Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?


Postări Recomandate

Salutare prieteni!

Nu stiu daca v-am povestit, ce am  patit intr-un an, cind am plecat cu colindatul.

Cum s-a inserat, ne-am adunat intr-un loc de unde porneam la colindat.  Binenteles ca incepeam sa colindam de la unul dintre noi si continuam  sa colindam pina cind terminam cu ai nostrii. S-a intimplat sa uitam sa colindam pe vecinii nostri,care aveau copii  mult mai mici decit noi.

Abia apoi mergeam sa colindam pe la cei de pe ulita noastra. Dupa ce-am terminat de colindat pe cei de pe ulita noastra ,am continuat cu colindatul pe alte ulite. Intilnindu-ne cu alti colindatori,ii intrebam  daca sint familii care nu primesc colindatorii. Mai erau cite unii care nu primeau cu colinda ,acestia fiind batrini, bolnavi,carora numai de colinda nu le ardeau. Mai erau cite unii care nu primeau colindatori fiind zgirciti. Apoi mai erau citeva familii de  adventisti,care nu primeau cu colindatul, spunind ca ei nu cred in Dumnezeu  ci in iehova. Cind treceam pe linga ei, ne apucam de colindat, numai asa ca sa le facem in ciuda. Cite-odata mai ieseau din casa ,ocarindu-ne. Singurii dintre cei neortodocsi, care ne primeau ,erau baptistii si penticostalii.  Copii penticostalilor si baptistilor aveau niste colinzi  nemaipomenit de frumoase. Mergeau la colindat avind cu ei si instrumente muzicale, viori, acordeoane si mandoline. De cintat cintau pe voci,fiind instruiti  de unii de-ai lor. Cind ii auzeam colindind ,pe la casele celor de alta religie decit a nostra, ne opream si-i ascultam cit de frumos cintau,fiind un pic invidiosi pe ei.

Cu citeva zile, inainte de ajunul de craciun  vremea s-a stricat(dezghetat) fiind un noroi de toata frumusetea. Eram incaltati cu cizme de cauciuc ca sa nu ne udam la picioare. Mergeam cu grija mare, sa nu lunecam si sa cadem in noroi.

Am colindat  o mare parte din ulitele pe care ne propusem sa le colindam,neuitind sa colindam, neamurile. Am ajuns pe o ulita unde erau doar citeva case. Am colindat la primele  trei - patru case si urma sa colindam la penultima casa, unde locuia,o femeie batrina  impreuna cu singurul ei fiu. Acesta avea circa 35-36 de ani, si avea numele de Nelu.  Era inalt cam de vreo 2 m,in sat fiind cunoscut ca ,Nelu cocostircul. Nu era casatorit,fiind o fire cam ursuza,fapt pentru care nici o fata din sat nu-l acceptase.  Incepind din primavara si pina toamna tirziu avea grija de oile oamenilor. Lumea era multumita de el, avind un om care sa aiba grija de oile lor. Cind cei care aveau oi si mergeau(cu rindul) dupa lapte ,erau nemultumiti  de ciinii care erau rai ai dracului. Parintii nostri ne spuneau sa avem mare grija cind trecem pe linga oile de care avea grija ''cocostircul''.  Cred ca din cauza inaltimii si a poreclei,acesta devenise ursuz, nereusind se sa se casatoreasca.

Fiind in apropierea casei lui ne-am sfatiut daca se mergem cu colinda la el sau nu. Prin geamul casei se vedea putina lumina de la lampa cu petrol,cu fitilui tras in ciur, semn ca ori batrina ori fiul ei  asteapta colindatori. Citiva dintre noi  erau pentru a merge  sa-l colindam,altii fiind impotriva. Intr-un final ne-am luat inima-ndinti si am decis sa mergem sa-l colindam. Cind ne-am apropiat de casa,am stat si am ascultat daca nu latra vreun ciine. Poarta la curte era inchisa, nu incuiata,asa ca am incercat sa o deschidem si sa incepem sa colindam. Poarta casei  a inceput sa scirtie,trezind ciinii. Fulgerator am trintit poarta casei, inchizind-o. Ciinii latrau la noi ca turbati. Noroc ca n-aveau pe unde iesi din curte,ca sigur ne-ar fi facut franjuri la pantaloni. Ne-am retras la o distanta sigura  asteptind sa iasa cineva din casa. Am vazut ca lampa cu petrol incepe sa lumineze mai tare. Usa s-a dechis  si Nelu cocostircul a iesit pe prispa  intrebind cine sintem si ce ne trebuie. L-am intrebat daca ne primeste cu colinda.. Dupa citeva clipe de tacere, acesta ne-a poftit in casa. Ciinii ne dadeau tircoale latrind intruna. Nelu a luat o coada de matura  si a inceput a fugari si injura ciinii. Acestia s-a ascuns  intr-o sura ,latrind dar nu atit de indirjitii ca inainte. Am inceput sa colindam ,Nelu stind de paza. Dupa ce-am terminat de colindat am intrat in casa. Mama-sa ne-a dat nuci si citeo felie de cozonac cu nuca. Nelu ne-a intrebat daca nu vrem sa bem cite-un paharel de vin. L-am refuzat spunind ca inca mai avem mult de colindat . Ne a intrebat pe fiecare de ai cui sintem. I-am spus fiecare de-ai cui sintem el stiindu-i pe parintii nostri. Am vazut cum incetul cu incetul acesta se bucura ca avea colindatori. L-am intrebat daca au mai fost colindatori pe la ei. Acesta  ne-a spus cu amaraciune in glas, ca n-a fost nimeni la colindat la ei de citiva ani,noi fiind singurii colindatori. Am pornit spre usa urindu-le sarbatori fericite! Nelu a iesit din casa si a strigat la ciinii care incepusera sa latre. Le-am urat inca odata sarbatori fericite si apoi am pornit inapoi pe ulita,ajungind la casele la care inca nu colindasem. Spre dimineata am pornit spre casele noastre,fiind rupti de oboseala de al atita framintat de noroi. Ajuns acasa m-am culcat ,adormind  rapid.

Dimineata le-am povestit parintilor cum am mers la colindat la Nelu cocostircul. Primul lucru pe care tata m-a intrebat a fost: Ciinii lui Nelu  erau legati sau nu?

Dupa citiva ani am aflat ca Nelu-si gasise o femeie inaltuta cu care s-a si casatorit. Pina la urma si-a gasit perechea.

 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Salutare prieteni!

In postarea anterioara va prezentam conditiile, (nu tocmai de invidiat) in care traiau unii consateni de-ai nostri. In acei , nu era ceva iesit din comun, sa fii sarac, multi  traind in conditii destul de grele. Dupa colectivizarea incheiata in urma cu citiva ani,  acestia au ramas fara pamint,raminind doar cu lotul ajutator de 30 de ari. Cum marea majoritate a barbatilor din sat erau angajati la mina, acestia  traiau  in conditii mai mult decit decente.

Mi-am adus aminte  de niste batrini care traiau la marginea satului, pe care-i cunosteam, fiind rude cu tata.  Tata ne povestea, cum intr-un an, fiind cooptat in comisia de inventariere a animalelor si pasarilor, au ajuns si la acei  batrini care traiau singuri,copii lor (maturi) locuind in Oradea.

Spunea ca  ajunsi la ei, au batut la poarta. A iesit batrina si i-a poftit in casa. In casa era sotul ei cam bolnavicios, fiind destul de in virsta. Din una in alta au ajuns la discutii despre cum isi duc zilele. Batrina era cam suparata ca sotul ei fiind bolnav nu aveau bani sa-l duca undeva la un medic. Sperau ca atunci cind copii lor  vor fi in concediu  sa vina si sa-l duca pe batrin la un medic,la Cluj sau Oradea unde erau medici specialisti. Ca sa cumpere una,alta, neavind bani,era silita sa ceara bani cu imprumut sau sa vinda oua. Aveau o bucata de teren de 35 de ari pe care semanau porumb, legume.  Spunea tata ca atunci cind au intrat in casa,batrinii mincau piine prajita,pe plita de la soba , unsa cu ulei.  Batrina, vadit stinjenita,s-a scuzat spunind ca maninca piine un pic prajita, pe soba,unsa cu ulei, pentru ca tin post.  Tata credea ca batrinii nu prea avea ce minca si ca batrina incerca sa se scuze,spunind ca  maninca de post. Vazind situatia, nu tocmai roza, a batrinilor, cei din comisie au facut in asa fel incit, impozitul  sa fie cit mai mic,inregistrind un numar mult mai mic de animale  si pasari.

Cazurile de acest fel nu erau singulare. Mai erau destui batrini care traiau  in aceeasi situatie.

Nu stiu daca v-am mai spus ca in marginea padurii,departe de sat, era o casuta unde locuiau doua batrine surori, unguroici,vaduve. Batrinele aveau in apropierea padurii o bucata destul de mare de pamint pe care cultivau de toate. Erau renumite pentru boia de ardei iute si dulce pe care o produceau si apoi vinzind-o in sat sau in piata din Sarmasag. Batrinele, surori, dupa moartea sotilor lor, si-au vindut casele din sat facindu-si casuta din marginea padurii. Noi copii ne miram cum de nu le e frica sa locuiasca  in marginea padurii.

Nu foarte departe de marginea satului era un ''cimitir'' de animale,unde satenii duceau animalele  care mureau subit si animalele bolnave,moarte. Se vorbea ca in zona respectiva,iarna, umblau lupi,vulpi atrasi de hrana. Si ciinii din apropiere faceau ''vizite'' pe acolo. S-a auzit de citeva ori ca,ciinii, care au ajuns acolo nu s-au mai intors acasa,fiind omoriti si mincati de lupi.

Noua copiilor ne era frica sa mergem pina acolo,mai ales iarna.

 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

''LA MULTI ANI'' prieteni!

Am mai trecut un an! Sper ca noul an sa fie mai bun,decit anteriorul!

Uratori n-am avut!  Probabil ca datinile, incep, incet ,incet sa dispara. Doar prin satele mai indepartate ce se mai pastreaza obiceiul mersului cu plugusorul,capra etc.

De vina sint si parintii, care nu-i invata colinzi sau care considera ca a umbla cu plugusorul este  un obicei depasit. Multi dintre parintii de acum, nu stiu nici ei colinzi si atunci ce poti cere copiilor lor? De aceea-i vedem numai pe baloacehesi,care daca-i poftesti in casa, in citeva secunde, termina ce au de spus asteptind cu limba scoasa sa le dai bani. Daca la dai cozonac sau prajituri ai toate sansele sa le vezi dimineata, aruncate pe jos.

Imi amintesc de vremurile cind,noi cei mai  mici, umblam cu plugusorul. Dupa ce terminam  primeam cozonac sau prajituri si cite-odata, citiva banuti. Nu umblam pentru cozonac,prajituri sau banuti! Umblam pentru ca era foarte frumos,satul vuind de pocnete de bice,si de uraturi. Ce putea fi mai frumos? Daca din anumite motive(in general de sanatate) nu puteam merge ,eram deprimati! Ce putea fi mai grav  sa nu poti merge cu prietenii!

Cred ca v-am mai spus ca, atunci cind eram mai mari ne pregateam din vreme, pentru a merge cu plugusorul. Cei mai mari umblau cu capra,un obicei frumos. In noaptea de Anul Nou nu vedeai casa, la care sa nu fie lumina,indiferent ca erau case care aveau curent,  sau case care erau luminate cu lampi cu petrol.

Indiferent cum era vremea, de sarbatori,morti ,copti, mergeam cu plugusorul,pocnind de mama focului din bice. Dupa o noapte de umblat prin sat,spre dimineata, ''spargeam gasca'',fiecare mergind spre casa, bucurosi ca am colindat o buna parte din sat.

La despartire stabileam, ca si la anul,sa umblam cu colinda, Viflaimul, plugusoru, de parca peste citeva zile,urma sa pornim din nou la colindat prin sat.

 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Vreau sa intreb, pe cei nascuti prin anii'50,daca va mai aduceti aminte de gerurile crunte care se lasau iarna!

Daca  in luna decembrie ,nu intotdeauna era foarte frig,in ianuarie frigul isi intra-n ''piine'' lasindu-se cu geruri serioase. Imi aduc aminte ca  de Boboteaza se lasa cite-un ger de crapau pietrele. Mergeam la sanius imbracati bine cu doua rinduri de paltaloni, avind izmene pe dedesubt. In picioare aveam bocanci , picioarele fiindu-ne protejate de frig cu ciorapi grosi si obiele din finet. In cap aveam caciuli din piele de oaie,iar in miini aveam manusi tricotate. Cu toate  precautiile, frigul se simtea nu dupa mult timp dupa ce ieseam afara. Ca sa ne incalzim, fugeam. De multe ori ne era asa de frig, incit ne dureau miinile.  Am facut de citeva ori imprudenta sa ne ducem in casa si sa ne incalzim miinile la soba. Ne dureau atit de tare miinile incit ne apucam de plins.

Intr-o zi, tata vazind ca pling ,mi-a spus sa ma frec cu zapada pe miini. Dupa un timp miinile au inceput sa mi se incalzeasca.De atunci cind ne era frig,  nu mai fugeam in casa sa ne incalzim. Ne frecam miinile energic cu zapada si dupa un timp, incepeau sa se incalzeasca.

Acum iernile, nu sint nici pe departe atit de friguroase ca atunci. Poate doar la munte sa mai fie asa de frig.

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Dej-ul este pe Somes, fata de Joseni iarna erau diferente de citeva grade in plus la temperatura.

Era cite un frig ca daca nu eram atent mi se lipea mina de clanta.

Totul era sa nu te sperii si sa fortezi, riscai sa iti rupi pielea de pe mina, asa bine se lipea.

Cind trageam aer pe nas si se lipeau narile stiam ca sint sub -20C, atunci riscai sa te lipesti de clanta daca puneai mina goala pe ea.

Daca totusi o faceai trebuia sa stai un pic sa se incalzeasca zona inghetata si apoi se desprindea mina usor.

Link spre comentariu

Intr-o iarna cind eram copil,pe un ger zdravan,un baiat au pus limba pe clanta de la usa ,aceasta lipindu-i-se instantaneu. A inceput sa zbiere,vazind ca nu-si poate deslipi limba de pe clanta. Am inceput a sufla si dupa ceva timp limba i s-a deslpit. Stiti cum ii arata limba?  La inceput era alba,apoi a devenit vinata.  Sa-l fi vazut ce se mai vaicarea! Spunea ca-l doare da numai poate.

Acum 2 ore, Ion_Bumbu a spus:

Dej-ul este pe Somes, ...................

Stiu ce frig era in Dej.  Intr-o iarna mergeam de la parintii mei din Salaj spre Bistrita. In trenul Din Sarmasag si pina-n Dej am rabdat un frig de am crezut ca ne ia dracu. Instalatia de incalzire a vagoanelor nu functiona,ferchezăul,neputind sa ne spuna cu exactitate de ce n-aveam caldura. In gara din Deja era lume de nu puteai arunca un ac pe jos. Am inceput sa alerg prin fata garii ca sa ma incalzesc. A venit un tren dinspre Cluj care mergea spre Bistrita . Cind ne-am urcat in tren am crezut ca am intrat in rai,asa de bine era. Incalzirea vagoanelor se facea electric.Imediat dupa ce a pornit trenul,am adormit,trezindu-ma in gara din Sărătel.Din Sărătel si pina-n Bistrita erau cam 10km. Din gara si pina acasa am fugit continuu.

In '82 in Bistrita a mai fost un ger de crapau  pietrele.

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu
Acum 2 ore, GEO 53 BN a spus:

Instalatia de incalzire a vagoanelor nu functiona

De obicei era functionala, doar ca nu era pornita, mai ales cand trenul era tras de LDH. Nu stiu ce aveau de pierdut, si cat din energia totala consumata se folosea pt caldura, dar stiu ca daca transportai mancare, nu aveai nici o sansa sa se strice pana la destinatie.

Link spre comentariu
Acum 9 ore, doru3160 a spus:

De obicei era functionala, doar ca nu era pornita, mai ales cand trenul era tras de LDH. Nu stiu ce aveau de pierdut, si cat din energia totala consumata se folosea pt caldura, dar stiu ca daca transportai mancare, nu aveai nici o sansa sa se strice pana la destinatie.

Asta se intimpla in anii '80 cind se facea economie la orice,de la hirtie igienica si pina la curent,apa si mincare.

''Maritul cirpaci'' avea grija sa nu ne fie foarte bine. Dar ce va spun eu! Stiti foarte bine  si voi ce bine ne era! Si noi functionam in ''regim de avarie''!

Am mers odata cu acceleratul Iasi-Timisoara. Am mers cu un tren personal, din Bistrita si pina-n Beclean pe Somes. M-am urcat in accelerat. Ce am vazut m-a lasat masca! Trenul nu era luminat si nici incalzit. Pe jos,pe culoar era zapada si gheata. Calatorii care veneau dinspre Moldova erau  imbracati  de parca circulau prin Siberia.Usile compartimentelor nu se inchideau din cauza ghetii.

Noroc ca in Dej m-am dat jos. In trenul personal care circula spre Jibou era un pic mai bine,fiind un pic caldut.Oricum nu erau conditii bune, dar comparativ cu ,conditiile de pe trenul accelerat, in trenul personal era ''parfum''. 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu
Acum 15 ore, Ion_Bumbu a spus:

Dej-ul este pe Somes, fata de Joseni iarna erau diferente de citeva grade in plus la temperatura.

Era cite un frig ca daca nu eram atent mi se lipea mina de clanta.

Totul era sa nu te sperii si sa fortezi, riscai sa iti rupi pielea de pe mina, asa bine se lipea.

Cind trageam aer pe nas si se lipeau narile stiam ca sint sub -20C, atunci riscai sa te lipesti de clanta daca puneai mina goala pe ea.

Daca totusi o faceai trebuia sa stai un pic sa se incalzeasca zona inghetata si apoi se desprindea mina usor.

Pt.aceasta situatie ,(lipirea degetelor..),se recomanda a...urina, pe locul cu..''probleme'',este calda,incalzeste metalul si (mai)este si la...purtator !! :dans: Dar daca e...femeie??:nas: Sfat: Sa NU puna mana decat la fel ca la ...CRATITA ! Adica cu ...manusi !! :57

Link spre comentariu
Acum 16 minute, morocanosul a spus:

Pt.aceasta situatie ,(lipirea degetelor..),se recomanda a...urina, pe locul cu..''probleme'',este calda,incalzeste metalul si (mai)este si la...purtator !!

Si daca n-ajungi pina acolo, sau ti se lipesc ambele miini,ce te faci?:85

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu
Acum 21 minute, GEO 53 BN a spus:

Si daca n-ajungi pina acolo, sau ti se lipesc ambele miini,ce te faci?:85

Astepti sa fi dat...disparut, ori de colegii de...''suferinta'', ori de cei care incearca sa te apeleze..!!:nerv  Sigur..CFR-ul nu te lasa..la greu !!:57 Din moment ce situatia este...''NORMALA'' ??(CFR Calatori),se presupune ca: Se respecta orarul Plecari/SOSIRI, se adauga din o(ri)ficiu intre 2-100...N) ''sferturi academice'' (15 min.) ! Te pomenesti ca vrei si...despagubiri..!!:ras:

Editat de morocanosul
mistake
Link spre comentariu
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări