Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[morocanosul]

La 13.12.2018 la 8:23, doru3160 a spus:

Mai sunt unii care critica romanii, ca sunt cei mai aprigi proprietari de case.In loc sa stea cu chirie, binenteles. Si cand il intrebi unde locuieste, binenteles iti spune ca are casa, in proprietate, cum altfel?

Stau in chirie...?? Problema  este...daca ajungi somer,cine mai plateste ..ratele la....VILA(casa+etaje ) ??? PS. Locul in ...Parlament ??

Editat Decembrie 14, 2018 de morocanosul

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Intr-un topic recent se vorbea de asomarea bietilor ''guițatorii''!

Inainte vreme,asomarea ''porcanilor''se facea cu cutitu'. Dimineata devreme se adunau citiva vecini care ajutau la imobilizarea porcului (porcilor).  Dupa ce se consumau citeva paharele de pălincă din aceea de prune cu taria de 52 de grade,se trecea la scoaterea porcului  din cotet si ''tavalirea'' (imobilizarea) lui. Saracul porc era mai speriat de agitatia facuta de cei chemati in ajutor,decit de ce-l astepta mai apoi. Bunicu' era ''marele'' meșter intra-le injunghiatului,reusind ca in citeva minute,bietul ''grohan'',sa-si dea sufletul. Urmau alte paharele de pălincă in memoria celui care-si daud-se duhul.

Urma pirlirea porcului cu paie de  si apoi spalarea lui pina cind pielea era alba ca zapada. Noi, copii, primeam bucati de codiță,pe care o rontaiam cu placere.

Intr-un an, spre sfirsitul primaverii, ai mei au cumparat un purcel de vreo 30kg care, pina iarna, ajunse la greutatea de peste  200kg. Minca orice-i dadeam sa manince, nefiind pretentios la nimic. Era din rasa Marele Alb.

Cind i-a venit ''sorocul'', ai mei au chemat mai multi vecini pentru a-l putea dovedi. Dimineata,devreme, dupa ce au dat peste cap citeva paharele de pălincă,s-au indreptat spre cotet, hotariti sa-l puna la pamint . Porcul parca simtise ce urma sa se intimple, mai ales ca in vecini,cineva tocmai taiase un porc. Grohaia prelung si dadea cu botu-n usa cotetului. Tata a intrat in cotet si l-a legat de un picior cu o funie. Cind cei de afara au deschis usa cotetului,acesta a zbughit-o la fuga ca din pusca,fara ca cei de afara sa reuseasca sa-l prinda. A urmat o fuga dupa porc, acesta alergind ca un cal, Sub nici o forma n-au reusit sa-l prinda. Mama le-a spus, celor care venisera sa ajute la taiatul porcului, sa intre-n casa pentru ca ea il va baga-n cotet. La momit cu graunte de malai pina cind a intrat in cotet. Mama a reusit sa-i lege funia de un picior din spate si apoi a iesit din cotet,dindu-le capatul funiei, lasindu-i pe barbati sa-si faca treaba, Cind a iesit din cotet, porcul a iesit in viteza,dar nereusind sa scape. Dupa o lupta crincena au reusit  sa-l tavaleasca. Noi,copii, asistam la lupta dintre porc si cei care vroiau sa-l ''asasineze''. Cu greu mare au reusit sa-l ''imobilizeze'' bunicu incercind sa-i dea lovitura de gratie. Fiind foarte agil porcul, le dadea de furca zbatindu-se gata ,gata sa-l scape. Cu greu mare, dupa ce-i legasera si celelalte picioare cu funia,au reusit sa-l  omoare. Cind l-au vazut ca nu mai misca ,au trecut la gustatul tuicii, minuindu-se de agilitatea porcului. Bunicu ,care la viata lui,omorise multi porci  isi facea cruce ,una dupa alta  nevenindu-i sa creada  de ce a fost in stare acel porc. Zicea: mai așe' porc ''digan''(agil) n-am vazut in viata mea! Sa ma bata Dumnezo daca mințăsc!

Mama ,fie iertata, il mingiia si-l scarpina cind mergea sa-i dea de mincare fiindu-i drag de cum minca. Fiind obisnuit cu ea, a intrat in cotet fara probleme,mama reusind sa-i lege funia  de un picior din spate. Asa au reusit sa-l puna la pamint!

Editat Decembrie 14, 2018 de GEO 53 BN

[flomar60]

Cand eram copil, eu mancam din urechi!... asa calde, coapte, erau grozave! Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, mai avea un obicei... dupa ce se parlea si se curata șoriciul, punea-pentru cateva minute-o patura groasa peste porc... sustinea ca aceasta operatie face șoricul mai moale!... era momentul cand noi, cei mici, calaream porcul!... ne urcam pe animal si chiuiam, dadeam bice!... atunci, tata mai facea o figura-lua cu degetul putin sange din rana de la gat si ne facea o cruce pe frunte!... si nu îmi placea deloc faza asta dar, de fiecare data, tata reusea sa ma insele... el zicea ca face acest lucru ca sa cresc mare si puternic! Vremuri demult apuse! 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte de o distractie pe care am descoperit-o primavara.

Primavara lui '65  a fost  o vreme a dracului de  rea . S-a dezghetat relativ repede lumea bucurindu-se ca va fi un an bun,dar dupa circa doua saptamini de vreme buna ,s-au pornit ploile. Lumea nu mai stia ce sa mai faca. Sperau sa se faca vreme buna si sa poata semana porumbul, sa  inceapa lucrarile la vii si cite si mai cite,altele. Dupa o luna si jumatate de ploi neintrerupte,vremea s-a indurat sa  se indrepte. Noi copii eram trimisi cu vitele,oile,caprele  la pascut. Deja pasunea incepea sa se inverzeasca. Aveam un prieten care venea cu citeva oi la pascut. Printre oi era si un berbece al dracului de rau. Se lua dupa noi ori de cite ori treceam prin apropierea lui.  Cind se lua dupa noi ,inainte de a ne ajunge,ne trinteam  la pamint ,in felul asta,berbecele-si pierdea interesul. Am inceput toti al hartui, determinindu-l sa se ia dupa noi. Cind se lua dupa, unul dintre cite unul, imediat altul fugea inspre spre berbec  schimbindu-i tinta. La un moment dat  berbecul nu mai stia pe cine sa atace. L-am inconjurat inebunindu-l,cu hartuiala. Deodata sa repezit la unul dintre noi si i-a tras un cap in sezut ,acela cazind  ca fulgerat. Cum a cazut ,berbecul s-a apropiat de el   pregatit sa-l loveasca imediat ce s-ar fi  ridicat in picioare. Baiatul cazut, a inceput a se tiri, incercind sa se departeze de berbec. Cind a crezut ca s-a departat suficient de berbec,s-a ridicat si a inceput sa fuga. Instantaneu,berbecul a pornit spre el in fuga mare. Cind la ajuns i-a tras un cap in fund acesta ridicindu-se in aer si cazind la pamint ca un sac. A inceput sa se apuce de  plins, tinindu-si mina la fund.  A incercat sa se aseze dar a constatat ca nu poate face asta. Intre timp berbecul s-a departat, noi ducindu-l pe baiatul lovit spre casa. Pina acasa acesta n-a incetat sa se vaiete. A fost dus de catre parinti la dispensar,unde dupa consult,medicul  a spus ca baiatul avea coccisul rupt. A fost dus acasa de catre parinti,unde timp de o luna nu l-am vazut,trebuind sa stea in pat o luna.

Editat Decembrie 17, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ca tot se apropie sarbatorile de iarna, Craciunul si Anul Nou o sa va povestesc cum mergeam la colindat sau cu plugusorul de Anul nou!

Inca de la intrarea in postul Craciunului,ne adunam mai multi copii,pentru (chipurile)sa invatam colinzi noi. De fapt scopul era altul! Porneam de acasa  avind la noi lanternele Elba Focus, cu care ne intreceam, a carui lanterna bate mai departe. Mergeam la cooperativa din sat si cumparam mai multe beculete pentru lanterna in ideea de a verifica lanterna al care beculet face ''punctul'' cel mai mic si evident bataia cea mai lunga. Mama, fie iertata,ma bestelea de fiecare data cind ii ceream bani pentru cumpararea beculetelor. Dupa scincete si rugaminti repetate, reuseam sa o induplec!  Si ca de fiecare data,mama ma avertiza ca este ultima data cind imi mai da bani pentru toate ''prostiile''. De multe ori,mama, agasata de  scincetele mele, imi mai ''lipea'' citeva palme la fund,asa, ca sa am motiv sa ma smiorcai. Numai asa reuseam  sa o induplec,chit ca o luam  in freza. Apoi mama dadea cu mila!

Ne adunam acasa la Tinu gîstii si faceam repetitii. Tatal lui Tinu era un om foarte glumet,de multe ori, intilnindu-ne cu el ,ii dadeam binete, el raspunzindu-ne la binete, aiurea. Daca ne intilneam cu el ziua, in amiaza mare,la binete ne raspundea cu ''sara bună''! Daca era seara ne raspundea cu ''mneața buna''.

El ne invata multe colinzi, pe care, de obicei,nu le mai auzisem. Apoi ne invata ''multumiturile'',care erau spuse dupa ce terminam de colindat si primeam nuci, mere, bomboane(mai rar) si citeodata 50 de bani,sau cite 1 leu fiecare. Nu mergeam sa colindam doar, pentru a primii bani, fructe,bomboane. Colindatul era ceva normal pentru copii. Daca din diferite motive, nu mergeam la colindat pe la unii,  eram pîrîti la parinti. Parintii n-aveau  de unde sti unde am fost si unde n-am fost. Cert, era ca, eram mustruluiti de ai nostrii. Intotdeauna eram avertizati de catre parinti sa nu cumva sa nu ''uitam'' sa colindam pe unii. Indiferent care era situatia lor, era de bun simt,aproape obligatoriu, sa ii colindam pe toti. Mai erau unii, care atunci cind mergeam sa-i colindam,gaseam poarta incuiata,sau  cind incepeam sa colindam ,trageau ''festila-nciur'' semn ca nu vroiau sa primeasca colindatorii. 

Tatal lui Tinu ne invata si ''multumituri'' pe care le spuneam celor care nu vroiau sa ne primeasca. Una dintre ele suna cam asa!

 

Scoală gazdă nu dormi, că somnu'nu-ti va folosi,

Primeste-ne la tine-n casă 

Ca-sasculti colinda noastră

Am venit să colindăm,

Am venit sa va urăm,

N-am venit ca sa vă cerem.

 

Colinda noastra era auzita si de vecinii celor care nu ne-au primit. Vestea circula cu viteza prin tot satul, ''faptasii'' fiind facuti in tot  felul. Era rusine mare sa nu primesti colindatorii. Cind ne intilneam cu alti colindatori le spuneam ca, ''cutare si cutare'' familie nu ne-au primit cu colinda. Automat ,cei instiintati mergeau si colindau la cei care nu ne-au primit. Chit ca erau destul de departe, mergeau  pina acolo, numai sa le ''colinde''.

Colindatul se incheia dimineata cind se facea ziua,de multe ori lungindu-se pina cind ii colindam pe toti cei care nu-i colindasem. Satul fiind mare,era imposibil sa-i colindam pe toti.  Ai nostrii, erau instiintati, ca n-am fost pe la ei sa-i colindam, noi fiind besteliti.

In dimineata zilei de craciun, copii mici mergeau ''a cucuța''(colinda copiilor mici). Ei mergeau la colindat doar prin apropiere,nu ca noi care bateam o mare parte din sat.

Dupa ce am crescut ,am inceput a merge la Craciun, cu Viflaimul, iar de Anul Nou cu Plugusorul.

Acum nu mai stiu daca copii sau adolescentii, mai merg cu colinda sau cu plugusorul. Pacat ca incetul cu incetul,acele frumoase obiceiuri incep sa dispara. Si e mare pacat!

 

Editat Decembrie 19, 2018 de GEO 53 BN

[morocanosul]

Acum 4 ore, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

Ca tot se apropie sarbatorile de iarna, Craciunul si Anul Nou o sa va povestesc cum mergeam la colindat sau cu plugusorul de Anul nou!

Inca de la intrarea in postul Craciunului,ne adunam mai multi copii,pentru (chipurile)sa invatam colinzi noi. De fapt scopul era altul! Porneam de acasa  avind la noi lanternele Elba Focus, cu care ne intreceam, a carui lanterna bate mai departe. Mergeam la cooperativa din sat si cumparam mai multe beculete pentru lanterna in ideea de a verifica lanterna al care beculet face ''punctul'' cel mai mic si evident bataia cea mai lunga. Mama, fie iertata,ma bestelea de fiecare data cind ii ceream bani pentru cumpararea beculetelor. Dupa scincete si rugaminti repetate, reuseam sa o induplec!  Si ca de fiecare data,mama ma avertiza ca este ultima data cind imi mai da bani pentru toate ''prostiile''. De multe ori,mama, agasata de  scincetele mele, imi mai ''lipea'' citeva palme la fund,asa, ca sa am motiv sa ma smiorcai. Numai asa reuseam  sa o induplec,chit ca o luam  in freza. Apoi mama dadea cu mila!

Ne adunam acasa la Tinu gîstii si faceam repetitii. Tatal lui Tinu era un om foarte glumet,de multe ori, intilnindu-ne cu el ,ii dadeam binete, el raspunzindu-ne la binete, aiurea. Daca ne intilneam cu el ziua, in amiaza mare,la binete ne raspundea cu ''sara bună''! Daca era seara ne raspundea cu ''mneața buna''.

El ne invata multe colinzi, pe care, de obicei,nu le mai auzisem. Apoi ne invata ''multumiturile'',care erau spuse dupa ce terminam de colindat si primeam nuci, mere, bomboane(mai rar) si citeodata 50 de bani,sau cite 1 leu fiecare. Nu mergeam sa colindam doar, pentru a primii bani, fructe,bomboane. Colindatul era ceva normal pentru copii. Daca din diferite motive, nu mergeam la colindat pe la unii,  eram pîrîti la parinti. Parintii n-aveau  de unde sti unde am fost si unde n-am fost. Cert, era ca, eram mustruluiti de ai nostrii. Intotdeauna eram avertizati de catre parinti sa nu cumva sa nu ''uitam'' sa colindam pe unii. Indiferent care era situatia lor, era de bun simt,aproape obligatoriu, sa ii colindam pe toti. Mai erau unii, care atunci cind mergeam sa-i colindam,gaseam poarta incuiata,sau  cind incepeam sa colindam ,trageau ''festila-nciur'' semn ca nu vroiau sa primeasca colindatorii. 

Tatal lui Tinu ne invata si ''multumituri'' pe care le spuneam celor care nu vroiau sa ne primeasca. Una dintre ele suna cam asa!

 

Scoală gazdă nu dormi, că somnu'nu-ti va folosi,

Primeste-ne la tine-n casă 

Ca-sasculti colinda noastră

Am venit să colindăm,

Am venit sa va urăm,

N-am venit ca sa vă cerem.

 

Colinda noastra era auzita si de vecinii celor care nu ne-au primit. Vestea circula cu viteza prin tot satul, ''faptasii'' fiind facuti in tot  felul. Era rusine mare sa nu primesti colindatorii. Cind ne intilneam cu alti colindatori le spuneam ca, ''cutare si cutare'' familie nu ne-au primit cu colinda. Automat ,cei instiintati mergeau si colindau la cei care nu ne-au primit. Chit ca erau destul de departe, mergeau  pina acolo, numai sa le ''colinde''.

Colindatul se incheia dimineata cind se facea ziua,de multe ori lungindu-se pina cind ii colindam pe toti cei care nu-i colindasem. Satul fiind mare,era imposibil sa-i colindam pe toti.  Ai nostrii, erau instiintati, ca n-am fost pe la ei sa-i colindam, noi fiind besteliti.

In dimineata zilei de craciun, copii mici mergeau ''a cucuța''(colinda copiilor mici). Ei mergeau la colindat doar prin apropiere,nu ca noi care bateam o mare parte din sat.

Dupa ce am crescut ,am inceput a merge la Craciun, cu Viflaimul, iar de Anul Nou cu Plugusorul.

Acum nu mai stiu daca copii sau adolescentii, mai merg cu colinda sau cu plugusorul. Pacat ca incetul cu incetul,acele frumoase obiceiuri incep sa dispara. Si e mare pacat!

 

Apropo de Elba-Focus,era vorba cumva de acele lanterne...old care foloseau o baterie(rosie..??) de 4,5 V?? Mai ''patratoase''(dreptunghiulare) dar...se deschidea la fel ca multe...''spartfonuri'' din...zilele noastre(toate) ??

[Ion_Bumbu]

Mi`ai adus aminte de cit cautam si noi becuri cu filamentul cit mai centrat sa bata cit mai bine si departe.

Ne lasa vinzatorul de la Coperativa sa le alegem, cu grija din ambalaj direct fara sa le scoatem din carton.

Aparusera alea cu lupa, primele erau chinezesi, focalizate perfect dar nu tineau mai mult de 20min in lanterne cu 4,5V la baterie.

Se deschideau dar nu ca telefoanele, aveau balama pe o parte si o siguranta  elastica in L pe cealalta.

Am avut lanterene Elba-Focus in copilarie, daca aveai noroc sa prinzi una buna toti te stiau, noi le foloseam noaptea si la

"vinat" turturici cu prastia, acolo o lanterna buna era pretuita.

 

 

[GEO 53 BN]

Acum 2 ore, morocanosul a spus:

Apropo de Elba-Focus,era vorba cumva de acele lanterne...old care foloseau o baterie(rosie..??) de 4,5 V?? Mai ''patratoase''(dreptunghiulare) dar...se deschidea la fel ca multe...''spartfonuri'' din...zilele noastre(toate) ??

 Da, este vorba de lanternele cu farul  lunguiet, in forma de trunchi de con si care erau alimentate cu baterii 3R12 de 4,5V, din acelea late.

Editat Decembrie 19, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 58 minute, Ion_Bumbu a spus:

Mi`ai adus aminte de cit cautam si noi becuri cu filamentul cit mai centrat sa bata cit mai bine si departe.

Ne lasa vinzatorul de la Coperativa sa le alegem, cu grija din ambalaj direct fara sa le scoatem din carton.

Aparusera alea cu lupa, primele erau chinezesi, focalizate perfect dar nu tineau mai mult de 20min in lanterne cu 4,5V la baterie.

Se deschideau dar nu ca telefoanele, aveau balama pe o parte si o siguranta  elastica in L pe cealalta.

Am avut lanterene Elba-Focus in copilarie, daca aveai noroc sa prinzi una buna toti te stiau, noi le foloseam noaptea si la

"vinat" turturici cu prastia, acolo o lanterna buna era pretuita.

 

 

Intradevar aveau balama  pe o parte si siguranta elastica, care-o tinea inchisa. In spate, avea o agatatoare, cu care se putea agata de un nasture(mai marisor) de la haina, sau intr-un cui.

Cine avea o asemenea lanterna,nu se dadea pe  toata lumea! Va mai amintiti cum ''incarcam'' bateriile punindu-le pe soba la incalzit pina cind mirosea a bitum topit? Cind ieseam afara si o aprindeam,lumina bine de tot,dar nu tinea foarte mult.  Ce ne mai smiorcaiam parintilor, sa ne dea bani, sa ne cumparam alta baterie!

Editat Decembrie 19, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Intr-unul din posturi, va spuneam ca mergeam cu Viflaimul ,noi fiind destul de mari(clasele V-VIII). Inca de la inceputul postului Craciunului,citiva (mai exact 9 insi) incepeam repetitiile. Repetitiile le faceam sub indrumarea parintilor nostrii,care stiau  ce trebuiea, facut, ce trebuia spus si ordinea in care fiecare membru trebuia sa intervina. Primul era Irod cu cei doi soldati ,apoi cei trei magi, Baltezar,Melchior si Gașpar, apoi ingerul,  ciobanul si ultimul popa. Aveam costume anume facute si sabii.

Dupa ce repetam, aproape zilnic, pina la perfectie,eram pregatiti sa dam reprezentatii, celor care ne primeau. Prima reprezentatie  o dadeam la biserica,de fata fiind preotul din sat,sfătul, si diacul.

Cind deja stiam pe de rost, tot ce trebuia facut si spus,ieseam afara si ne duelam cu sabiile din dotare. Citeodata, din exces de zel ,ne mai loveam cu sabiile peste miini, iscindu-se scandal. De citeva ori s-a lasat cu bataie in toata regula. De regula conflictul stingea destul de repede, noi, cei neimplicati in bataie intervenind  si apalanind  conflictul.

Pe linga cei care ne primeau ,obligatoriu, mergeam si pe la fiecare dintre noi, dind cite-o reprezentatie. O reprezentatie dura cam o ora. De multe ori ne prindea ziua umblind prin sat pentru ai multumi pe cei care ne asteptau,respectiv parintii nostri, neamurile, cunoscuti de-ai nostri si altii la care mergeam in fiecare an. Daca din greseala omiteam pe cineva,morti copti,trebuia sa mergem si pe la ei. Am umblat cu Viflaimul pina  in primii trei ani de liceu,cind unii dintre noi, terminasera  scoala profesionala si erau deja in ''cimpu muncii'',nemaiputind sa fie  impreuna cu noi. Si uite asa ,gașca noastra s-a imprastiat.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

 Ca tot am pomenit de mersul cu Viflaimul, am sa va povestesc, cum am dat ''fața'' cu niste baieti, mult mai mari, decit noi ,care, si ei umblau cu Viflaimul.

Mai pe la inceputuri,( cind umblam cu colinda) cind nici nu ne trecea prin cap sa mergem cu Viflaimul,ne-am intilnit cu o trupa de flacaiandrii,care umblau cu Viflaimul, fiind  dotati cu tot ce  trebuia si inca ceva  in plus.

Vazindu-i echipati ca la ''carte''ne uitam, ca la niste zei. Pe linga costumele si sabiile  din dotare, mai aveau si  o bisericuta in miniatura,  asemanatoare cu biserica din sat. Vazuta pe dinafara, era copia(aproape) perfecta a bisericii, inauntru, arzind citeva luminari din ceara de albine. Se stia ca luminarile din ceara, ard mult mai greu decit cele din stearina.

Vrind sa auzim ce spuneu flacaiandrii, cind intrau in case, ne-am luat dupa ei, stind la o distanta apreciabila fata de ei. Cind au intrat in casa celor care-i primese, noi era buluc la ferestre cu ochii larg deschisi si urechile ciulite. Totul mergea ca la carte, vazindu-se experienta celor care umblau de multi ani cu Viflaimul!

Cind sa terminat reprezentatia,acestia au fost poftiti de catre gazde sa ia loc la masa. Noi, am  iesit afara din curte si i-am asteptat in drum ca sa iasa ,putind in felul acela sa  intram si sa colindam.  Pe drum, fiecare ne dadeam cu parerea, despre ce vazusem si auzisem,facindu-ne planuri pe viitor.  Planurile, le-am putut pune-n,aplicare abia peste citiva ani cind deja eram in ciclul gimnazial. Pina atunci mergeam doar cu colinda.

Dupa sarbatori, i-am povestit tatalui meu, despre trupa de flacaiandrii pe care o vazusem umblind cu Viflaimul. La inceput, tata a incercat sa-mi explice, ca a merge cu viflaimul,  inseamna, pregatire minutioasa,costume si recuzita. Ori toate cele trebuincioase nu se puteau face de pe o zi pe alta. In postul Craciunului, cind mergeam la invatat noi colinzi,ii intrebam pe tatii nostri daca nu ne-ar putea invata  tot ce trebuia spus si facut. Fiecare dintre noi, am rugat pe tatii nostri, sa ne dicteze ce trebuia sa spuna fiecare dintre noi cei care vroiam sa mergem cu Viflaimul. Cind le-am avut pe toate,abia atunci am luat totul in serios,repetind pina cind stiam totul, fara bilbiieli. Cind am avut tot ce trebuia ,abia atunci ne-am putut gindi la a da reprezentatii pe la satenii care ne primeau. Visul realizarii unei bisericute ca cea vazuta  in urma cu citiva ani,a ramas la stadiul de proiect. Dupa ce  ne-am imprastiat  pe la diferite scoli, n-am mai avut timpul necesar constituirii unei trupe care  sa reinvie Viflaimul. Ne intilneam doar in vacante, unde povesteam  cum am pus in practica mersul cu Viflaimul,cum am facut rost de costrume,cum ne-am confectionat sabiile si cum ''incingeam'' cite-un duel, dupa ce invatam pe de rost tot ce trebuia spus. Aproape fiecare dintre noi stiam  ce trebuia sa spune orice alt coleg din trupa.

Vremuri frumoase, dar din pacate ,de mult apuse sau in curs de disparitie! Pacat,ca incetul cu incetul,acele obiceiuri, vor disparea, lundu-le locul tot felul de ''americanisme'',gen :gingel ben,gingel ben...............

Editat Decembrie 22, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o intimplare, mult spus hazlie, petrecuta in ajunul Craciunului.

Eram destul de marisori si de multi, incit sa ne incumetam sa mergem la colindat (clasa a IV) fara sa ne fie frica,de ciini, sau de unii colindatori, care incercau sa-i timoreze pe cei mai mici.

Imediat ce s-a inserat, ne-am adunat la un prieten, de unde urma sa pornim la colindat. Dupa instructajul de rigoare, facut de catre parintii prietenului,ne-am facut un plan, pe unde sa mergem. In acel an, toamna a fost ploioasa ,noroiul trecind peste bocanci. Inainte cu citeva zile de ajunul craciunului, s-a facut frig, noroiul intarindu-se. Incepuse sa cada zapada  facindu-se un strat de zapada de vreo palma buna,spre bucuria noastra.

I-am colindat pe parintii prietenului si apoi, am pornit prin sat. Toate familiile ne primeau cu colinda. Invatasem citeva colinzi pe care le repetam dupa epuizarea  repertoriului. Parintii nostri ne invatau mai multe colinzi ca sa nu  creada lumea ca stim doar o colinda. Cind terminam colinda,urma ''multumitura'' care se spunea de catre unul dintre noi, inainte ca gazda sa deschida usa si sa ne pofteasca in casa. De regula primeam nuci, bomboane(mai rar),citeodata primind si monede de 50 de bani. Rar primeam mere sau pere.Ce faceam cu cele primite? Mamele noastre, coseau in interiorul hainelor groase o bucata de pinza din cinepa, lasind in partea de deasupra,in partea stinga sau dreapta, ce depindea de indemina fiecaruia,un fel de buzunar prin care introduceam nucile sau bomboanele.

Ne-am propus sa colindam pe la toate casele, neuitind sa colindam la neamuri si la familiile noastre. Satul fiind mare era imposibil sa colindam pe la toate casele. Au trecut citeva ore bune de cind am inceput a colinda si constatasem ca inca mai aveam mult de colindat,nereusind  sa ajungem pe unde ne-am propus. Asa ca am inceput a ''tria'' casele la care urma sa colindam. Ajunsem  intru-n loc unde locuia un unchi al unui coleg,unde urma sa mergem sa colindam. Ne despartea valea  care era inghetata destul de mult(credeam noi). Citiva dintre noi spuneau sa mergem pina la puntea pe unde puteam traversa valea. Stiam ca valea e inghetata dar nu eram convinsi ca nu se va sparge cind vom incerca sa o traversam. Unul dintre noi ,mai viteaz, ne-a spus ca  va trece valea fara nici o problema,gheata ,spunind el, fiind destul de groasa incit sa ne tina. Noi, citiva, eram cam sceptici si nu ne incumetam sa trecem peste gheata. Colegul cel viteaz, sa lasat sa lunece usor pina pe gheata. Ajuns in vale,a tropait usor cu bocancii pe gheata spunindu-ne ca gheata este destul de groasa si ca sa ne convinga ca spune adevarul a inceput sa tropaiasca mai tare. Am auzit gheata pocnind,moment in care colegul, s-a precipitat sa ajunga la mal, incercind sa se apuce de nuielele de pe mal. Cind a mai facut un pas, gheata s-a spart el ajungind in apa. Norocul  fost ca era la un pas de mal,reusind sa se agate de nuiele. Noi cei de pe mal, am intins miinile spunindu-i sa ne apuce  si sa-l tragem afara. In incercarea de al scoate afara ,un alt coleg a intrat si el cu un picior in apa. Ne-am repezit sa-i scoatem repede din apa,  rece ca gheata. Imediat ce au ajuns pe mal, primul lucru a fost sa ne indreptam spre cea mai apropiata casa a unui coleg. Ajunsi acolo,  parintii celui la care ajunsem i-a spus sa se dezbrace si sa se aseze aproape de soba ca sa se incalzeasca. Hainele ude, au fost puse la uscat deasupra sobei. Colegul ghinionist si noi eram speriati de ce se putea intimpla. Am stat vreo doua ore pina cind hainele s-au uscat binisor. Deja se apropia dimineata,asa ca am hotarit sa mergem acasa. Ajuns acasa,mama s-a aratat surprinsa ca am terminat  asa de repede de colindat. N-am suflat o vorba despre cele intimplate! Am mincat si m-am dus la culcare. In ziua de Craciun  mama a aflat despre patania noastra,de la o vecina . Ca intotdeauna vestile proaste,circula mult mai repede decit vestile bune. M-a luat la interogat certindu-ma ca nu i-am spus  nimic  despre patania nostra. Dupa masa,dupa ce m-am trezit,am mers afara incercind sa aflu ce se intimplase cu colegul ghinionist. Am aflat ca primise o bataie de la tatal sau,pentru boacana care se putea lasa cu o tragedie. Intimplarea ne-a fost invatatura de minte. 

 

Editat Decembrie 24, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Incet, incet, ultimele zile ale anului se scurg! Craciunul este pe duca, noul an apropiindu-se  vertiginos.

Imi aduc aminte,cum, dupa Craciun ne gindeam  sa mergem cu plugusorul. Poate ca va aduceti aminte de ziarul,  Scinteia pionierului. Acolo gaseam  versuri ale plugusorului. Decupam din ziar toate versiunile de Plugusor. Se stabilea, care, ce trebuie sa spuna. Dupa mai multe repetitii,reuseam sa  memoram versurile plugusorului.

Intr-un an ne-an pregatit temeinic de mers cu plugusorul. Aveam clopotei,zurgalai si bice cu care pocneam  mergind prin sat. In timp ce spuneam plugusorul, cei la care le veneau rindul,pocneau din bice. Aveam bice special impletie din sfoara de cinepa, rezistenta,cu pleasna foarte subtire. Pocneau de trazneau!

Nu exista copil, mai marisor, sa n-aiba un bici. Flacaii si flacaiandrii aveau bice impletite-n patru sau sase,  lungi de pina la 2,5m, cu pleasna subtire care pocneau de ne tiuiau urechile. Noi fiind mai mici, ne multumeam cu un bici pe masura noastra.  Bicele ni le impleteam singuri ,experimentind impletitul  in cit mai multe fire,pornind de la capatul care era legat la  o codorișcă (coada)din lemn de singer sau corn. Seara ne intreceam in pocnit de bice.

Mersul cu plugusorul, pe linga ca mergeam din casa-n casa,(care ne primeau)cu uratul ,era si o intrecere, intre noi cei care aveam bice. Cel care pocnea mai tare, acela era cistigatorul,ceilalti cerindu-i amanunte despre cum impletise biciul si in cite fire.

Am pornit cu plugusorul pe la case,pocnind din bice, de mama focului.  Unul dintre noi avea un bici impletit de catre taicasau care pocnea de traznea. Biciul fiind destul de lung,celegul  statea afara din curte,in drum si pocnea tot timpul cit ,noi ceilati,spuneam plugusorul. Un ciine din vecini auzind harmalaia,s-a apucat de latrat la noi. Ca sa-l intaritam, pocneam cit mai aproape de gard.  La un moment dat, omul auzind latratul ciinelui,a iesit afara din casa sa vada le ce latra ciinele asa de tare. Cind am vazut ca s-a aprins lumina afara, ne-am repliat urgent, facind pe nestiutorii. Omul, satul de latratul ciinelui,l-a luat si la legat in spatele grajdului de cotetul porcilor. Cind am terminat de urat la cel dinainte,ne-am dus la vecinul cu ciinele. Acesta ne-a primit,injurind in acelasi timp,ciinele care latrase la noi. Cei mai multi sateni,isi legau ciinii atrunci cind  colindam sau umblam cu plugusorul. Doar cei mai carpanosi isi lasau ciinii dezlegati ca sa nu intre nimeni la ei in curte.  Cind auzeam ciinii dezlegati,latrind ,atunci pocneam mai abitir din bice. De multe ori ne alegeam cu injuraturi din partea celui care lasase intentionat ciinele dezlegat.

 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mai zilele trecute, mi-am amintit de vecinul,prietenul si verisorul Zaharie, care era mai mare decit mine cu doi ani. Cu el imi petreceam mare parte din zile.  Bunicul sau, era toata ziua acasa,facind mincare si trebaluind prin gradina si ograda. Batrinul prașea prin ograda la cartofi,fasole, porumb,etc.

Imi amintesc ,ca in grajd,aveau iepuri. Cind vedeam ca iepuroaicele-si smulg parul de pe burta ,eram siguri ca vor fata .  In fiecare zi intram in grajd si ne uitam daca puii de iepure n-au iesit din vizuina sapata sub iesle.

 Stiam ca  nu-i bine sa punem mina pe puii de iepure, pentru ca iepuroaica ii abandobneaza. Abia cind puii de iepure,erau marisori si umblau prin grajd puteam sa punem mina pe ei ,doar daca reuseam sa-i  prindem.

Cind cersteau destul de mari, bunicul lui Zaharie,mai prindea cite-un iepure si-l taia.  Carnea de iepure era destul de gustoasa. Batrinul facea cite-o tocana de cartofi cu carne de iepure. Eu nu eram ''fan'' carne de iepure,mai ales ca circula o legenda care spunea ca iepuroaica isi omora si minca puii sau puiul care mirosea a om. De aceea ni se spunea sa nu punem mina pe puii de iepure.

Fiind multi iepuri acestia  mincau fin din ieslea unde mincau si vitele,mai ales din toamna si pina-n primavara cind iesea ciurda de vaci la pascut pe pasune. Iepurii mincind fin din iesle,acestia urinau pe fin ,vitele nemamincind finul mirosind a urina de iepure. Cred ca tata, de aceea era impotriva aducerii iepurilor in grajd. 

Mincam iepure,doar toamna si iarna  cind, megream la vinatoare de iepuri.  Carnea de iepure salbatec,trebuia gatita mult pina cind carnea se fragezea,putind fi mincata. Altfel era tare si elastica aproape ca guma.

Cite-odata mai intrau pisici in grajd si puneau labuta pe cite-un pui de iepure mai neatent. Cind auzeam zbieratul puiului de iepure,prins de pusica ,urgent puneam mina pe cite-o coada de matura si intram in grajd ,avind grija sa nu iasa de acolo. Nu va spun cit efort puneam sa prindem pisica! Cind o prindeam, o snopeam in bataie. Pe acea pisica n-o mai vedeam degraba. Cind ne vedea, disparea instantaneu,ca dusa de vint.

 

Editat Decembrie 27, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

 Salutare prieteni!

A trecut si craciunul si in curind si noul an.

Mi se pare ca anul, care este pe duca,a trecut foarte repede.

 La fel si cind eram copil, mi se parea ca sarbatorile de iarna treceau prea repede.

Imi aduc aminte ca in seara si noaptea celei de-a doua zi de craciun, parintii mergeau la colindat pe la neamuri si prieteni. Noi ,copii, stateam acasa. Tot atunci umblau cu Colinda si tiganii lautari. Pe linga ca erau lautari, erau si mineri. Deci nu se punea problema cersitului

Sa nu credeti ca veneau cu colinda ca sa ceara. Nici poveste! Veneau, pentru ca era o traditie, (la ei)ca in seara celei de-a doua zi de Craciun sa colinde familiile de romani.  Dupa ce terminau de colindat,acestia erau poftiti la masa  si erau tratati cu mincare si bautura. De regula acestia se limitau in a gusta  din cele puse pe masa. N-am auzit,niciodata ca vreunul dintre ei sa se imbete, turta. Cite-odata se mai chercheleau. Atunci seful lor, care era cunoscut ca si primarul lor, ii lua instrumentul(vioara ,contrabasul,acordeonul sau toba) si-l tineau pe ''tușa'', pina cind isi revenea,dupa care era acceptat iar in trupa.  Parintii nostrii, le dadeau tuica,vin ,prajituri, felii de cozonac ,multumindu-le pentru colinda. Cind erau imbiati cu mincare ,acestia refuzau politicos. Ca sa nu se supere  gazda,luau cite-o felie de cozonac. 

Acestia colindau pina-n ultima zi de Craciun.  In seara zilei de Anul nou,la fel, umblau la urat. 

Copii mai mari ai tiganilor, umblau la colindat, cintind colinde de-a lor. Cei mici, umblau si ei la colindat in ziua de Craciun.

Tiganii erau impartiti, in doua! Cei  care munceau in mina, si cei care se ocupau cu alte activitati  mestesugaresti. Lingurarii faceau linguri din lemn, fuse, faceau spete necesare  razboaielor de tesut,ascuteau foarfeci, vindeau bumbac,necesar femeilor care țeseau. Unii se ocupau cu  tinichigeria, punind funduri oalelor din tabla folosite la fierberea  bostanilor furajeri sau a cartofilor marunti care deasemenea erau dati porcilor. 

Tigancile batrine,vaduve,neputincioase, veneau prin sat si cereau sa le dea ba faina,ba oua,ba slanina dindu-le in schimb ace de cusut, ace de siguranta, bumbac. Lumea le stia ca sint sarace si de multe ori la dadeau  de mincare refuzind sa primeasca ceva  de la ele. De multe ori mama era impresionata de tigancile amarite,dindu-le  lapte, brinza de vaca,slanina, etc.

Puteai lasa poarta sau usa de la casa deschisa, ca nimeni indraznea sa intre. Simpla mătura lasata in fata usii,(portii) era suficient ca nimeni sa nu intre-n casa sau curte.

Alte vremuri,alte obiceiuri!

 

Editat Decembrie 28, 2018 de GEO 53 BN