Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?


Postări Recomandate

Pe vremea aia cinepa nu era pusa sub obroc!:limb:

Noi faceam pusti, defapt pocnitori, din lemn de soc. Socul avea o maduva ce se usca si era usor de scos afara, raminind un tub. In rest, ca la cucuta. Cucuta o mai foloseam la facut zmee. O taiam in fisii subtiri, apoi faceam un cadru, cu un X pe mijloc, lipit pe un ziar. O coada cit mai lunga si zmeul era gata. Intr-o seara ne-am gindit sa atirnam de zmeu o baterie de lanterna legata la un bec. Ne-am dus pe o strada mai putin luminata si mai dosnica. Ceilalti, de pe strazile alaturate, in cirdasie cu noi, strigau "Uite un ozeneu, uite un ozeneu". Asta era prin anii 60, cind erau la moda "aparitiile" de ozeneuri! Tin minte cite ozeneuri faceam, aruncind in aer capace de oala, capace de roti de masina, farfurii, castroane, dupa care le fotografiam. Developam filmul in laboratorul foto al liceului, apoi faceam pozitivele, normal, usor neclare, "ca nu am avut timp sa facem clarul, ca se miscau repede", nu?:reytre, apoi aratam colegilor pozele laudindu-ne ca am vazut astfel de aparitii!!!

Mergeam la pescuit, eu nu eram deloc amator, dar imi placea sa merg cu "pescarii", pe malul Secașului. Unditele erau din lemn, crengute, de alun, cu inele de sirma, legate prin matisare de bat, prin care trecea firul, ata de papiota din matase. Mulinetele erau doua cuie batute coliniar in bat, pe care infasuram ata!! Cirligul era un ac de bunbușca, indoit! Si credeti-ma, chiar se prindeau pesti: porcusori, mrenute, clenisori. Pe vremea aia, Secașul era plin de pesti, nu ca acum....

 

Link spre comentariu

Eu imi faceam rachete!....

Cred ca eram prin clasa 1-a sau a 2-a,nu mai stiu exact....tata avea ,printre alte activitati,si ceva lucrari de tamplarie...astfel gaseam in atelierul lui bețe din lemn de esenta tare cu diametrul de 12-13mm si lungime aprox. 40cm....taiam din tija respectiva o bucata de 18-20cm....luam un cui de șiță ( era un cui de 2mm diametru si 40mm lungime!),si il bateam intr-un capat al tijei de lemn cam 20mm...apoi taiam gămălia si ascuțeam cu pila capatul ramas....in celalat capat al tijei,faceam 2 taieturi in cruce  cu fierastraul de metal( bomfaier îi zice pe aici!) cu o panza speciala la care se piliseră la polizor acei rizuri necesari pentru degajarea de resturi a tăieturii...astfel tăietura rezultata era foarte subtire (sub 1,5mm )....făceam din hartie mai groasa cele 4 stabilizatoare (aripi) ale rachetei si le lipeam cu lipici pentru hartie in decuparile din tija....apoi treceam la teste!....poarta cea mare a locuintei mele (pe vremea respectiva!) era construita din stinghii de brad verticale(lănteți) si era tinta ideala in care poposea racheta!....ajunsesem să lansez racheta din mana de la 25-30m si se înfigea cu precizie in stinghiile de lemn ale porții....înainte de asta,in ultimul an de grădinița,ciopleam vapoare!...din bare de lemn de aprox 10cm latime și 6cm grosime iar lungimea după trebuință....o multime de taieturi,julituri,unghii cazute-de la loviturile cu ciocanul!-am avut....dar ,nu conta,barca plutea,racheta zbura!...doamne,ce vremuri!

Link spre comentariu
1 oră în urmă, miticamy a spus:

Pai astept ca dl Geo sa ne povesteasca si ce motoare a vazut in copilarie. Poate o fi fost unul din film.

