Blacksmith Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 Eu cred ca le inventezi. Nu are nimeni cum sa scrie 56 de pagini de intamplari reale... Link spre comentariu
validae Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 (editat) Eu cred că te înșeli. Unii au trăit o viață plină în realitate, nu în fața calculatorului sau telefonului, pe feisbuc......chiar dacă nu toți au chef de povestit pe forum ca și colegul. Am avut un coleg de serviciu acum pensionar, ale cărui peripeții povestite ar umple probabil un topic la fel de mare. Omul era un tip agitat, nevrotic, dar sincer când își povestea peripețiile, fără să-i pese că noi făceam haz de ele. Într-unul din cazuri, povestea cum a coborât o pantă abruptă cu bicicleta, fără să știe că frâna nu-i funcționa.Cum panta se termina exact într-o șosea, de teamă să nu intre în fața unei mașini, a găsit cea mai proastă soluție posibilă, a băgat labele picioarelor între spițele roții din față, crezând c-o să poată frâna astfel.....rezultatul fiind previzibil, spițele i-au prins picioarele și s-a dat peste cap.Câteva zile nu a putut merge din cauza rănilor de la picioare, Altă dată, exasperat de faptul că i se reproșa des că-i miros rău picioarele de la transpirație, a ascultat de sfatul unui ,,binevoitor,, care i-a recomandat să se spele cu o soluție de formol în apă caldă. Numai că omul a făcut exces de formol, drept care s-a ales cu o iritație cumplită, după care nu mai putea să umble încălțat. Altă dată, nevricos din fire, s-a supărat că pisica i se tot învârtea printre picioare și i-a tras un șut, care a propulsat-o direct în cel mai mare geam. Cel mai multe întâmplări le povestea la serviciu, în timpul pauzelor de masă, când ne distram copios. Omul nu mânca prea iute, iar noi atunci mâncam cu toții la aceeași masă, dar el fiind mai agitat din fire, se mai ridica de la masă, mai bea apă, mai căuta ceva prin dulap, dar revenea iar la masă. În timpul ăsta, noi îi ungeam lingura de ciorbă cu ardei iute și așteptam să revină. Venea, lua câteva linguri și exclama ,,Băi da iute e ciorba asta, voi nu simțiți ?,,......iar noi ne miram în cor ,,Cum nea Ioane, că nu pare deloc ?,,. Omul se ridica iar, se ducea să bea ceva apă, iar noi iar cu ardeiul pe lingura lui. Lua iar din ciorbă, iar la un moment dat zice ,,Băi, da nu e iute, e superb de iute ciorba asta !....,, Noi eram pe burtă de râs, dar el chiar nu se prindea de farsă.... Odată povestea cum s-a dus în pivniță să ia niște vin, iar la fiecare butoi era câte o ceașcă, pusă să colecteze ce mai picura pe la ,,slăvină,, cum i se mai zice pe la noi la robinetul din lemn al butoiului. ,,Mă duc aseară să iau niște vin din pivniță și când trec pe lângă primul butoi, văd un șoarece care bea din ceașca pusă sub slăvină. Al naibii șoarece, nici nu m-a băgat în seamă când am trecut pe lângă el !!.,, La care, râzând, i-am răspuns : ,,Păi ce vreai nea Ioane să facă, să te salute ? Probabil se pilise și el puțin de la vinul băut.... Cu altă ocazie, un prieten de-al lui se plângea că soba ,,nu prea trage,, fiind înfundată. Cineva dintre prietenii ,,de nădejde,, îi dă un sfat tâmpit, să toarne un dop de benzină pe coș și apoi să dea foc în sobă, că se produce un tiraj puternic și toată funinginea se duce. Zis și făcut, pune ăsta scara pe casă, toarnă benzină, numai el știe câtă, apoi se duce repede în casă și dă foc la niște hârtii puse deja în sobă. A scăpat definitiv de funingine, dar și de sobă, fiindcă a trebuit s-o adune cu fărașul de prin cameră.....vă dați seama ce detonare a rezultat. Noroc că el a scăpat doar cu o spreietură zdravănă.Dar coșul s-a curățat superb..... Editat Noiembrie 5, 2018 de validae Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 5, 2018 Autor Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 (editat) @Giuseppe Bagarella,nu te obliga nimeni sa citesti si sa crezi ce am scris pina acum. N-am cum sa-ti dovedesc ca, cele relatate de mine, sint reale. Sfatul meu? Nu mai citi si.........gata! Fara suparare! Editat Noiembrie 5, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
flomar60 Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 (editat) Giuseppe,am contribuit si eu cu cateva povesti in topicul asta....amintiri declansate de ispravi anume povestite de colegul Geo!...daca ar fi sa transcriu aici toate aducerile-aminte din copilarie si pana acum,nu mi-ar ajunge cele 59 pagini deja scrise... Editat Noiembrie 5, 2018 de flomar60 Link spre comentariu
Blacksmith Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 Eu nustiu cum va mai amintiti atatea detalii dintr-un timp atat de indepartat, cand eu nu mai stiu nici ce am facut saptamana trecuta... Link spre comentariu
Vizitator Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 Ce de trăznăi a făcut la viata lui Validae , observ ca in Dolj sunt persoane cu un umor extraordinar de dezvoltat! Link spre comentariu
flomar60 Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 Acum 19 minute, Giuseppe Bagarella a spus: Eu nustiu cum va mai amintiti atatea detalii dintr-un timp atat de indepartat, cand eu nu mai stiu nici ce am facut saptamana trecuta... Asa patim noi,astia facuti mai demult! Ne aducem aminte toate traznaile facute de-a lungul timpului cu lux de amanunte dar nu tinem minte lista de cumparaturi de azi! Link spre comentariu
Ion_Bumbu Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 2 hours ago, Giuseppe Bagarella said: Eu cred ca le inventezi. Nu are nimeni cum sa scrie 56 de pagini de intamplari reale... Donmule, sint amintiri de copil care n`a crescut pe asfalt cu lapte praf! La majoritatea dau like deoarece imi reamintesc cum am trecut prin nazbitii asemanatoare. Adevarat, n`am fost vinator, doar am fost la vinatoare... dar pescar am fost! De la Dej la Beclean am cam batut Somesul de la 6 ani. Aveam la bunici padurea la 500 de metri de casa, Somesul la 2Km, ce`s aia pentru un copil? La scoala cind eram stateam intr`o colonie agricola, naveta cu autobuzul 7Km am facut`o de la 9 ani impreuna cu ceilalti copii. Eram ditamai gasca bineinteles cu "sef" ales democratic care raspundea de noi. Acolo am deprins si ceva notiuni de mecanica, electricitate, metale, forja, sudura...tata prietenului meu era un mester de prima mina, mecanic neamt care a facut frontul la Stalingrad... Link spre comentariu
Marele Savant Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 Acum 3 ore, GEO 53 BN a spus: @Giuseppe Bagarella,nu te obliga nimeni sa citesti si sa crezi ce am scris pina acum. N-am cum sa-ti dovedesc ca, cele relatate de mine, sint reale. Sfatul meu? Nu mai citi si.........gata! Fara suparare! O fi din cauza că avem ce ne aminti??? Link spre comentariu
franzm Postat Noiembrie 5, 2018 Partajează Postat Noiembrie 5, 2018 3 hours ago, flomar60 said: Giuseppe,am contribuit si eu cu cateva povesti in topicul asta....amintiri declansate de ispravi anume povestite de colegul Geo!...daca ar fi sa transcriu aici toate aducerile-aminte din copilarie si pana acum,nu mi-ar ajunge cele 59 pagini deja scrise... 2 hours ago, Ion_Bumbu said: Donmule, sint amintiri de copil care n`a crescut pe asfalt cu lapte praf! La majoritatea dau like deoarece imi reamintesc cum am trecut prin nazbitii asemanatoare. Adevarat, n`am fost vinator, doar am fost la vinatoare... dar pescar am fost! ...Aveam la bunici padurea la 500 de metri de casa, Somesul la 2Km, ce`s aia pentru un copil? ...Eram ditamai gasca bineinteles cu "sef" ales democratic care raspundea de noi. Copil fiind, bunica ne povestea întâmplari din copilaria si tineretea ei. Mai ales iarna, când eram toti adunati la gura sobei si eram ocupati cu treburi specifice: crosetat, împletit lâna sau nuiele, sfarâmat porumb, cârpit încaltari sau hamuri pentru cai, cioplit linguri sau cozi pentru unelte, etc. Si ne-a îndemnat sa tinem si noi minte întâmplarile ce le-am trait si sa povestim la rândul nostru copiilor si nepotilor nostri. Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 6, 2018 Autor Partajează Postat Noiembrie 6, 2018 (editat) Salutare prieteni! Asa cum v-am mai spus,am fost crescut de bunica din partea lui mama, de la o virsta frageda, si pina cind am mers la scoala, fiind destul de mare incit sa pricep multe lucruri. Bunica-mi spunea foarte multe povesti pe care le ''interpreta'' intr-un mod personal,adaugind multe ''zorzoane'',care dadeau povestilor,un farmec aparte. Cred ca de acolo mi s-a tras, ''obiceiul'' povestirii. In clasele I-IV, vacantele le petreceam la bunica,in vecini, fiind o gramada de copii apropiati ca virsta,unii mai mari, unii mai mici,altii de aceeasi virsta cu mine. Parintii mei,ocupati cu treburile,n-aveau vreme de povesti. Mama,a fost luata de linga noi cind avea 36 de ani, suferind de o boala necrutatoare. Mai tirziu, cind tata a inaintat in virsta,a inceput sa ne spuna o gramada de intimplari si povesti din copilaria lui. Dupa ce ,cei dragi mie,au parasit astă lume,eu inaintind in virsta, am inceput ai spune povesti, fiului meu, povesti, auzite de la bunica si de la tata-l meu. Bunica-mi spunea multe povesti cu strigoi,care aveau darul de a-mi face, parul ''maciuca''. Bunica, simtind, cind mi se facea frica, ma linistea, spunindu-mi sa nu-mi fie frica pentru ca sint cu ea si ca nu mi se poate intimpla nimic. Povestind-ui filului meu multe povesti si intimplari din copilarie, acesta m-a indemnat sa-mi fac un blog. Am avut citeva tentative de a scrie, dar de cele mai multe ori,abandonam. Apoi am inceput a scrie doar cite-o poveste,fara sa ma mai ''intind'' la alte povesti. Scriind, imi aduceam aminte,de tot mai multe povesti, scriind citeva fraze din povestea pe care urma s-o relatez in ziua(zilele)urmatoare. Pe masura ce scriam,imi aduceam aminte de tot mai multe povesti si intimplari pe care le traisem sau auzisem de la bunica sau tata. Am hotarit ca e pacat sa se uite povestile,intimplarile,auzite si traite de mine, de-a lungul timpului. Cred ca-ti observat ca nu exista ,decit foarte rar, legatura intre doua, sau mai multe, povestiri. Asa am ajuns sa relatez cite-o poveste pe zi. N-am scris nici o poveste inchipuita,toate fiind reale. Am incercat sa reproduc cit mai fidel,povestile auzite de la bunica si tata. Intimplarile petrecute si traite de mine de-a lungul anilor,le-am relatat cit mai fidel cu putinta. In anii aceia, a avea un aparat de radio,era lucru mare. Nu mai vorbesc de televizoare! Citi dintre copii ,tinerii din ziua de azi, au ce povesti? Telefoanele si derivatele lor, le umplu tot timpul. Ce vor povesti copiilor lor, cind ei, tinerii de azi, vor ajunge la o virsta inaintata? Nici nu-mi vine sa ma gindesc! Acum ramine la latitudinea fiecaruia, daca sa creada, sau nu, cele povestite de catre mine. Editat Noiembrie 6, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 6, 2018 Autor Partajează Postat Noiembrie 6, 2018 (editat) Acum 21 minute, Giuseppe Bagarella a spus: Stai linistit, ca au ce povesti. De exemplu, cum fugeau disperati prin parcuri sa prinda pokemoni pe tableta.... Eu cand aud placa asta cu "ce generatie minunata am fost noi si ce generatie naspa e acum" imi vine sa vomit. De ce o crede lumea ca Universul a inceput in anii '55 si s-a terminat in '80 ? Fac pariu ca asa ziceau si aia care s-au nascut la 1900 de voi, ca "nu mai e ce-a fost dom'le", astia din '55 sint vai de capu lor, nici nu au ce povesti. Posibil sa fie cum zici tu si la fel poate sa nu fie cum zici tu! Apoi n-am zis niciunde ca, cei din generatia de azi, nu vor avea ce povesti copiilor lor. Vor fi si din aia destui! Sper sa fie asa! Generatia mea (anii '50) n-au avut nici pe departe, la dispozitie, atitea cite au acum, copii din ziua de azi. Lumea era cam saraca pe atunci, al doilea răzbel mondial ,incheindu-se in urma cu citiva ani. Editat Noiembrie 6, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
Vizitator Postat Noiembrie 6, 2018 Partajează Postat Noiembrie 6, 2018 (editat) Bodega asta nu este cel mai bun loc pentru a pastra asemenea povestiri, mai ales ca poate fi curatata oricand. E ok ca ni le impartasesti aici (multumim!) insa daca vrei sa ramana scrise undeva independent de acest forum si de efectele eventualelor bombe cu neutroni lansate aici de voie sau de nevoie pentru a se curati bodega, cel mai bine iti faci un blog sau o pagina de internet, sa fie si acolo. Aici este ok ca discutam, dar e alta treaba. Daca ai multe, optim pentru ele ar fi un loc unde sa ramana scrise si sa poata fi citite asa cum sunt ele, fara alte interventii. Orice sculptare in piatra a amintirior de acest fel eu o consider utila, mai ales ca nu prea se gasesc prin carti. P.S. Te invidiez pentru ca reusesti sa ai atatea amintiri... De ceva ani buni am constatat ca ma lasa memoria... Am uitat muuuuulte si am senzatia neplacuta ca am foarte putine "in spate"... am uitat mult nu numai din copilaria de la tzara, dar si de mai tarziu... Unele revin, cum este de exemplu faptul ca mi-am amintit de arcul cu sageti din copilarie dupa ce am citit aici mai sus. Ce ma ingrijoreaza este faptul ca nu par sa fie inlocuite de altceva mai nou. Sper sa nu fie ala... cum ii zice... ah, da, Alois... Alois Alzheimer... Editat Noiembrie 6, 2018 de Vizitator Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 6, 2018 Autor Partajează Postat Noiembrie 6, 2018 (editat) Acum 1 oră, Traian B a spus: Bodega asta nu este cel mai bun loc pentru a pastra asemenea povestiri, mai ales ca poate fi curatata oricand. E ok ca ni le impartasesti aici (multumim!) insa daca vrei sa ramana scrise undeva independent de acest forum si de efectele eventualelor bombe cu neutroni lansate aici de voie sau de nevoie pentru a se curati bodega, cel mai bine iti faci un blog sau o pagina de internet, sa fie si acolo. Aici este ok ca discutam, dar e alta treaba. Daca ai multe, optim pentru ele ar fi un loc unde sa ramana scrise si sa poata fi citite asa cum sunt ele, fara alte interventii. Orice sculptare in piatra a amintirior de acest fel eu o consider utila, mai ales ca nu prea se gasesc prin carti. P.S. Te invidiez pentru ca reusesti sa ai atatea amintiri... De ceva ani buni am constatat ca ma lasa memoria... Am uitat muuuuulte si am senzatia neplacuta ca am foarte putine "in spate"... am uitat mult nu numai din copilaria de la tzara, dar si de mai tarziu... Unele revin, cum este de exemplu faptul ca mi-am amintit de arcul cu sageti din copilarie dupa ce am citit aici mai sus. Ce ma ingrijoreaza este faptul ca nu par sa fie inlocuite de altceva mai nou. Sper sa nu fie ala... cum ii zice... ah, da, Alois... Alois Alzheimer... Nu pune niciodata raul inainte! Pentru linistea ta, o vizita la medic,cred c-ar fi oportuna. Editat Noiembrie 6, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 6, 2018 Autor Partajează Postat Noiembrie 6, 2018 (editat) Stimati prieteni! Stau si ma gindesc daca sa mai continuu sau sa inchei cu povestirile mele. Inainte a fost Victor care a incercat sa-mi bage bete-n roate. Acum s-a gasit Giuseppe Bagarella sa faca acelasi lucru. Nu inteleg cu ce i-am deranjat? Foarte rar mi-am bagat nasul unde nu-mi fierbea oala. Cu Giuseppe Bagarella, nu tin minte,sa fi schimbat doua vorbe, de cind sint pe Elforum. O seara placuta sa aveti! Editat Noiembrie 6, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
Postări Recomandate