Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va spuneam intr-un post,cum vara, cind erau calduri crunte, parintii, ne trimiteau cu vitele la pascut pe dulee,unde inca se gasea iarba. Pe pasuni iarba era ca arsa si foarte mica. De multe ori vitele veneau de la pasune, mai flaminde decit erau dimineata cind plecau la pascut.

Intr-o vara mai calduroasa decit de obicei si secetoasa pe deasupra, parintii ne-au trimis cu vitele la pascut pe drumurile dintre parcelele cultivate. Paznicii de la CAP ''patrulau'' pe duleele (drumurile) respective, pentru ca nimeni sa nu intre cu vitele pe terenurile cultivate. Parintii, inainte de a pleca cu vitele, ne avertizau sa nu cumva sa lasam vitele, pe terenurile CAP-ului. Ca sa le putem controla vitele erau legate cu lanturi, vitele neputind ajunge unde vroiau ele. 

Porneam dimineata devreme, cind inca nu era foarte cald.

Intr-o zi ne-am pomenit cu un paznic, care ne-a luat la rost,intrebindu-ne, de ce ducem vitele la pascut pe dulee. I-am spus ca am fost trimisi de catre parinti,care ne-au avertizat sa nu lasam vitele,sa intre e teren si ca de aceea tineam vitele de lant. A inceput a face un taraboi de toata frumusetea,spunindu-ne ca noi lasam vitele sa pasca si pe teren. Ne-a spus ca vitele vor fi duse la sediul CAP, de unde vor fi putea fi lasate acasa doar dupa ce parintii nostri vor plati o amenda. Degeaba am incercat sa-l lamurim ca noi nu am lasat vitele de capul lor, tinindu-le de lant. Paznicii aveau niste fluiere cu care-si puteau chema colegii,atunci cind aveau probleme cu cineva.

Acesta a fluierat de mai multe ori, pina cind ne-am trezit cu un alt paznic venit din alta parte. Amindoi ne-au obligat sa ducem vitele la sediul CAP.  Neavind ce face,fiind copii, ne-am conformat. Dupa ce-am dus vitele la sediu,am plecat intr-o fuga pina acasa, spunindu-i mamei ce am patit. Tata fiind la serviciu, mama m-a luat cu ea plecind  la sediu.  La sediu erau si ceilalti copii, unii cu parintii,altii singuri. Cei singuri au inceput sa plinga,noi fiind cu parintii,nu eram foarte speriati. S-a iscat o cearta in sediu intre parintii nostri si paznicii, care pretindeau ca ne-au prins in timp vitele pasteau pe terenul cultivat. Degeaba am incercat sa le spunem ca nu-i adevarat ce spun paznicii si ca vitele erau tinute de lant,nicidecum libere.  Parintii nostri le-au cerut sa mearga la fata locului si sa le arate unde au facut vitele stricaciuni. Am pornit toti spre locul cu pricina presedintele CAP-ului deplasindu-se cu șareta pina acolo. Ajunsi acolo parintii le-au cerut sa arate unde erau stricaciunile pe care paznicii le vazusera. Au cam dat-o la intors spunind ca de fapt nu acolo am fost  cu vitele ci mai jos. Presedintele vazind ca paznicii o cam dau ''cotita'' ,a hotarit ca putem lua vitele de la sediu si ca le putem duce  la pascut pe duleul respectiv,cu conditia sa avem grija de vite. I-a chemat deoparte si am asistat de departe, la o discutie pe un ton destul de ridicat, intre paznici si presedinte. Dupa mustruluiala, presedintele s-a urcat in șareta si a plecat inapoi in sat, la sediu. Paznicii, ne-au amenintat, ca daca se va intimpla sa intre vacile pe teren vom vedea noi ce vom pati.  Nu va spun cita grija aveam de vite,ca sa nu intre pe teren.

Cind tata a venit de la serviciu,mama i-a spus ce am patit. S-a enervat si a plecat la sediul CAP. Cunoscindu-se din copilarie,tata a avut o discutie cu presedintele,nespunindu-ne  ce au discutat. Cert e ca dupa acea intimplare,paznicii nu ne-au mai avut grija. Doar veneau si ne spuneau sa avem grija de vite sa nu intre pe teren.

Editat Octombrie 14, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam mai zilele trecute, de profesoara de agricultura,care ne preda lectia urmatoare, punindu-ne sa scriem, cuvint cu cuvint, din manual ca si cum n-am fi avut din ce invata. Multi erau suparati de ''metoda'' de predare a profesoarei(suplinitoare). Va spuneam cit taraboi a facut atunci, cind am fost surprins ca nu scrisesem nimic din ce ne dictase. Ca si mine mai erau destui, dar aveau grija sa nu-i vada profesoara. 

Va mai spuneam de colegul care repetase  doi ani ,nu consecutiv, ci la o distanta de 2 ani. El era capul rautatilor! Facea ''figuri'' doar la profesoarele suplinitoare mai tinere. La cele mai in virsta,nu cuteza sa miste-n front,fiind ferme, aplicindu-i  cite-o corectie corporala. Daca nu reuseau, apelau la ''batausii'' scolii, respectiv profesorul de educatie fizica si cel de matematica care avea inaltimea de aproape 2m. Chiar si asa, citeodata, mai rabufnea,nelasindu-se batut,ferindu-se de lovituri,facind scandal. Mi-am adus aminte ca la ''banchetul'' de absolvire, colegu' cel  neastimparat, si-a adus 2l de vin de acasa. Stiindul artagos, ne asteptam sa le faca reprosuri celor care i-au administrat batai de-a lungul anilor. Profesorul de matematica nefiind la banchet,colegu' s-a luat de profesorul de educatie fizica, care era in invatamint de vreo 6-7ani.

V-am spus ca pe profesorul de educatie fizica,l-am ignorat total,ori de cite ori venea la grupul format numai din noi, baietii absolventi, il evitam departindu-ne  de el. Colegu' vazindu-l ca se tot apropie de noi,incercind sa intre-n discutie cu noi, s-a luat de el, reprosindu-i bataile pe care le luasem de la el de-a lungul anilor. Profesorul,probabil(sigur) fiind un pic (mai mult) baut, a ridicat tonul la el.  S-a apropiat de el incercind sa-i trag-o  palma. In momentul acela  colegu',care era destul de vinjos, s-a repezit al el gata,gata sa-l ia de git. Am sarit al el incercind sa-l domolim. Il credeam in stare sa se ia la bataie cu profesorul. Cu o oarecare stinjeneala,i-am spus profesorului, ca ar fi de peferat sa nu se mai apropie de noi,intrucit colegu  era pus pe bataie. A inceput sa injure,un lucru nedemn pentru un cadru didactic,chiar suplinitor. Colegu', pe care incercam sa-l domolim, auzind injuraturile profesorului, a venit val virtej, facindu-l in toate felurile pe profesor, amenintindu-l cu bataia. Il credeam in stare!  Eu eram singurul pe care-l asculta,fiind vecini, prieteni,cunoscindu-ne din copilarie cu toate ca era mai mare cu doi ani decit mine. L-am luat cu binisorul, departindu-ne de profesorul, care continua sa injure, spunindu-i sa-l lase in pace pentru ca-i baut. Profesorul a inceput sa-l ameninte spunindu-i ca nu-i e frica de el. Cearta dintre ei a continuat, din sala unde se tinea banchetul, iesind afara colegii absolventi, citeva profesoare si directorul scolii care era si el cam ''henț''. Directorul a incercat sa aplaneze conflictul,neizbutind,colegu si proful de educatie  certindu-se si injurindu-se. Directorul l-a luat pe proful de educatie fizica si l-a dus in cabinetul lui,unde probabil l-a lamurit  sa nu-l ia-n seama pe coleg. Noi ne-am retras si am incercat sa-l domolim le colegu' suparat. Era spre dimineata, cind noi cei care eram vecini cu colegu,am plecat spre casa. Ne era frica sa avem probleme cu militia,nu atit noi, cit cei implicati in scănțăleală(scandal). La o adica, am fi dat declaratie, noi fiind mai multi, decit cei care incercau sa-i tina parte profesorului. Pina la urma nu s-a intimplat nimic.

Si acum, cind mai merg acasa, in comuna natala, ma intilnesc cu Tinu gîștii (colegu scandalagiu) stind la doua case de noi. De cite ori mai intilnesc cu el , izbucneste in plins,spunindu-mi: Frate Ghita iti mai amintesti de vremurile cind eram copii,cum mergeam la colindat, cu viflaimul,cu plugusorul, cite prostii faceam impreuna,cum era sa ma bat la banchet cu profesorul de educatie fizica,Cătană Vasile. Si ca de fiecare data imi zice : n-ai sa-mi dai un paharel de pălincă,ca ti-l platesc. De fiecare data-i dau si doua paharele,dupa care-i spun ca-i destul. Intotdeauna ma asculta. Mi-e mila de el,mai ales ca am trait alaturi de el si de  cei din vecini, vremuri foarte frumoase.

[franzm]

On 10/11/2018 at 10:11 AM, GEO 53 BN said:

Salutare prieteni!

Sint convins ca multi dintre noi ne-am facut arcuri cu sageti din trestie.

Si eu, ca si multi dintre noi, m-am confruntat cu o problema destul de delicata. Materialul din care sa fac arcul! Am incercat  mai toate soiurile de material lemnos pe care-l gaseam in padure si nu numai.

Tisa (uscata) este cel mai bun lemn pentru arcuri. Pâna si numele ei (taxus) se trage din cuvinte ce înseamna arc sau sageata în diverse limbi antice.

am facut si noi arcuri si sageti. Cu vârfuri din cuie batute adeseori pe nicovala, ascutite pe o bucata de piatra de polizor si fixate cu sârma de cupru de la telefonistii chefereului. N-a lipsit mult sa o omorâm pe o babuta din vecini. Ne-am întrecut tragând la distanta si o sageata a ajuns în curtea vecinei lovind-o în cadere în spinare. Batrâna mergea foarte aplecata ca altfel o nimeream drept în crestet. Noroc ca n-am folosit cui ascutit. Si asa a iesit mare taraboi. Dar cum eu eram cel mai cuminte copil din strada... (eu doar "inventam" nazbâtiile; altii le puneau în aplicare).

[GEO 53 BN]

Acum 9 ore, franzm a spus:

Tisa (uscata) este cel mai bun lemn pentru arcuri. Pâna si numele ei (taxus) se trage din cuvinte ce înseamna arc sau sageata în diverse limbi antice.

...........................................

Din pacate ,n-am auzit sa fie sau sa fi fost ,tisa pe la noi,cu toate ca este zona colinara. In padurile de la noi, predominau si inca predomina, cerul,stejarul,gorunul, carpenul si mai putin fagul,acesta crescind cu precadere in zonele premontane si montane,la altitudini moderate.

Editat Octombrie 16, 2018 de GEO 53 BN

[gauss]

Arborele ( tisa ) este un conifer rar , cu lemn nobil , foarte apreciat si cautat . La noi a fost aproape " exterminat " , exact din cauza calitatilor materialului lemnos rezultat . S - a folosit si in domeniul constructiilor aeronautice , alaturi de molidul de rezonanta si alti arbori de pe teritoriul Romaniei . Folosirea pentru arcuri de lupta , cu sageti , este mentionata inca din vremea lui Stefan cel Mare .

Editat Octombrie 16, 2018 de gauss

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Aseara ma uitam pe YT si intmplator am dat de un filmulet in care erau prezentate atrocitatile din puscariile si lagarele de munca fortata de pe vremea lui Dej. Erau prezentate tratmentele crunte,(putin spus)aplicate celor inchisi acolo.Mi-am adus aminte  ce ne povestea un unchi de-al meu,sotul surorii mamei mele,care a fost activist de partid. 

Colectivizarea s-a facut treptat incepind spre sfirsitul anilor '40 si terminindu-se in '62.

Unchiul meu, venea de multe ori la noi, fiind coleg de serviciu cu tata,amindoi fiind angajati la mina din sat. Unchiul, de multe ori,deschidea ''subiectul'' colectivizarii,care in mod sigur l-a marcat. Placindu-i sa mai bea cite-un paharel de pălincă,de multe ori se ''matolea'' nu atit de mult incit sa nu se poata tine pe picioare. Era mai mult in ''forma'' decit beat.

Povestea de bietii oameni, care indrazneau sa se opuna inscrierii in colectiv, cite sufereau, cind aveau de-a face cu securistii. Spunea ca noaptea,  tirziu, cei de la securitate le faceau o ''vizita'' oponentilor, ridicindu-i de acasa si ducindu-i la sediul securitatii din Simleul Silvaniei. Acolo, dupa ce-i lasau o vreme inchisi intr-o camera,intra un ofiter, care-l punea pe bietul om, sa scrie o declaratie cum ca nu este de acord cu inscrierea  in colectiv. Il intreba de mai multe ori, daca-si sustine  declaratia. Bietul om crezind ca va scapa usor,spunea ca nu este de acord sa se inscrie in colectiv! Era lasat sa plece acasa, pe jos, de multe ori neavind bani la el cu care sa poata pleca acasa. In noaptea urmatoare se repeta ''tipicul''. Toate astea se repetau citeva zile,dupa care cel vizat,era dus la sediu unde incepea calvarul. Spunea unchiul, ca oponentii  erau batuti  cu bestialitate. Dupa cite-o runda de bataie,era intrebat daca  vrea sa se inscrie in colectiv. Daca refuza,urma o alta ''runda'' de bataie. Toate astea se repetau citeva zile.Apoi era lasat acasa. Unchiul spunea, ca era trimis pe la cei care se opuneau inscrierii in colectiv, cu scopul de ai lamuri sa se inscrie. Cele suferite de cei mai indirjiti oponenti,circulau cu repeziciune in sat, multi fiind de acord sa se inscrie in colectiv. Unchiul spunea ca de la o vreme a inceput sa i s-a facut mila de cei care aveau de-a face cu securitatea. Fiind la curent cu ''intentiile'' celor de la securitate, a inceput sa-i informeze pe cei care urmau sa fie ''calcati''de catre securisti,sfatuindu-i sa plece de acasa. Multi ascultau ce le spunea ,multi neluind in seama sfaturile lui. De la un timp unchiul a fost suspectat ca i-ar informa, pe cei recalcitranti, cind urmau a primi ''vizita'' securitatii .De la un timp,s-a facut ''frate de cruce'' cu alcoolul,nemaiputind sa vada atrocitatile comise de  securitate.  Drept urmare a fost trecut in ''rezerva'' fiind angajat la mina ca artificier,o meserie cit se poate de ''calduta''. Tata,cite-o data rabufnea,facindu-l in fel si forma. Spunea ,ca meserie mai buna decit  meseria de artificier ,nu exista. Zicea tata ca, unchiul intra-n mina numai cu lampa cu care verifica daca sint gaze periculoase. Explozivul,capsele si fitilul, erau duse de un ajutor artificier. Pe linga ca era ''magarul de serviciu'' carind cu spatele toate materialele, fora gaurile-n stratul de carbune,introducea explozivul, fitilul si capsa detonanta. Apoi cind toate erau gata,unchiul anunta ca urmeza se se ''puste'' dind apoi foc fitilului. Se ratrageau la o anumita distanta unde era adapostul si asteptau sa auda exploziile,numarindu-le. Daca se intimpla sa fie vreun rateu,ajutorul de artificier dadea o gaura in paralel cu gaura neexploadata dind foc fitilului,dupa care se retrageau amindoi la adapost asteptind sa auda explozia care era mai puternica decit celelalte.

 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte de o intimplare petrecuta pe la inceputul anilor '60 care se putea solda cu victime.

Va povesteam ca in anii aceia exista curent doar pe ''strazile''(ulitele) principale. Stilpii de electricitate erau din busteni de stejar, recoltati din padurea comunala. Asa cum am mai spus-o,curentul electric fost introdus in sat pe la inceputul anilor '50 cind construit o retea electrica destul de primitiva, curentul electric fiind luat de la mina. Cu energie electrica erau alimentate,sfatul popular ,dispensarul, scoala,postul de militie, oficiul postal. Cei care doreau sa se racordeze la ''reteaua'' de energie electrica trebuiau sa fie angajati ai minei. Toate astea le-am aflat,mai tirziu,cind am mai crescut, de la tata.

Spre sfirsitul anilor '50 deja se refacuse reteaua de energie electrica(doua cabluri),extinzindu-se. Problema cea mare era ca atunci cind consumul de energie electrica era mare ,becurile luminau mai slab. La inceputul anilor '60 s-a trecut la instalarea unei retele de medie tensiune(6000V), asa spuneau parintii, instalinduse in centru un transormator,stilpii fiind din brad ignifugat. Tot atunci s-au inlocuit si vechii stilpi  sustinatori ai retelei monofazate de joasa tensiune,care au inceput sa putrezeasca,multi prabusindu-se. Noii stilpi erau tot din stejar ,partea care se ingropa in pamint,fiind arsa superficial,pentru a nu mai putrezi asa de usor. Solutia n-a fost prea fiabila,dupa un timp stilpii prebusind-se.

Intr-o vara prin anii '63 sau '64 a fost o furtuna puternica,un stilp fiind putrezit,s-a prabusit,antrenind si alti stilpi care aveau aceeasi problema. Stiu ca parintii nu ne-au lasat sa iesim din casa. Atunci s-ar fi produs o tragedie daca n-ar fi fost citiva oameni,care  au luat masuri ,anuntind oamenii sa nu lase copii asara din casa. S-a deconectat cutrentul de la transformator,satul raminind fara curent aproape o saptamina. De luminat ne luminam cu lampi cu petrol. Atunci s-a instalat pe stilpii care sustineau reteaua de medie tensiune(6000V) si reteaua de joasa tensiune cu trei faze si nulul. Acea retea a dainuit pina spre sfirsitul  anilor'70,inceputul anilor'80 cind sau instalat stilpi din beton pentru reteaua de medie tensiune,reteaua de joasa tensiune instalindu-se pe alti stilpi tot din beton. Intre timp sa extins reteaua reteaua prin tot satul, instalindu-se  inca 5 transformatoare,fluctuatiile de tensiune  disparind.

Editat Octombrie 17, 2018 de GEO 53 BN

[icar]

Am avut un vecin, timplar de meserie, care nu stiu de unde facuse rost de niste tuburi de bambus. Avind un copil cam de virsra noastra, i-a facut un arc din bambus. Era de milioane! Faceam sageti din nuiele de alun si in virf puneam artificii de pom de iarna. Seara, trageam cu arcurile, ca ne facuse si noua cite unul, cu artificia aprinsa. Tare eram incintati de cum se vedea!!

[gauss]

Un arc ( cu sageti ) bun ... costa cat o masina buna . Sa nu zic de vreo arbaleta ... ambele au si folosinta " utilitara " ( eufemism ) , peste vanatoarea sportiva ... Mai ales ca nu fac zgomot ! ...

 

P.S. - in copilarie , mi - amintesc ca la magazinele " Cutezatorii " existau arcuri fabricate la Reghin ... sectiune rectangulara , cu maner la jumatate , destul de bine realizate ( pentru copii ) ... tot felul de minunatii erau acolo , nu prea " prindeam " vizite , parintii stiau de ce ! 

Editat Octombrie 17, 2018 de gauss

[GEO 53 BN]

Cind eram copil singurele arcuri pe care le faceam erau cele din nuiele de  salcie galbena si mai apoi din crengi mai subtirele de măr gutui(păr gutui).  Cine de la tara stia, de arcuri produse industrial? Ne multumeam cu arcurile facute de catre noi,chiar daca performantele erau, mult spus ,modeste.

Acum 1 oră, gauss a spus:

...........................................

P.S. - in copilarie , mi - amintesc ca la magazinele " Cutezatorii " existau arcuri fabricate la Reghin ... sectiune rectangulara , cu maner la jumatate , destul de bine realizate ( pentru copii ) ... tot felul de minunatii erau acolo , nu prea " prindeam " vizite , parintii stiau de ce ! 

 

Editat Octombrie 17, 2018 de GEO 53 BN

[doru3160]

Gutuiul e elastic, dar e si moale in acelasi timp...nu stiu ce arcuri ieseau, dar la noi era moda din lemn de dud. Era elastic, era la indemana, il aveam in curte si era destul de tare ca sa arunce sagetile la distanta. La noi le  faceam din stuf, si le bagam bile de smoala la varf, nu ne jucam cu cuie, pt ca daca ne gaseau cei mari cu asa ceva, era de rau. Acum inclin sa le dau dreptate, ar fi fost destul de periculos cu varfuri metalice la sageti, la cat de impielitati eram. In general cand ne apuca damblaua sa ne facem arcuri, trageam in tinte de carton sau in pasari sau diverse animale care aveau ghinionul sa ne iese in cale.Tintele de carton le mai nimeream, dar pasarile sau alte vietuitoare miscatoare, mai greu.Dar eram destul de aproape ca sa le speriem si asta ne distra mai tare decat daca le-am fi nimerit. Mai des nimeream becurile de la stalpii de iluminat, dar si acolo era poveste, pt ca veneau greu sa le schimbe, si batranii se puneau pe anchete sau  mituiri si ne dibuiau. Iesea scandal si preferam sa-l evitam din start. Nu tinea mult curentul asta cu arcurile si ne intorceam iar la biciclete si prastii. Tin minte ca o vreme am purtat prastii cu sfoara, trageau prin rotire.Era un film pe vremea aia cu unul care nimerea tot ce misca cu astfel de prastie, Thiery la Fronde.Filmul nu-l mai retin...doar prastia.

 

[dan-a2]

Arcuri din bete de alun si sagetile din coceni de porumb (tulpina mai subtire ) cu un cui mic infipt  >> eu asa tin minte !!

Editat Octombrie 17, 2018 de dan-a2

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi va voi povesti o intimplare petrecuta  intr-o zi de vara calduroasa.

Tocmai intrasem in vacanta de vara(absolvisem clasa a IV-a). Cum alte treburi nu prea aveam, am pornit impreuna cu citiva prieteni spre pasune intentionind sa cautam, in perii padureti,oua sau pui de cotofana. Pe atunci erau multi peri padureti, unde isi faceau cotofenele cuiburi. Stiindu-le naravul de a fura pui de gaina, incercam sa ne razbunam pe hoațele de pui, spargindu-le ouale din cuib.

Impreuna cu citiva prieteni am pornit spre pasune,hotariti sa facem prapad prin cuiburi.

Am inceput a cerceta perii ,cautind cuiburile  de cotofana. De multe ori cotofenele-si faceau cuibul in locuri destul de greu de ajuns, perii padureti fiind destul de stufosi. Ne lua ceva timp pina cind ajungeam la cuib,de multe ori alegindu-ne cu zgriieturi si haine sfirtecate. Ne uitam pe crengile din apropierea cuibului daca sint murdarite de excremente(gainat). Daca erau murdarite, aveam sanse sa gasim oua sau pui in cuib. Multe cotofene-si facusera cuibul mai devreme,scotind pui. Ne urcam in parul in care era cuibul si cercetam daca sint pui sau oua. Orice gaseam in cuib, oua sau pui,aruncam jos.

Dupa un timp, am inceput a obosi,drept urmare ne-am asezat la umbra unui par,caldura  fiind inabusitoare. Eram intrucitva multumiti de actiune. Aruncasem  ouale din citeva cuiburi si puii dintr-un cuib. Cotofenele ciriiau, facind galagie mare, vazindu-si puii pe jos. Aruncam cu bulgari dupa cotofenele care erau agitate vazindu-si puii pe jos.

Dupa ce ne-am odihnit, am pornit iar la ''vinatoare''. Am mai gasit citeva cuiburi cu oua pe care le-am aruncat jos.

Dupa o vreme ne-am cam saturat sa ne tot cataram in peri. Am pornit spre padurea din apropierea minei. Ajunsi in padure am urcat pe linga un piriu spre un loc unde erau multi curpeni. Am inceput sa ne cataram pe curpenii care se catarasera pe copacii din jur.

Tot jucindu-ne n-am bagat de seama ca se adunasera norii. Ni se paruse noua ca se cam facuse, intuneric

,dar n-am dat importanta prea mare. 

Copacii au inceput fremete, nu foarte departe auzindu-se tunete semn ca va veni ploaia. Am pornit spre iesirea din padure. Deja vintul se intetise destul de tare. Tunetele au inceput sa se auda din ce in ce mai aproape. Am iutit pasul sperind sa ajungem la cladirea(complexul) aflata la citeva sute de metrii, in care erau birourile, sala de apel,vestiarul si lamparia,unde se incarcau acumulatorii lampilor cu care ,minerii, intrau in mina. Am auzit un vijiit prin padure si dupa citeva momente, ploua cu galeata. Am luat-o la fuga,cu toate ca era degeaba,noi fiind uzi leoarca. Deodata s-a luminat puternic,instantaneu urmind o bubuitura asurzitoare. Traznise intr-un stejar mai inalt din marginea padurii. Ne-am ca..t pe noi de frica! Ajunsi la ''complexul'' minei ne-am adapostit in cladire, linga lamparie. Omul care se ocupa cu incarcatul acumulatorilor, vazindu-ne uzi si speriati,ne-a indrumat sa stam in vestiar pina cind va trece ploaia. Ne clantaneau dinti-ngura de frig,mai ceva ca mitraliera. Omul, pe care-l cunosteam,care avea in grija boilerul, unde se prepara apa calda,pentru minerii care ieseau din mina, ne-a spus sa intram la dusuri  si sa facem o baie fierbinte. A dat drumul si la incalzire caloriferele devenind fierbinti.  Nu va spun cit de bine a picat o baie fierbinte. Stateam goi linga calorifere,unde in scurt timp, hainele, asezate pe ele s-au uscat. Ploaia de vara n-a tinut foarte mult  dar a fost suficient de bogata, incit piriurile sa se umple pine-n gura. Am pornit spre casa veseli. Acasa mama m-a luat in primire,intrebindu-ma, unde am fost atunci, cind a plouat. I-am spus ca ne-am adapostit la ''complexul'' minei, fara sa-i dau prea multe amanunte.

Editat Octombrie 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Vi s-a intimplat vreodata sa fiti surprinsi de vreo furtuna in plin cimp?

Eu, da si nu odata, ci de mai multe ori.

Va povesteam ca mergeam in vacante ,la pescutit,pe valea Maja(Corundului,cum o stiam noi).

Fiind in vacanta de vara,ne-am hotarit, eu si cu varul meu,sa mergem la pescuit. Ziua se arata a fi frumoasa, negindindu-ne nici o clipa,ca vremea se va schimba.

Inarmati cu rîme(rosii de gunoi), apa de baut,ceva mincare si undite am pornit spre locul de pescuit, situat mai aproape de Corund decit de satul nostru.

Ajunsi acolo  ne-am pregatit sculele hotariti sa le dăm in ''gura'',sa-i ''spargem''. Am aruncat firele cu momeala in apa  si ne-am pus pe asteptat. Din cind in cind  pluta dadea semne ca vreun pestisor ciugulea rîma. Asteptam sa vedem pluta plecind sau scufuninduse. Apa, in locul de pescuit, curgea foarte incet, nefiind obligati sa o tot ridicam si sa o repozitionam. A inceput a se face tot mai cald. Din cind in cind  aruncam momeala in alta parte in speranta ca se va gasi vreun''sinucigas'' care sa muste rîma. Dupa un timp, exasperati  de lipsa de interes a pestilor,ne-am mutat in alta parte.  Nici acolo n-am avut mai mult noroc. Peste vale era o balta unde niste prieteni ne spusera ca acolo au prins pesti frumosi. Am trecut valea  peste grinzile fostului pod care a  fost bombardat in timpul razboiului ca sa ajungem la balta. 

Ajunsi acolo ne-am instalat si am aruncat momeala,convinsi fiind, ca acolo vom avea mai mult noroc. Intradevar plutele s-au miscat de mai multe ori dar nu suficient ca plutele sa se scufunde. Am vazut pestisori care sareau la gizele care zburau pe deasupra apei. Incolo nimic! Eram destul de vexati,vazind ca totusi,  pestii, se hranesc . 

La amiaza soarele ardea. Ne-am adunat sculele si am mers  iar pe vale, unde era umbra de la salciile care cresteau pe linga vale, sperind ca intre timp pestii se vor pune pe mincat. Ne-am mutat in alta parte,unde la fel n-am vazut nici un atac serios la rima pe care le-o ofeream. Vremea trecea ,noi fiind tot mai suparati  ca nu prindem nimic. La un moment dat s-au ridicat niste nori,nu foarte seriosi. N-am i-am bagat  in seama, negindindu-ne nici o clipa ca se va lasa cu ploaie. Incet ,incet norii au devenit tot mai negrii vintul, incepind sa bata din ce in ce mai tare. Culmea era ca vedeam pestii sarind dupa gizele care zburau la rasul apei.Au inceput sa traga pestii ,la inceput timid apoi din ce in ce mai tare,prinzind citiva porcusori.  A inceput a tuna,semn ca va incepe ploaia. Ne-am adunat ''sculele'' si am pornit spre casa. Am luat-o la fuga sperind ca nu vom fi prinsi de ploaie. Uitindu-ne in spate am vazut deja ploua acolo, unde inainte cu citeva minute bune, eram noi, pescuind. Am accelerat ,dar in zadar. A venit o ploaie zdravana, de vara, udindune ca pe niste mîți. Neavind unde sa ne adapostim,uzi fiind,nu ne-am mai sinchisit  de ploaia care cadea ,mergind in pas alert, dar nu fugind. Am ajuns in sat, uzi bine, varul meu mergind acasa ,iar au continuindu-mi drumul  spre casa.Am fost luat la rost ,reprosindumi-se ca am stat ''la pesti'' pina a venit ploaia. Mi-am schimbat hainele ude cu altele uscate, date de catre mama. Si uite asa am ratat o zi ,care la inceput, promitea a fi o zi frumoasa de pescuit.

[morocanosul]

GEO 53 BN : Cred ca ti-am mai spus...dupa cum povestesti...esti de pe aceeasi....''Creanga/ramura'' cu ..Ion Creanga...''Amintiri din copilarie''...! Regret ca nu ma mai pot intoarce in timpurile cand citeam asa ceva...si incercam si noi,copiii,sa incercam acele emotii...!