Primele motociclete care-au aparut la noi in sat au fost IJ-urile. Prima motocicleta IJ a fost a sefului de sector de la mina,tot prin acea perioada. Prin '62 sau '63 a fost repartizat la mina la noi,un proaspat absolvent  al  Institutului de petrol,mine si geologie. Tata-i era mentorul. Dupa ceva timp si-a cumparat o motocicleta CZ sau Java,nu mai stiu exact. Invatatoarei  mele ,o fata frumusica,ii facea curte inginerul. Avind locuinta(primita) in colonia minei, nu dupa mult timp dupa ce ajungeam acasa,auzeam zgomotul facut de motocicleta inginerului. Dupa doar citeva minute auzeam motocicleta trecind pe linga noi,da data asta in sens invers,avind-o pe saua din spate pe invatatoarea noastra. Mergea cu viteza sa o impresioneze pe dascalita noastra.

Deh! Erau tineri si neastimparati!:da

Cu motocicleta puteau sa mearga doar atunci cind drumul era uscat, drumul fiind din pamint.  Altfel nici o sansa. Un electromecanic de la mina si-a cumparat o motocicleta Simpson cu motor in patru timpi si transmisie cardanica. Ne uitam la ea ca la minune. Cu timpul au inceput sa apara si alte motociclete Java si CZ. Tot atunci au aparut la noi in sat si motorete Carpati si dupa '70 motoretele Mobra. Primele motorete se numeau(cred) Start 50 si erau cu  racire fortata. Suspensia la roata din fata era deosebita fata de motoretele Mobra.Unii ziceau ca-s motorete altii ca-s motociclete!

Motocicleta din ultima poza era o copie(destul de grosolana) facuta de rusi dupa motocicleta BMV construita de nemti,folosita-n razboi.

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Sint convins ca multi dintre noi ne-am facut arcuri cu sageti din trestie.

Si eu, ca si multi dintre noi, m-am confruntat cu o problema destul de delicata. Materialul din care sa fac arcul! Am incercat  mai toate soiurile de material lemnos pe care-l gaseam in padure si nu numai.

Primul material pe care l-am folosit a fost cornul. Cornul verde era destul de elastic, avind structura fibrosa. Pe pe masura ce se usca devenea tot mai rigid. Singerul se comporta cam la fel.

Pe la noi, prin garduri  cresteau gutui, un fel cam salbatic cu fructe destul de mici si foarte acre,in schimb erau foarte parfumate. Din tulpina cresteau mai multe tulpini(nuiele) foarte elastice. Din nuielele de gutui ne faceam arcurile,mentinindu-se elastice destul de mult.

Cum gradinile de zarzavat nu erau ingradite,ciinii isi facusera obiceiul  de a circula printre  zarzavaturi,facind carari si rupind rasadurile. Citeodata ne ascundeam si asteptam sa vina ciinii. Cind ii vedeam ca se apropie, dadeam cu bulgari dupa ei in speranta ca-si vor schimba traseul. Cum intram in vacanta numai cu asta ne ocupam.

Un prieten a venit cu ideea sa ne facem arcuri cu sageti si sa tragem in ciinii care-si facusera obiceiul de a circula prin gradina. Tot acel prieten ne-a spus ca arcul facut din nuia mai grosuta de gutui este foarte elastica,mentinindu-si elasticitatea mult timp.

Am trecut la confectionarea  arcului din nuia de gutui,care, intradevar, era foarte elastic. Sagetile le-am facut din trestie. Trestia crestea pe marginea baltilor, infestind si terenurile agricole.

Oamenii din sat recoltau trestia cu care acopereau cotetul porcilor. Trestia mai era folosita si la facut tavanele in camere. Mesterii, fixau tulpinele de trestie, pe scindurile prinse cu cuie de grinzi, cu sirma zincata,care la rindul lor erau fixate cu niste cuie in forma de U sau L,dupa care tencuiau tavanul.

Ca sa determinam ciinii sa nu mai treaca prin gradini,in virful sagetilor fixam cuie introduse cu capul in virful sagetii si apoi introduceam niste bucatele de aschii de brad pe linga cui ca sa fie fixat bine,dupa care stringeam virful sagetii cu sirma.

Citeodata reuseam sa lovim cite-un ciine,care dupa ce era atins,fugea mincind pamintul ,chelalaind. Dupa acea experienta ,acel ciine nu mai cuteza sa mai treaca prin gradina. Multi puneau laturi pe cararile facute de ciini, prin gradini,multi fiind gasiti morti. Nu era chiar omenesc sa procedeze asa ,dar pina la urma, era de inteles, de ce unii foloseau metode radicale pentru a-si proteja gradinile .

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu

Am facut si eu in copilarie un arc dintr-o nuia de mur, iar sagetile din ramuri tinere de salcam. Nu era cine stie ce, trageam la tinta. L-am folosit cateva saptamani, intr-o vacanta de vara.

Daca as fi avut caini intrusi in gospodarie, as fi folosit prastia. Foloseam cauciuc din ala verde, de la mastile de gaze (nu stiu cine exact era furnizorul initial, eu luam de  la intermediari, plata in cartonase). Ca adusei vorba de cartonase, noi jucam mult cartonase (de la cutiile de chibrituri). Erau cartonase de 1, (majoritatea chibritelor romanesti) de 5 (erau unele straine pe care era un R, le spuneam rauri), de 50 (unele chinezesti cerate, chibritul era patrat si cuprindea imagini din zodiac), de 100 (alte cartonase straine cu exceptia R-ului), de 200 (tristar mic, the scissors mica, the key) si foarte rare de 500 (tristar mare, scissors mare). Puneam cartonasele intr-un cerc si de la o anumita distanta, aruncam cu un lant in ele, cine nimerea gramada de cartonase, lua ce iesea in afara cercului. Eu aveam in posesie cartonase cam de 150- 200 puncte, majoritatea de 1 si 5, intr-o zi vine un var de-al doilea la mine si imi da colectia lui, avea foarte multe de 100 si 200. Imi amintesc si acum ziua aia...sa fie vreo 35 de ani de atunci.

Bine-inteles ca in cateva zile le-am pierdut pe toate. :rade:capture-20181012-184050.png

Editat de marius75
Link spre comentariu

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc niste lucruri cam ciudate, pe care nu ni le-a putut explica, nimeni, atunci.

Eram in clasele primare,in clasa a III-a sau a IV-a, cel putin asa-mi aduc aminte, cind pe deasupra satului a inceput sa zboare un avion mai ciudat,avind atirnat sub el un cablu destul de lung, la capat avind ceva patratos.

Zborurile au durat mai mult de o saptamina. Noi ,copii, ne uitam gura casca, la avionul care zbura zilnic pe deasupra satului. Ciudat era  ca avionul urma aceeasi ruta, zilnic zburind de de 4-5 ori. Dupa ce avionul a incetat sa  mai zboare, la noi in sat au venit niste oameni cu un camion urias. Ii vedeam pe oamenii aceia transportind niste role mari pe care era infasurat cablu. Din loc in loc,la o distanta de circa 50m de cablu erau legati niste cilindrii metalici rotunzi cu diametrul de cca 10cm si lungimea ceva mai mare. In locurile unde ajungeau cilindrii, se faceau niste gropi in care erau  ingropati acei cilindrii. Dupa ce toti cilindrii erau ingropati in pamint,se anunta cu o portavoce sa nu se miste nimeni care erau la o distanta mai mica de 50 m.Dupa ce nu se mai auzea nici un strigat se auzea o explozie. Dupa explozie oamenii erau anuntati tot prin portavoce ca pot sa se deplaseze. Asta a durat mai mult de 2 saptamini. Traseul cablului cu cilindrii era mutat  dupa fiecare explozie cu cca 50m. Veneau acei oamenii si mutau cablurile cu cilindrii.

Noi eram curiosi sa vedem unde se produc exploziile. Drept urmare ne-am dus pe dealul dintre padure si sat apropiindu-ne de camionul urias. Cind ne-am apropiat de camion a venit un barbat care ne-a trimis sa stam la o distanta de circa 200m si sa nu ne miscam cind ne anunta ei.

Nimeni din sat n-a stiut de ce s-au facut acele  detonari. Lumea vorbea  vrute si nevrute,fara sa stie exact ce a fost.

 

Editat de GEO 53 BN
Link spre comentariu
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări