Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?


Postări Recomandate

Acum 11 ore, +_Florin_+ a spus:

GEO 53 BN, eu cred ca senzatiile de "deja vu " au o explicație cat se poate de științifică și rațională.

Poate fi vorba despre informații transmise genetic din "eroare".  E cunoscut faptul că moștenim  de la bunici/străbunici ori a 7-a spita din neam anumite trăsături de caracter, sistem de gandire si/sau asemănări fizice etc . Toate acestea sunt informații "standard" transmise pe cale genetică. Alaturi de ele pot "scăpa " uneori si altfel de informații "nestandard" cum ar fi ceva din memoria unui înaintaș - o imagine, o amintire. 

Si natura are erorile ei:rade:.

 Să zicem că stra-strabunicul a fost canva intr-un loc. Eu mostenesc aceasta informatie fara sa am habar, până în momentul când ajung întâmplător și pentru prima oara in acelasi loc. Atunci am senzatia clară că am mai fost acolo, deși știu la fel de clar ca nu am fost, nici n-aș fi avut cum ...

 

 

E posibil sa fie asa cum zici! Oricum a fost o experienta stranie.

Asa cum v-am mai spus,sotia mea ne-a parasit in 2004,dupa ce s-a luptat cu o boala necrutatoare, timp de 8 ani.

Intr-o seara am mers cu un prieten(taximetrist) cu masina sa cumpar ceva din oras. Ca sa evitam aglomeratia,am mers pe o strada laturalnica,putin circulata,la capatul strazii fiind o scoala. Cind ne-am apropiat de capatul strazii,am vazut o persoana de gen feminin, care semana perfect cu sotia, de aceeasi inaltime (sotia fiind scunda) imbracata cu o scurta,pantaloni si o caciula din blana de vulpe,toate  identice cu hainele sotie. I-am spus colegului sa opeasca, motivind ca o vazusem pe sotia mea. A oprit si m-am dat jos din masina,uitindu-ma in directia in care acea persoana mergea. Ce era ciudat ca pe trotuar nu era nimeni. Puteam jura ca mi-am vazut sotia. Prietenul incerca sa ma convinga ca nu era nimeni pe trotuar. Multa vreme mam gindit la acea intimplare si aceea, stranie!

Apoi mi s-a intimplat de mai multe ori, ca fiind in bucatarie ,facindu-mi de mincare, sa am avut senzatia ca cineva ma priveste de pe hol,usa fiind deschisa.

Sotia prietenului meu,spunindu-mi ca ar fi bine sa chem un preot, care sa faca o feștanie. Niciodata n-am crezut in astfel de ritualuri, nemergind prea des la biserica. Si cind m-am dus,m-am dus doar la insistentele sotiei.  Ca s-o multumesc pe sotia prietenului,am chemat un preot, care si-a facut ''meseria''. 

 

Link spre comentariu
Acum 3 minute, GEO 53 BN a spus:

E posibil sa fie asa cum zici! Oricum a fost o experienta stranie.

Asa cum v-am mai spus,sotia mea ne-a parasit in 2004,dupa ce s-a luptat cu o boala necrutatoare, timp de 8 ani.

Intr-o seara am mers cu un prieten(taximetrist) cu masina sa cumpar ceva din oras. Ca sa evitam aglomeratia,am mers pe o strada laturalnica,putin circulata,la capatul strazii fiind o scoala. Cind ne-am apropiat de capatul strazii,am vazut o persoana de gen feminin, care semana perfect cu sotia, de aceeasi inaltime (sotia fiind scunda) imbracata cu o scurta,pantaloni si o caciula din blana de vulpe,toate  identice cu hainele sotie. I-am spus colegului sa opeasca, motivind ca o vazusem pe sotia mea. A oprit si m-am dat jos din masina,uitindu-ma in directia in care acea persoana mergea. Ce era ciudat ca pe trotuar nu era nimeni. Puteam jura ca mi-am vazut sotia. Prietenul incerca sa ma convinga ca nu era nimeni pe trotuar. Multa vreme mam gindit la acea intimplare si aceea, stranie!

Apoi mi s-a intimplat de mai multe ori, ca fiind in bucatarie ,facindu-mi de mincare, sa am avut senzatia ca cineva ma priveste de pe hol,usa fiind deschisa.

Sotia prietenului meu,spunindu-mi ca ar fi bine sa chem un preot, care sa faca o feștanie. Niciodata n-am crezut in astfel de ritualuri, nemergind prea des la biserica. Si cind m-am dus,m-am dus doar la insistentele sotiei.  Ca s-o multumesc pe sotia prietenului,am chemat un preot, care si-a facut ''meseria''. 

 

Dejavu'ul autentic sunt trairi pe care crezi ca le-ai mai avut, din cauza stresului cofeina etc droguri samanice.... Experienta de mai sus nu face parte din categoria respectiva ci din ceva mult mai rau ati facut bine ca ati chemat preotul :) oricum astea sunt greu de crezut si nu ma apuc pe aici sa scriu dar susta la suta sunt dintraia cu coarne:rzb desi mu au chiar coarne... 

Link spre comentariu

Personal am trait de multe ori intamplari cu amprenta puternica de " deja  - vu " . In situatii foarte diferite ... unele " serioase ". De regula cu incarcatura de pericol . Latent , sau iminent . In fine , e o alta  discutie . Se pot spune multe ... , nega sau exacerba experiente de genul . Eu nu ma raportez decat la experientele personale ... n - am cautat analogii sau explicatii oferite de altii . In fine ... explicatia cu " deja - vu " , macar ca termen lingvistic , e foarte vaga si imprecisa . Se pot defini foarte multe " nuante " si componente ... literatura de specialitate e plina de interpretari  etc . 

Editat de gauss
Link spre comentariu

In tinerete si nu numai, nu-mi era frica. Circulam mai mult noaptea,din Sarmasag si pina la mine in comuna,erau circa 7 Km. Cind eram la liceu, din cind in cind, ma duceam acasa cu trenul pina-n Sarmasag. De acolo, ca sa scurtez  drumul, mergeam prin cimitirul din Sarmasag,fara nici o teama. Ca sa nu ma impiedic de ceva,aveam o lanterna cu care-mi luminam drumul.  O singura data ,noaptea, m-am speriat,cind  ridicind lanterna ,lumina sa reflectat de pe o piatra funerara,lustruita ca oglinda , spre mine. Recunosc ,ca atunci ,mi sa ridicat parul pe ceafa.

Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Va spuneam ca la noi in sat a fost mina de carbuni. Aproape de birouri erau citeva ateliere, un atelier de forja,unul de prelucrari mecanice,unde era un strung,o freza antica,o masina de gurit actionata cu mina, avind deasupra o volanta mare si un aparat de sudura. Mai era un atelier unde se reparau locomotivele Diesel care tractau vagoanele cu carbune. La ceva distanta era lămpăria unde se incarcau acumulatorii de la lampile cu care intrau minerii in mina.

Eu eram fascinati de aparatul de sudura si de cei care-l foloseau. Luam bucati de sticla de geam si o afumam ,putindu-ne uita la arcul electric.

In naivitatea noastra credeam ca daca luam doua fire izolate (sa nu ne curentam)si introduse in priza vom putea sa sudam.

Prima tentativa de a suda,s-a soldat cu o bubuitura ,o flacara albastra si fum mult de la izolatia de pe cabluri si arderea sigurantelor de pe tabloul din marmura pe care erau patru sigurante din portelan.  Pe un cablul care ducea spre casa  mai era o siguranta tot din portelan. Care era rolul ei ,nu stiam.

Apoi ne-a venit ideea de a forma arcul electric, daca faza de la priza era in contact cu un fir ingropat in pamintul umed. Se facea ceva arc, mititel cei drept. Dupa un timp   pamintul din jurul firului se incalzea. Atunci n-am realizat ce se putea intimpla,copii fiind.  Intr-o zi tata a vazut firul iesit din pamint si m-a luat la interogatoriu. I-am indrugat o minciuna mai, mai s-o cred si eu. M-a avertizat sa nu cumva sa ma joc cu firele de curent  de la priza,pentru ca se poate intimpla un accident grav. Dupa un timp ,dezamagiti de rezultate ,am renuntat  si bine-am facut.

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Citi dintre voi va mai amintiti de eclipsa de soare din februarie 1961?

Eram elev in clasa a I-a! Inainte cu citeva zile de a se produce eclipsa,se vorbea ca va veni sfirsitul lumii. Multi spuneau ca ziua se va transforma in noapte si ca toti cocosii vor cinta ca noptea la miezul noptii. Unii si-au batut scinduri la geamurile caselor si grajdurilor de animale.

Copii fiind nu stiam ce poate fi aceea eclipsa. Tata aflase de eclipsa  de la serviciu si ne spuse ca ne vom putea uita la soare cu sticla afumata. 

In sat domnea o stare de panica. Noi asteptam cu nerabdare eclipsa, fiind curiosi cum va arata soarele. Am cautat bucati de sticla si le-am afumat,uitindu-ne la soare fara probleme. Vedeam soarele rotund. Eram pregatiti sa ne uitam la soare atunci cind se va produce eclipsa. Fiind iarna,era un frig cunt. Ne-am sculat devreme ca sa nu ratam eclipsa. Deodata am vazut ca lumina soarelui a inceput sa slabeasca,ca si cum ar fi inceput sa se insereze. Parca frigul s-a intetit ca seara. Ne-am uitat la soare si am vazut cu uimire cum soarele este acoperit partial. Lumina zilei a scazut destul de mult de parca era seara. Au inceput sa bata clopotele la biserica,in sat domnind o stare  de panica. Dupa citeva minute bune, soarele a inceput sa lumineze tot mai tare, pina cind s-a luminat  bine de tot. Imediat zarva din sat a inceput sa se domoleasca,lumea rasuflind usurata ca totul sa incheiat cu bine. Noi am continuat sa ne uitam la soare ,privind la soare cu bucatile de sticla afumata. Frigul a inceput sa se inmoaie  cit de cit.

Imi amintesc ca batrinii spuneau ca in anul 2000 va fi sfirsitul lumii. Uite ca a trecut si anul 2000 si sfirsitul n-a venit. Daca va fi sa vina sfrsitul lumii ,acesta sa va datora doar oamenilor,nicidecum unei fiinte divine.

Link spre comentariu

Aia cu " sfarsitul lumii " a fost reala . Adica lumea ( ma rog , o parte din populatie ... ) credea cu tarie ca se va savarsi ... De ce spun asta ? ...  In ziua respectiva , mama s - a dus la niste vecini ... nu mai retin ce treaba avea cu ei , eram destul de mic ca varsta , de scoala  ... , cu greu a reusit sa - i convinga sa deschida usa casei . In interior , toti membrii familiei erau masati intr - o singura incapere , care avea geamurile astupate cu paturi , iar pe masa mancare , bauturi alcoolice ... ca la o petrecere ( bazata ) , canta la volum mare un pick - up etc . Fusesera adusi in interior si pisica si cainele din curte ... Mama s - a cam speriat ... si a incercat sa afle ce se intampla ... nu stia sa fie vreo aniversare etc . , mai ales ca si ora era nepotrivita , prezenta animalelor a derutat - o si mai mult ... Explicatiile au venit urgent , si cam " imperativ " ... consumatia era ca sa nu treaca respectivii in nefiinta flamanzi sau insetati , plus ca alcoolul servea la " imbarbatare " , iar pledurile  in geam , o masura suplimentara pentru a nu se vedea sfarsitul lumii , preliminat a fi o grozavie , sau sa intre in incapere peste cei din interior . In fine ...

Editat de gauss
Link spre comentariu
9 hours ago, doru3160 said:

 

Inseamna ca avea senzorul de lumina bun...stia el ce stia, cand trebuia sa cante.

Sa nu dea Al de Sus sa ai prin vecini un cocos "dereglat" si sa mai ai si somnul usor.

De ce zic prin vecini? ca daca era al tau il taiai urgent dupa niste cintari pe la 2-3 dimineata!

Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o intimplare petrecuta de Sfinta Maria, in Zalau.

Eram elev in penultimul an de liceu, cind un verisor de-a meu, mi-a propus sa cerem voie parintilor nostri ,sa ne lase sa mergem in Zalau de Sfinta Maria. Sa nu credeti cumva ca eram asa de bisericosi!  Nici vorba de asa ceva! Vroiam se mergem doar pentru a dansa si a asculta muzica in piata aflata la doi pasi de centrul orasului. De regula in fiecare an  de Sfinta Maria,se organiza, asa zisa ''ziua  a tinertului''.  In Zalau era o formatie de muzica, foarte buna,care cinta in piata doar atunci, in rest cintau doar la Casa de cultura. Ca noi erau foarte multi tineri care mergeau in acea zi, doar pentru a asculta muzica si a dansa. Evenimentul era strict supravegheat de militieni,care interveneau atunci cind spiritele se ''inflamau''. Mai erau si din aceia care erau cam ''afumati'', provocind  scandal. Militienii interveneau prompt,ducindu-i la sediul militiei,unde ,probabil,  erau ''linistiti''.

Noi mergeam doar pentru muzica,dansind doar cind aveam colege  de clasa, care erau lasate de parinti sa participe la eveniment.

In acel an, am plecat la Zalau, impreuna cu citeva fete din sat care, erau si ele eleve la liceul teoretic si la liceul pedagogic,in ani diferiti. Ca sa pierdem vremea,ne plimbam prin oras,asteptind ca formatia sa-si dea drumul.

Cam pe la ora 7 dupa masa ,formatia si-a intrat in piine. Totul a fost bine si frumos,pina cind niste baieti din oras,s-au luat la harța. Harța s-a transformat in bataie in toata regula. Cum militienii inca nu erau pe ''pozitie'', bataia a luat amploare,multi dintre tineri, in special fetele ,au iesit din piata. N-a trecut multa vreme si militienii au venit cu un IMS rablagit. Cind militienii si-au facut aparitia,scandalagii au incercat sa se faca nevazuti. Cum in piata nu se putea intra si iesi decit prin doua locuri,militienii ne-au luat la ''identificat''. Dupa ce ne-au verificat, ne-au recomandat sa plecam acasa. Unde mama naibii sa mergem cind urmatorul tren pleca spre Sarmasag dupa miezul noptii. Dupa ce am analizat  toate variantele,am decis sa mergem la biserica si sa incercam sa motaim, pina dimineata, cind aveam tren spre Sarmasag. Biserica era plina de oameni,majoritatea femei. Asa ca am motait cum am putut pina spre dimineata cind am luat autobuzul care facea cursa Zalau-gara Criseni. Ne-am urcat in tren si rupti de oboseala,ne-am pus pe motait,inainte rugind pe ''ferchezeu''(controlor) sa ne anunte cind ajungem in Sarmasag. Ne-am dat jos din tren si am luat-o la ''pedale'' pina acasa. Ajunsi acasa rupti de oboseala, am mincat si la somn suparati ca am avut ghinion.

 

 

 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o intimplare destul de amuzanta,pe care am petrecut-o iarna la o vinatoare de vulpi.

Intr-o simbata dupa masa,intilnindu-ne la filiala de vinatoare,seful de grupa ne-a informat, ca in ziua urmatoare, vom merge la vinatoare de vulpi, in padurea din apropierea comunei Sfîntu. Sezonul de vinatoare la mistreti era deja incheiat.  Duminica dimineata ne-am intilnit la gara, urmind sa ne ducem cu trenul pina-n halta Sfîntu,de acolo urcind inspre padure.

Ajunsi in marginea padurii,seful de grupa a stabilit, cite goane vom face,totodata spunindu-ne  sa numaram si caprioarele, mistretii,cerbii care vor trece printre standuri.

Gonasii, de obicei, erau tinerii si copiii, amatorii de vinatoare.

Seful de grupa ne-a ''plantat'' pe ficare dintre noi,vinatorii, in stand. Padurarul, care avea in grija padurea respectiva, a fost si el convocat,mergind cu gonasii, asezindu-i pe fiecare dintre ei(gonasi), de unde sa porneasca cind se va da semnalul de incepere a vinatorii. Zapada inca era destula, de vreo palma, dar nu atit de mare ca si cu vreo doua luni inainte.

Eu eram  nu departe de marginea padurii in spatele unei tufe mari de mur, asteptind ca goana sa inceapa. Stind si asteptind ca goana sa inceapa,am auzit  niste fosnete prin apropiere. M-am miscat incet,sa nu fac larmă,uitindu-ma sa vad cine face galagie. N-am observat nimic,gindindu-ma ca poate-i vreun soricel, in cautare de hrana. Dupa citeva clipe am auzit iar fosnetul. Mi se parea prea puternic fosnetul, facut de un soricel. Ma gindeam ca poate este vreun soarece de padure mai mare. N-am mai dat importanta fosnetului,fiind atent in fata. Deodata, am auzit pe linga fosnet si niste ''tacanituri''sacadate. M-am uitat iar cu atentie sa vad ce produce fosnetul si tacaniturile sacadate. M-am intors, cautind cu privirea, animalul care scotea tacaniturile. Iar n-am vazut nimic. Nu bine m-am intors, cind am auzit iar tacaniturile. M-am intors iar, hotarit sa descoper pe cel ce scotea ''tacaniturile''. Atunci am observat ca, animalul care scotea tacaniturile, nu era nimeni altul decit o hermelina cu blana de iarna, alba ca zapada. M-am indreptat incet spre ea sa n-o speriu. Nici pomeneala sa se sperie! Din contra, se repezea la mine.

Am intins mina spre ea, cind a facut un salt aproape sa ma prinda de mina. Era tare furioasa! Am lasat-on-pace ignorindu-i accesele de furie. Ma miram cit de mica este si cit de curajoasa. A continuat sa ma ''tacane'' destul de multa vreme ,pina cind satula de atita ''tacanit'' s-a retras undeva, unde banuiesc, ca avea vizuina. Intre timp goana pornise,eu fiind atent, ca nu cumva vreo roscata, sa treaca pe linga mine iar eu sa n-o observ. Din pacate nici o roscata n-a trecut prin apropierea mea. Alti colegi au avut bafta sa dea  ''peste cap'' cite-o roscata. Am mai facut citeva goane printr-o vie parasita, unde de asemenea n-am avut bafta sa impusc vreo roscata, citeva dintre ele ,trecind la distanta destul de mare de mine. In tren, spre casa le-am povestit colegilor, despre  hermelina cea nervoasa, care era gata ,gata sa ma insface de mina.

Acum citeva cuvinte despre hermeline!

Hermelinele sint animale carnivore din familia mustelidelor,inrudite cu nevastuicile,dihorii, samurii,bursucii,vidrele jderii,etc. Hermelinele, iarna,au blana alba ca zapada. Primavara hermelina schimba blana,din  alba in maro si o mentin, pina cind iarna-si intra-n drepturi,devenind alba ca zapada.

Pe cit sint de mici ,pe atit sint de curajoase. Sint foarte rapide,  putind sa urmareasca un iepure pina cind acesta, cade la pamint de oboseala. O hermelina este de 5-6 ori mai mica(daca nu si mai mult) decit un iepure,fiind in stare sa care corpul iepurelui ucis.  Nu consuma decit animale ucise de catre ea. Nu consuma cadavre! Soarecii si sobolanii sint animalele care constituie hrana de baza a hermelinelor,exterminindu-i. Deasemenea nu se dau in laturi cind e vorba de vreo pasare, prepelita,fazanul si orice alte pasari pe care le surprinde pe pamint. Hermelina se aciueaza pe linga gospodarii,facind prapad printre soareci, si sobolani, exterminindu-i. Cite-odata se naravesc si la pasarile din gospodarie.

 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Domnule cand am auzit vanatoare de vulpi m-am repezit repede sa citesc caci nu am citit niciodata o poveste despre vanatoarea de "vulpi".

 

Nuuuu, nu roscate, din alea cu antene, despre care citeam in revista Racheta Cutezatorilor cand eram copil.

Editat de one
Link spre comentariu
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări