Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Am observat in ultima vreme ca pe linga prietenii adevarati, mai am si cel putin un ''prieten''!  Nu ma deranjeaza de loc ironiile lui. Fiecare spune ce vrea,topicul fiind deschis tuturor celor care vor sa spuna sau sa comenteze ceva. Am tinut doar sa scot in evidenta ''interesul''pe care-l manifesta ''prietenul'' meu,vizavi de topicul initiat de mine.

 

Nu stiu daca v-am povestit ca la noi in sat era un medic veterinar proaspat absolvent de facultate si care a stat la noi pina ce s-a pensionat.

Era un tip sportiv, pe care-l vedeam zilnic prin sat, mergind pe la oamenii care aveau probleme cu animalele din ograda. S-a casatorit destul de tirziu. Dupa ce s-a pensionat, nu mai stiu  unde s-a retras. Cred ca era de prin secuime,cel putin asa se spunea.

In anii '60 iernile erau ierni adevarate cu zapada multa si geruri aspre. Il vedeam mergind cu schiurile pe umar spre pasunea din afara satului,unde putea cobori cu schiurile,din virful dealului si pina-n vale,cel putin 300 de metri. Mergeam si noi cu saniile dar zapada fiind destul de groasa nu puteam sa mergem fara sa facem pirtie . Ne adunam mai multi copii si ne apucam de batatorit zapada din virful dealului si pina-n vale. Dupa ce era batatorita cit de cit ,ne porneam la vale calare pe sanii. Dura ceva pina cind zapada era destul de batatorita ,fara ca sa ne impotmolim. Fiind in vacanta de iarna am pornit cu sanile spre pirtia facuta pe pasune. Cu noi mai venise si un baiat din vecini ,mai mare decit noi cu vreo 4 sau 5 ani care era la un liceu din Simleul Silvaniei. Ajunsi acolo l-am vazut pe medic coborind  cu schiurile. Nu uitam cu admiratie la sicanele pe care le facea la coborire.  Cind a ajuns in vale si-a dat jos schiurile si a pornit spre virful dealului. Am luat-o si noi spre capatul pirtiei din virful dealului. Ajunsi acolo ne-am asezat pe sanii si am pornit la vale. N-am prins nu stiu ce viteza pentru ca peste noapte mai cazuse ceva zapada,saniile impotmolindu-se frecvent.  Dupa ce am coborit de mai multe, ori zapada incepuse a se batatori, putind sa coborim pina la vale fara sa ne impotomlim. Dupa o vreme am obosit tot urcind dealul. Baiatul cel mare s-a apropiat de medic si au inceput a povesti. Din una-n alta ,baiatul l-a rugat pe medic sa-l lase sa  faca o coborire cu schiurile. Acesta a fost de acord ,nu inainte de al intreba daca stie sa stea pe schiuri. Baiatul i-a ca mai coborise cu schiurile si ca se pricepea cit de cit. A urcat pina-n virful dealului si de acolo dupa ce si-a fixat bocancii cu legaturile schiurilor,a pornit la vale. Panta nu era dreapta, pe alocuri fiind niste denivelari destul de marisoare. Ajuns in zona cu denivelari am vazut cum schiurile o iau inaintea lui el, luind o trinta de toata frumusetea. Am vazut doar un nor de zapada si schiurile in aer acolo unde cazuse. L-am vazut ridicindu-se si apoi facind inca o incercare de coborire. Dupa ce a prins ceva viteza, a urmat o alta cazatura  la fel de spectaculoasa. Intr-un final a renuntat. Medicul i-a spus ca nu trebuia sa coboare direct ci sa face sicane la coborire. Problema era ca nestapinind suficient de bine mersul pe schiuri,era destul de greu, daca nu imposibil, sa faca acele sicane. Apoi panta era destul de abrupta,viteza crescind foarte repede. Noi ne uitam si ascultam cu admiratie pe medicul care-i dadea sfaturi cum trebuie se faca coborirea pe schiuri cind panta e destul de abrupta. Medicul l-a luat cu el si impreuna au urcat dealul pina spre virf unde panta era destul de domoala. Acolo l-a pus sa coboare aratindu-i cum sa faca sicanele si cum sa frineze cind prinde viteza prea mare. Noi stateam cu gura cascata ascultind cele spuse de medic. Am stat si ne-am uitat multa vreme cum baiatul se chinuia sa faca sicanele si sa frineze cind schiurile prindeau viteza. Spre sfirsitul zilei baiatul incepuse sa prinda ''miscarile''. Ne uitam cu admiratie cum facea(stingaci ce-i drept) sicane si frinari pe un loc cu panta mai lina. Ne-am apucat sa cobrim cu saniile  pina cind deja incepuse sa se insereze. Am facut ultima coborire si apoi am plecat spre toti spre casa,medicul si liceeanul,discutind de-ale lor.

 

 

 

Editat Septembrie 10, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Sint convins ca si pentru voi, cea mai frumoasa distractie,iarna,era datul cu sania,cu schiurile sau cu patinele(cine avea).

Distractia tinea pina cind zapada incepea sa de topeasca,dupa care le puneam la pastrare, pina-n iarna urmatoare cind le scoteam de la ''naftalina''.

Va spuneam ca derdelusul (nu cel de pe pasune) era aproape de noi, avind o lungime apreciabila. Spre sfirsitul iernii, cind vremea incepuse sa se inmoaie, zapada batatorita inca tinindu-se destul de bine, inca ne mai bucuram de distractia pe care ne-o oferea iarna. Exploatam orice petic de gheata sau zapada. Zapada nebatatorita incepuse usurel,usurel,sa se  topeasca, aparind pamintul pe alocuri. Pe derdelusul,care avea zilele numarate, ne dadeam cu sania si patinele facute din lemn, legate de bocanci sau cizme cu sfoara groasa. Eu, impreuna cu un bun prieten si coleg de clasa,am urcat dealul tragind sania dupa noi. Ajunsi in virful dealului ne-am asezat pe sanie si am inceput coborirea straduindu-ne sa tinem sania pe pirtia care era mai mult gheata decit zapada. Cum peste zi soarele era destul de puternic,gheata incepuse sa se inmoaie,peste noapte inghetind.

Cind am ajuns in vale am dat de o portiune(de care uitasem) fara zapada. Ajungind acolo, sania a frinat brusc, noi lunecind de pe sanie.  Am cazut cu fundul pe pamintul, care se dezghetase partial, murdarindu-ne pe pantaloni cu noroi. Ceilalti copii au inceput sa rida de noi,vazindu-ne murdari. Am plecat spre casa cu coada intre picioare. Ajuns acasa ,mama,vazindu-ma murdar de noroi, m-a luat la in primire,certindu-ma. M-a trimis sa ma dezbrac de pantaloni, mama dindu-mi alti pantaloni curati,interzicindu-mi, categoric, sa mai ies din casa. Am inceput a ''bizii'' pina cind ,mama deranjata de biziitul meu,mi-a tras citeva palme si m-a trimis la invatat si la facut temele,cu toate ca inainte de a merge la sanius, imi invatasem si-mi facusem temele. Mi-am scos  cartile si caietele din ghiozdan si le-am pus pe masa. Am luat caietul de desen si am inceput sa desenez, ca sa-mi treaca timpul mai repede. Mama a mai intrat de citeva ori in camera sa vada ce fac. Vazindu-ma cu cartile si caietele pe masa,m-a lasat in pace,convinsa fiind ca invat. Nu va spun ce greu a trecut timpul,fiind cu gindul doar la sanius.

Editat Septembrie 11, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam ca satul nostri este strabatut de doua vai,o vale ,valea Chiesdului iar cealalta, Valea Sighetului,care se uneau la circa 1 km de capatul satului inspre aval. In cele doua vai, mergeam la pescuit. Nu erau cine stie ce pesti mari, apa ,vara nedepasind adincimea de circa jumatate de metru si asta doar in anumite locuri.

Intr-o vara, neavind ce face si cu consimtamintul mamei,am mers la verisorul meu,care statea peste vale de bunici. Satui de joaca am intrat in vale si am incercat sa prindem pesti. Apa fiind limpede, vedem pestii cum inotau in locurile unde apa nu depasea doua palmi. Orice incercare de a prinde vreun peste, s-a soldat cu esec. Ne-am hotarit ca  in zilele urmatoare sa ne facem niste undite din bete de salcie cu ata scoasa de la benzile scoase din mina,fiind roase sau rupte. De la magazinul din sat am cumparat o cutie de ace cu gamalie din care am incorpit cirlige.  ''Inarmat cu undita si cu un borcan, cu gunoi de grajd cu multe rime rosii, am plecat ,nu inainte de ai cere voie mamei,spre verisorul meu care era ''inarmat'' la fel ca mine. Primele tentative de a prinde pesti au fost chiar vizavi de bunici si de casa verisorului meu. Oricita stradanie am depus n-am reusit sa prindem nici un peste,la orice miscare facuta de catre noi ,pestii disparind rapid. Am hotarit sa mergem inafara satului, unde apa din vale era mai adinca,curgind foarte incet. Ne-am asezat pe malul vaii si am aruncat undita ,asteptind ca vreun peste sa muste. Pluta  o facusem din cotoare de pene de gisca,care pluteau,  fiind foarte usoare. Pestii se dadeau la rimele din cirlig, pluta scufunduse citeodata atit de mult incit n-o mai vedeam. De cite ori am tras n-am reusit sa prindem nici un peste. Deja eram suparati ca n-am reusit sa prindem nimic. Incercam sa ne lamurim de ce nu prindem nici un peste,ba  ca ,cirligul nu este suficient de ascutit,ba ca pluta este de vina. Stind si cugetind, am auzit in vale,mai jos de noi, o pleoscaitura destul de zdravana. Imediat ne-am gindit ca o fi vreun peste mare,ca altceva n-avea ce fi. Dupa pleoscaitura aparuse pe apa lina niste valuri destul de mari . Imediat ne-am gindit ca acolo sint pesti mai mari decit ne-am fi inchipuit. Ne-am ridicat incet si fara sa facem zgomot,am mers inspre locul unde unde se auzise pleoscaitura. Ne gindeam ca unditele noastre fiind din nuiele,n-avem nici o sansa sa scoatem un peste asa de mare ca cel care produse zgomotul,noi fiind convinsi ca a fost un peste mare. Deoparte si de alta a vaii erau salcii, pe malul opus salciile fiind mai dese si mai inalte decit pe malul unde eram noi. Am aruncat unditele in apa sa vedem daca vreun peste se indura sa muste momeala (rimele).Nu faceam nici o miscare de frica sa nu speriem pestii. La un moment dat au aparut pe apa niste valuri mai mari.Ne uitam cu ochii cit cepele sa vedem pestele care facuse valurile cele mari. Deodata am vazut in apa un animal destul de mare care inota la suprafata. Imediat ne-am ridicat in picioare speriati de animalul care inota. Acesta vazindu-ne,s-a scufundat rapid, disparind sub apa. Cit ai clipi am luat-o la fuga speriati de aratare. Nu stiam ce putea fi acel animal. Din cite-am vazut la repezeala,animalul era de marimea unui ciine mai marisor, cu blana lucioasa, inchisa la culoare. Nestiind ce poate fi am decis sa mergem acasa, speriati  de ce vazusem. Pe drum ne dadeam cu parerea cam ce putea fi. Nu mai vazusem niciodata asemenea animal si nici nu auzisem pe cineva sa fi vazut un astfel de  animal. Acasa am povestit parintilor ce vazusem. Tata mi-a povestit ca atunci cind era copilandru, vazuse si el un astfel de animal in vale si tot inafara satului. Le-am povestit prietenilor din vecini ce vazusem pe vale ,inafara satului. Fiecare-si dadea cu parerea. Unii spuneau ca poate era vreun ciine care intrase-n apa sa se scalde, altii ca ar fi putut fi un sobolan de apa. Le-am spus ca inota foarte repede ,mult mai repede decit un ciine. Dupa citiva ani, in cartea de zoologie am vazut o poza cu o vidra. Abia atunci ne-am dumirit ce animal vazusem. Cum a ajuns vidra acolo, nu ne-am putut  explica, nimeni spunind ca-r mai fi vazut asa ceva.

Editat Septembrie 12, 2018 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Cind mergeam la Somes la pescuit aparusera sobolanii (bizamii) de apa exact in locul unde pescuiam.

Am avut eu o idee si am luat cu mine catelul si catelusa bunicului, mari specialisti in vinatoarea de sobolani.

N`a fost cea mai buna idee ca au facut acolo in circ intreg, au intrat prin apa, stuf, sapat, in fine, ca la balamuc a fost dar au prins

vreo 2-3 bizami, mari de tot drr macar am scapat de ei, si`au mutat resedinta din locul nostru.

Necazul a urmat dupa aia, cind ma vedeau ca pun mina pe petele de pescuit deja erau prezenti, pe linga balamuc trebuia sa am grija sa nu se piarda de mine dar

mai ales sa ii apar de ciinii de la oi, lucru nu tare usor de facut, dar ma stiau javrele ciobanesti si ma conduceau cu alai intreg mai ales ca erau si cateii cu mine.

 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Intr-un post, va spuneam ca am fost vinator 20 de ani.

In fiecare simbata dupa masa,ne adunam la filiala de vinatoare ,unde seful de grupa ne spunea, unde si ce vom vina sau ce lucrari vom face in padure,respectiv, hranitori,sararii, etc. In acea simbata dupa masa,seful de grupa ne-a anuntat, ca vom merge la vinatoare  de rapitori cu par si pene, mai putin cele ocrotite de lege. S-a stabilit ca dimineata urmatoare sa ne intilnim la gara,de unde vom porni spre halta Sfintu.  De acolo, pe jos vom urca spre padure trecind peste pasunea situata intre padurea Sfintu si padurea Izolata. Pe pasune erau multi copaci in care-si faceau cotofenele cuiburi. 

Am luat la pieptanat pasunea apropiindu-ne incet da copacii in care puteau fi cuiburi. Am vazut mai multi copaci care aveau cuiburi ,dar nici o cotofana.  S-a facut o goana in padurea Izolata in speranta ca vom gasi  vulpi sau poate vreun lup,cu toate ca nu se auzise ca prin locurile acelea sa fi bintuit  lupii,recent. Goana s-a terminat fara ca sa iasa vreo ''roscata''. Citeva caprioare stirnite au iesit din padurea Izolata, luind-o spre padurile din apropiere.

Poate ca va veti intreba de ce-i spunea padurea Izolata.  Padurea cu o suprafata de vreo 10 hectare si care  era inconjurata de pasuni,intre padurea Izolata  si padurea Sfintu fiind o distanta apreciabila ,circa 2km.

Am pornit spre padurile dinspre Podirei si Sieu Magherus fiind atenti la copacii in care ar fi putut fi cuiburi. Eram imprastiati in asa fel incit sa putem cuprinde o suprafata cit mai mare. Din citiva copaci au zburat citeva cotofene, distanta dintre noi si ele fiind suficient de mare incit alicele sa nu le ajunga. In copacii din care au zburat cotofene s-au tras citeva focuri in cuiburi pentru a distruge ouale depuse. Am facut o goana in padurea dintre Sieu Sfintu si Podirei de unde am stirnit citeva caprioare. Tot de acolo dintr-un deset au iesit si citeva vulpi  doua dintre ele fiind impuscate. Pe fata dinspre rasarit a padurii erau si niste vii parasite, unde de regula-si faceau veacul vulpile.  In vii au mai fost impuscate alte doua vulpi. Apropiindu-se amiaza,ne-am asezat sa mincam, dupa care urma sa ajungem la o pasune cu multi copaci,unde erau multe cuiburi de cotofene. Ajungind la pasune ne-am rasfirat in asa fel incit sa cuprindem cit mai mult teren. Pe pasune  in apropierea padurii,era o stina si o coliba unde dormea peste noapte ciobanul, care avea grija de oi. Il stiam pe ciobanul respectiv. Era un mutalău de om ,caruia ii era greu  sa si raspunda la binețe. Avea niste ciini ai dracului de rai care nu se speriau tare usor. De citeva ori ciobanul a fost avetrizat ca ,ciinii n-au jujeul la git si ca daca se mai intimpla sa gasim ciini departe de turma,prin padure, o sa fie impuscati. N-a luat in niciodata-n seama avertismentele. Cum ne-am apropiat de turma,ciinii au si pornit spre noi latrind si aratindu-si coltii. Ciobanul statea rezemat in botă si se uita la noi fara sa cheme ciinii. Dupa ce a fost sfatuit sa-si cheme ciinii,acesta  neluindu-ne in seama,seful de grupa a incarcat pusca cu glont si a tras in cel mai mare si artagos ciine,punindu-l la pamint. Imediat ciobanul, inconjurat de ciinii lui a coborit la noi cu gura mare injurindu-ne si amenintindu-ne ca ne da in judecata ca i-am impuscat un ciine,cel mai bun ciine  care era linga oi,spunea el. Seful de grupa chiar l-a sfatuit sa faca asta, el neavind martori. Noi fiind mai multi i-am spus sa ne dea in judecata. Cearta  sa lungit,gata gata sa se puna de-o bataie. Ciinii latrau la noi si se repezeau sa ne muste. Unul dintre noi a incarcat pusca cu cartuse cu alice tragind in pamint in fata ciinelui. Acesta simtind șocul,  s-a speriat si a luat-o la fuga chelalalind ,urmat de ceilalti. Ciobanul a sarit lar la noi spunind ca i-am ranit ciinele. Unul dintre colegi ,satul de scandal s-a apropiat de cioban si i-a tras un pumn in bot, punindu-l cu craci-n sus. Vazind ca se ingroasa gluma,acesta a amenintat ca ne da-n judecata. Seful de grupa a inceput sa scrie un proces verbal in care a scris cu lux de amanunte, tot ce s-a intimplat. L-a intrebat daca vrea sa semneze procesul verbal,aceata refuzind. Noi toti am semnat procesul verbal,care in ziua urmatoare a ajuns la Filiala de vinatoare. Stiu ca ciobanul a fost amendat usturator, pentru ca avea ciinii fara jujeu la gît si pentru ca asmutise ciinii pe noi. Pe linga toate astea ,noi aveam autorizatia de vinatoare,care  ne dadea dreptul sa impuscam orice ciine aflat la mai mult de 200 de metri de turma si care n-avea jujeu la gît, putind fi considerati ciini vagabonzi.

PS. Chiar la inceput am facut o greseala,spunind ca am fost vinator 30 de ani. Am fost vinator, dar numai 20 de ani. Scuze tuturor! Se mai intimpla!

Editat Septembrie 13, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ca tot am adus in discutie vremurile de cind eram vinator,o sa va povestesc o faza hazlie si nu prea.

La sfirsitul saptaminii,noi, cei din grupa de vinatoare,ne-am  adunat la filiala de vinatoare, ca sa aflam unde vom merge in ziua  urmatoare la vinatoare. Seful de grupa, un barbat la vreo 70 de ani, ne-a informat ca in ziua urmatoare vom merge la vinatoare de mistreti in padurea Sfintu la Desăt,un loc deosebit de greu de strabatut,care-si merita denumirea. In acel loc se adaposteau,ziua, mistretii. 

A doua zi(duminica)ne-am intilnit la gara. Am asteptat, pe peron, sa vina si ceilalti vinatori, care n-au fost la filiala in ziua anterioara,pina cind impegatul a iesit  sa dea semnalul de pornire a trenului. Ne-am urcat in tren si am pornit spre  satul Sieu Sfintu,pe traseu urcindu-se si alti vinatori. 

Ajunsi in halta Sieu Sfintu,ne-am dat jos din tren si am plecat spre locul unde urma sa se desfasoare vinatoarea de mistreti. Printre noi ,cei mai tineri ,aveam si colegi batrini,printre care si un fost maior de militie,un om de nota 10,glumet, placut. Tot in grupa mai aveam si un batrinel de vreo 82 de ani, pantofar de meserie,care venea la fiecare vinatoare. Avea o arma veche cu cocoase ,veche  ca el. La virsta lui, era era inca destul de sprinten, neraminind in urma ca altii, mult mai tineri decit el.

Ajunsi la locul unde urma sa se desfasoare vinatoarea, seful de grupa ne-a amintit ca se vor impusca doar mistreti  si eventual lupi daca vor iesi in goana,amintindu-ne sa fim atenti ca in zona sint si ursi. S-a tras la sorti locul fiecarui vinator. Haitasii erau tineri si  adulti  mari amatori de vinatoare,printre ei fiind si doi vinatori care aveau rolul de a impusca mistretii raniti care incercau sa se intoarca din goana.

In dreapta mea il aveam vecin pe fostul maior,iar in stinga pe un prieten bun ,vinator si el. In fata noastra la vrei 30 de metri era o hranitoare. A inceput vinatoarea haitasii facind galagie de rasuna padurea. La un moment dat am auzit in fata zgomot de animal in fuga. Ne-am pregatit sa tragem, stind nemiscati ca sa nu ne auda si sa se intoarca in goana. Eram convinsi ca este un mistret.

 Deoadata am vazut printre copaci  ca mistretul era de fapt urs si care se indrepta direct spre standul unde era amplasat fostul maior. Acesta vazind ursul a fugit repede la hranitoare ,ascunzindu-se dupa ea,stind smirnă. Ursul a trecut la citiva pasi de hranitoare si cind l-a vazut pe vinator, a luat-o la fuga de gindeai ca-l duce vintul. Maiorul a mai stat o vreme acolo dupa care s-a intors la stand. In goana au iesit doua scroafe cu purcei destul de mari,pe care le-am lasat sa treaca, fiind convinsi ca pina la urma vor iesi si mistreti adevarati. Goana se apropia de noi fara sa auzim zgomot de mistreti in fuga. Au iesit vreo doua vulpi care au fost lasate sa treaca, asteptind sa apara mistretii solitari. Am astepta de pomana! Dupa ce s-a terminat goana,ne-am adunat si am inceput a face haz de maiorul nostru,care incerca sa se scuze,spunind ca de fapt ursul era ursoaica si ca era urmata de pui. Nici pomeneala! Intre noi, vecinii lui, a recunoscut ca atunci cind a vazut ursul sa speriat si a fugit spre hranitoare,ascunzindu-se dupa ea.

Urmatoarea goana am facut-o in padurea mare fiind convinsi ca daca in deset n-au fost mistreti, in padurea rara, cu atit mai mult nu vor fi. A pornit goana si imediat am auzit strigatele haitasilor care strigau sa fim atenti ca vin mistretii. Au venit in fuga mare citiva mistreti adulti ,doi fiind impuscati. Ne-am asezat sa mincam povestind fiecare ce a vazut. Despre patania maiorului,niciunul dintre noi, care am fost de fata ,n-am scos un cuvint sa nu-l facem de rusine.

Dupa ce am mincat,unul dintre haitasi care locuia Caila ,un sat din apropiere,s-a dus acasa si a venit cu caruta sa transporte ,mistretii impuscati,in sat, de unde urma sa fie dusi cu un TV(microbuz) la Bistrita la filiala.

Am mai facut vreo doua goane ,in care, inafara de caprioare ,n-am vazut nimic. Pe drum povesteam in surdina de patania maiorului. Acesta ducea degetul la gura facindu-ne semn sa nu povestim nimanui nimic.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o intimplare tragi-comica,protagonist fiind fiul meu, care avea 4 ani. 

Deja se toamna se facea simtita pe zi ce trecea timpul. Incepind din luna august se deschise vinatoarea la rate.

Intr-o dupa masa ,dupa ce am ajuns acasa de la serviciu,m-am hotarit sa merg la vinatoare de rate pe riul Sieu,intr-un loc unde apa era foarte lina si unde ratele, isi petreceau noaptea. Fiul meu s-a dat pe linga mine spunindu-mi ca vrea sa vina si el la vinatoare. Initial, am incercat sa-l lamuresc ca o sa ne prinda noaptea acolo si ca sint o gramada de tintari. A inceput sa se smiorcaiasca pina cind sotia mi-a spus ca ar fi bine sa-l iau si pe el la vinatoare. Dupa citeva incercari de a o lamuri ca nu-i o idee prea buna,m-am lasat convins.

Pe atunci nu aveam masina si ca sa ma deplasez  mai repede, pentru diverse treburi in oras ,mi-am cumparat o bicicleta pentru barbati. De multe ori il luam la plimbare  pe fiul meu mergind cu bicicleta in afara orasului de multe ori urcind dealul spre Nasaud pina intr-un loc, unde era un fel de parcare neamenajata. Cind ajungeam acolo stateam si ne odihneam ,dupa care incalecam bicicleta si ne intorceam inapoi in oras.  Ii facusem o șa din lemn pe care o captusisem cu burete gros,acoperit cu material din fata de masa, din linoleum. Pe traversa care pornea de la ghidon spre axul pentru pedale,ii facusem un suport, unde sa-si tina picioarele. Coboram pina in vale fara sa dau din pedale,frinind doar atunci cind prindeam viteza. Pe acel drum nu circulau foarte multe masini. 

I-am spus sotiei sa puna si ceva haine pentru copil,pentru ca seara se facea destul de rece ,mai ales pe firul vailor, unde,seara batea un vinticel destul de racoros. Hainele le-am pus in rucsac,unde am pus si ceva de mincare si apa, in cazul in care i se facea foame sau sete. Am pornit spre locul unde urma sa asteptam ratele care aveau sa se aseze si sa inopteze,acolo pe apa. Mi-am facut un loc intre niste salcii si asteptam. Ratele de regula vin la locul de inoptare dupa ce apune soarele si incepe sa se insereze bine. Aveam pusca pregatita cu cartuse cu alice de 3,5mm. In amonte aterizasera doi stirci,care pescuiau,fiul meu intrebindu-ma ce sint acele pasari. I-am explicat ce sint ,dupa care am vazut un bizam care traversa riul pe partea cealalta. Avea el ce avea cu soarecii si sobolanii. A inceput sa strige,uite șolobanu,uite solobanu. I-am spus ca nu e bine sa faca galagie ca ne aud ratele si nu mai vin. Era numai ochi si urechi la tot ce se intimpla prin imprejurimi. Ratele au inceput zborul de seara,dind ture pe deasupra  la o inaltime suficient de mare incit sa nu cada in focul de arma. Am stat linistiti,spunindu-i fiului meu trebuie sa stam linistiti pentru a putea sa impuscam rate. Ca orice copil ,cind vedea stolul de rate ,striga ,ratele,ratele. Cu greu l-am lamurit sa nu mai faca galagie. Pe masura ce se inopta ratele zburau tot mai jos,pregatindu-se sa se aseze pe apa. Am stat linistiti,vorbind in soapta cu fiul meu,care la rindul lui vorbea in soapta.  Tresarea de fiecare data cind trecea cite-un stol de rate pe deasupra noastra. I-am spus,in soapta se nu-i fie frica ca nu se intimpla nimic. Deodata am vazut doua rate care  veneau in zbor din aval si care erau hotarite se se aseze pe apa,zburind la o inaltime mica fata de apa. Am intins arma si am tras un foc de arma spre ele,facind un dubleu. Au cazut in apa ,una cazind moarta iar cealalta fiind ranita,se zbatea in apa incercind se se ascunda in vegetatia de pe malul celalalt. Am tras un foc si am impuscat-o mortal. Am luate-o la fuga se le recuperez. Fiul meu vazind ca fug dupa ele ,sa le recuperez, a inceput sa plinga, strigindu-ma, ticule,ticule nu ma lasa aici. Din jos de noi mai erau citiva vinatori, care auzind ca fiul meu plinge,incercau sa-l linisteasca, spunindu-i ca o sa ma intorc la el dupa ce prind cele doua rate. Plingea de parca, era sfirsitul lumii. Am recuperat cele doua rate dupa care m-am intors  la copil. Cind am ajuns la el plingea si suspina  de-mi era mai mare mila. L-am luat in brate incercind sa-l linistesc. Mi-a spus printre sughituri sa mergem acasa. L-am linistit cu greu mare. Am mai stat o vreme acolo,sperind ca voi mai impusca ceva. Deja se facuse intuneric,asa ca am hotarit se ne intoarcem, acasa. Am luat bicicleta si am pornit spre casa. Cind am ajuns acasa,fiul meu era deja linsitit. A inceput sa-i spuna sotiei cum a fost la vinatoare si cum impuscasem cele doua rate. N-a uitat sa-i spuna ca l-am lasat singur atunci cind am mers dupa ratele impuscate si ca se apucare se plins,vazind ca-l las singur. Sotia i-a spus ca trebuia sa stea singur ca sa prind cele doua rate,ca altfel  veneam cu mina goala. In fiecare zi ,inca marcat de cele intimplate, spunea cit de tare ia fost frica,atunci cind s-a vazut singur. Am mai fost cu el la vinatoare, dar atunci, deja era elev in clasele primare si destul de mare ca sa inteleaga anumite lucruri.

Editat Septembrie 15, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Citi dintre voi a-ti facut sau a-ti incercat sa faceti un zmeu? Imi aduc aminte ca in clasele primare eram abonat la revista Arici Pogonici, si mai pe urma la Scinteia Pionierului. Nu stiu exact unde (in ce revista) am vazut cum se face un zmeu. Auzisem ca un baiat mai mare decit noi, isi facuse un zmeu. Cineva spunea ca il vazuse pe baiatul respectiv care ridicase zmeul in aer. Cred ca erau doar povesti,pentru ca ne interesasem si nimeni n-a putut sa spuna cu mina pe inima ca vazusera baiatul respectiv ridicind zmeul.

Va spuneam, ca am avut un coleg de clasa, ai caror parinti venisera din Hunedoara inainte de anii'60,tatal lui fiind ofiter de securitate, a fost ranit in luptele cu partizanii. Stiam ca el, fratele lui (cel mai mare) si sora-sa mai mica ca se nascuse la oras, in Hunedoara. Stind aproape de noi,am mers pina la el,acasa si l-am intrebat daca stie cum se face un zmeu. A dat din umeri spunindu-mi ca nu stie. Fratele lui, fiind prin apropiere, ne-am dus la el si l-am intrebat daca ne poate spune cum se face un zmeu. Ne-a spus ca nu stie, dar ca vazuse, cind inca locuiau in Hunedoara, niste copii care inaltasera un zmeu. Spunea ca vazut de jos, se vedea o cruce pe care era fixata hirtia sau altceva si coada. Erau singurele informatii pe care le aveam. Nu stiam nici cit de lungi sa fie betele in forma de cruce, nici ce lungime trebuie sa aiba coada si unde trebuie sa fie  legata sfoara care ne permitea sa controlam zmeul dupa ce-l inaltam.

Ne-am apucat de treaba betele, fiind inlocuite de puzderii(partea lemnoasa a tulpinii dupa topirea cinepei) care era usoara, fiind,  gaurita. Singurul dezavantaj era ca puzderia se rupea relativ usor in comparatie cu o nuia, de exemplu.  Am ales citeva tulpini de cinepa si le-am lagat cu sfoara in forma de cruce,apoi am luat hirtie de ziar si am acoperit cadrul ,lipind hirtia cu un lipici facut din faina de griu si apa. Am lasat sa se intareasca ''lipiciul'' dupa care am legat sfoara de locul unde cele doua bete(puzderii) formau o cruce.  Unul dintre noi a luat sfoara si a inceput sa fuga,cel care tinea zmeul ,lasindu-l liber cind sfoara se intinse. A avut ceva tendinta de inaltare dar numai atit,zmeul cazind la pamint. Cazind s-a rupt doar o puzderie si aceea doar atunci cind zmeul cazuse, fiind tirita pe jos.  Credeam ca zmeul poate zbura si fara coada,ca pe urma sa aflam ca de fapt coada avea un rol important. Nici hirtia de ziar  nu era ce trebuia, fiind destul de groasa si friabila(friabila) rupindu-se usor usor. Din lipsa de altceva era buna si hirtia de ziar. Am legat sfoara mai aproape de capatul puzderiei  fixata longitudinal. Parca, parca zmeul avea ceva tendinte de decolare. Dupa multe experimentari am reusit sa-l facem sa zboare cit de cit, de multe ori rotindu-se in aer sau schimbindu-si brusc traiectoria. Tot atunci am vazut ca,coada are un rol important. Satui de experimente soldate cu ''esecuri rasuntoare'', am abandonat constructia zmeului. Mai tirziu am aflat ce mai trebuia facut ca zmeul sa zboare. Fara documentatie degeaba te apuci de un lucru ca n-o sa-l rezolvi degraba,sau poate niciodata. Si totusi e posibil, dar ,doar printr-o intimplare,cazurile fiind rare.

De ce v-am povestit toate astea? Am vazut pe you tube niste filmulete cu zmee inaltate. Atunci mi-am adus aminte de incercarile noastre de a construi si inalta un zmeu.

Editat Septembrie 16, 2018 de GEO 53 BN

[petrica pit]

Cine isi mai aminteste de dozatoarele TEC pentru suc?

 

[EusebiuSE]

 

[alcon]

2 hours ago, Pedală said:

Cine isi mai aminteste de dozatoarele TEC pentru suc?

 

 

Eu imi aduc aminte de dozatoarele de bere dela Universitate...

[GEO 53 BN]

Dupa '89 cind  au aparut  dozatoarele de sucuri, se facea coada. Atunci nu stiam cite chimicale bagam in noi. Toti copii mergeau la ghereta, unde o tanti servea pe linga altele si sucuri. Incet, incet au disparut pentru ca treptat au cucerit piata sucurile carbogazoase la PETsau la sticla. Imi aduc aminte, cind eram copil,(anii '60) mergeam cu tata la oras si vedeam sticle cu limonada care stateau in niste lazi metalice din aluminiu, cu bucati de gheata, ca sucul sa fie rece. Cit de buna era limonada rece! Prin anii '70 aparusera in cofetarii si aparatele de  acelea in care sucul era in permanenta agitat. Cit de bun era si acela! Tot atunci aparusera sticlele cu bauturi racoritoare dupa Pepsi Cola varianta romaneasca, in Zalau, Zalcola. Apoi Pepsi cola la sticle de 1/4 de litru. Incet incet au disparut,gasind foarte rar, pe la aprozare sticle cu Pepsi Cola. Deja in '80 nu gaseai nici sa dai cu tunul. Poate in orasele mari sa se fi gasit si alea pe sub mina. Acum gasesti de toate ,bani sa ai. Dupa o perioada, cind eram amator de sucuri carbogazoase, am renuntat sa mai consum astfel de bauturi. Fiind cu stomacul mai sensibil, bauturile carbogazoase imi provocau hiperaciditate. Consum in cantitati rezonabile bere Ciucas,maximum o sticla si asta nu zilnic ci doar cind mi se face pofta de-o bere. In frigider am in permananta doze sau sticle cu bere.

Editat Septembrie 17, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc  o intimplare pe care am trait-o cind era copil.

Dupa cum v-am mai spus,vara cea mai frumoasa distractie era,pescuitul si apoi batutul  dealurilor si al padurilor.

Fiind in vacanta de vara,intr-o zi un prieten imi zice sa mergem pe vale in amonte unde era un podet din lemn si unde apa era destul de adinca si lina. Spunea ca acolo sint pesti multi si ca se prind usor. Aveam undita pregatita,pitita sub stresina surii pentru a nu fi gasita de ai mei si aruncata. Am scormonit in gramada de gunoi adunind rime rosii care ,in opinia noastra, erau mult mai usor de vazut de catre pesti. Am plecat pe ascuns de acasa,sa nu fiu ''agatat'' de mama,care in mod sigur,mi-ar fi gasit  o ocupatie,care mi-ar fi ocupat o buna bucata din zi. Mama ocupata cu treburile casei inca nu-mi facuse un program pentru ziua in curs. Profitind de faptul ca mama era ocupata cu alte treburi am sters-o rapid,inainte de a fi vazut. Am ajuns la prietenul meu si apoi am pornit spre locul unde, spunea el ca se prind pesti la sigur. Ajunsi la pod ne-am pregatit unditele si am aruncat acul  cu momeala in apa. Pluta facuta din cotor pana de gisca de aripa era foarte sensibila,miscindu-se de cite ori vreu peste ciugulea rima. Niciun peste nu apucase rima hotarit,mai mult o ciuguleau. Ne faceam tot felul de planuri,cum sa-i determinam pe pesti sa apuce rima. Nici un plan nu daduse rezultat. Am iesit din vale si ne-am asezat pe marginea podului uitindu-ne la pestii care inotau aproape de suprafata apei. Vedeam cum pestii sareau cind vreo ginganie cadea in apa. Am pornit la vinatoare de cosasi(lacuste) mai mici. Erau foarte greu de prins,sarind la cea mai mica miscare pe care o faceam. Aveam băștile si borcanul cu rime,pregatite sa capturam cosasii. Mergind incet cu basca pregatita sa o punem pe cosasul neatent, deodata am vazut o ginganie imensa in comparatie cu cosasii care-si luase zborul din fata noastra aterizind nu foarte departe de noi. Am pornit intracolo cu hotariti sa prindem gingania. Ne-am dus incet,cu bastile pregatite. Ajunsi acolo la vreo doi metrii de noi ,gingania si-a luat iar zborul noi pornind in fuga dupa ea. Zbura destul de greoi, nu foarte repede asa ca am ajuns-o punind basca pe ea. Ridicind basca incet sa nu ne scape din nou,am reusit sa o capturam. A dracului ,avea niste picioare in fata cu care pisca destul de tare,gitul destul de lung, capul triunghiular(aproximativ) cu niste ochi mari. Avea o mobilitate extraordinara.  Avea culoarea cenusie si niste aripi destul de mari. Pentru ca ne-a piscat am aruncat-o in apa, uitindu-ne sa vedem daca pestii o vor ataca. Citiva pesti atrasi de miscare au dat ocol ginganiei ciupind-o din toate partile. Alti pesti o ciupeau pe de desupt incercind sa o traga sub apa. S-a zbatut destul de mult ca  sa-si ia zborul ,nereusind. Un peste destul de mare a apucat-o de jos si a tras-o sub apa. A revenit la suprafata citeva momente  dupa care a fost trasa iar sub apa. Am asteptat sa apara iar la suprafata dar n-am mai vazut-o. Nu stiam atunci de existenta calugaritelor. Poate sa fi fost si pe la noi numai ca n-am dat noi peste ele.

Am stat aproape pina seara fara sa pindem nici un peste. Am plecat spre casa,eu cu inima cit un purice ma gindeam ce se va intimpla cind voi da fata cu ai mei. Mama m-a luat in primire dindu-mi citeva palme ,trimitindu-ma sa ma spal si sa maninc. Dupa aceea a urmat besteleala adevarata. Am mai luat citeva palme, asa de control,mama avertizindu-ma ca ce-am primit  atunci a fost nimic, fata de ce voi primi daca voi mai pleca de acasa fara sa spun  unde ma duc. Toata treaba a durat citeva zile,dupa care am recidivat. Niciodata mama,fie iertata,nu m-a dat in ''git'' la tata, preferind sa ma altoiasca ea, decit tata cu cureaua. Intotdeauna cind o faceam de oaie, ma bestelea si-mi tragea citeva palme. Am avut o mama,piinea lui dumnezeu. Pacat ca s-a dus dintre noi prea repede,la doar 36 de ani. Dumnezeu s-o odihneasca!

Editat Septembrie 17, 2018 de GEO 53 BN

[doru3160]

1 hour ago, GEO 53 BN said:

 In frigider am in permananta doze sau sticle cu bere.

 E bine de stiut...

Pepsi nu se gasea nici in orasele mari la discretie, insa daca chiar voiai sa bei o sticla( sau mai multe), puteai merge la crasmele mai cu staif. Acolo se gasea in permanenta.Sigur la Bolta Rece, care era preferata mea, aveau in permanenta.

[GEO 53 BN]

LIKE!

Editat Septembrie 17, 2018 de GEO 53 BN