Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Acum 19 minute, morocanosul a spus:

....................................................................

 Te pomenesti ca vrei si...despagubiri..!!

Noroc ,ca nu merg foarte des cu trenul! Comparativ cu ce a fost,acum conditiile de transport, sint mult mai bune dar, nu cum ar fi normal!

[morocanosul]

Acum 9 minute, GEO 53 BN a spus:

Noroc ,ca nu merg foarte des cu trenul! Comparativ cu ce a fost,acum conditiile de transport, sint mult mai bune dar, nu cum ar fi normal!

Trebuie sa inteleg ca ''tichetele de calatorie'' atasate cuponului de pensie ...nu le utilizezi? Stii mult mai bine ca mine, ROMANIA este ff. frumoasa, dar ne lipseste ...INFRASTRUCTURA ! Profita de ocazie(am vrut sa spun..reducere..din moment ce le ai.),mai adaugi...ceva(??) si te bucuri de vreo 2-3 saptamani intro statiune sau...2-3 saptamani de ...sapat in gradina..! Eu as prefera sa fiu in (atata) putere...! In caz contrar...ma duc la o...balta cu namol,apa este suprasaturata cu Na Cl ..! Mai degraba...o mocirla,sunt sigur ca intelegi termenul..! Evident,pe timp de vara..!

[GEO 53 BN]

Acum 14 minute, morocanosul a spus:

Trebuie sa inteleg ca ''tichetele de calatorie'' atasate cuponului de pensie ...nu le utilizezi? Stii mult mai bine ca mine, ROMANIA este ff. frumoasa, dar ne lipseste ...INFRASTRUCTURA ! Profita de ocazie(am vrut sa spun..reducere..din moment ce le ai.),mai adaugi...ceva(??) si te bucuri de vreo 2-3 saptamani intro statiune sau...2-3 saptamani de ...sapat in gradina..! Eu as prefera sa fiu in (atata) putere...! In caz contrar...ma duc la o...balta cu namol,apa este suprasaturata cu Na Cl ..! Mai degraba...o mocirla,sunt sigur ca intelegi termenul..! Evident,pe timp de vara..!

Tichetele de calatorie le utilizez,ca doar de aceea le-am primit. Pot calatori atit cu trenul cit si cu alte mijloace de transport in comun. O sa vad daca pot obtine  un bilet de tratament la vre-o statiune de odihna si tratament. Ma cam siciie reumatismul din cind in cind!

Ca sa nu ma anchilozez de tot ,fac miscare. Nu mai departe ,ieri, am fost la gradina fiului meu, unde impreuna cu el, am sapat cu hirletul, o suprafata de circa un ar. Nici nu stii ce bine-i sa faci miscare din cind in cind. In zilele urmatoare mai vreau sa mai sap inca o bucata. Temperaturile scazute, sint perfecte dupa sapat, pamintul inghetat sfarimindu-se la dezghet. Apoi, daunatorilor ascunsi in pamint ,inghetul numai bine nu le face. Cu hirletul ajung la circa 30cm, o adincime numai buna. Ce binea-r fi sa tina gerul cit mai mult! 

[ctepeo]

Dacă trenul era încălzit cu abur se puteau forma dopuri de gheaţă şi atunci încălzirea...

[GEO 53 BN]

Acum 9 minute, ctepeo a spus:

Dacă trenul era încălzit cu abur se puteau forma dopuri de gheaţă şi atunci încălzirea...

Da se puteau face dopuri de gheata,asta in cazul in care se oprea caldura,aburii supraincalziti condensindu-se, si evident apa inghetind. Nu cred ca riscau sa opreasca caldura! Pe ger crunt, oprindu-se caldura,se putea sparge instalatia de incalzire . Operatorul de pe vagonul care dadea caldura in tren, trebuia sa raspunda pentru,  distrugerea instalatiei de incalzire  a vagoanelor. In cazul in care s-ar fi constatat ca avaria s-a produs din vina operatorului,acesta ar fi fost sanctionat cum scrie la carte.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Daca tot sintem la capitolul ''iarna'' sa va povestesc o patanie cam comica.

Tocmai se terminase vacanta de iarna si drept urmare trebuia sa ne intoarcem la scoala, cursurile incepind lunea.  Asa ca am pornit de acasa destul de repede ca sa prindem trenul  care circula pe relatia Carei -Sarmasag-Zalau-Jibou. Nu riscam sa-l pierdem pentru ca am fi ajuns destul de tirziu(dupa miezul noptii) in gara Zalau autobuzele locale nemai circulind dupa ora 24. Asa ca am pornit destul de repede de acasa, framintind zapada cazuta peste zi.  Drumul fiind destul de greu de parcurs datorita zapezii cam groase,mergeam destul de anevoie. Am ajuns in gara Sarmasag cu circa un sfert de ora,doua zeci de minute  inainte de a sosi trenul in gara. Am cumparat bilete si ne-am pus pe asteptat. Inainte de a ajunge in Sarmasag deja incepuse sa se insereze,cind am ajuns in gara deja se inserase bine de tot.

Cind trenul a a juns in gara,ne-am urcat in tren si ne-am instalat intru-n compartiment gol. In vagon era cald,asa ca ne-am dezbracat si ne-am relaxat. Un coleg ne-a avertizat sa avem grija si sa nu ratam gara Zalau. Parca a avut gura aurita! Faceam cu rindul ,uitindu-ne in ce gara sintem. Am reusit sa urmarim o vreme garile, dupa care am atipit cu totii. Cind ne-am trezit nu puteam sa ne dumirim unde sintem. Speram sa  nu fi trecut de Zalau! Uitindu-ne pe geam, la un moment dat  trenul a facut o curba spre stinga in acel moment vazind multe  lumini in departare. Instantaneu ne-am dat seama ca am trecut de Zalau si ca ne indreptam spre Jibou. Ne intrebam ce sa facem. Urma o halta unde puteam sa ne dam jos. De acolo puteam sa mergem pe jos pina in gara Zalau si de acolo pina-n oras. In total trebuia sa parcurgem circa 15Km. Daca am fi ales sa mergem pin-n Jibou ar fi trebuit sa sa stam in gara pina dimineata la ora 4 si jumatate cind pleca un tren din Jibou spre Zalau si continuind spre Sarmasag-Carei. Am ales sa ne dam jos in halta Gîrcei si de acolo sa mergem pe jos pina-n Gara Zalau si  de acolo pina-n oras. Credeam ca vom parcurge distanta in circa 3 ore. Da de unde! Am facut traseul respectiv in circa 5 ore,ajungind in oras, bine dupa miezul noptii. Eram rupti de oboseala mai ales ca aveam in sacose, mincarea pusa de parinti si hainele de schimb. Am ajuns la camin ,unde am gasit poratarul dormind. Am batut in geam  pina cind s-a trezit. Ne-a intrebat ce cautam la ora aceea. I-am spus toata istoria cu trenul si cu drumul facut ''per pedes'' din Gircei si pina-n oras. Ne-a deschis poarta si ne-am dus in camera din camin unde  dormeam. Ne-am dezbracat si ne-am pus pe somn,dormind ca dusi. Dimineata ne-am sculat destul de greu. Am mers la masa si apoi am intrat in sala de clasa. In pauza le-am povestit colegilor ce am patit, acestia rizind in  hohote, cind au aflat aflat de aventura (nocturna) noastra. Citeva zile a trebuit sa induram cu stoicism  glumele colegilor.

Editat Ianuarie 5, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Acum citeva minute bune, cind comentam pe un alt topic despre animalele fara stapini, mi-am adus aminte  de o faza comica.

Fiind copil, parintii plecati la munca, ne ''trasau'' tot felul de sarcini,pe care trebuia sa le ducem la indeplinire,fara crîcnire. Munca era destula si toate sarcinile le puteam ducae la indeplinire,dar fiind copii, luati cu joaca, uitam cite-odata sa dam de mincare animalelor si pasarilor de pe linga casa. Cind ne aduceam aminte ca trebuia sa le dam de mincare si de apa de baut ,animalelor si pasarilor,ne  precipitam sa le dam de mincare si apa.  Aveam cloște cu pui, de care trebuia sa avem mare grija.

Intr-o zi, mama mi-a spus,  inainte de a pleca la legat la vie ,sa am grija de puii de closca, care aveau citeva zile, ca o vecina, care avea si ea closca cu pui, a vazut, cum o pisica fugea dupa pui. Noroc ca ,closca fiind prin apropiere, s-a zburlit la pisica, aceasta  renuntind la vinatoare.

Ca sa fim siguri ca nu se va intimpla nimic,eram cu ochi-npatru, incercind sa observam din timp, pisica ucigasa.

Eram mai multi copii si ne jucam in curte, cind unul dintre noi mi-a zis pisica lor este in curtea noastra. L-am intrebat daca nu cumva este ea pisica,amatoare de pui de gaina. Mi-a zis ca nu crede pentru ca lor nu le-a disparut nici un pui.  Asa ca ne-am pus la  pinda, incercind sa surprindem pisica cind va incerca sa puna laba pe vreun pui. N-a durat mult si am vazut cum pisica priveste cu prea mult ''interes'' puii de gaina, closca fugind,  zburlita, spre pisica. Stia ea ce stia! Dupa citeva tentative (nereusite) de a pune laba pe vreun pui de gaina,a sarit gardul in curtea vecinului. Prietenul era si el convins ca pisica  lor este autoarea disparitiilor  puilor de gaina. Unul dintre noi a venit cu ideea sa prindem pisica si sa-i legam de coada, o cutie de conserva in care puneam apa pentru puii de gaina. Zis si facut! Cel a carui era pisica a chemat-o momind pisica cu mincare. Incet s-a aplecat si a imobilizat pisica, unul dintre noi  legindu-i sfoara cu cutia de conserve de coada. Cind i-a dat drumul, pisica s-a  pus in miscare, uitindu-se speriata  in toate partile. Zgomotul pe care-l facea cutia, a speriat-o suficient de tare incit s-o puna pe fuga. Fugea in toate partile ca turbata! Cu cit alerga mai tare, cu atit zgomotul facut de cutie era mai puternic. Disperata a fugit spre gard facind un salt de care si noi ne-am mirat. Citeva zile ,pisica n-a mai dat pe acasa.  Vecina a căreia era pisica,era nedumerita ca n-a mai vazut-o de citeva zile pisica  spunind ca poate a prins-o vreun ciine. Intr-o zi pisica a reaparut,nelasind pe nimeni  sa puna mina pe ea. Se speria din orice,luind-o la fuga. Din acel moment n-a mai disparut nici un pui de gaina la noi si nici la vecini . 

Editat Ianuarie 6, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte de vremurile  cind era copil, cind parintii ne spuneau sa avem grija de puii de gaina mai marisori,care erau tintele predilecte ale ulilor porumbari.

Vara si nu numai,gainile si puii,erau mai toata ziua in spatele grajdului si citeodata prin gradina,scormonind dupa insecte si rime. 

Mai toata ziua eram cu ochii atintiti spre  cer, incercind sa observam cit mai repede cu putinta ulii care planau in cerc pe deasupra gradinii,unde gainile si puii  cautau hrana,scormonind intruna.

Cind vedeam ca ulii  se rotesc in cerc,strigam,  bodiu (uliu) ha, bodiu ha, batind din palme sau in vase din tabla scoase din uz, speriindu-i. Nu dura mult si-i vedeam din nou dind roata pe deasupra  gradinii.

Ca sa-i speriem, ne-am  facut bice,  cu care pocneam cit mai tare. De regula ii speriam,o vreme, nemaidind  pe acolo.

Intr-o vara,prin iunie-iulie, cind ai mei se pregateau de mers la sapat la vie,  inainte de a pleca, ne-au spus sa avem grija de puii de gaina( de marimea porumbeilor) sa nu vina uliu si sa prinda vreunul.

I-am asigurat ca vom avea grija de ei. Ne-am inarmat cu bicele cu care pocneam si printre picatele, scrutam cerul ,incercind sa vedem cit mai din timp, uliul pus pe ''jaf''. Impleteam bice din sfoara recuperata de la  fitilele cu care se declansa explozia dinamitei  in mina. Principala ''piesa'' a biciului era pleasna. Ca biciul sa pocneasca cit mai tare, lungimea lui trebuia sa fie lunga, nu foarte lunga. Daca era prea lung nu-l putem invirti,incilcindu-se si nefiind in stare, sa-l facem sa pocneasca. Pleasna trebuia sa fie subtire si sa aiba o lungime anume. Daca era prea scurta pocnea slab,daca era prea lunga se  incurca,nemaipocnind.

De aceea experimentam cit de lunga sa fie pleasna ca sa pocneasca cit mai tare. Deasemenea (codorișca) bățul de care era legat biciul, trebuia sa aiba o anumita lungime pentru ca acesta(biciul) sa pocneasca cit mai tare .

Tot exeperimentind am uitat complet de puii de gaina din gradina. Am auzit gainile cotcodacind  speriate! Cind am luat-o la fuga spre gradina ,am vazut un uliu ridicindu-se, de jos avind in gheare un pui de gaina marisor. Degeaba am strigat si am pocnit din bice ,uliul si-a vazut de treaba zburind, spre capatul din sus al gradinii. Am luat-o la fuga prin gradina in speranta ca-l vom surprinde mincind puiul.  Ajunsi in capatul din sus al gradinii,uitindu-ne atenti prin porumb,am vazut o gramajoara de pene insingerate,semn ca uliul a aterizat incercind sa-l manince. Speriat de zgomotul facut de noi mergind prin porumb,acesta s-a ridicat in zbor spre un loc linistit, in care sa poata sa mainince, in tihna, puiul prins.

Problema era ca trebuia sa dam socoteala mamei pentru puiul lipsa.  Seara, cind ai mei, au ajuns acasa,le-am spus ca uliu a prins un pui de gaina. A urmat o beșteleala zdravana, reprosindu-mi ca nici de ingrijitul puilor ,n-am fost in stare. Nu stia mama cu ce ne indeletniceam  noi cind uliul a prins puiul!

Editat Ianuarie 8, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In urma cu citiva ani (7-8 ani), fiind in concediu,am decis sa ma duc in satul natal,fiindu-mi dor de locurile pe care le-am batut  fiind copil si mai apoi, cind am crescut, fiind destul de marisor,mergind cu tata la cosit iarba ,la adunat finul,la prasit porumbul,etc,etc. Mi-am ''alocat'' doua zile, crezind ca-mi sint suficiente sa pot bate toate  locurile pe care mi-am propus sa le vad. Daca as fi trecut fugitiv, poate ca mi-ar fi ajuns cele doua zile ca sa pot vedea locurile  de care-mi era dor sa le vad.

Am pornit de acasa cu ceva de merinde  si cu o damigeana de citiva litri cu apa. Iesind din sat am pornit  spre locul numit Roșia unde era o fintina si de unde oamenii plecati la coasa  sau la prasit de porumb,cules si alte cele,i-si umpleau damigenele cu apa.

Trecind atitia ani  de cind eram copil,am bijbiit o gramada de vreme  nereusind sa dau de fintina. Ori nu mai stiam eu precis unde se afla fintina ,ori fintina era abandonata. Cert e ca am pierdut o gramada de timp cautin-o. Nu departe de fintina erau niste constructii, o casa mare ,grajduri,  de animale(vite ,cai), cotete de porci,etc, locul unde erau constructiile ,fiind numit la Mircea. Ajuns acolo am vazut ca totul era darimat,''comunistii inflacarati'', facind totul una cu pamintul. Pacat ca cei care au lasat in paragina acele constructii,  n-au vazut,potentialul acelor constructii. Locul unde cindva era activitate serioasa,acum nu mai era nimic.

De acolo am pornit spre Ajaga,pina acolo facind circa o ora. Terenurile unde odata erau cultivate cu porumb,floarea soarelui,  griu,etc, nu erau cultivate,fiind lasate ca  finate. In rîpa de la Ajaga  unde ai mei cultivau cartofi,acum locul era napadit de tufe de macesi ,porumbrei unde nu se putea intra cu coasa. Odata, in rîpa, tata cosea iarba, facind citeva clai de fin. 

 De acolo am urcat spre Corni,unde ai mei ,odata, cultivau porumb,floarea soarelui,griu. Locul respectiv deasmenea, nu era cultivat cu nimic. Am avut un gust amar,vazind ca terenurile erau lasate de izbeliste. Imi amintesc ca ultima data,dupa '89, fiind in concediu am mers cu tata la cosit iarba  pe terenul care da in rîpa Ajaga. Intre timp, tata fiind batrin, a renuntat sa mai coseasca acolo, fiind destul de departe.

Din Corni am plecat spre Văraștina unde aveam un loc de cosit. Locul respectiv era inundat in fiecare primavara,facindu-se coltauă,un fel de ''sănturele''  datorita apei care seca destul de tirziu. Acolo era foarte mult rogoz,fiind foarte usor de cosit.

Dupa ce s-a facut ''regularizarea''vaii Maja(Corundului) terenul n-a mai fost inundat ,rogozul disparind,locul fiind napadit de iarba inalta,de  unde tata ducea acasa si cite doua, trei carute cu fin. 

Dupa ce tata n-a mai putut cosi ,a dat in parte,(o parte lui si doua parti celui care cosea,aduna si transporta finul acasa) unor oameni din sat,sa  coseasca iarba de acolo.

Deja incepea sa se insereze,asa ca am pornit spre casa. 

Mergind  spre casa, m-am uitat la viile din Prinsori, unde aveam via cu o suprafata de circa10-11 ari. Ma gindeam cu nostalgie la vremurile cind primavara, toate viile erau, periodic tunse,sapate ,legate. Acolo mergeam vara la cules de cirese si agrise. Aveam un tinghirel(un soi de cais) care facea an de an o gramada de fructe foarte parfumate. Cind incepeau sa se coaca,mergeam si le culegeam,altfel incepeau sa cada ,stricindu-se. Acasa le lasam acoperite si-n maximum doua, trei zile se coceau. Mama, fie iertata,facea o dulceata grozava,extrem de parfumata. Fructele nu erau foarte mari,coaja fiind neteda, neacoperita de puf ca si piersicile. Tot in vie  mai aveam un cires(dronțoș) care facea niste fructe mai  mari decit ceilati ciresi. Luam cite-o cireasa si o stringeam  intre degete,simburii sarind departe. Pulpa cireselor se desfacea foarte usor de simbure. Pielita si pulpa cireselor era rosie, dar un rosu nu foarte  intens.

Intr-un an ceva s-a intimplat! Frunzele au inceput sa cada la fel si florile,nefacindu-se nici o cireasa. Degeaba tata a cerut sfatul  celor mai in virsta,acestia nestiind ce se intimpla. In doi ani crengile ciresului s-au uscat  toate. Tata la taiat  parindu-i foarte rau ca a pierdut ciresul. A fost  pe la mai multi oamenii din sat ,cautind  un cires ca cel care s-a uscat. N-a gasit nicaieri.

Bunicul spunea, ca era copil, cind a plantat ciresul, impreuna tatal sau (strabunicu). Mai spunea ca ciresul a fost cumparat din tirgul din  Sarmasag, de la un om venit cu ciresi de vinzare tocmai din Bădăcin,un sat din apropierea Simleului Silvanieri si unde s-a nascut  Iuliu Maniu.

Aveam ciresul celalalt asa ca nu se punea problema cireselor! In vie mai aveam citiva  butuci  de vie, care faceau niste niste struguri,boabele avind culoarea rosie  stravezie. Strugurii erau foarte dulci. Daca nu-i culegeam din vreme,ii mincau viespi. Mai aveam vreo 20-30 de butuci de vie care faceau niste struguri.cu boabele foarte indesate,foarte parfumati si foarte dulci. Mama culegea strugurii ii lega de codite si-i atirna de  cuiele batute-n grinzile podului  din casa,unde rezistau pina aproape primavara. Multi ciorchini  de struguri erau asezati in pod pe hirtie, fiind acoperiti de asemenea cu hirtie. Rezistau pina spre primavara,demulte ori mincindu-i  inainte de a da primavara. In gardul care imprejmuia viile aveam citiva meri gutii. Mama culegea merele  gutii si facea din ele compot.Dupa un timp siropul sa transforma  in gelatina. Mai punea mere gutii pe dulapuri si intre haine ,in camera raspindindu-se  un parfum deosebit de placut.

Deocamdata e destul! O sa conntinuu cu povestea si-n zilele urmatoare!

 

Editat Ianuarie 11, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa continuu cu povestea inceputa ieri. Ieri va povesteam de viile din prinsori. 

Daca inainte, cind tata era-n putere , via era lucrata ca la carte,acum aceasta era lasata-n paragina.

Eu am plecat din Zalau in Bistrita in '81. Sora mea cea mare,dupa absolvirea facultatii, a predat fizica la scoala din sat. Dupa trei ani fost numita directoare la scoala  din Sighetul Silvaniei. S-a casatorit cu un inginer zootehnist. Spre sfirsitul anilor '80 cumnatu a fost numit  sef birou achizitii la Intreprinderea de Industrializare a carnii Salaj Zalau. S-au  mutat in Zalau ,cumnatul fiind zalauan ,parintii lui avind casa in Zalau. Sora mea a fost detasat la o scoala din Zalau,unde dupa vreo 3 ani s-a titularizat la o scoala generala din Zalau.

Sora mea cea mica(sora dupa tata) ,dupa terminarea scolii generale, a facut liceul in Zalau,dupa absolvire lucrind la o intreprindere de industrie usoara. S-a casatorit cu un baiat deosebit care lucra la la fosta IREE. Dupa '89 nemultumit de salariul destul de mic,a decis sa plece in Italia,sora mea mutindu-se in satul natal al cumnatului.

Tata si mama vitrega  au ramas singuri in sat.  Tata ,fiind relativ tinar, s-a ocupat de toate lucrarile de pe cimp,ajutat fiind de un vecin,mai saracut, cu care se impaca foarte bine. Cu el tundea via,semana primavara ternurile primite inapoi de  dupa '89,cosea, sapa si cite altele.

Cind cumnatul cel mic s-a dus la munca in Italia,sora cea mica a decis sa se mute inapoi in satul natal ,fabrica unde lucrase inchizindu-si portile,nefiind singura. Dupa o vreme si cumnatul celalalt(cel mare) a ales sa plece in Italia,abatoarele inchizindu-si portile si ele pe rind.

Acasa la tara, sora cea mica s-a ocupat de toate lucrarile,platind oameni pentru a o ajuta. Asa a reusit sa lucreze toate  terenurile inclusiv via. Are doi baieti, unul termina acum liceul,iar celalalt mai mic este in anul II la un liceu din Zalau.

Tata, fiind batrin, nu mai putea sa se ocupe de lucrarile agricole,sora cea mica ocupindu-se de toate,platind oameni cu care sa poata lucra terenurile.

Nu dupa multa vreme tata a murit!

Cind baietii au terminat scoala generala din sat si au ajuns la liceu, cumnatu a cumparat un apartament in Zalau,sora cea mica mutindu-se si ea in oras. Terenurile din sat au ramas de izbeliste,mama vitrega nefiind in stare sa se ocupe de toate.

Sora cea mare are doi baieti ,cel mare, lucrind dupa terminarea facultatii la o multinationala din Cluj,acum lucrind in Elvetia. Cel mic este inginer constuctor in Zalau.

Ce m-a intristat cel mai tare a fost faptul ca satul parea parasit,vazind  oameni foarte rar si aceia mergind, la magazinul din sat sa cumpere una ,alta. Daca odata, satul era plin de viata, acum pare parasit. Populatia imbatrineste, tinerii mergind la munca in strainatate pentru a-si face un rost. Populatia scade constant, batrinii parasind lumea asta.  Tinerii care au ales sa stea in sat au cel mult doi copii. Dupa terminarea scolii, multi isi cauta un rost in alte parti,foarte putini raminind in sat. De ce se intimpla asta?

Inainte era mina de carbuni in sat,multi tineri angajindu-se la mina. Dupa inchiderea minei,multi tineri au ajuns someri. Aveau de ales in a sta in sat  legumind,ducindu-si  viata de pe o zi pe alta, altii mai indrazneti plecind la munca in strainataturi. Unii si-au facut case cu banii cistigati inafara tarii,altii au ales sa se mute in Zalau cumparindu-si apartamente  sau construindu-si case. Cei lenesi care au ramas in sat ,isi duc viata de pe o zi pe alta,de multe ori cumparind pe ''caiet'' cele trebuincioase,unii cumparindu-si bautura, tigari. Daca lucrurile vor continua tot asa ,Chiesdul  se va depopula complet. Sper sa nu se intimple niciodata asta. Ar fi pacat,mare pacat. Comuna are potential.

O exploatare miniera  a fost inchisa,cu toate ca se estimase ca respectiva exploatare,ar  asigura locuri de munca pe o perioada de peste 50 de ani. Mai marii tarii au decis inchiderea exploatarii,aceasta  intrind in conservare,multi tineri raminind pe drumuri. Cei mai in virsta s-au pensionat iar cei tineri beneficiind de somaj pe o perioada strict delimitata. Atunci a inceput depopularea satului, care se continua si acum. Multi ar putea sa traiasca din lucratul pamintului. Cind eram copil, am cunoscut multi oameni mai in virsta au trait doar cultivind pamintul,crescind animale,pasari. Si n-au murit de foame. Au venit cu colectivizarea,multi dintre ei ajungind sa traiasca intr-o saracie lucie. La noi, pamintul arabil nu este foarte bun. Trebuie lucrat corespunzator,dindu-i gunoi de grajd , ingrasamintele chimice saracind pamintul si asa sarac. Tinerii de azi n-au inclinare spre agricultura cu toate ca din munca pamintului se poate trai decent. Un exemplu!

Inainte de '62 foarte multa lume de la noi din sat si din satele invecinate,se ocupa cu agricultura,traind bine. Acum de ce nu se mai poate trai din agricultura? E acelasi pamint!  Aaaaa le trebuie tractoare! Dar de unde bani? Nimeni nu-ti da un ban daca te vede rupt in cur!

Inainte pamintul se lucra cu animalele si se produceau  de toate,griu,porumb floarea soarelui,cartofi,etc Aveau vii! Doar puturosii si saracii ce traiau rau,ultimii lucrind cu ziua la cei gospodari.  Stiu ca unii vor spune  ca agricultura nu se mai face cu cai, boi,bivoli, vite. Credeti ca la munte pamintul se lucreaza mecanizat? Mergeti acolo si o sa vedeti ca pamintul se lucreaza tot asa ca in urma cu multi ani. Sint locuri unde e greu sa urci in picioare,daramite cu tractorul sau jipanul. Si traiesc crescind animale, pasari, porci, vite,oi,oratanii. Si nu mor de foame!

Solutii sint! Trebuie doar oameni care sa le puna in aplicare.  Altfel comuna va disparea  cum au disparut multe sate ,catune, din care tinerii au migrat la oras ,in sate raminind doar batrinii,care treptat ,treptat au parasit lumea asta rea. Au ramas doar casele si acareturile, care mor si ele incetul cu incetult. Oare de ce s-a ajuns in situatia asta?  De ce diriguitorii acestei tari care au fost alesi de catre popor, nu fac nimic? De ce-i mai voteaza lumea? Nu s-au lamurit inca, dupa atitia ani, de cind ne conduc, ca toate promisiunile electorale au fost doar praf in ochii electoratului!  Voteaza pentru un litru de ulei,o punga de zahar,un lighean din pastic si o sticla de bere la bufetul din sat.  Si ne miram ca merge treaba prost! Pai cum sa mearga bine cind alesii sint interesati doar de propriile afaceri, durindu-i in cur de oamenii care i-au ales.

 

Cam atit pentru azi! Am inceput a ma enerva

Editat Ianuarie 12, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ieri eram cam furios pe ''diriguitorii'' acestei tari,care nu fac aproape nimic pentru,acest popor. O sa incerc sa nu ma mai enervez, pentru simplul motiv ,ca ori ce spunem,nu sintem luati in seama. Sintem tratati ca niste slugi!  Au uitat cine i-au trimis acolo unde sint acum? Se vede treaba ca ,da! Mai mult, sfideaza poporul, tratindu-i ca pe ultimii oameni! Chiar asta merita acest popor?

In fine! Stiti la fel de bine ca si mine, cum merg lucrurile in aceasta tara! Proabil cei tineri vor lua taurul de coarne! Noi astia, (nu toti!) care ne-am obisnuit sa fim calcati pe cap fara sa cricnim, n-o sa facem mare lucru, pentru ca ne-am obisnuit cu asta.

Mai mult,cind poporul se razvrateste, ''alesii'' pun caralii pe ei snopindu-i in bataie si ca tacimul sa fie complet, le mai dau si cu gaze lacrimogene.

 

Trecind prin sat,am vazut putini oameni  pe strada. Marea majoritate a satenilor ,buni de lucru ,erau la munca in gospodarie. Trecind pe linga  un bar , aflat in centru ,am vazut mai multi sateni cinstindu-se ,unii cu tarie altii cu bere. Probabil unii dintre ei ,consumatori fruntasi, erau din aceia care erau trecuti in caiet. Le-am dat binete si mi-am continuat drumul spre casa.

A doua zi, am pornit, dimineata devreme, sa vad si alte locuri care-mi  aduceau aminte de vremurile cind eram copil. Am intilnit citiva oameni care plecau la munca cimpului,sau la vie.

Am ajuns la Măzăristie, unde aveam o bucata de pamint, pe care ai mei semanau porumb,griu, si floarea soarelui,cartofi,prin apropiere trecind valea Chiesdului. Acolo am vazut intr-o vara, pe o ploaie zdravana, o dropie, care, speriata de tunete, cauta adapost.  Terenul nu era cultivat,fiind lasat sa creasca iarba.

De acolo m-am dus pe sub poala padurii, spre locul numit Vaca. Nu se stie de ce-i spunea asa. De cite ori l-am intrebat pe tata,de ce-i spune locului situat ,in padure, cu iesire spre pasune,Vaca ,nu mi-a putut raspunde. Imi spunea ca  de cind se stia, locul respectiv era cunoscut cu acel nume. Imi mai spunea ca atit bunicii mei, cit bunicii lui tot asa-i spuneau vaii respctive.

Am intrat in vale indreptindu-ma spre fundul (capatul) vaii, unde ,cind eram copii si nu numai , mergeam dupa apa la un izvor numit Pomnuț. Izvorul situat in marginea padurii n-a secat niciodata. Ba mai mult si iarna curgea apa din el. Linga izvor erau niste aluni.

Cind alunele se coceau, mergeam sa le culegem. Acolo mai mergeam cu vacile la pascut.

Pe firul vaii Vaca era un piriu pe unde curgea apa tot timpul,facindu-se  o mini mlastina. Mi-am continuat drumul spre capatul vaii. Va spuneam intr-un post  mai vechi ca,intr-o vara, cind eram copii, am mers la plantat puieti de stejar  in partea stinga a vaii. Spre capatul vaii au fost plantati plopi canadieni, cunoscuti ca ''mari amatori'' de umiditate. Am ramas cu gura cascata,  cind am vazut, cit de mari si grosi sau facut. Acolo unde s-au plantat stejari si goruni era deja padurice destul de frumoasa, copaceii fiind destul inalti si de grosuti. M-am plimbat o vreme pe drumul din  fostul parchet, care taia fosta plantatie si care acum era deja padurice in toata regula. Odata, acolo, cind eram copii ,mergeam, vara ,cind pe pasuni iarba era arsa de soare, cu vitele la pascut. Dupa ce am stat o vreme asezat pe pamint,pe marginea drumului, m-am indreptat spre izvorul lui Gergely. L-am gasit tot asa cum il stiam din copilarie,apa fiind la fel de buna si de rece. Doar ''copaceii'' de deasupra fintinii, pe care-i stiam odata, era acum,copaci in toata puterea. Am stat o vreme ascultind zgomotele padurii. Marturisesc, ca ma napadit nostalgia, aducindu-mi aminte de vremurile cind eram copii. Atunci, nu ne gindeam ce-o sa fie peste zeci de ani!  Ne bucuram pe moment si gata,fara sa ne gindim ce va fi peste citeva zeci de ani si unde vom fi.  Credeam, cu mintea de copil fara griji, ca ,copilaria va dura o vesnicie!  Cind incep sa se adune  anii, iti aduci aminte de vremurile cind nu aveai nici o grija,cind totul era roz,frumos.

Fiul meu,ma mai intreaba cum de mai tin minte cum,era in vremurile cind eram copil. De regula vremurile frumoase sint stocate in memorie,cele mai putin frumoase sau chiar urite, fiind sterse din memorie ,dar nu definitiv. Periodic revin.

Apropiindu-se seara am pornit spre casa. Cind am iesit din padure,am vazut viile. Imediat  in stinga era via Hediuț(vie mica) nu foarte departe fiind via Cacova. In dreapta via Hediu mare(via mare),cea mai mare vie. Mi-am continuat drumul spre sat,ajungind acasa  cind deja se inserase destul de tare. Eram multumit ca vazusem locuri, pe care nu le mai  vazusem de muulti ani. 

Inca mai erau multe locuri pe care vroiam sa le vad neaparat. Singurul  inconvenient era ca trebuia sa intorc acasa,concediul fiind pe trecute.

Atunci ma batea gindul ca atunci cind voi fi pensionar ,voi avea suficient timp sa vad toate locurile pe care mi-am propus sa le vad,locuri deosebit de frumoase. Din pacate sau schimbat foarte multe! Peste tot se schimba!  Pacat ca unele locuri, care ,odata ni se pareau foarte frumoase,acum nu ni se mai par asa de frumoase. Omul schimba si a schimbat  multe,unele schimbari  facute fiind in bine,altele fiind in rau. Multi nu se gindesc  sa lase lucrurile asa cum au fost lasate de natura. Tot timpul vrea sa schimbe

,fara sa se gindeasca la consecinte si asta-i foarte grav. De ce, cei din tarile cu ''apa calda'' lasa natura in pace,fara sa intervina? De ce noi nu procedam asa ? Ce ne impiedica? Sper ca in timp oamenii sa inteleaga ca natura trebuie lasata-n pace. Abia cind oamenii vor intelege ca nu-i bine sa intervii in natura,abia atunci va fi bine. Omul trebuie sa convietuiasca cu natura,nu sa o schimbe dupa bunul lui plac. Asa dispar multe plante,vietati, pentru ca omul intervenit in bunul mers al naturii. Naturi-i trebuie mult timp pina sa se refaca. Omul poate ajuta natura sa se refaca ,neintervenind. Asa vor reapare multe plante,vietati care odata erau stapine in acele locuri. Noi,cei mai in virsta,nu vom prinde vremurile acelea,dar copii,copiilor nostri poate vor avea atita intelepciune incit sa lase natura-n pace. Deja in multe locuri din tara sint sate care sint depopulate. Acolo natura-si intra-n drepturi foarte repede.

Cam atit pe ziua de azi!

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Acum vreo doi ani, fiind pensionar, am mers pentru vreo citeva zile la mine in comuna. Imi era dor sa vad ce sa mai schimbat  de cind n-am mai fost acolo. La prima vedere n-am vazut sa se fi schimbat  nimic. Un lucru bun pe care l-a facut vechiul primar, a fost drumul care face legatura intre Chiesd-Sighetul Silvaniei  si  Salajeni. Noul drum scurteaza distnta dintre Chiesd si Zalau cu citiva Km buni. Drumul dintre Chiesd si Sarmasag ,nu este foarte bun,fiind facut  pe alocuri cu placi din beton. Apoi pantele destul de abrupte si curbele in ac de par fac ,ca deplasarea  cu autoturismele, sa fie destul de anevoioasa. Toti primarii s-au care s-au perindat pe la primarie,s-au laudat ca vor reabilita drumul respectiv,fiind drum judetean. De la lauda si pina la se trece la treaba este o cale lunga. Acel drum a fost initial facut de Ministerul minelor,  pe parcurs fiind trecut in ''parohia'' drumurilor judetene.

Acum doar cei care merg la Sarmasag  ce utilizeaza acel drum. Profitind de faptul drumul trece pe linga viile  sarmasaganilor ,multi oameni din Sarmasag  facindu-si case,beciuri, la capatul viilor. Multi nu s-au limitat doar la a-si face case,facindu-si gospodarii in toata regula. Probabil ca ,cindva ,cei de la drumurile judetene,se vor apuca de reabilitat acel drum,care scurteaza drumul din  Chiesd si pina-n Sarmasag. Prin Sarmasag trece drumul european E81 pe care se poate ajunge foarte repede in localitatile Tasnad, Satu Mare ,Carei.

Drumul judetean DJ108Fcare stabate comuna Chiesd,face legatura cu drumul judetean DJ196.

La iesirea din sat drumul trece pe sub pasunea aflata  intre drumul judetean  si viile Prinsorilor. De cind eram copil vedeam  cum apareau  periodic, ripe datorate terenului care aluneca la vale. Cind au facut legatura dintre Chiesd si DJ196,constructorii n-au luat in considerare faptul  ca terenul ere instabil.  Puteau sa faca niste parapeti  care sa  opreasca alunecarile de teren. Dar n-au facut-o,multumindu-se sa faca, cirpaceli.

A doua zi dupa ce am ajuns,am plecat  spre iesirea din sat, cu gindul sa ajung la Mazaristie si de acolo sa ajung la puțul de exploatare care era deja in conservare. Ma opream pe marginea vaii si priveam apa destul de scazuta in care vedeam broaste,pestisori. Mergind ,uitindu-ma spre vale, am vazut un stirc care pescuia. Cind ma vazut si-a luat zborul . Nu vazusem de multi ani pasari de apa. ''Delta'', unde odata mergeam la vinatoare, atit singur cit si  cu vinatorii din sat era secata, dobitocii care au decis asanarea terenului respectiv,uitind ca rizomii stufului nu dispar usor,mai exact ,niciodata, orice ai face. Stuful era tot acolo si la fel de mare. Singurele animale si pasari care vietuiau acolo fiind fazanii si vulpile. Valea Maja incet ,incet este napadita de salcii,in viitor sigur va fi ce-a fost odata. Apele mari vor, eroda constant malurile canalului,la fiecare crestere a nivelului apelor. Radacinile salciilor vor face  sa apara coturi si drept consecinta firul vaii se va  lati. Asta nu se va intimpla de pe o zi pe alta. Vor trece decenii pina se va ajunge acolo. Poate copii,copiilor nostri vor ajunge  sa vada schimbarea!  Natura-si intra-n drepturi mai repede decit ne-am putea imagina!

Incepea sa se insereze cind a decis sa plec spre casa. Imi venea sa  nu ma mai duc de acolo,atit de frumos era.

In ziua urmatoare am plecat spre casa,aflata destul de departe de sat,unde locuia bunicul unui bun prieten Șoani. Ajuns acolo am vazut ca ,casa era renovata. Am strigat la poarta dar nu mi-a raspuns nimeni. Am aflat de la sora cea mica ca acolo locuieste un frate mai mic, de-a lui Șoani, cu numele de Boandi.  Am pornit pe marginea padurii spre locul unde odata era un put de aeraj si unde cind eram copii ne scaldam in bazinul facut de catre citiva mineri tineri. Inafara de o placa de beton,nu mai era nimic. Casa din marginea padurii, in care,odata, locuiau cele doua surori,care se ocupau cu gradinaritul,nu mai era.  Trebuia sa te uiti foarte atent sa vezi urmele unde a fost odata casa. Via Purcaret, mai era,multe vii fiind lasate in paragina. Am coborit spre locul unde cindva era mina.Nu se mai vedea nimic  din fostele constructii ale minei. Intrarea in mina era sigilata cu o placa groasa din beton. A doua zi vremea s-a stricat ,asa ca toate planurile  mi-au fost date peste cap.Vazind ca vremea nu se mai imbunatateste am pornit spre casa.

Editat Ianuarie 14, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni! 

In ultimul post, povestea am incheiat-o cam brusc.Trebuia sa plec undeva!

 Intentionam sa spun mai multe, dar  a intevenit o problema, care nu suferea aminare.

Va povesteam  ca prin sat nu am vazut foarte multi oameni si cu atit de mult copii. Am ramas cam surprins. Refuz sa  cred ca sint atit de putini copii!  Odata  erau  cite doua clase paralele,de multe ori, intr-o clasa ,fiind si cite 40 de elevi.

Spre sfirsitul anilor '70,inceputul anilor '80,scolari i-au mai fost adaugate alte citeva sali de clasa,numarul scolarilor, depasind  cu destul de mult capacitatea maxima a locurilor din salilor de clasa. Au fost adaugate si inca( parca) doua sali de gradinita pe linga cele existente

Dupa '89 numarul copiilor nascuti, a scazut destul de mult, salile de clasa  devenind excedentare. Totul s-a datorat plecarii multor tineri  si mai putin tineri,care au ales calea pribegiei,multi lucrind in Italia,Franta,Spania,etc.

Culmea e ca, tot cei care erau muncitori  au ales sa plece  in afara ,ceilalti cu ''greata'' de munca au ramas pe loc multumindu-se cu ajutorul social. Cei care au muncit in mina,la inchiderea  ei (minei) au primit salarii compensatorii, unii, (nu multi)multumindu-se sa  faca praf banii primiti de la stat. Unii, muncitori, s-au apucat de facut ceva cu banii  primiti, multi reusind sa puna pe picioare o mica afacere,care  chiar functioneaza.

Nu trebuie sa pleci la mama naibii ca sa te realizezi! Va spuneam ca multi dintre tigani au muncit in mina,la pensionare,avind o pensie  buna. Cei care au fost concediati dupa '89 cind mina a fost inchisa ,nu au stat mult pe ginduri,ducindu-se in tarile din vest  la munca. Sa vezi ce case si-au tras! Bravo lor! Daca inainte se spunea despre ei( nu despre toti) ca sint puturosi,acum au ajuns ca satenii,sa-i invidieze. Si-au construit si o bisericuta. I-am intrebat pe citiva dintre cei din sat, citi dintre tiganii (barbati)care au ramas someri,au ramas in sat. Raspunsul a fost!  Nici unul! Toti au plecat la munca! Se vede treaba ,ca muncind in mina,au reusit sa traiasca in conditii cu mult mai bune decit ceilalti care,  au refuzat sa minceasca in mina. Cind au ajuns someri,au ales sa plece la munca in strainatate, acum traind  la fel de bine , daca nu, poate cu muuult mai bine daca decit atunci cind au lucrat in mina. Daca inainte copii lor nu prea mergeau la scoala,acum copii lor, frecventeaza cu regularitate scoala. Fac tot ce-o posibil ca sa nu mai fie tratati ca ultimii oameni. Si asta-i un lucru mare! Inca odata! Bravo lor!

Sper ca satul sa ramina ce a fost odata!  Sint convins ca o sa ramina acelasi Chiesd pe care l-am, iubit si pe care-l iubesc  la fel de mult ca odata!

 

Editat Ianuarie 16, 2019 de GEO 53 BN

[morocanosul]

Desi stiu ca vorbesti serios ,poti sa-mi spui cati asistati social aveti in comunitate ?? Si mai ales...ce fac(daca fac) pt. banii aia ??

[GEO 53 BN]

Acum 2 ore, morocanosul a spus:

Desi stiu ca vorbesti serios ,poti sa-mi spui cati asistati social aveti in comunitate ?? Si mai ales...ce fac(daca fac) pt. banii aia ??

 Din cite am aflat ,foarte multi tineri, au ales sa mearga la lucru in alte tari!

Pe strada unde am copilarit, nu stiu sa fie asistati sociali. Asa cum am mai spus-o marea majoritate a tinerilor  au plecat la munca-n strainatate,sau si-au cautat de munca in Zalau.  In vecinatate locuieste un fost coleg de scoala care este pensionar.

Pe cei tineri n-am de unde-i cunoaste. Ma gindesc,ca or fi si asistati sociali printre cei mai in virsta decit noi.