Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[gauss]

1 hour ago, GEO 53 BN said:

In anii cind eram pionier,nodul se facea manual.  Cravatele cu inele din celuloid au aparut mult mai tirziu,eu fiind cam batrin sa mai fiu pionier! De vazut, am vazut elevi, care aveau cravata  cu inel din celuloid.

Si eu am prins tot cu nod . Drapelul , defilarile , insignele de comandat de grupa , detasament , unitate , si snururile de culori diferite ( eghileti ) , emblemele pe galben sau albastru ... Sa le caut , poate le fac ceva foto . 

Editat August 25, 2018 de gauss

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte ca inainte de '70 aparusera tractoarele U650,inlocuind treptat vechile tractoare U45 fara cabina.

Imi aduc aminte ca intr-o toamna un tractor s-a impotmolit intr-o zona mlastinoasa. Auzind zgomotul motorului turat la maximum,mai multi copii am fugit sa vedem ce se intimpla acolo. Deja rotile se afundasera mult in pamintul moale,tractoristul fiind  speriat. Atunci am ramas uimiti  vazind ca tractorul este pornit la cheie nu ca si la vechile tractoare la care pornirea se facea cu ajutorul unui motor in doi timpi,care la rindul lui era pornit ''la sfoara''. Deja se adunasera multi oameni printre care si noi copii,dornici sa vedem daca tractorul va  fi scos din locul unde se impotmolise. Stateam cu gura cascata privind cu admiratie pe tractoristul care pornea tractorul la ''cheie''.  A venit inca doua tractoare care dupa ceva chinuiala au reusit sa scoata tractorul impotmolit. Am inceput a ne da fiecare cu parerea,noi, cei care vazusem primii,incercarile tractoristului de a scoate tractorul la liman. Nu stiam (atunci) cum se porneste tractorul la cheie,ce invirte motorul ca sa porneasca. Auzeam ceva care face zgomot atunci cind da la cheie tractoristul,dar nu ne puteam explica ce poate fi. A venit un coleg,al carui tata era tractorist,evident fiind mult mai bine documentat decit noi, care ne-a explicat, ca tractorul are un motor alimentat de la baterie,care invirte motorul tractorului pina cind porneste. Ei asta ne-a dat pe spate! Deja-l priveam cu admiratie pe cel ce ne ''luminase''. Ca sa ne rupa gura ,a venit cu tot felul  de  chestii de care noi, n-aveam habar,privindu-l cu deosebita admiratie.

[franzm]

2 hours ago, flomar60 said:

....cativa draci de copii,printre care m-am numarat si eu!-s-au apucat sa "modernizeze" portretele respective....

Cred ca n-a fost generatie care sa nu-si fi aratat talentul. La noi, manualele fiind în numar limitat, nu s-a pus problema sa le ardem, dar le-am smuls copertile si pagina cu portretul conducatorului cel într-o ureche si le-am patat cu cerneala.

La sfârsitul clasei a saptea, drept rasplata ca am dominat campionatul judetean de rachetomodele, am facut un foc de tabara mare în lunca Muresului. Cu lampioane, baloane cu aer cald si lansare de rachetomodele. Pentru asta am taiat un breglan uscat, i-am plantat trunchiul în nisip si am stivuit în jurul lui vreascuri, lemne uscate adunate din padure si, dedesupt si pe ascuns, câteva roabe de carbuni si "sfintele scripturi" politice din magazia scolii. Ca sa arda mai bine hârtia, am împrastiat câtiva saci de azotat de amoniu "cazuti din remorca". Doamna instructoare de la pionieri a fost impresionata la lacrimi de avântul nostru pionieresc, de frumusetea focului de tabara (numai eu stiu ce ingrediente frumos colorate am împrumutat din laboratorul de chimie al scolii) si de oarece licori cu grade beute cu tovarasii comandanti ai ei da la judetz. Dupa ce a început noul an scolar, i-au mai dat înca odata lacrimile. Când a intrat în magazie.

