Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Cind eram copil, citeodata,mai mergeam cu parintii la piata in Sarmasag, o comuna cu populatie majoritar maghiara.

Pe atunci era un bufet, unde cel care vindea bauturi, era mandatar. De cite ori mergea,cu diverse treburi, la Sarmasag,nu rata ocazia sa dea pe la bufetul respectiv. El isi lua o pălincă sau un pahar de vin, iar mie-mi ''comanda'' un țap de sifon cu sirop.

Vreau sa va spun, ca nu ma dadeam pe toata lumea. Ajuns acasa,ma laudam la prieteni, cu ce-am baut in bufetul lui Olvedy( se pronunta aproximativ Eolvedy). Dupa citiva ani, bufetul a trecut  la cooperatie, Eolvedy, devenind vinzator. Chiar cind eram liceean mai mergeam pe la bufetul respectiv, sa beau un pahar sau doua, de sifon cu sirop.

Ehei ,ce vremuri  frumoase au fost p-atunci!

Editat Noiembrie 16, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-aduc aminte, cum,in vacanta de vara aveam vreme sa  hălăduiam peste tot, impreuna cu prietenii.

Intr-o zi batind dealurile,am gasit o cutie  de care era atasat ceva care semana cu un balon spart.

Din cutie era iesit un fir metalic asemanator cu o antena.

Am luat cutia respectiva si am pornit spre casa,nerabdatori sa vedem ce este in cutia respectiva. Am trecut la deschiderea cutiei ,unde,in interior, am gasit tot felul de piese colorate ,rezistente,condensatori,bobine si citeva lampi asemanatoare cu lampile  din aparatele de radio dar mult mai mici. Ce stiam noi atunci!  Era si o piesa (baterie,cred) de o forma ciudata,patratoasa. Din cite-mi amintesc  lampile erau aveau  notate pe ele cifre si  litere slave. Eram fascinat de cele vazute in cutie.

Am convenit sa nu spunem nimanui ce am gasit . Intr-o zi am aflat ca unul dintre noi a dezmembrat cutia, smulgind piesele din ea.

L-am luat la bataie pe dobitoc,pentru gestul facut,excluzindu-l  din grupul nostru. Mult timp ne-am amintit de  ciudatenia gasita. Eu am recuperat doua tuburi miniatura cu puicioruse flexibile, care erau lipite de niste cose metalice. N-am spus nimanui ce gasisem,de frica sa nu avem  probleme.

Mult mai tirziu, am aflat ca ciudatenia era de fapt un balon meteorologic,care s-a prabusit ,probabil, spargindu-se.

Editat Noiembrie 17, 2018 de GEO 53 BN

[gauss]

Partea electronica era o sonda meteo ... aveau si 1J37B ...

 

https://www.radiomuseum.org/tubes/tube_1j37b.html

[PINTI]

   La inceputul anilor 70 am gasit si eu o astfel de sonda.

Era compusa dintr-un cilindru cu diverse zone conductoare si diverse zone izolate. Acest cilindru se rotea cu ajutorul unui mic motoras ce era alimentat dintr-o baterie.

Pe cilindrul in miscare se aflau trei ace precum cele de la inregistratoarele seismice. Ele erau legate la trei senzori :uniditate, temperatura si presiune atmosferica. In functie de acesti factori, acele se deplasau stanga-dreapta pe cilindru. facand sau nu contact pe acele sectoare..

Informatiile erau trimise la un emitator ce avea in componenta doua tuburi subminiatura rusesti. Daca am timp sa caut cred ca acea placa o mai am si acum.

 

Atasat de cutie, intr-o punga de celofan, se afla si un biletel in care se specifica faptul ca gasitorul care va preda acea sonda meteo la militie va fi rasplatit cu 50 de lei. Pentru acea data 50 de lei era o suma destul de mare.

[gauss]

Sigur era o suma ... mi - amintesc de imprumuturile ( curente ) dintre colegi ... " o suta pana la leafa " !

 

P.S . - sonde meteo au fost mai multe modele ... depinde de cine le folosea : meteorologia , aviatia , armata terestra , apararea civila etc . 

Editat Noiembrie 17, 2018 de gauss

[gauss]

Asa se faceau ... cele " de varf " erau extrem de bine finisate , un gen de Victorinox . Mai mult de 10 meseriasi ( scularie ) munceau la un exemplar , o trusa de vanatoare a fost oferita sefului statului cu ocazia implinirii unei anumite varste , se mai ofereau unor sefi de state care vizitau Romania , drept cadou . Ma rog , sectia protocol din C.C. 

Editat Noiembrie 17, 2018 de gauss

[alcon]

On 11/16/2018 at 7:54 AM, GEO 53 BN said:

Dar ce zici de siropul cu sifon? Stii cit de bun era! O minunatie!

Am vazut intr-un magazin, ''sticle'' din plastic, perfect asemanatoare cu vechile sticle cu sirop. Cind am intors sticla, lichidul din interior,s-a  dovedit foarte fluid,comparativ cu siropul din adevaratele sticle! Asa ca m-am abtinut sa cumpar lichidul imbietor,care n-avea consistenta celui din vechime. Cine stie cite zeci de E-uri continea  ''siropul'' respectiv. Nu m-am luat dupa ce scria pe etichata aplicata pe recipient.

 

Da, asa este, am vazut si eu ''sticle'' din plastic, perfect asemanatoare cu vechile sticle cu sirop, cu acel fluid pe post de sirop, nu se compara cu ce era odata...

 

[gauss]

5 hours ago, Dan85 said:

Oare cat costa unul mai comun? 

Nu stiu sa va spun ... eu pe 4 bucati prezidentiale am platit 2.000 lei ... pretul pe bucata a fost 600 lei , dar s - a facut reducere . Astazi s - ar fi numit discount ... Mai am doar o bucata ... amintire , restul ( si alte transe ... ) le - am dat " cadou " , dupa cum am scris ... pe unde am avut nevoie . Posibil pretul sa fi fost mai mic pentru privilegiati , eu n - am avut relatie directa acolo ... m - am bucurat ca am avut " loc " , si ca am putut alege din 10 buc . Diferenta era la plaselele din corn de cerb , unele erau mai groase si uniforme ca striatii . In fine ... Stiu ca s - au facut diverse modele , unele mai mici , comune ... cu o singura lama etc .

[Ion_Bumbu]

16 hours ago, GEO 53 BN said:

Eu am recuperat doua tuburi miniatura cu picioruse

 

Am gasit vre`o 2 buc,  cu umidometru, barometru si termometru.

Tata mi`a explicat ce sint aparatele

Cilindrul codificator cu motoras, o singura trioda cu incalzire directa, ceva vest era lampa.

Avea si baterie de 90Vdc, portocalie, dar era terminata, la fel cu aia de 3Vdc.

Au mai gasit si prietenii si cum lampile n`aveau cautare mare am ajuns sa am vreo 4 lampi.

Cu una din aia am facut prima reactie...pssst sa n`auda @VAX...

 

Editat Noiembrie 17, 2018 de Ion_Bumbu

[gauss]

Acum , ce am mai vazut ... sant de la mama lor , o firma din Finlanda ... Vaisala . Parca 2 buc . s - au vandut si pe forum , la Bazar ...

 

https://www.vaisala.com/en/case/radiosonde-invention-made-vaisala

 

http://inmh.ro/anm/images/achizitii/Contract_Vaisala.pdf

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Asa cum va mai spuneam,eram fascinat de avioane si nu numai.

Va spuneam ca in tomna anului '59,tata mi-a cumparat o trotineta,de care eram tare mindru. Am putut s-o folosesc deabia in  anul urmator,cind  vremea se indreptase,putind  s-o ''calaresc'' in voie. 

Imi amintesc,ca in anii aceia, cerul era brazdat des de avioanele de vinatoare militare, recunoscindu-le dupa  dira de condens lasata.  Noaptea auzeam huruitul motoarelor si vedeam luminile avioanelor mari care zburau. Fratele cel mai mare al bunicului meu,din partea lui tata,ne spunea, seara cind auzeam huruitul  motoarelor,ca avioanele care zboara noaptea sint avioane militare,care transporta militari  sau bombe. Fiind copii, credeam tot ce ne spunea. 

Un prieten, avea  o macheta de avion cu reactie,  turnata din aluminiu, avind lungimea de circa 15 cm. Un frate de-al lui ,cu mult mai mare decit noi,ii aduse macheta, din Oradea. Imi doream sa am macheta respectiva,de aceea il tot bateam la cap,intrebindu-l cit ar vrea pe ea. Dupa ce l-am batut la cap multa vreme,acesta mi-a spus ca mi-o da ,in schimbul trotinetei. Am acceptat pe loc,facind schimbul. Abia dupa ce m-am saturat de admirat macheta,am realizat ca va trebui sa dau socoteala parintilor mei,care in mod sigur ma vor intreba ,unde imi este trotineta. Am plecat sa-l caut pe prietenul meu si sa-i dau inapoi macheta,gindindu-ma  cu groaza, ce se va intimpla daca acesta, nu va mai accepta sa-mi dea trotineta. L-am gasit si i-am cerut trotineta dindu-i inapoi macheta. Initial acesta a refuzat spunindu-mi ca, tirgul este tirg. M-am luat la cearta cu el ,gata gata sa ne si batem. A intervenit un baiat mai mare decit noi, care l-a determinat sa-mi dea trotineta inapoi. Am rasuflat usurat, fiind linistit ca nu voi fi obligat sa dau socoteala parintilor meu, vazind ca trotineta n-o mai am.

Ca la orice copii, ne-au trecut repede resentimentele,redevenind aceeiasi prieteni,ca si inainte.

Cam de atunci am capatat drag de avioane  si de tot ce zboara. Va spuneam intr-un alt topic, ca la ora de lucru manul, eu ciopleam din scindura de brad,avioane de dimensiuni diferite. Mai tirziu vazind la TV o emisiune,in care  erau prezentate detaliile construirii unei rachete. Tot in acel topic va spuneam cite frustrari aveam  pentru ca ,degeaba construiam racheta,daca n-o puteam lansa. Cind am aflat ca ,anumiti piepteni, care se gaseau la cooperativa din sat, in contact cu flacara, ardeau violent,am incercat sa lansez rachetele facute din coli de desen lipite cu ''clei'' facut si faina alba si apa,forma de cilindru dindui-o,  rulind coala de hirtie pe o bucata de coada de matura,scoasa din uz datorita uzurii paielor din ea si care era cit de cit rotunda.

''Motorul'' era un tub de cartus de vinatoare ,care, la capatul opus partii metalice se umplea cu dinti rupti de piaptan cit mai marunti. Dupa aceea bagam fortat un dop de pluta la capat. Pe corpul  rachetei erau fixate doua inele din sirma care aveau niste ochiuri facute prin rasucirea unei bucati de sirma pe un cui gros folosit de dulgheri inainte de a o fixa pe corpul rachetei.

Dupa ce iesea de pe ghidaj,o bucata de sirma mai groasa lunga de circa 1m, racheta, capata tot felul de traiectorii care mai de care mai ciudate. Aprinderea motorului o faceam cu o bucata de puzderie de cinepa uscata,care ardea foarte bine, in orificiul unde era capsa lasind citiva dinti de piaptan, iesiti intregi, la care le dadeam foc. Lansarea o faceam pe un rît(teren cu iarba),unde riscul sa aprindem ceva era ,nul!

Editat Noiembrie 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Ca veni vorba de cutite din inox cu plasele din corn de cerb!

In Bistrita, la Combinatul Industria de Constructii de Masini(C.I.C.M.) unde am lucrat multi ani, era o forja mare . Acolo se forjau cutite din inox călibil(continut mai mare de carbon). Verificarea inoxului se facea cu magnetul. Daca magnetul atragea inoxul  atunci era bun pentru cutit. Daca nu-l atragea insemna ca nu se putea cali si normal,nu era bun pentru confectionarea cutitlor. Urma apoi prelucrarea la polizor. Dupa calire, cutitele erau slefuite cu smirghel fin. Urma aplicarea plaselelor  dupa care se aduceau la conturul  minerului cutitului. Urma lustruirea cu pisla pe care se punea pasta verde,care facea lama, oglinda.

Cutitele din inox cu plasele de corn de cerb, aveau mare cautare,fiind daruite medicilor cind aveau ceva probleme de sanatate. Tot acolo sa faceau ciocane din inox pentru baterea snitelelor inox,de data asta necalibil.La un capat se faceau colti de forma piramidala. Pe celalalt capat era sudata o bucata de inox calibil, prelucrat tot la polizior ,ascutindu-l si lustruindu-l,folosit la taierea oaselor.Tot acolo se faceau,tot din inox, prese pentru mujdei de usturoi si cirnățare.  Corpul, tevile pentru mațe si pistonul erau facute tot din inox.

Editat Noiembrie 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Vi s-a intimplat vreodata sa treceti printr-o situatie  pe care va amintiti ca ati mai trait-o?

Mie mi s-a intimplat o singura data si  sincer,am avut impresia, stranie, ca situatia respectiva am mai trait-o.

Se intimpla in iarna anului '79 cind, fiind in concediu,am plecat la sotia, care era cadru didactic in comuna natala ,la o scoala aflata intr-un sat aflat la circa 4 km de casa.

Din Zalau am mers cu un personal pina-n Jibou, de unde urma sa ma urc intr-un accelerat,care circula pe ruta Baia Mare-Bucuresti.

In comuna unde locuia sotia impreuna cu parintii ei,era o halta unde  opreau doar trenurile personale. Ca sa pot ajunge mai repede,trebuia sa astept 20 de minute in gara Saratel, unde oprea un personal care circula pe ruta Ludus-Bistrita. Cu acel tren ajungeam in Bistrita inainte cu vreo 15 minute de a porni un autobuz din autogara Bistrita spre Monor, cu oprire in toate satele prin care trecea. Marea majoritate a celor care circulau noptea cu autobuzul erau navetistii, care lucrau in fabricile din oras.

Fiind iarna destul de grea,trenul accelerat a acumulat o intriziere destul de consistenta,ajungind in gara Saratel cu vreo citeva zeci de minute mai tirziu. Aveam de ales intre a sta in gara din Saratel pina la ora 4 si ceva cind venea personalul Baia Mare -Bucuresti sau puteam sa merg pe jos pina la prima halta spre Bistrita, pe unde trecea autobuzul cu navetisti. Ca sa scurtez drumul ,am luat-o pe jos, pe cale ferata sperind ca voi prinde autobuzul care trecea pa linga halta. Am pornit-o vijelios pe calea ferata spre halta. Cum iarna era destul de grea, cu zapada multa,mergeam destul de greu,facind sa pierd minute bune. Mai aveam nu foarte mult de mers pina sa ajung, cind autobuzul a trecut prin halta. Alta solutie nu mai aveam decit sa pornesc pe jos spre cea mai apropiata gara Mărisel aflata la o distanta apreciabila. Imi venea sa-mi dau pumni peste cap ,gindindu-ma ca puteam sa stau in gara Saratel, pina cind venea personalul, cu care as fi ajuns spre dimineata, in comuna unde locuia sotia. Era un frig de crapau pietrele! Am trecut prin prima localitate si ma indreptam spre urmatoarea localitate,cind am vazut lumina unor faruri in spatele meu. Am facut semn sa opreasca. Masina era un TV. Soferul a oprit si m-a intrebat unde merg. I-am spus unde vreau sa merg iar el mi-a spus ca merge pina intr-o localitate unde functiona Ferma partidului. Mi-a spus ca ma poate duce pina in prima localitate de unde as putea lua personalul. Pe drumul alunecos,mergea destul de incet. Soferul era foarte vorbaret intrebindu-ma una -alta. Eram atit de sigur ca-l mai intilnisem,incit imi venea sa-l intreb daca nu cumva mai mersesem cu el cu masina. Ce m-a facut sa cred ca-l mai intilnisem era faptul, ca soferul avea o mustata destul de stufoasa, o caciula cu urechi si ca in timp ce conducea imi povestea cite intimplari avuse pina atunci, cu autostopisti. Am ajuns in prima halta ,unde m-am dat jos nu inainte de a incerca sa-i dau niste bani pentru ca m-a luat la autostop si ca s-a deranjat sa ma duca pina la prima halta. M-a refuzat sunindu-mi ca masina este a statului si ca benzina nu e o problema. I-am multumit,urindu-i drum bun. A intors si a plecat inapoi spre ferma,nu inainte de a-mi ura drum bun. Pina sa vina trenul mai erau citeva ore bune. Decit sa stau in frig in halta,am decis  sa plec pe jos pina la gara Marisel. L-am intrebat pe impegat cit mai este pina cind ajunge personalul. Mi-a spus cit timp mai am  si m-a intrebat de unde vin si unde ma duc. I-am spus toata povestea,iar el m-a poftit in biroul lui unde era cald. M-am instalat pe un scaun si am atipit. Inainte de a ajunge trenul in gara,impegatul m-a trezit. Am urcat in tren ,dindu-ma jos in localitatea unde locuia sotia.O vreme m-am tot gindit unde l-am mai intilnit pe soferul respectiv,mai ales ca eu nu eram din partea locului, in partile Bistritei  fiind de foarte putine ori si asta doar dupe ce ma casatorisem.

A fost cea mai stranie intimplare traita de mine!

Editat Noiembrie 19, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 2 ore, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

Vi s-a intimplat vreodata sa treceti printr-o situatie  pe care va amintiti ca ati mai trait-o?

Mie mi s-a intimplat o singura data si  sincer,am avut impresia, stranie, ca situatia respectiva am mai trait-o.

Se intimpla in iarna anului '79 cind, fiind in concediu,am plecat la sotia, care era cadru didactic in comuna natala ,la o scoala aflata intr-un sat aflat la circa 4 km de casa.

Din Zalau am mers cu un personal pina-n Jibou, de unde urma sa ma urc intr-un accelerat,care circula pe ruta Baia Mare-Bucuresti.

In comuna unde locuia sotia impreuna cu parintii ei,era o halta unde  opreau doar trenurile personale. Ca sa pot ajunge mai repede,trebuia sa astept 20 de minute in gara Saratel, unde oprea un personal care circula pe ruta Ludus-Bistrita. Cu acel tren ajungeam in Bistrita inainte cu vreo 15 minute de a porni un autobuz din autogara Bistrita spre Monor, cu oprire in toate satele prin care trecea. Marea majoritate a celor care circulau noptea cu autobuzul erau navetistii, care lucrau in fabricile din oras.

Fiind iarna destul de grea,trenul accelerat a acumulat o intriziere destul de consistenta,ajungind in gara Saratel cu vreo citeva zeci de minute mai tirziu. Aveam de ales intre a sta in gara din Saratel pina la ora 4 si ceva cind venea personalul Baia Mare -Bucuresti sau puteam sa merg pe jos pina la prima halta spre Bistrita, pe unde trecea autobuzul cu navetisti. Ca sa scurtez drumul ,am luat-o pe jos, pe cale ferata sperind ca voi prinde autobuzul care trecea pa linga halta. Am pornit-o vijelios pe calea ferata spre halta. Cum iarna era destul de grea, cu zapada multa,mergeam destul de greu,facind sa pierd minute bune. Mai aveam nu foarte mult de mers pina sa ajung, cind autobuzul a trecut prin halta. Alta solutie nu mai aveam decit sa pornesc pe jos spre cea mai apropiata gara Mărisel aflata la o distanta apreciabila. Imi venea sa-mi dau pumni peste cap ,gindindu-ma ca puteam sa stau in gara Saratel, pina cind venea personalul, cu care as fi ajuns spre dimineata, in comuna unde locuia sotia. Era un frig de crapau pietrele! Am trecut prin prima localitate si ma indreptam spre urmatoarea localitate,cind am vazut lumina unor faruri in spatele meu. Am facut semn sa opreasca. Masina era un TV. Soferul a oprit si m-a intrebat unde merg. I-am spus unde vreau sa merg iar el mi-a spus ca merge pina intr-o localitate unde functiona Ferma partidului. Mi-a spus ca ma poate duce pina in prima localitate de unde as putea lua personalul. Pe drumul alunecos,mergea destul de incet. Soferul era foarte vorbaret intrebindu-ma una -alta. Eram atit de sigur ca-l mai intilnisem,incit imi venea sa-l intreb daca nu cumva mai mersesem cu el cu masina. Ce m-a facut sa cred ca-l mai intilnisem era faptul, ca soferul avea o mustata destul de stufoasa, o caciula cu urechi si ca in timp ce conducea imi povestea cite intimplari avuse pina atunci, cu autostopisti. Am ajuns in prima halta ,unde m-am dat jos nu inainte de a incerca sa-i dau niste bani pentru ca m-a luat la autostop si ca s-a deranjat sa ma duca pina la prima halta. M-a refuzat sunindu-mi ca masina este a statului si ca benzina nu e o problema. I-am multumit,urindu-i drum bun. A intors si a plecat inapoi spre ferma,nu inainte de a-mi ura drum bun. Pina sa vina trenul mai erau citeva ore bune. Decit sa stau in frig in halta,am decis  sa plec pe jos pina la gara Marisel. L-am intrebat pe impegat cit mai este pina cind ajunge personalul. Mi-a spus cit timp mai am  si m-a intrebat de unde vin si unde ma duc. I-am spus toata povestea,iar el m-a poftit in biroul lui unde era cald. M-am instalat pe un scaun si am atipit. Inainte de a ajunge trenul in gara,impegatul m-a trezit. Am urcat in tren ,dindu-ma jos in localitatea unde locuia sotia.O vreme m-am tot gindit unde l-am mai intilnit pe soferul respectiv,mai ales ca eu nu eram din partea locului, in partile Bistritei  fiind de foarte putine ori si asta doar dupa ce ma casatorisem.

A fost cea mai stranie intimplare traita de mine!

 

[+_Florin_+]

GEO 53 BN, eu cred ca senzatiile de "deja vu " au o explicație cat se poate de științifică și rațională.

Poate fi vorba despre informații transmise genetic din "eroare".  E cunoscut faptul că moștenim  de la bunici/străbunici ori a 7-a spita din neam anumite trăsături de caracter, sistem de gandire si/sau asemănări fizice etc . Toate acestea sunt informații "standard" transmise pe cale genetică. Alaturi de ele pot "scăpa " uneori si altfel de informații "nestandard" cum ar fi ceva din memoria unui înaintaș - o imagine, o amintire. 

Si natura are erorile ei.

 Să zicem că stra-strabunicul a fost canva intr-un loc. Eu mostenesc aceasta informatie fara sa am habar, până în momentul când ajung întâmplător și pentru prima oara in acelasi loc. Atunci am senzatia clară că am mai fost acolo, deși știu la fel de clar ca nu am fost, nici n-aș fi avut cum ...

 

 

Editat Noiembrie 19, 2018 de +_Florin_+