basm. Daca si pe timp de iarna locurile sint asa de frumoase , ma gindesc cum arata locurile, primavara,vara si toamna.

Pacat ca batrinii s-au dus la cele vesnice,copii lor  abandonind locurile unde s-au nascut  si crescut . Pacat de locurile acelea frumoase, pe care nu le vezi decit atunci cind ajungi acolo.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In ultimele posturi, va prezentam locurile absolut superbe, pe care le-am vazut si ''batut'',fiind la o inmormintare.

Mi-am adus aminte, cind in urma cu ceva ani buni am fost impreuna cu un amic de-al meu la Arieseni,unde l-am ajutat sa faca niste reparatii la casa tatalui sau, care murise in urma cu ani buni,casa fiind pe punctul de a se prapadi. Dupa moartea tatalui sau, amicul s-a ocupat de casa,dar ca orice casa, care nu este locuita,incepe incet,incet  sa se paragineasca. Trebuiau schimbate  scindurile care inchideau podul casei si care erau deja ''coapte'' de la ploi, de la zapezi si datorate  lipsei de interes, al amicului. 

Cind am ajuns in Arieseni ne-am oprit si ne-am dat jos din masina. In dreapta noastra era un deal  destul de abrupt,pina la casa fiind destul de mult de mers. Pe deal erau destul de multe case. Amicul mi-a aratat  unde este casa, unde urma sa ajungem,casa fiind foartea aproape in virf. Ma gindeam ca vom urca pe jos pina la casa. Ma pregateam sa iau dealul pieptis,cind amicul mi-a spus ca nu vom merge pe jos pina acolo, ci vom urca cu masina. Sincer, vazind cit de abrupt este dealul, eram intr-o oarecare masura cam circumspect. Cu toate ca avea o masina 4X4 aveam oaresce indoieli.  Ne-am urcat in masina si incet,incet am inceput a urca. Motorul masinii(destul de puternic) ''torcea''cam tarisor,dealul fiind destul de abrupt. Trecind pe linga casele cam rasfirate,nu mica mi-a fost mirarea, cind am vazut in unele curti masini. Trecind pe linga case ,amicul imi arata masinile  spunindu-mi: pai daca ei cu rablele lor ajung pina aici, atunci cum sa nu ajungem noi cu o masina 4x4. Incet am ajuns in virf, la casa. Ne-am dat jos din masina ,eu ''scanind'' cu privirea privelistea de o frumusete rara. Pe dealul opus vedeam case destul de multe. N-am crezut vreodata ca voi ajunge intr-un loc de o asemenea frumusete. L-am intrebat cum se descurca cei care au casele la atit de departe de drum. Mi-a spus ca daca au ceva de cumparat trebuie sa porneasca devreme de acasa ca sa ajunga la magazinul aflat in vale,sa cumpere ce au de cumparat, sa se intoarca si sa ajunga cu ziua acasa. Atit de mult drum era de strabatut! 

Dupa ce-am zabovit ceva timp am plecat cu amicul in inspectie,facindu-ne  o parere despre ce ar trebui facut la casa. Si-a facut o lista cu cele trebuincioase,urmind ca in ziua urmatoare sa ne apucam de lucru.

Casa batrineasca, destul de spatioasa, era din lemn, cu prispa, varuita si pe dinafara. Inauntru casa arata foarte bine. Avea un vecin in apropiere, care avea grija de casa. Amicul spunea ca in urma cu ani buni, in casa respectiva a functionat o scoala primara. La intrare inca mai atirna  o scindura pe care era scris cu vopsea ''Scoala primara Arieseni, clasele I-IV''. Spunea, ca acolo mergeau copii de pe versantul respectiv, la scoala. Tot el mi-a aratat si scoala de pe versantul opus,care si aceea era desfiintata, din lipsa de copii. Stateam si ma uitam cam cit ar fi de unde ma uitam si pina pe versantul celalalt  virful.  Casele rasfirate era ca niste cutii de chibrite. Pe jos cred ca erau in jur de 20 de km,daca nu si mai mult. Ca sa te duci pina la cei de ''vizavi'' si sa te si intorci in acea zi, cred ca-ti trebuia o zi intreaga,fara sa stai la taclale. Cred ca cei mai multi, preferau sa astepte pina-nziua urmatoare, ca sa se intoarca acasa.

In ziua urmatoare, amicul a plecat cu masina pina-n vale la un depozit de materiale de constructuii, dupa cuie, material ondulat din fibra de sticla si niste sipci, necesare construirii scheletului unei copertine la intrarea pe prispa . Scindurile erau deja aduse de vecinul ( ceva neam cu el)care avea grija de casa. Desprinderea scindurilor, coapte de vreme, a fost floare la ureche,scindurile fiind aproape putrede, datorita vremii,ploilor ,zapezilor, etc. Urcatul pe scara pentru trasarea lungimii si unghiului de imbinare cu coama era cea mai periculoasa ''miscare''. De aceea lucram cu multa atentie. Ca sa evitam caderea de pe scara,  am urcat in pod si am fixat in cuie niste sipci mai zdravene, de stilpii  care sustineau coama si acoperisul casei,noi legindu-ne cu  fringhiile  de stilpii respectivi. Tot de la el (vecinul)  a imprumutat  un circular cu motor monofazic cu care am taiat scindurile la lungime,taindule la un unghi potrivit inchiderii aproape etans a podului.

Cum mai toate casele de la munte au acoperisul facut la un unghi foarte ascutit,acoperisul era destul de inalt,noi asigurindu-ne cu o fringhie mai grosuta,impotriva caderii. Ne urcam cu rindul pe scara! Cind unul obosea celalalt ii lua locul

De ce casele de la munte au acoperisul facut la unghiuri destul de ascutite? In general la munte ,iarna, zapada cazuta este mai multa decit la ses. Daca acoperisul ar avea un unghi mare, zapada s-ar asterne fara sa mai lunece la vale,existind pericolul  prabusirii lui (acoperisului). Asa, acoperisul, avind un unghi ascutit, zapada aluneca la vale.

In ziua aceea am facut destul de multa treaba ,mult timp pierzind cu urcatul si coboritul  de pe scara, cu trasatul lungimii scindurii, trasatul unghiului. In buzunare aveam cuiele cu care prindeam scindurile. Nu era o munca chiar usoara! In ziua urmatoare,dupa ce am mincat, am purces la treaba,facind destul de multa treaba.  Dupa o zi de lucrat (alternativ) la inaltime ,seara eram rupti de oboseala. In trei zile am reusit sa finalizam lucrarea,vopsind scindurile cu vopsea alba. In ziua urmatoare am terminat si copertina de la urcarea  pe prispa si apoi intrarea in casa.  Am mai stat inca o zi ca sa ne revenim ,dupa care am plecat spre casa.

Ce mi-a placut in mod deosebit a fost, privelistea, extraordinar de frumoasa, linistea,aerul curat. Seara cind dupa ce mincam(ca lupii) de cina stateam la povesti,  cu fața spre versantul opus. Pe masura ce se insera tot mai mult, vedeam aprinzindu-se pe rind luminile la casele de pe versantul opus. Nu departe, in spate,era padurea. Seara pasarile de toate soiurile ciripiau de mama focului , pregatindu-se  de culcare. Nu va pot exprima in cuvinte  ce simteam atunci . 

A fost o experienta extraordinar de placuta.

Ce n-as da sa mai fiu inc-odata tinar!

Editat Ianuarie 31, 2019 de GEO 53 BN

[doru3160]

La 22.01.2019 la 16:59, dan cod a spus:

Pocnitori din două șuruburi, o piuliță intre ele in care puneam praf de chibrit , strângeam șurubul și în capăt legam o pungă că sa tina direcția. Apoi o aruncăm în sus. Ați mai făcut și alții așa ceva?

Cam tarziu, dar acum am gasit-o...pt cei care vor mai multe, 

 

Editat Februarie 3, 2019 de doru3160

[+_Florin_+]

Mai era si punga cu acetilenā 

Băieții procurau uneori mici bucățele de carbit...

[gauss]

Inspre '90 ... , si dupa , carbidul si - a dezvaluit potentialul in " tunurile " confectionate din teava , ce produceau un zgomot consistent . Dupa ... au aparut produsele chinezesti , mai comode ( si performante ) . Apropo de carbid ... mai era varianta cu groapa in pamant , amestec carbid - apa in ea , si etansata cu o cutie de conserva cu fundul in sus . Cu fundul gaurit  cu un cui ... , se aprindea de la distanta , cu o festila ... pe langa zgomot , cutia era propulsata in sus , cateodata zeci de metri . Legat de acest procedeu , cand eram copil , la bunici ... , am vazut ( ocular ) un nene care exasperat de " nefunctionarea " metodei , a incercat direct , cu bat de chibrit aprins . Din nefericire , aplecat deasupra cutiei . Rezultatul ... a fost ranit grav . Cu fizionomia schimbata pentru restul vietii ... ,  noroc ca a scapat cu viata . Daca se poate spune asa ...

Editat Februarie 3, 2019 de gauss

[dan cod]

Dar in cutie de vopsea găurită jos, pus carbid, umezit, us capacul și apoi foc pe gaura?(că și un tun)Tuna de numa.

[gauss]

Desigur . E varianta ( mai " metalica " ) a ce am scris mai sus . Avantajul celei cu gaura in pamant ... era volumul mai mare ( le faceau adanci , pana nu mai puteau sa scoata pamantul de pe fund , cu mana ... ) de gaz combustibil . De unde si zborul cutiei ... Dezavantaj , mai laborioasa ... si consumatoare de timp . Cateodata ... se pierdea cutia , ajungea in locuri greu accesibile ( curti etc ) .

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ce o sa va povestesc, sa petrecut pe la inceputul anilor '90. Cum aproape in fiecare an , vara, faceam ce faceam sa prindem o parte din concediu,cind si sotiile noastre (cadre didactice)erau si ele in concediu incepind cu data de 1iulie. Cu ceva timp inainte  ne-am hotarit sa ne petrecem concediul(o parte) colindind  partea de nord a Moldovei,mai precis judetele Neamt si Suceava.

In '84 am fost intr-o excursie de Sfinta Maria, vizitind o parte din manastirile din cele doua judete,culminind cu vizita la manastirea Putna, unde s-a tinut slujba. Noi, citiva barbati, vroiam doar sa vizitam  manastirea Putna ,slujba neinteresindu-ne prea putin. Cind am pornit spre casa, l-am rugat pe sofer sa facem un popas la barajul de la Bicaz si apoi sa ne continuam drumul spre Bistrita trecind prin cheile Bicazului, Lacul Rosu ,Gheorghieni, Toplita, Reghin si in final Bistrita. Noroc cu soferul care ne-a inteles, initial, ''momindul'' cu un litru de  tuica de prune, de 52*-53*.

Dupa multe ''caciuleli'' si argumente ''lichide'', pe la sefi am reusit sa obtinem doua saptamini de concediu, suficient incit sa putem cutreiera nordul Moldovei. Cite un litru de ''tarie'' face minuni!  Sotiile ne-au atras din timp atentia,sa vorbim cu sefii despre concediu. S-a intimplat de citeva ori sa fim in concediu cind sotiile, mai aveau ceva pina la vacanta de vara. Atunci sa lasat cu scandal mare!  Degeaba le explicam ca nu noi decidem cind sa ne luam concediul! Pe de alta parte  si ele aveau dreptate. De regula se lasa cu reprosuri de genu, '' Bine ca noi stam in concediu,acasa ca proastele! Pe voi va doare-n cur! Cind le spuneam ca  vara, la fiecare sfirsit de saptamina, mergem la iarba verde  linga  padurea Sigmirului, ne sareau la beregata, spunindu-ne ca s-au saturat de atita mers la  Sigmir. 

Avind unda ''verde'' de la sefi, am trecut la fapte. Ne-am facut planul de bataie,consultindu-ne si consoartele. Cind le-am intrebat, cam pe unde ar vrea ele sa mergem, au sarit ca arse,spunindu-ne : ''oriunde numa' la Sigmir ,nu''! Cind,asa, ca sa le intaritam, le propuneam (la mișto)sa mergem cu cortul linga padurea Sigmirului sareau ca arse. Cind am ajuns acasa,toate calabalicurile erau pregatite, trebuind doar sa le bagam in portbagaj si sa pornim la drum

Am pornit de acasa,nu inainte de a ne stabili din vreme traseul! Am decis de comun acord sa mergem pe la Reghin, Toplita, Borsec si apoi sa trecem muntii in Molodva. Am mers  fiecare cu masina lui,noi cu Skoda iar prietenii cu Dacia. Am pornit de acasa,dupa masa pe la ora 16 si ceva. Vremea era cit se poate de placuta! I-am dat bataie trecind prin Reghin si continuindu-ne drumul pe linga riul Mures. Am ajuns la Lunca Bradului cind soarele a inceput sa coboare. Stiind un loc unde era o lunca pe linga riul  Mures,unde se putea campa,am trecut podul peste Mures,luind-o la dreapta spre lunca. Ajunsi, am trecut la intinderea corturilor si la aprinderea focului. Sotiile erau suflecate pina la coate, pregatite sa ne incorpeasca ceva de mincare. Noi aveam misiunea de a aduna vreascuri din padure si a face focul, necesar pregatirii mesei. In gentile frigorifice aveam de toate,asa ca sotiile au trecut imediat la treaba, pregatindu-ne cina. Ca sa ne revenim de la atita condus,am gustat ceva tarie ,nu multa, ca sa nu avem ceva surprize dimineata cind vom porni la drum. Trebuia sa trecem prin localitati si nu stiam unde vom avea parte de vreun control de-al  Politiei rutiere. Noroc ca mergind cu viteza regulamentara,n-am avut parte de controlul politistilor.

Dimineata ne-am sculat pe la ora 7,ne-am spalat, am mincat,ne-am strins corturile,pregatindu-ne de drum. Pe Mures se lasase  o ceata de s-o tai cu cutitul. Am pornit spre Toplita urmind sa mergem  mai departe spre Borsec. Cum s-a ridicat soarele pe cer, cum ceata a disparut. Cind am ajuns in Toplita, ne-am consultat sotiile, intrebindu-le  daca sint de acord sa mergem la strandul cu apa termala si sa ne balacim. Au fost de acord ,copii sarind in sus de bucurie. Am stat in apa vreo doua ore dupa care am pornit spre Borsec. Drumul spre Borsec era bun  cu multe curbe sotiei mele fiindu-i rau. Am ajuns in Borsec, primul lucru pe care l-am facut ,a fost sa ne umplem bidoanele cu apa de la fintina unde era apa carbogazoasa. Am lasat masinile intr-un loc unde nu stinjeneam pe nimeni si am pornit la plimbare prin statiune,copii nemaiputind de bucurie. Am stat ceva in Borsec. Dupa plimbarea prin statiune, am pornit spre masini, urmind sa mincam si apoi sa trecem muntii spre Moldova. Nu ne-am facut un plan anume unde sa campam.Inainte de a porni cerul a inceput a se inooura. Am pornit la drum sperind ca ploaia sa ne ocoleasca. Nu bine am iesit din Borsec ca a si inceput ploaia,la inceput  domoala, apoi s-a transformat in furtuna deadreptul. Ploua asa de tare, incit stergatoarele de parbriz, nu faceau fata ploii care turna cu galeata. Ne-am oprit pe marginea drumului,sperind ca se va domoli in curind. Era asa de inorat ,incit aveam impresia ca se insereaza. Cind ploaia sa mai domolit,am pornit la drum. Pe drum erau brazi cazuti taiati de catre lucrtorii silvici, cu drujbele si trasi inafara drumului. Pina cind drumul a fost complet curatat, am mers cu viteza melcului. Dupa ce am trecut de zona cu probleme, am luat viteza sperind sa ajungem cu ziua la manastirea Varatec. Tot drumul a plouat nu foarte tare dar suficient incit sa circulam cu atentie. Intr-un tirziu am ajuns in apropierea manastirii Varatec. Problema era ca trebuia sa gasim un loc unde sa ne putem instala corturile. Am gasit un loc pe unde trecea un piriu ,intre drum si piriu fiind loc suficient ca sa ne instalam corturile. Nu mai ploua asa de tare,mai mult tiriia. Am scos corturile si le-am instalat,ducind din masina  hainele si cele trebuincioase. Ne pregateam de mincare ,pentru asta trebuia sa folosim butelia de voiaj si lampa cu benzina. Ca sa uitam de vremea rea, am gustat niste tuica,asa ca sa ne revenim. Imediat sotiile s-au implicat pregatind cina.  Dupa ce am mincat  sotiile si copii s-au refugiat in cort,noi barbatii raminind afara sub umbrele, cinstindu-ne cu bere . Intr-un tirziu am intrat in corturi stringind umbrelele sub care statusem pina ce s-a preparat mincarea . Nu cred ca am atins bine perna cu capu' ca si sforaiam . Am dormit neintors pina dimineata. Dimineata cind ne-am trezit si am iesit din cort ploua in continuare. Am mincat si apoi am mers la manastire pierzind timpul pe acolo ,in speranta ca ploaia se va domoli. Incepuse sa bata vintul. Cerul a inceput  a se limpezi dar nu in intregime. Am dat o fuga pina la masini si am strins corturile, punind toate lucrurile  in masini. Nu bine am strins corturile, ca cerul s-a innorat din nou, incepind sa ploua. Ne-am urcat in masini si am pornit spre manastirea Agapia  unde am stat o buna  bucata de vreme. Incet ,incet cerul s-a limpezit, ploaia oprindu-se de tot. Intentionam sa mergem pina la barajul de la Bicaz,dar sotiile s-au opus, preferind sa viziteze si alte manastiri. Tot vizitind manastiri am intrat in judetul Suceava unde de asemenea am vizitat Manastiri, deja noua facinduni-se lehamite. Cei drept e frumos dar de la o vreme te cam saturi. Dormeam pe unde gaseam loc de instalat corturile,  vizitind tot ce se putea vizita, incet, incet indreptindu-ne spre casa. Deja ne indreptam spre Vatra Dornei, pina acolo mai avind inca destul de mers. Prietenul meu mergea in fata noi dupa el. Nu ne grabeam prea tare,  ca n-aveam de ce . La un moment dat al luat viteza departindu-se multisor. Eu rulam cu viteza suficient de mare incit sa ne bucuram de locurile foarte frumoase. Am intrat intr-o localitate (nu-i mai stiu numele) pe dreapta fiind niste linii de cale ferata iar pe dreapta un sant  destul de adinc plin de urzici inalte cit omul. Dincolo de sant era un rît destul de mare,imprejmuit unde pasteau niste vite. In fata mea rula cu viteza destul de mica un ARO cu numar de BN. Am semnalizat si am intrat in depasire drumul fiind drept ca lumina. Cind eram pe punctul de a reintra  pe banda  din dreapta, am simtit o zguduitura, partea din stinga spate,lasindu-se. Am frinat incet apropiindu-ma de marginea santului. M-am dat jos din masina sa vad ce sa intimplat. Roata spate stinga  nu  mai era . Am inceput a ma uita cam pe unde ar fi roata. Dupa multa uitatura ,fiul meu mi-a aratat roata care sarise peste gard si se oprise la circa 20 de metri. Am sarit gardul si am recuperat roata.  M-am uitat sa vad ce s-a intimplat de a sarit roata. Planetara era intacta dar piulita de stringere a rotii si pana  nu mai erau. Am cautat de mi-au sarit ochii, fara nici un rezultat. Am batut la poarta unui om ,rugindu-l sa-mi dea doi butuci din brad cu care sa suspend cu cricul partea stinga a masinii. Problema cea mare era ca  n-aveam pana si nici piulita de stringere. Planetarele la Skoda 120L sint conice,butucul rotii fiind fixat cu pana  si strins cu piulita crenelata. Am intrebat  unde as putea sa gasesc niste fier betron de 10-12mm pentru a confectiona o pana. Cineva m-a indrumat spre o gospodarie unde era un om care se ocupa cu de toate. L-am rugat sa-mi dea o bucata de fier beton,ca sa-mi pot confectiona o pana. Mi-a dat o bucata lunga de circa o jumatare de metru si un ciocan sanatos. Am inceput sa bat fierul pe o  nicovala pina cind a luat forma patrata. Am mers cu un metru, tot de la omul respectiv,sa masor locasul de pana. M-am intors si am inceput sa forjez la rece materialul din care urma  sa fie pana,pina cind m-am apropiat de cotele necesare. Apoi cu o pila am continuat sa o prelucrez pina cind pana a intrat in locasul de pana fara joc. Am incercat sa introduc butucul rotii pe ax. A intrat putin. Am continuat sa pilesc  verificind din cind in cind,daca butucul intra pe plantara, Dupa mai multe piliri si verificari, butucul a intrat pe pana fara  joc. Problema cea mare era piulita de blocare pe care n-am  mai gasito. Pe partea dreapta a drumului  erau garate pe linia de cale ferata, vagoane de cale ferata platforma. De atita stat crescusera buruieni si urzici printre linii . Uitindu-ma la piulitele care stringeau bridele de fixare a sinelor am vazut ca acestea aveau acelasi pas si acelasi filet cu filetul de pe planatara. Am desfacut  o piulita si am incercat-o pe planetara, Se infileta la fix. Am strins-o bine, urmind sa o asigur cu un cui. Cum piulita era mai lata decit piulita  originala, am facit un semn pe piulita in dreptul gaurii din planetara. Am pilit pina cind piulita fiind strinsa complet,cuiul, a intrat in gaura din planetara. L-am indoit si gata treaba. I-am multumit celui care mi-a dat cele necesar si apoi am pornit. Cind facusem circa 30 de Km l-am vazut pe prieten care se intoarse din drum sa vada ce s-a intimplat. I-am spus ce s-a intimplat si apoi a pornit la drum. Am ajuns acasa cind era deja intuneric bine. Dupa concediu mi-a facut o pereche de planeatre,pene si piulite crenelate,asa ca sa fie . Dupa vreo 5 ani unchiul sotiei  mele a murit. Cum batrinul avea o Dacia 1300 cu foarte putini km la bord,matusa m-a intrebat daca  nu vreau sa s-o cumpar. Am  intrebat-o cit imi cere pe ea . Masina avea la bord circa 34.000 de km. Iarna batrinul(fost colonel in rezerva) ridica masina, punind-o pe niste butuci din lemn  ca rotile si arcurile sa se inmoaie(asa spunea el). Matusa mi-a cerut 10.000 de lei cu conditia ca atunci cind va avea de mers undeva, sa o duc cu masina. Dupa circa 4 ani de la moartea batrinului si matusa s-a prapadit. Masina arata impecabil,batrinul avind doua miini stingi. Cind i se parea ca ceva nu este in ordine la masina, se ducea imediat la un meresias pe care-l cunostea de citeva zeci de ani. Ăla-l in tundea pe batrin din orice pozitie.

Cind aveam circa 120.000 de km  la bord am vindut-o aproape de pomana cuscrului meu,cumparindu-mi Loganul de 1,6 MPI.

Editat Februarie 4, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Nu stiu daca v-am spus ca-n judetul Bistrita Nasaud,sint multe locuri frumoase,unde  poti sa te relaxezi si sa te bucuri de peisajele deosebit de frumoase. Pe drumul european E576(E58)  sint o gramada de locuri frumoase.

Am fost de multe ori la Colibita,Piatra FIntinele, Valea Strajii,etc,atit vara cit si iarna.

Prin anii '80, accesul la lacul de acumulare de la Colibita,era liber,neexistind nici o constructie pe ambele laturi ale lacului. Mergeam cu cortul si stateam cite-o saptamina in conediu,asta doar vara. Iarna era un frig de inghetau ouale sub cloșcă.

Pe malurile lacului ,erau  busteni si tot felul cioate si crengi de brad,adusi de ape. Avind si securici cu noi,ne apucam si ''tocam'' lemnele pe care le adunam pentru aporinderea focului. Seara, dupa ce cinam, stateam in jurul focului si ne bucuram de linistea care ne inconjura. Daca inainte ne luminam cu becuri de 12V,mai tirziu am confectionat un convertor DC/DC ,alimentat de la bateria masinii, cu care aprindeam un tub fluorescent de 25W, lumina data de tubul fluorescent, fiind mult mai puternica.  Copiii se distrau de minune,alergind ca niste minji. Tirziu, ne duceam la culcare. Inspre baraj era o insulita,unde, seara un cioban mina oile pe istmul care facea lagatura dintre mal si insulita. Cind, ciobanul, se apuca de muls oile,  fiind mai tot timpul agitat, striga  si fluiera aproape tot timpul. Aproape toata noaptea-l auzeam strigind si injurind . 

Dimineata, ne sculam cind soarele deja incalzea destul de tare. Mincam si apoi porneam la plimbare, prin imprejurimi. La sfirsit de saptamina, ce era lume mai multa in jurul lacului. Unii se scaldau in apa destul de rece a lacului. In apropierea malului, unde apa nu era foarte adinca, apa se incalzea binisor, putind sa ne balacim.  Dupa balaceala, ne asezam la soare pentru a ne incalzi. Copii, cu unditele cumparate de noi, de la un magazin de articole sportive, incercau sa prinda,  pestisorii ce inoatau in apropierea malului, unde apa era cit de cit calduta. Au prins de citeva ori pestisori de marimea degetului mijlociu,dindu-le drumul inapoi in apa.

De citeva ori am avut ghinionul, ca dupa ce ne instalam cortul sa vina cite-o ploaie, stricindu-ne  toate planurile. Cind ploua era foarte frig(ca la munte dealtfel) trebuind sa adunam tot felul de resturi lemnoase de pe mal. Cind, dupa multa truda,reuseam sa aprindem focul,faceam cu rindul la pus lemne pe foc pentru ca focul sa nu se stinga, reaprinderea lui (focului) nu intotdeauna era foarte usoara, citeodata renuntind sa mai aprindem focul. Aveam mai intotdeauna benzina amestecata cu ulei uzat, cu care aprindeam focul. De citeva ori am uitat amestecul inflamabil acasa. Eu, aveam o lampa de gatit, care functiona cu benzina. Goleam un pic de amestec peste lemnele, taiate tandari(sdurcele) si apoi le dadeam foc. Apoi trebuia sa avem grija  sa nu se stinga focul. Dupa ce focul se intetea puteam se punem peste foc si resturi aduse de apa la mal si culese de catre noi. Cele citeva zile (citeodata si-o saptamina) petrecute pe malul lacului, aveau darul de a ne ''elibera'' de toate gindurile mai putin placute.

Ajunsi acasa,aveam impresia ca sintem alti oameni. Noroc ca prin-prejur mai erau destule locuri unde mergem la sfirsit de,

saptamina sa ne relaxam si sa uitam de toate greutatile, cu care ne intilneam in fiecare zi. Fiind relativ tineri, greutatile la treceam cu mult mai multa usurinta. Pe masura ce omul imbatrineste, micile probleme, cotidiene par pe zi ce trece,tot mai greu de rezolvat. De aceea, multi oameni in virsta, se pling, ca viata este, pe zi ce trece, tot mai grea.

Editat Februarie 7, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc  o intimplare petrecuta acum aproape 30 de ani.

Era imediat dupa '89 cind oamenii isi revendicau paminturile, luate cu japca de catre comunisti. Era un tambalau de nu se intelegea om cu om. Multi, inainte de colectivizarea fortata,si-au vindut paminturile, punind mina pe sume importante de bani. Au venit activistii de partid si i-au ''lamurit'' ca trebuie sa se inscrie in colectiv. Cei care s-au inscris primii,au fost cei care-si vindusera pamintul inainte de colectivizare si care nu aveau nimic de pierdut. Multi au refuzat sa se inscrie in colectiv,unii preferind sa faca  puscarie. Cu toata opozitia lor,paminturile le-au fost luate. Nu mai vorbesc de atelajele si animalele de povara care deasemenea     le-au fost luate.

Dupa '89,multi au revendicat paminturile,scotind din Registrele agricole suprafetele de pamint  pe care le avusera inainte colectivizare. Printre ei s-au gasit si cei care inainte de colectivizare si-au vindut paminturile, revendicind terenurile pe care le vindusera, inainte de colectivizare. Ei mizau pe faptul ca urmasii celor care cumparasera paminturile, nu vor gasi dovezi din care sa reiasa ca paminturile au fost cumparate de parintii lor . Unii si-au vindut paminturile fara sa faca acte de vinzare -cumparare,altii multumindu-se sa faca acte de mina fara martori. Multi dintre cei care-si vindusera paminturile ,murisera inainte de '89. Urmasii lor ,copii fiind in vermurile acelea, nestiind ce suprafete de pamint au avut  parintii lor,au  mers la Registrul agricol revendicind terenurile pe care parintii lor le vindusera inainte de colectivizare,fara ca ei sa stie. A fost o adevarata debandada.

 

Un prieten bun care dupa '89 primise terenurile pe care le avusera inainte de colectivizare,si-a cultivat cu porumb  o suprafata destul de insemnata.  Spre toamna cind porumbul era aproape bun de cules ,mistretii se naravisera la porum,facind stricaciuni. Ca totul sa fie complet ,porumbul a inceput sa fie ''dijmuit'' de un stol mare de cocori, se stabilise nu foarte departe,dind iama prin tarlalele de porumb. Prietenul, stiind ca sint vinator , m-a rugat sa ma duc cu arma si sa-i speriu si eventual sa tavalesc vreun mistret. In cazul in care cocorii nu vor veni la porumb, sa stam mai mult la pinda, poate, poate vom putea  sa ''tavalim'' vreun mistret pornit sa ne ''ajute'' la cules porumbul. Dupa masa ,cam pe la ora 17 am pornit spre  satul in care locuiau parintii lui. A oprit cit sa-si salute parintii si apoi am plecat spre tarlaua de porumb situata la o distanta destul de mica  de padure. Era  o vreme destul de placuta, cerul curat ca lacrima, vintul nebatind de loc. Vreme mai mult decit prielnica, pentru a sta la pinda la mistreti. Ne-am instalat in marginea lanului de porumb cu vedere spre padure. Aveam si lanternele cu noi, pentru orice eventualitate.  Nu bine-am ajuns,  ca stolul  de cocori si-a si facut aparitia zburind la o inaltime destul de mare. Incet, incet,  cocorii au inceput sa planeze, dind rotocoale pe deasupra  lanurilor de porumb. Un cocor s-a desprins de stol coborind intr-un lan de porumb ,altul decit al prietenului, aflat la o distanta destul de marisoara de noi, cocorii desprinzindu-se de stol si aterizind in lanul de porumb in care ateriza-se cocorul  ,pe semne iscoada. Ca sa-i surprindem, trebuia sa mergem prin lanul de porumb, ca sa nu fim  vazuti si auziti de catre cocori. Pina la urma am renuntat ,preferind sa asteptam misretii pusi pe stricaciuni. Am renuntat, asteptind sa se insereze bine si ma gindeam ca poate, poate  vreun mistret mai neatent va veni la lanul de porumb. De la padure si pina la marginea lanului de porumb nu era mai mult de vreo 25-30 de metri. Am rupt citeva tulpine de porumb ca sa ne putem misca-n voie fara ca porumbul se fosneasca. De unde eram si pina la cea mai apropiata casa din sat, era aproape un km. Am asteptat destul de multa vreme ,fara ca ceva sa se apropie de lan. Intre timp rasarise si luna,vazindu-se  destul de bine. Fiind toamna dupa ce am stat vreo citeva ore,la pinda fara ca sa vedem nimic, am pornit spre casa,fara sa ne mai ferim  de a mai face galagie. Am facut vreo 100 si ceva de metri, cind din lanul de porumb a tisnit ca, glontu', spre padure, un mistret. Pina mi-am luat pusca,  mistretul deja era-n in padure. Era destul de tirziu ca sa mai stam la pinda,asa ca ajunsi acasa, la parintii prietenului,ne-am ''imbarcat'' in masina si am pornit spre oras,urmind ca in saptamina viitoare sa mergem iar la pinda. Dupa vreo doua zile ,un cumnat de-al prietenului, i-a dat un telefon spunindu-i ca mistretii facusera ravagii in lanul de porumb. La sfirsitul saptaminii am ''purces'' iar la pinda la lanul de porumb. Dupa ce am stat aproape toata noaptea la pinda,n-am vazut si nici n-am auzit nimic .  In ziua urmatoare colegu' a decis sa culeaga porumbul care era aproape copt. Am pornit dimineata devreme  ca sa terminam porumbul de cules. Cumnatul prietenului si cu un fiu de-al lui,  au carat toata ziua cu carutele, tot porumbul cules fara sa fie desfacat,urmind sa desfacat acasa. In lan erau urme  de mistret ,semn ca mistretii dadusera iama prin porumb. In ziua  urmatoare ne-am apucat de desfacat lasindu-l in curte pentru a se usca cit de bine. Vremea fiind deosebit de calda, ziua porumbul fiind intins pe jos, se usca. Dupa citeva zile porumbul a fost pus intr-un costei ,urmind ca pe masura ce se va usca fie sfarimat. 

Editat Februarie 8, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 51 minute, Dan85 a spus:

Cu cocorul ce aveati de gand?

Si cocorii se naravisera la porumb,facind stricaciuni,asa ca,  dac-ar fi aterizat aproape de noi as fi tras, speriindu-i si  punindu-i pe ''fuga''. De regula cind cocorii se naravesc la porumb, fac destula paguba.Hrana de baza a cocorilor consta in seminte, plante, insecte,larve, soareci, sopirle si serpi, etc, cocorii fiind omnivori. Cocori am vazut doar atunci si de citeva ori in zbor in stoluri de citeva zeci de exemplare. Se pare ca specia  era si este in continuu pereclitata,multe exemplare murind din cauza otravirii cu diferite substante  toxice imprastiate pe tarlalele semanate cu diferite culturi. Cum in urma cu ceva ani s-a renuntat la folosirea  substantelor toxice, se pare ca specia va supravietui.

[GEO 53 BN]

Acum 29 minute, Dan85 a spus:

Stiu de cocori si chiar imi plac. Nu am mai vazut din copilarie, cand aterizau prin diversele lanuri sau isi faceau veacul pe malul baltilor.  In zbor am mai vazut...

Am crezut ca vreti sa-l mancati. 

Ei nici chiar asa! De vinatoare m-am lasat in urma  vreo 20 si ceva de ani,considerind ca cele mai multe animale si pasari salbatice ,merita sa  fie crutate,exceptie facind, pasarile de prada(cotofenele,ciorile, gaitele). Dintre animalele de prada ,doar ciinii vagabonzi,vulpile si animalele de prada din familia mustelidelor(hermelinele, nevastuicile,dihorii) ce se vineaza in scop de combatere. Jderii nu sint considerati daunatori cu toate ca dijmuiesc de oua cuiburile pasarelelor ,omoara iepurii si pasarelele care cuibaresc pe pamint.

Editat Februarie 8, 2019 de GEO 53 BN

[informer]

4 minutes ago, GEO 53 BN said:

Ei nici chiar asa! De vinatoare m-am lasat in urma  vreo 20 si ceva de ani

Va felicit pt. acest lucru.

Personal consider ca a omora animale pt. distractie sau ca hobby e cel putin nepotrivit.

Eu sunt pescar dar ma limitez la a fotografia pestii (C&R).

[gauss]

Exista expeditii de vanatoare in toata lumea . Inclusiv in Romania . Armele ... aparate foto .  Cine simte adrenalina , si are sange in el ( si ceva de dovedit )  ... , sa se duca  SINGUR ( si inarmat ) in zonele cu animale mari , si periculoase . Sa stea cateva zile acolo ( si noaptea )  . Merge si la noi , in padurile cu ursi .  Discutam dupa ... daca se intoarce cu trofee ... , sau  il cauta familia  ( macar pusca ... , sau arcul  , cutitul ...  , cu cat crede ca e mai " barbat " ) . Fair - play ar fi cu mainile goale ... fiecare competitor cu ce i - a dat Dumnezeu . 

Editat Februarie 8, 2019 de gauss