Editat August 25, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

1 oră în urmă, franzm a spus:

Cred ca n-a fost generatie care sa nu-si fi aratat talentul. La noi, manualele fiind în numar limitat, nu s-a pus problema sa le ardem, dar le-am smuls copertile si pagina cu portretul conducatorului cel într-o ureche si le-am patat cu cerneala.

La sfârsitul clasei a saptea, drept rasplata ca am dominat campionatul judetean de rachetomodele, am facut un foc de tabara mare în lunca Muresului. Cu lampioane, baloane cu aer cald si lansare de rachetomodele. Pentru asta am taiat un breglan uscat, i-am plantat trunchiul în nisip si am stivuit în jurul lui vreascuri, lemne uscate adunate din padure si, dedesupt si pe ascuns, câteva roabe de carbuni si "sfintele scripturi" politice din magazia scolii. Ca sa arda mai bine hârtia, am împrastiat câtiva saci de azotat de amoniu "cazuti din remorca". Doamna instructoare de la pionieri a fost impresionata la lacrimi de avântul nostru pionieresc, de frumusetea focului de tabara (numai eu stiu ce ingrediente frumos colorate am împrumutat din laboratorul de chimie al scolii) si de oarece licori cu grade beute cu tovarasii comandanti ai ei da la judetz. Dupa ce a început noul an scolar, i-au mai dat înca odata lacrimile. Când a intrat în magazie.

Din cite am inteles tot ce-ati facut era inainte de  de '89! Ati fost curajosi ,nu gluma! Dupa terminarea clasei a VIII-a manualele au fost depozitate de catre tata, intr-o camara. Niciodata n-am inteles de ce! Eu vroiam sa le dau foc,dar tata s-a opus. In scoala din sat am mai intrat doar de doua ori si asta doar dupa vreo 10 sau 12 ani,cind  am mers in vizita la parinti. Intre timp se mai adaugase inca un corp de cladire. Arată foarte bine si acum dupa 53 de ani de la darea-n folosinta. Ma bate gindul sa mai fac o vizita la scoala(daca ma vor lasa ) si cu acea ocazie sper sa ma intilnesc colegi, colege,prieteni, pe care nu i-am mai vazut de zeci de ani. Ma mai ''plimb'' din cind in cind, cu Google Maps pe strazile(nu pe toate) din sat. Cei de la Google Maps,sint destul de activi, facind actualizarea cam la doi ani,pe unele locuri facind-o cam in fiecare an . 

Apropo! Am o nedumerire! Ce este breglanul? Ca sincer, n-am auzit de asa ceva!

 

Editat August 25, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Nu cred ca se poate vorbi de curaj. Mai degraba nesabuinta tineretii. Doar nu credeti ca s-a întrebat vreunul ce va fi daca ne vor prinde. Am avut si noroc cu directorul scolii si câtiva învatatori, inclusiv cel care a organizat cercul de rachetomodelism, ca erau de-ai nostri, din sat. Iar la prostii eram toti fruntasi, indiferent ca eram nemti, români sau tigani. Unguri de vârsta noastra nu prea am avut în sat.

breglan=salcîm

 

Editat August 25, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

Acum 7 minute, franzm a spus:

 

.......................................................................

 Iar la prostii eram toti fruntasi, indiferent ca eram nemti, români sau tigani. Unguri de vârsta noastra nu prea am avut în sat.

.............................................

Ca mai  toti copiii!  Ca doar stii vorba care spune ca:  Babe frumoase si copii cuminti, n-ai sa vezi prea des!

Stiu din proprie experienta cite nazbitii faceam cind eram copii. Ma si mir ca n-am patit mai multe, dupa cit de ''cuminte'' am fost!

Editat August 25, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Tot ce o sa va povestesc s-a petrecut  in anii  '66-'67. Sigur v-am povestit, ca la noi in sat, drumurile erau din pamint,neexistind nici trotuare. Cind era vreme buna nu era nici o problema,dar cind ploua, era nenorocire. Fara cizme de guma,n-aveai nici o sansa. Cind se indrepta vremea, pe linga vale, se facea o carare, pe care ,circulau oamenii. V-am spus ca inainte de anii  sus mentionati, s-a pus pe drum zgura(șoloac) provenit din haldele de pamint amestecat cu carbune maruntit,care luase foc cu citiva ani inainte. Cum va spuneam dupa vreo citiva ani(nu multi) zgura se maruntise iar cind ploua,noroiul avea o culoare rosiatica.

Spre sfirsitul primaverii,cind ploile au inceput sa se rareasca, sa dat un anunt de la Sfatul popular(atunci nu se vorbea de primarie) prin intermedierea  ''gornistului'' numit si chis birău, ca va incepe turnarea de trotuare din beton pe ulitele principale.

 

Sa va lamuresc ce insemna chis birău! In ungureste  birău insemna primar,chiș birău,tradus motamo,  insemna primar mic . Atunci inca oamenii mai spunea presedintelui sfatului popular,birău, romaneste primar. Eu am scris cum se aude. In ungureste cuvintele se scriu cu litere latine care au si anumite semne,puse deasupra,ca apostrof,doua puncte,doua virgule si alte semne,cuvintele pronuntindu-se diferit.

 

''Chiș birăul'' a anuntat ca toti satenii au obligatia de a participa la turnarea trotuarelor. La noi munca in folosul societatii era numita ,''prestatie''si era o obligatorie.  Era la noi in sat o trupa de mesteri care construiau case,acestia fiind  instiintati de la sfatul popular ca vor turna trotuarele,fiind ajutati de catre sateni.  Balastrul a fost extras din riul Crasna si adus cu vagonetele de la Sarmasag si pina la noi in sat. La fel si cimentul a fost adus cu vagonetele tot de la Sarmasag. Cum parintii nostri mai aveau si altceva de lucru,ne-au trimis pe noi  sa ajutam, cum puteam,  la turnarea trotuarelor. Era un tractor cu remorca care transporta  cimentul si balastrul de la mina si pina acolo unde se turna trotuarul. Balastrul si cimentul era incarcat de catre oameni in remorca si apoi era transportat in sat. Noi, cu lopeti dadeam balastrul jos din remorca. Cimentul era  in saci de hirtie.

Remorcile in vremea aceea ,nu erau dotate cu sistem hidraulic de basculare.  Sacii cu ciment, erau trasi de catre noi, cite 3-4 baieti la marginea remorcii  de unde barbatii ii luau asezindu-i jos. Betonul era facut pe o platforma de scindura de unde cu roabele il duceau la mesteri care-l turnau in cofrajele tot din scindura. Pentru noi era o adevarata distractie ,toata ziua fiind in remorca. Toata vara numai asta am facut pentru noi fiind o adevarata distractie. In vara aceea s-a turnat mai bine de 1km si jumatate de  trotuar, destul de mult avind in vedere ca betonul se facea manual cu lopata si grebla apa fiind adusa cu galetile si turnata in niste vase din lemn(ciubere). Parintii chiar ne indemnau sa mergem acolo fiind siguri ca nu umblam ''fleaura'' pe te miri unde. Chiar ne bucuram ca sintem scutiti de diferite munci in gospodarie care nu ne prea erau pe plac.  La inceputul toamnei cind s-au pornit ploile de toamna,turnarea trotuarelor s-a sistat,noi incepind scoala  in 15 septembrie,cu actiunea de culegere a porumbului care se termina la inceputul lunii octombrie.

 

Editat August 26, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Si la noi s-a început turnarea trotuarelor ca în aceeasi perioada. Daca tin bine minte, lucrarea s-a facut în doua transe. Prima data s-a facut drumul de la gara, spre primarie (deloc întâmplator acolo era si biserica), pâna într-un capat al satului si mai apoi drumul în lungul satului, lînga "sosea" (drumul judetean ce trecea prin sat. Pe restul ulitelor nu s-a mai turnat beton ci s-au pus dale de beton de vreo 50x50cm. Cum nu erau puse cum trebuie, pe ploaie te stropeai rau de tot daca calcai pe cele buclucase. Dar erau mai bune decât nimic.

[GEO 53 BN]

In anii urmatori s-a trecut la turnarea trotuarelor pe ulitele care erau  pe ses. Pe ulitele de pe dealuri unde erau case mai multe s-au turnat trotuare pe celelalte punindu-se dale din beton. Oricum era ceva ,comparativ cu anii in care bietii oameni trebuiau sa framinte noroiul(cind ploua) pentru a ajunge la cooperativa(magazin satesc),oficiul postal,scoala, dispensar,primarie,etc. Biserica( cea din lemn) era pe deal, bietii oameni mergind prin noroi pina acolo. Dupa asezarea dalelor, s-a schimbat situatia. Pe la inceputul anilor '70 sa facut drumul care facea lagatura dintre Sarmasag  si comuna noastra. Drumul a fost finantat de Ministerul minelor ,drumul fiind destul de ingust ,incit doua camioane nu puteau trece unul pe linga celalalt. Din loc in loc erau refugii, unde mijloacele de transport  asteptau ca mijloacele de transport sa treaca  putind apoi sa-si contiune drumul. Pe la sfirsitul anilor '70 s-a trecut la largirea drumului si asfaltarea lui, facilitind in felul asta deplasarea usoara a camioanelor, tractoarelor si altor mijloace de transport.

Acum citiva ani s-a refacut vechiul drum,construit pe vremea cind Ardealul de nord facea parte din Ungaria. Refacerea drumului a fost usoara,existind  fundatia  veche si podurile care si in ziua de azi sint functionale. Drumul se ramifica in localitatea  Salajeni trecind dealul si ajungind in Sighetul Silvaniei si apoi in Chiesd. Drumul este asfaltat in totalitate scurtind timpul de deplasare din Chiesd si pina-n Zalau, cu aproximativ cu 10 km. Drumul se continua din Chiesd pina la drumul  care face legatura  dintre  Cehul Silvaniei si Supurul de jos. Prin Supurul de jos trece drumul european E81  care face legatura  Cluj- Zalau-Satu Mare trecind apoi in Ungaria facind legatura cu  drumul 49.

Editat August 26, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte ce jucarii mai inventam cind eram copii.

Luam o pana de gisca (din aripa) si in capatul gros,al penei, infingeam o sfera facuta din lut. Prindeam pana de virf si o aruncam in sus. La coborire pana se rotea cu atit mai rapid cu cit sfera din lut era mai mare si evident grea. Cu cit pana se rotea mai repede cu atit cobora mai lent. Binenteles ca nu puteam sa facem sfera foarte mare pentru ca atunci  nu se mai rotea aproape de loc,cazind ca o piatra. Faceam experimente, modelind sfere de diametre diferite pina cind obtineam cea mai lina coborire.

La mina se gasea bitum(noi ii spuneam ''suroc'',habar n-am de unde denumirea asta) adus in niste ,sa zicem ''butoaie'' facute dintr-un fel de carton destul de gros. De acolo luam bucati de bitum si modelam sferele in care infingeam penele de gisca. Avantajul bitumului fata de lut, era acela ca nu se spargea. Lutul dupa un timp se usca, crapa si sa spargea.

O alta ''jucarie'' care a avut un deosebit succes a fost ''zbirniitoarea''. Din ce faceam zbirniitoarea!  Dintr-o bucata de scindura din  lemn de brad, crapam  o bucata si o aduceam la niste dimensiuni care ne conveneau. Lungimea era de circa 20-25cm,latimea de  6-7 cm si grosimea de 4-5mm.  Cu ''brisca'' din dotare ,ciopleam  bucatica de scindura pina o aduceam la dimensiuni convenabile. Scindirica era cioplita  in asa fel incit sa nu aiba muchii ascutite,in sectiune muchiile fiind aproximativ ovoidale. Partea de jos era rotunjita ,muchiile fiind la fel  cu muchiile laterale. In capatul opus se dadea o gaura,nefiind nevoie sa prelucram muchiile. Prin gaura din scindurica respectiva respectiva,  treceam o bucata de sfoara impletita in doua, nu foarte groasa cu lungimea de circa 1,5m functie de cit de inalti eram. Ca sa n-o lovim de pamint, o roteam aproximativ oblic pe deaspura capului.

