Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Am sa va povestesc ,cum,copil fiind, am busit un aparat de radio. Tata a cumparat mai pe la inceputul anilor '60 un aparat de radio Concert. Eram fascinat de lampa( indicatorul de acord) care dadea o lumina verzuie. Cind tata cauta postul de radio Europa Libera, fasciculul luminos se extindea sau se rastringea. Seara in bucatarie stingeam becul si ma uitam la lumina emisa de catre lampa indicatoare. Spre deosebire de aparatele cu tranzistori, sunetul era foarte clar. De multe ori deschideam capacul de protectie din spate si ma uitam la lampile care luminau destul de slabut. Pe traful aparatului era o lampa asezata orizontal in soclu. Tot pe traf era si un comutator(impropriu spus) pe care erau trecute mai multe tensiuni incepind de la 110V si ajungind la 230V. Ma apucam  citeodata si modificam tensiunea de alimentare. Vedeam cum filamentul lampilor, lumineaza mai tare decit in mod normal. Intr-o zi am scos lampa de pe traf si am inlocuit-o cu alta de acelasi gabarit. Cind am pornit aparatul de radio, in lampa au inceput sa apara niste scintei. Am oprit aparatul de radio si am schimbat cele doua lampi intre ele,punindu-le fiecare la locul lor. Am pornit aparatul de radio, am asteptat ca radioul sa porneasca.  Nici pomeneala sa mai porneasca. Ma intream cu groaza ce vor spune ai mei,in special tata,cind vor vedea ca aparatul nu mai merge. Eram cam ca..at pe mine. Seara au venit acasa de la  cimp. Dupa ce am terminat de mincat,tata a pornit aparatul de radio. Vazind ca nu se aude nimic,a pornit si oprit de mai multe ori aparatul . A desfacut capacul din spate(din carton) si s-a uitat la lampi daca lumineaza. Vazind ca lumineaza,a montat capacul din spatele radioului,spunindu-i mamei, ca aparatul este defect. La mina era un electromecanic care mai  repara cite una alta. L-a chemat la noi, spunindu-i ca aparatul de radio nu mai functioneaza. A venit ,a deschis capacul din spate  si a verificat daca toate lampile lumineaza.  A scos pe rind toate lampile si le-a montat la loc,''decretind, ca e posibil ca o lampa sa fie defecta. I-a spus tatalui meu sa duca aparatul la Sarmasag, unde este un atelier de depanare. In ziua urmatoare la pus intr-o patura si l-a dus la Sarmasag la atelier.  Cei de acolo au verificat aparatul si au descoperit ca o lampa nu mai functioneaza. Au inlocuit lampa defecta,aparatul functionind normal. L-au intrebat pe tata, daca n-a fost vreo furtuna cu tunate si fulgere. Tata  le-a spus ca  n-a fost nici o furtuna,aparatul  functionind normal pina atunci. A platit lampa si manopera,dupa care s-a intors acasa,multumit ca aparatul functioneaza. Ne-a spus ca atunci cind ploua si se produc descarcari electrice,sa scoatem aparatul, din priza si firul de la antena.  Nu le-am spus nimic, pina cind am terminat liceul . Atunci mi-am luat inima-n dinti si i-am spus ce am facut. M-a intrebat de ce nu le-am spus ce s-a intimplat. I-am marturisit, ca mi-a fost frica sa le spun temindu-ma ca voi lua bataie.

 Antena era  un carton pe care erau infasurate o multime de fire din Cu, din care iesea un fir care se introducea in mufa de antena. Aparatul mai avea si o alta borna,pe linga borna de antena, care era conectata la impamintare. Intr-o zi am prins pe casa, si pe cotetul porcilor in cuie, cite o sipca destul de groasa ,intre cele doua sipci fiind, intins firul de antena. Am cumparat de la Zalau, de la un magazin de materiale electrice, 6 izolatoare din portelan. Am legat de sipca, cite trei izolatoare, distanta dintre ele fiind de circa 10cm, de ultimul izolator legind firul multifilar,capatul celalalt fiind legat de ultimul dintre izolatorii legati de sipca fixata de cotetul porcilor. Firul care intra-n casa,la borna de antena era  izolat. Am desizolat o portiune a cablului,pe care l-am am legat  de firul de antena la circa 20cm de ultimul izolator. Am batut o bucata de teava lunga zincata de circa 1m pe care am infipt-o in pamint. Teava avea o gaura in care era o gaura de 6mm si in care era un surub zincat de M6 si de care care era legat firul  la borna de impamintare a aparatului. Din acel moment aparatul a inceput sa functioneze mai bine,posturile de radio auzindu-se mult mai bine si mai clar decit inainte.

 In anul II m-am inscris la radio Clubul din Zalau. Cum nu puteam iesi din incinta liceului decit cu bilet de voie, la un moment dat, nu m-au mai lasat sa ies din incinta,motivind ca am venit sa facem scoala nu sa umblam brambura prin oras. Colegii externi n-aveau nici o problema cu asta. Pe atunci regulile in scoli,erau foarte stricte.

Editat Octombrie 4, 2018 de GEO 53 BN

[icar]

țifă = nisip

hoaspa= talas=rumegus

 

Quote

Nu stiu daca si voi ati facut caligrafie si-n clasa a V-a. Noi,stiu ca am facut. De ce ? Habar n-am! 

Nu mai stiu sigur pina in ce clasa am facut caligrafie, dar cred ca pina intr-a cincea. De ce? Simplu, se punea mare accent pe un scris frumos, caligrafic. De, masinile de scris erau prohibitive, asa ca, daca voiai sa fii contopist, trebuia musai sa scrii frumos. Voiai arhitectura sau desen tehnic? Musai sa scrii frumos!!! Pe atunci scrierea caligrafica si corecta era la mare cinste. Stiu tipi care au facut o armata faina de tot pentru simplul motiv ca scriau frumos: toata ziua erau prin birouri copiind diverse hirtoage, in timp ce restul racanilor bateau pas de defilare prin baltoace si noroi!!!!

Pe acelasi motiv erau interzise si pixurile: stricau scrisul! Si nu era nimic fantezie sau treaba antiimperialista!!! Bila de la pix, se ducea la fel de usor in orice directie, astfel ca mâna nu mai respecta acel "usor in sus/apasat in jos".

Hai sa va zic povestea cu ghiozdanul.Treaba s-a intimplat cam prin clasa a treia. Cum spuneam, de obicei ajungeam mai devreme la scoala si, pina la inceperea cursurilor, ne jucam in curtea scolii. Intr-o zi, frumos afara, caldut, numai bine de un fotbal. Mie nu imi place acest sport, nu l-am jucat decit in imprejurari aparte, foarte rare. Cum a fost la intimplarea cu pricina: mai aveau nevoie de un jucator, asa ca m-au convins si pe mine sa joc. Bun, am pus ghiozadane la radacina unui pom si am purces la joc. Dupa ceva timp, unul din colegi vine cu o idee: "bai, e geamul de la clasa deschis, hai sa aruncam ghiozdanele in clasa". Zis si facut! Se suna de intrare, ne asezam la rind, noi, jmecherasi, fara ghiozdane. Toti ne intrebau unde sint, noi ne dadeam mari: e, azi l-am lasat acasa, mi-a fost lene sa-l iau! Ei bine, intram in clasa, si, primul lucu, ne-am uitat dupa ghiozdane. Canci, nu erau pe nicaieri!!!! Am cam inceput sa ne panicam! Intra profesoara (noi am avut profesori din clasa a doua, am fost un fel de clasa experimentala): "V-ati facut temele?", "Daaaaa" vine raspunsul. Noi, cei patru, milc, tacere! Profesoara vine la colegul de banca si ii cere caietul. Pai...de unde? Mi-l cere si mie. Iau pozitia ghiocelului. Ma rog, toti patru suntem in picioare, cu ochii in pamint, si fara carti, caiete, penar! Taman cind incercam sa explicam ce si cum, intra directoarea, o tipa foarte de treaba, o buna petagoga. "Ei sunt?", intreaba ea. Normal, noi eram, cei trei plus unul, crai de la rasarit! Ne intreaba unde sunt ghiozdanele. "... le-am aruncat in clasa, pe geamul deschis", explicam noi, spasiti. "Sunteti siguri?" "Da..." raspundem noi cu juma de glas! "Sunteti siguri?" "Daa..." raspundem noi in cor, oarecum siguri pe noi. "Ei bine, nu prea e asa" , zice directoarea, "le-ati aruncat pe geamul cancelariei, noroc ca nu le-ati aruncat in capul meu"! Ce sa mai zic, cred ca eram mai albi ca varul zidului din clasa, ne vedeam cu nota scazuta la purtare, o chelfaneala buna de la parinti, si ceva interdictii nasoale. Din fericire, nu a fost asa, directoarea a trecut incidentul, intelept, sub tacere.

[GEO 53 BN]

Păi sa confirma zicala: babe frumoase si copii cuminți,n-ai sa vezi degrabă!

Noi, pentru nazbitii, mult mai ''nevinovate'' o ''serveam'' de ne treceau toate ''necazurile''. Liniarul de la tabla,ăla lung, cu mîner,ca sa fie usor de tinut,era ''arma'' cea mai crunta. Cind eram ''indemnati''sa tinem palma si primeam cite-o lovitura cu dunga, ne venea sa ne pișăm pe noi, de durere. Dupa cite-un ''tratament'' din acela nu ne mai venea sa ''recidivam''.Sau cind ne puneau sa tinem degetele unite cu virful in sus si primeam cite-o lovitura cu latul liniarului, nu ne mai ardea de nimic.

Daca  scriam urit,invatatoarea ,ne rupea fila si  trebuia s-o luam de la capat.

Apropo de armata! 

In anul cind am fost incorporat a venit un ofiter si ne-a pus sa ridice mina sus, cei care-au terminat, liceul. Ne-a dus intr-o sala  si ne-a dictat ceva, acolo. Cei care-am scris frumos am fost am fost selectati pentru Centrul Militar. Perioada de instructie am facut-o la Unitatea militara. Nu va spun ca eram alesi sa avem ''grija'' de cele cele mai nasoale sectoare. Era toamna si pe aleea din fata comandamentului, erau multi plopi. Maturam la frunze de ne ieseau ochii din cap. Nu bine terminat de maturat ca trebuia s-o luam de la capat. Intr-o duminica  caporalii ne-au pus sa ne urcam in plopi si sa-i scuturam de frunze. Apoi noi eram ''magarii'' de serviciu,carind tot ce se putea cara ,atunci cind ieseam la instructie,tintele, sacii cu grenadele de instructie,afetele mitralierelor,etc. Intotdeauna eram ultimii care intram sa luam masa,de multe ori, mincarea find rece. Noua, ne venea cel mai des  rindul, la bucatarie la curatatul  cartofilor. Cind veneau camioanele incarcate cu cartofi,cu morcovi, butoaiele cu varza murata,etc, noi eram cei ''alesii''. Cind a venit ordinul de transfer de la UM la Centrul militar, plutonierul de companie,ne-a trimis fara mantăi. Ba mai mult ne-a pus sa ne dam jos desuurile dindu-ne alte desuuri rupte si peticite. Comandantul Centrului militar (un colonel) a facut un scandal de pomina,certindu-se cu comandantul Unitatii militare. Ne-am dezbracat la piele,primind desuuri nepeticite si alte uniforme de la plutonierul de companie,al Centrului militar. Bocancii cu tinte ne-au fost schimbati cu bocanci cu talpa de cauciuc. Mincarea o aduceam de la UM ,de multe ori tinindu-ne la poarta pina cind catadicsea sa vina cite-un ''plotoner'' sau ofiter de serviciu care ne verifica bidoanele in care duceam mincarea. Ni se spunea de la Centru militar sa coborim de la unitate pina-n zona industriala de unde sa luam autobuzul local. Se gasea cite-un cîcănar care nu ne lasa nici in ruptul capului sa iesim pe acolo. Am raportat de citeva ori la ofiterul de serviciu dupa care vazind ca nu se intimpla nimic, o luam de-a ''umaru'' pina la Centrul Militar. S-a intimplat sa ne intilnim prin oras cu patrula. Sa vezi ce ne luau la puricat. Noi aveam ordin de serviciu permanent, emis la ora 0 a primei zile din luna , valabil pina la ora 24 a ultimei zi din luna. Asta-i supara cel mai tare pe ofiterii sau subofiterii,comandanti de patrula.Sa-i vezi ce se infoiau cind ne vedeau in oras. Dupa ce le aratam ordinele de serviciu ,ne lasau in pace, bodoganind.

Editat Octombrie 4, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare stimati colegi!

Azi, o sa va povestesc o patanie,petrecuta  vara ,cind terminasem clasa a IV-a.

Tata i-a lasat vorba mamei, ca atunci cind ma voi trezi,sa ma trimita la un loc, numit Coronzăl,sa vad daca iarba  cosita inainte cu citeva  zile,s-a uscat. A treia zi dupa ce tata a cosit iarba,a plouat toata ziua. Iarba fiind partial uscata, plouind risca sa se mucegaiasca dupa ce iesise soarele. Trebuia neaparat intoarsa,altfel nu mai era buna decit de asternut sub vaci.  Fiind destul de marisor mama mi-a spus sa  iau si o furca si sa intorc brazdele daca-s uscate. Mi-a pus de mincare si o sticla cu apa intr-o plasa. Mi-a spus ca daca apa nu-mi ajunge sa  merg Pomuț, un izvor pe valea  Vaca, situata intre paduri si sa-mi iau apa. Am pornit vesel de-acasa, gindindu-ma cum voi trage ''mîța de coada'' pe-acolo. Ca sa ajung mai repede acolo am luat-o pe sub vii si pe sub padure. Ciurda de vaci iesita la pascut, era mult mai jos. Am continuat sa merg spre locul unde era terenul cu iarba,fara sa fiu atent ca ma apropiam de turma de oi care pastea la marginea padurii. Stiam ca ciobanul are citiva ciini,unul dintre ei fiind destul de rau. Am coborit cu gindul sa ocolesc turma ,fara sa ațîț ciini. Ciobanul era la marginea padurii la umbra. Cind ma gindeam ca am scapat de ciini, un ciine,mai mic, flocos, urit ca dracu, da care mergea bine la intorsul oilor, a inceput sa latre si sa fuga-nspre mine. Cind s-a apropiat de mine m-am luat dupa el alungindu-l. Ma gindeam ca am furca la indemina,in cazul in care se apropie de mine. Zarva facuta de ''flocos'' a stirnit ciini cei mari,care au pornit in fuga spre mine. S-au apropiat periculos de mult de mine,latrind si aratindu-si coltii. Am inceput a zbiera la ciobanul care statea tolanit la umbra padurii. Acesta a fluierat si strigat la ciini. Ciinii s-au domolit cit de cit ,dar continuau sa latre la mine. Flocosului nici ca-i pasa de fluieratul ciobanului,continuind sa latre la mine ,stirnindu-i si pe ceilalti. Stateam si asteptam sa vad ce se intimpla! Intre timp ciobanul pornise in fuga spre mine strigind la ciini. Norocul meu a fost, ca m-am oprit  si n-am luat-o la fuga,ca altfel o pateam urit de tot. Omul deja era aproape de mine dind cu bita dupa ciini. Acestia s-au retras miriind la mine. Cel mic,flocosu, nu se lasa de nici un fel continuind sa latre si sa se dea la mine. De cite ori ma luam dupa el sa-l alung,acesta ''vocifera'' stirnindu-i si pe ceilalti. Omu a venit la mine, strigind la flocos,care s-a retras cit de cit dar continuind sa vocifereze, si m-a intrebat daca n-am fost muscat de ciini. I-am spus ca am scapat fara sa fiu incoltit,de vina fiind cel mic, care era si cel mai ''vocal'' si care-i stirnise pe ceilalti. Vazind ca flocosu continua sa faca zarva,a zvirlt cu bita dupa el,alungindu-l.

M-a intrebat unde ma duc  si a cui sint. I-am spus a cui sint  si unde ma duc,el spunindu-mi ca-l cunoaste pe tata. M-a sfatuit ca atunci cind ma voi pleca spre casa  sa ma intorc tot pe acolo pe unde venisem,pentru ca el va merge cu turma spre Vaca,o vale cate taie padurea-n doua. Am ajuns la locul cu pricina, verificind citeva brazde sa nu fie mucegaite si nici sa nu miroase a mucegai.  Am pus furca-n ''functiune'' intorcind brazdele. Fiind cald, brazdele deasupra  erau uscate. A durat ceva pina cind am intors toate brazdele. Dupa ce-am terminat,valea Corundului(Maja)  fiind aproape, m-am dus sa vad daca sint pesti. Apa inca nu era limpede, asa ca mi-a luat catrafusele si am plecat spre casa. Preventiv m-am uitat daca turma de oi mai este acolo. Asa cum ciobanul imi spuse,turma nu mai era acolo. M-am intors tot pe acolo scurtind drumul cu vreun kilometru. Ajuns acasa am ''raportat'' parintilor ce am facut pe acolo. In ziua urmatoare tata s-a dus pina acolo sa fie convins ca iarba  nu-i mucegaita. Dupa citeva zile am mers cu tata cu caruta si am adus finul acasa.

 

Editat Octombrie 5, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

V-am mai povestit intr-un post de prietenul meu bun,Șoani la care mergeam  des  in cind eram in vacanta. Dinjos de casa, era un rit ,unde bunicul lui Șoani cosea iarba si de cite trei ori pe an,crescind foarte repede. Toamna, cind ciurda nu mai iesea, duceam vitele la pascut,acolo. Nu le purtam grija,neavind unde se duce.

Auzisem de la niste copii de un piriu aflat in padure,pe care curgea un firicel de apa.  Spuneau ca acolo sint multi serpi. Nu auzisem de la nimeni de asa ceva, asa ca eram  curiosi sa vedem piriul. Initial il intrebasem pe batrin de acel piriu si daca sint serpi pe acolo,asa cum se zvoneste. Batrinul ne-a spus ca intradevar este un piriu dar ca nu stie se fie serpi multi pe acolo. Sint serpi in toata padurea dar, nu atit de multi incit sa-i vezi la tot pasul. De regula serpii se feresc de oameni,vazindu-i foarte rar pentru ca simt cind cineva se apropie. L-am intrebat cam pe unde ar fi acel piriu. Ne-a spus ca nu departe de fintina care purta numele de Fintina lui Gergely. Numele fintinii i-a fost dat celui care sapase fintina, un bunic de-al batrinului,bunicul lui Șoani. Piriul era la o distanta nu foarte mare. Fintina, care era sapata-n piatra, din aceea moale, care se poate sapa foarte usor, avea cam un metru adincime. Din fintina curgea permanent apa. Nici iarna  nu inceta sa curga, probabil apa fiind calduta,nu ingheta. Am mers pe drumul care trecea pe linga fintina si am continuat sa mergem  spre ''piriul cu serpi''. Ne-am apropiat cu grija uitindu-ne mereu  pe jos sa nu calcam pe vreun sarpe. Am ajuns la piriu si ne uitam cu atentie sa vedem vreun sarpe. Nici pomeneala sa vedem vreunul. Am stat o buna bucata de timp fara sa vedem nimic. Plictisiti si dezamagiti, am pornit spre casa batrinului. Primul lucru, cind batrinul ne-a vazut, a fost sa ne intrebe daca-m vazut vreun sarpe la piriu sau pe drumul pina acolo. I-am spus ca n-am vazut nimic cu toate ca am stat destul de mult acolo. Batrinul a inceput sa  rida de noi, spunindu-ne ca mai degreba vom vedea serpi pe marginea padurii decit in padure,unde se pot ascunde foarte usor. Am ramas peste noapte la batrin, a doua zi plecind cu Șoani spre casa. Fiind in vacanta parintii ne-au spus sa nu stam mult pe acolo, avind si acasa treburi de facut.  Batrinul a incercat sa ne convinga sa mai stam pe la el fiindu-i urit singur, cu toate ca in cursul saptaminii vedea oameni care mergeau la padure,sau erau in vie trebaluind. Iarna ce stateam mai mult pe la el, in vacanta de iarna, cind ne dadeam cu sania, pornind de linga casa si coborind pina jos,  pe ritul acoperit de zapada. Pe rit erau vreo trei sau patru stejari batrini foarte grosi si plini de ghinda. Toamna cadea ghinda,batrinul adunind-o ,punind-o  in cuptorul sobei la prajit si apoi dind-o la porci. In stejari era si foarte mult visc. Ne urcam acolo unde ajungeam si-l rupeam. 

Imi amintesc, cum mergeam cu ai mei, cu caruta, in padure dupa ghinda. Culegeam si cite-o caruta (loitrar) de ghinda. O duceam acasa si cind mama facea piine in cuptor si scotea piinea, baga-n cuptor ghinda sa se usuce si sa se ''coaca'' ziceau ei,dupa care o dadeau la porci. Mincau porcii ghinda, de credeai ca cine stie ce le dai de mincare. In felul acela se facea economie de porumb.

Editat Octombrie 6, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Poate stiti(unii dintre  voi) ca,noi, cei de la, tara, am facut in ciclul gimnazial o materie, numita,agricultura. N-am priceput niciodata de ce am facut respectiva materie.  Daca invatam era bine, daca nu invatam, iar era bine. Nota mai mica de 5  nu primea nimeni.

Vizavi de scoala era o bucata de teren,aproape un hectar care se numea ''lot agricol scolar''. Care era scopul acelui lot,iar nu stia nimeni.

Aveam, o profesoara(suplinitoare) de agricultura, destul de tinara. La orele ei, scriam de ne lua mama naibii. Ne dicta cuvint cu cuvint din carte. Cum lectiile nu erau  foarte scurte,ne dicta  destul de repede,multi neapucind sa scrie tot ce ne dicta.

Profesoara avea ceva probleme cu sinusurile,suflindu-si  nasul frecvent. Tot timpul nasul ii era rosu.

Odata,  nemaisuportind sa scriu cuvint cu cuvint din carte,m-am hotarit sa nu mai scriu. Doar ma  prefaceam ca scriu.  Chestia asta a mers o buna bucata de vreme pina cind, nefiind atent,profesoara m-a surprins ca nu am scris nimic din tot ce ne dictase. Mi-a luat caietul si l-a rasfoit ,vazind ca doar pe citeva pagini ale caietului era scris. M-a scos in fata clasei , aratrind colegilor, caietul de agricultura, spunindu-le colegilor, cu ce ma ''indeletniceam''  la ora ei. M-a intrebat de ce nu scriu. I-am spus ca daca scriu  tot ce ne citeste din carte,nu ramin cu nimica,pe cind daca nu scriu, doar citind, mai ramin cu ceva. M-a facut in toate felurile,nesimtit,impertinent si stiu eu ce. Cind s-a terminat ora de agricultura, m-a invitat sa o urmez in sala profesorala,unde m-a prezentat ca fiind un impertinent. Unii dintre ei s-au apucat de ris,altii s-au uitat la mine dezaprobator. Vazind ca reactia colegilor ei n-a fost cea asteptata, a trintit catalogul pe masa, iesind din sala val vitrtej. Citiva profesori m-au intrebat daca-i adevarat ce le spuse profesoara. Le-am spus ca, intradevar, nu scrisem ce ne dictase,preferind sa invat lectia din manual. I-mi era frica sa nu-mi scada nota la purtate. Din fericire nu a mers chiar pina acolo! Putea foarte bine s-o faca. Daca-r fi facut-o si ar fi auzit tata, sigur o luam in ''freza''.

La urmatoarea ora de agricultura mi-a pus mai multe intrebari, raspunzindu-i pe loc. Ma asteptam sa fiu ascultat si drept urmare invatam ca sa nu ma prinda nepregatit.  Vazind ca invat,nu-mi mai avea grija,lasindu-me in pace. Cred ca a fost singura materie dintre toate materiile,care nu-si avea rostul. 

Editat Octombrie 7, 2018 de GEO 53 BN

[icar]

Quote

Ocazie cu care prin Nea Kuti, am umplut Pitestiul de lampi radio aproape un an!

Aha...

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

 Azi o sa va relatez o povestioara,destul de hazlie, petrecuta acum muuulti ani.

Eram in clasele primare. Tocmai ce intrasem in vacanta de vara. Eram bucurosi ca nu vom mai merge la scoala citeva luni bune. 

Intr-o zi unul dintre noi  a venit cu ideea de a merge la cules de fragute intr-un parchet de linga fintina lui Gergely. Am stabilit ora la care sa ne intilnim,in ziua urmatoare. Binenteles ca nu puteam merge fara sa cerem acordul  parintilor.

Am mers acasa si i-am spus mamei ,ce intentionam  sa facem in ziua urmatoare. A fost de acord cu conditia sa nu stam toata ziua pe acolo. M-am intors la prieteni,spunindu-le ca ai mei ma lasa sa merg in padure.

A doua zi  dimineata ne-am intilnit ,aproape toti,citiva neprimind acordul parintilor. Erau tare suparati ca ai lor nu i-au lasatsa vina cu noi in padure.

Am pornit inarmati care cu ce vase aveau,borcane mai marisoare, galeti ,etc. Mama-mi daduse un vas din metal emailat cu toarta, capac si  mîner din sirma care avea un sul din  lemn gaurit,ca sa fie usor de tinut in mina. La noi la vasul respectiv ii se spunea bedenț si era folosit la dus mincarea atunci cind lucrau pe cimp sau la vie. Ca mincarea sa nu se strice,vasul era ingropat  partial in pamint si acoperit cu buruieni ca temperatura sa se mentina scazuta.

Ajunsi in padure am inceput a striga si chiui bucurosi  ca vom petrece o zi liberi. Ne-am raspindit prin tufele destul de  mari culegind fragute.  Nu erau fparte multe ,semn ca au mai fost si altii pe acolo. Tot cautind fragute am inceput a cobori spre pîrîul din vale. Am inceput a gasi tot mai multe frgute. Vasul incepea,incet incet sa se umple. Deodata am auzit un sunet pe care nu-l mai auzisem niciodata. Eram speriati nestiind ce poate fi. Am auzit zgomot ca si cum ceva se deplasa in fuga prin tufele destul de dese.  Zgomotul a incetat de citeva ori,auzindu-se sunetul  scos de animalul respectiv. Dupa un timp nu l-am mai auzit. Eram cam speriati de ce auzisem. Am inceput a striga si a face zgomot in speranta ca daca este ceva prin parchetul respectiv sa se sperie si sa fuga, Am umplut vasele cu fragute si apoi am iesit la drum. Ajungind la fintina lui Gergely, ne-a asezat pe iarba mincind ce ni se puse de mincare-n traista. Inca marcati de cele intimplate, ne dadeam cu parerea cam ce-ar putut fi. Dupa ce am terminat de mincat am inceput sa cautam fragi si sa-i mincam,neatingindu-ne de fragii culesi din vasele duse cu noi.  Tot in apropierea fintinii erau si niste tufe de alun pe care se vedeau alune mici si verzi. Ne-am jucat pe acolo o buna bucata de vreme,iar cind soarele deja incepea sa coboare,am pornit spre casa. Ajuns acasa, am fost certat de catre mama care, mi-a spus ca am stat cam mult prin padure. I-am povestit lui tata ce auzisem in padure si ca ne cam speriasem. Tata a inceput a ride,spunindu-mi ca ce auzisem in padure a fost un caprior(țap) care se odihnea in desiș si ca se speriase de noi cind l-am deranjat,fugind prin desis.

 

Editat Octombrie 8, 2018 de GEO 53 BN

[icar]

Asta imi aduce aminte de o intimplare,  la cules de zmeura. Am plecat o ceata mai mare, cu doi (defapt doua) ghizi. Am dat de zmeuris si ne-am cam dispersat, tot culegind. La un moment dat, aud un fosnet dincolo de tufa de zmeura. Ma uit, nu vad nimic, doar fosnet. "Tu esti Gheorge?", zic io. Nimic! Mai intreb o data, tot nimic. Imi zic ca o fi un strain care nu vrea sa intre in vorba cu nimeni. Asa o fi, dar iarasi hosco-trosco prin tufa. E, poate e groasa, imi zic! Dace e Mos Martin, negociem: eu ii dau galeata, aproape plina, cu zmeura si el ma lasa sa o iau la talpa in directia opusa!! Pina la urma zgomotul s-a potolit, am ramas galeata plina si nedumarirea ca nu stiu ce a fost!!

[Marele Savant]

 Amintiri de la crescuti in oras merg??

 

in Craiova locuiam in Brazda, iar pe vremea cind eram in generala, se purta ''mersul dincolo de calea ferata''. Adica treceam de calea ferata si ori saream gardul din stadion ca sa scurtam drumul, ori ocoleam pe la sine si intram in depou! credeti ori ba, niciodata nu ne-a gonit nimeni, cascam gura la locomotivele de diverse tipuri si marimi sau siciiam pe muncitori cu intrebari! Iar bomboana era constituita de niste tarcuri de beton unde erau aruncate tone de fiare rezultate din reparatii, mecani, electrice, pneumatice, orice puteam cara dupa noi, fara sa ne intrebe nimeni!

 

distractia suprema era totusi sa asteptam la unul din semnalele de la iesirea din Craiova marfare care incetineau sau opreau, ne urcam in ele, cel mai adesea in mers si calatoream pina la Isalnita, unde de obicei incetineau ca sa putem sari sau opreau. Asta nu inseamna ca nu am ajuns pina la Filiasi, de unde trebuia sa ne intoarcem cu primul tren disponibil, adesea trenuri de persoane nu de marfa! ne cam stiau si nasii, nu ne luau bani, de obicei ne poevestea de diverse accidente petrecute pe calea ferata, cu oameni ramasi cu membrea amputate sau morti incercind sa ne potoleasca. Niciunul nu ne-a ameninta cu militia sau sa ne fi predat postului de militie din gara Craiova.

 Si nici cel mai ic accident nu s-a intimplat in cei citiva ani in care ne-am distrat asa!

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Cred c-am mai spus-o si-ntr-o alta postare, ca-n vremurile cind eram elev ia scoala generala, ni se pretidea  sa culegem pastai de salcim,de unde sa scoatem semintele. Ce se facea cu ele nu prea stiam atunci si nici nu ni se spunea de ce trebuie sa adunam acele seminte. Banuiam ca erau folosite la producerea de puieti. Se stie ca salcimul(daca si mai ploua) creste foarte repede,intr-un an putind ajunge si la inaltimea de  1-1,5m si grosimea de 2-3 cm. Se spunea ca dupa ce cresteau  mai marisori,acestia erau plantati pe terenurile in panta, cu risc de alunecare, prevenind in felul acesta  alunecarea solului.

Pe o pasune situata din sus de sat ,era un piriu, facut pe care curgea apa doar cind ploua, de apele rezultate din topirea zapezii si de apa adusa de ploile care cadeau doar cind ploua mai multisor. Fiind in vacanta  de vara, alta treaba nu prea aveam decit joaca si eventualele corvoade(trasate de catre parintii) de care trebuia sa ne achitam. In acel an a vara a fost foarte calduroasa,ploi fiind putine,pamintul crapase pe alocuri. Cind prindeam momentul mai dadeam o tura prin via numita Hediuț, o vie destul de mica,in comparatie cu viile cealalte. Si de acea vie avea grija paznicul care era ''titular'' pe via Cacova. Paznicul statea cu precadere in via Cacova de unde vedea cel mai bine cind ''hotii''(adica noi copii) mergeam la furat, cirese,struguri si piersici vara si toamna. Pina cind ajungea el la vie, noi eram deja cu ''prada'' luata si destul de departe. Degeaba ne-njura si ne ocara, ca tot nu-l auzeam. 

In anul urmator a plouat mai mult,iar terenul a inceput s-o ia la vale. Va mai suneam ca se forasera niste puturi de aeraj cu diametrul de circa 3-4m,poate si mai mari. Acele puturi pe linga ca aveau rolul de a asigura ventilarea fortata,evacund aerul viciat din mina,mai avea si rolul, ca in cazul unui incendiu,oamenii sa poata fi evacuati mai usor. Totodata evacuarea apei din mina se facea tot prin acele puturi. Apa evacuata era dirijata spre piriul despre care vorbeam. Evacuarea se facea periodic, doar cind bazinele de colectare din mina,se umpleau cu apa. 

Atunci cind pericolul alunecarii  solului, din apropierea putului,a devenit o realitate si care punea in pericol chiar putul,s-a hotarit plantarea de salcimii,care aveau rolul de stabilizare a solului. In citiva ani salcimii au crescut si s-au intins atit de mult, incit era foarte greu de patruns printre ei. Totodata acolo s-au stabilit si multi fazani,care aveau de mincare toata iarna, seminte de salcim fiind din belsug.In gardul viei erau crescuti , macesi, porumbrei ,etc. Acolo unde se plantasera salcimi, mergeam noi sa culegem pastai de salcim. Pastaile le culegeam doar toamna tirziu, si iarna cind pastaile erau uscate. Desfacerea pastailor era destul de migaloasa,semintele fiind destul de mici. Semintele le adunam in cutii de chibrite. Ne trebuia s-o saptamina sa adunam doua trei cutii cu seminte. Ne urcam in salcimi si culegeam pastaile,punindu-le apoi in ghiozdane. Dupa ce terminam de cules ne duceam acasa si ne apucam sa dejghiocam pastaile,recuperind semintele,pe care apoi le puneam in cutii de chibrite goale. Parintii ne certau cind faceam mizerie-ncasa,punindu-ne sa facem curatenie.

Intr-o zi de luni, am dus la scoala, cutiile cu seminte de salcim in ghiozdan. Nu stiu ce-am facut ca am rasturnat o cutie cu seminte, care s-au imprastiat pe jos. Profesoara m-a pus sa adun toate semintele de pe jos. M-am pus in genunchi si am inceput sa adun semintele imprastiate. A durat ceva vreme pina sa adun toate(aproape) semintele cazute. Colegii mei rideau cind ma vedeau stind in genunchi si adunind semintele.

Deja eram la liceu cind am mers cu tata la Satu Mare se cumpere ceva ,nu stiu ce.  Atunci am trecut pe ling-o padurice de salcimi destul de mare. Ce m-a frapat, a fost plantarea salcimilor. Acestia erau plantati la distanta egala unul de celalalt . Tata-mi spunea atunci ca in padurile acelea  mergeau cei care aveau stupi de albine,in perioada cind salcimii infloreau, mierea de salcim ,dupa tei si floarea soarelui, fiind cea mai buna.

Editat Octombrie 9, 2018 de GEO 53 BN

[icar]

La liceu, aveam un profesor de fizica, Ioan Valer-Aristotel. Numele lui, din certificatul de nastere, era fara Aristotel. Asta era o porecla data de elevi, pe care si-o insusise. Era un profesor foarte bun, un pedagog excelent. Pentru extemporale sau teze, facea singur probleme. Si ce probleme!!! Una si una: cit de repede trebuie sa calci intr-o baltoaca pentru ...a nu te stropi! A fost una celebra. Cica, un bombardier ce zbura cu viteza 'v" din directia "nu-stiu-care" iar vintul batea cu X km/h din directia "asta", lansa o bomba. Un observator, aflat in punctul Y, trebuia sa vada unde cade bomba.( ma rog, poate mai erau si alte date, nu mai tin minte!). Daca faceai calculele corect, bomba cadea ...in capul observatorului. Ups, ziceai, si "refaceai" problema pina aflai ca bomba cade in punctul Z. Problema avea doua scopuri bine definite: verificarea cunostintelor de fizica mecanica si ...increderea in sine! Multi au pierdut cel de al doilea punct!

Cind am invatat, la clasa, despre principiul reactiei si legile lui Newton, a hotarit sa faca o demonstratie, in cadrul cercului de fizica, la scoala. A venit cu o racheta, construita de el, pusa pe un mic carucior. A pus masinaria pe cadtedra, a aprins filitlui si, cind tocmai ne explica in ce directie o sa plece racheta si in ce directie jetul de gaze, racheta a explodat. Conul de lemn, i-a trecut prin costum. ( mereu era pus la patru ace!) Si-a impis, tacticos ochelarii pe nas si a cataglisit ca experimentul a esuat din considerente chimice! Noi eram pe sub banci! Mai tirziu, sub obladuirea lui, am construit primele rachete, facute din carton, cu motor din cartus de vinatoare, motor ce continea un amestec de sulf, salpetru si carbune de tei.  Nu am mai avut rateuri, toate au zburat in inaltul cerului, spre bucuria si mindria noastra.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Citi dintre voi a-ti facut ''improșcători''(pusca cu apa) de apa din tulpini de cucuta?

In capatul ograzii noastre era un gard natural,nu facut  de om. Dincolo de gard era drumul. De-a lungul anilor au crescut tot felul de balarii.

Pe linga malditele de pruni si corcodusi mai cresteau, porumbrei, macesi iar  intr-o margine era un corn. Pentru cine nu stie ce e acela corn ,va spun eu . Cornul este un arbust  de talie relativ mica,si care face niste fructe lunguiete,rosii si care se coc toamna tirziu. Cind au culoarea rosu deschis, fructele sint deosebit de acre,facindu-ti gura punga daca gustai un fruct. Toamna tirziu fructele se coc,devenind moi, avind culoarea rosu inchis,singeriu. Chiar coapte sint acrute. Din fructele coapte se face cornata, folosind aceleasi ingrediente ca si la visinata. De multe ori insiram fructele de corne pe ata de cusut, atirnindu-le  la soare pentru a se coace.

Tot in gard crestea si cucuta, o planta cu miros extrem de urit, asemanator cu urina. Planta este toxica.

Mergeam acolo unde crestea cucuta si taiam tulpinele dupa care le curatam de ramuri. Din loc in loc, cucuta noduri.

Taiam  o bucata de cucuta deasupra nodului iar in partea opusa o taiam imediat deasupra nodului. Faceam un piston din lemn cioplit in asa fel incit pistonul sa culiseze usor in bucata de tulpina. In capatul taiat deasupra nodului ,faceam o gaura cu un cui. 

Introduceam ''pompa'' cu capatul gaurit cu cuiul in apa, avind pistonul introdus complet. Trageam de piston, pompa umplindu-se cu apa. Apoi apasam pistonul cu putere apa tisnind destul de puternic ,jetul ajungind destul de departe.  ''Trageam'' unii in altii cu apa, udindu-ne leoarca. Tot folosind-o, interiorul tubului de cucuta se marea, apa tisnind pe linga piston,udindu-ne. Atunci luam o bucata de pinza cu care infasuram pistonul,legind capatul de pinza cu sfoara ca sa nu ramina-n tub. O vreme pistonul era destul de etans, dar dupa o vreme trebuia sa infasuram pe capatul pistonului mai multa pinza pentru a etansa cit mai bine.

Asta era unul din cele mai indragite jocuri. Mergeam acasa doar dupa ce ne uscam,altfel o luam in freza.

Editat Octombrie 10, 2018 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Din lemn ce corn ieseau niste bete de pescuit de prima mina, doar ca trebuia sa cauti mult, cornul nu`i ca alunul, nu prea vre sa creasca drept.

Le indreptam cu citeva caramizi legate de baza si atirnate in grinda.

Dupa citeva saptamini erau bune de "dat la apa" cu ele.

Din cucuta n`am facut dar din soc faceam pusca cu cilti.

 

Editat Octombrie 10, 2018 de Ion_Bumbu

[GEO 53 BN]

Acum 12 minute, Ion_Bumbu a spus:

Din lemn ce corn ieseau niste bete de pescuit de prima mina, doar ca trebuia sa cauti mult, cornul nu`i ca alunul, nu prea vre sa creasca drept.

Le indreptam cu citeva caramizi legate de baza si atirnate in grinda.

Dupa citeva saptamini erau bune de "dat la apa" cu ele.

Din cucuta n`am facut dar din soc faceam pusca cu cilti.

 

Cred ca ''mestecai'' la cilti pina cind se faceau ca pisla. Cel putin, asa procedam noi. ''Mestecam'' la cilti pina ne saturam(de mestecat). Citeodata mai pierdeam cite-un ''cartus'',drept urmare ne faceam ''cartuse'' de rezerva. Dupa ce le faceam le calibram in ''pusca'' din soc.

Ehei!! Ce vremuri frumoase au fost atunci!

Editat Octombrie 10, 2018 de GEO 53 BN