Sfoara era recuperata din bucatile de fitil care era folosit in mina pentru detonarea explosivului. Fitilul era facut din  sfoara de bumbac impletit in trei straturi. Primul strat era bitumat pentru a intra apa la pulberea din ''miez.  Al doilea strat era din bumbac curat iar in al treilea strat din mijloc era pulberea care detona capsele si care la rindul lor detonau Dinamita sau Astralita( nu mai stiu exact). Fitilul ars era recuperat de catre mineri. Acasa era despletit si folosit la legatul viei, in gradina la legatul rosiilor si oriunde era nevoie de sfoara rezistenta.

Dupa ce totul era pregatit  luam sfoara cu scindurica la celalalt capat si o roteam.  Scindurica incepea sa se roteasca zbirniind,scotind un zgomot ca de bondar ,dar mult mai puternic. Cu cit invirteam scindurica mai repede, cu atit zbirniitul era mai  acut. Ne intreceam care are zbirniitoarea  care reuseste sa scoata zgomotul cel mai puternic.

Voi ce jocuri ati inventat cind erati copii?

 

Editat August 27, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

 Va povesteam (cred) intr-un post  ca primavara cind pamintul incepea sa se zvinte, luam nuiele mladioase,nici prea groase si nici prea subtiri,in care infingeam niste bile de pamint ,dupa care  le faceam vint . Bilele zburau destul de departe,functie ce cit de mladioasa era nuiaua si bila de pamint,de mare. In apropiere era o casa in care locuiau doua surori,destul de in virsta,care n-au fost casatorite niciodata. Au infiat un baiat al unui frate de-al lor pe care l-au crescut  ,trimis la scoala iar dupa ce a terminat clasele primare si gimnaziale ,l-au trimis la o scoala profesionala la Simleul Silvaniei,  unde a obtinut  diploma de timplar. Dupa terminarea scolii acesta s-a stabilit in Simleu,casatorindu-se peste citiva ani. Periodic venea pe la matusile lor,aducindu-le una alta.

Casa batrinelor era acoperita cu tabla,noi copii jucindu-ne,aruncind cu bilele de pamint, pe acoperisul din tabla. Cind bilele loveau tabla acoperisul  din tabla scotea niste bubuituri zdravene. Ieseau bietele femei la poarta si ne ocarau in fel si chip,de multe ori mergind la parintii copiilor pe care-i cunosteau,dindu-i in vileag. 

Tot din pamintul de consistenta plastilinei faceam niste bile destul de mari cu diametrul de circa 15cm pe care apoi le aplatizam, pe o parte facind o adincitura. Apoi luam rotocolul ,il ridicam deasupra capului si-l trinteam pe cararea care era cit de cit plana. In momentul in care lovea pamintul se creea o presiune, care facea ca partea de deasupra a rotocolului sa se gaureasca producind o bubuitura destul de zdravana, ''dopul'' creeat de presiune sarind destul de sus. Trebuia sa ne ferim, ca ''dopul'' care sarea, sa nu ne loveasca. Unul dintre noi a trintit rotocolul de carare fara sa se fereasca. Cind a sarit dopul ,acesta la izbit zdravan peste fata. A inceput sa zbiere tinindu-si mina de fata. Am sarit sa vedem ce s-a intimplat. Deja fata incepea sa i se umfle. L-am dus pina la poarta casei de unde a intrat in casa. Parintii lui i-au pus niste comprese din pinza,cu otet, peste locul unde-l lovise. A doua zi, avind ochiul umflat si fata vinata, parintii lui l-au dus la dispensar. Acolo medicul la consultat si i-a linistit pe parintii lui spunindu-le ca nu este nimic grav si ca in citeva zile umflatura i se va trage,vinataia trecindu-i dupa vreo saptamina. Tot medicul le-a spus ca daca n-ar fi inchis ochii atunci cind a fost lovit,sigur ar fi avut probleme destul de serioase. Din acel moment, cind dadeam cu rotocolul de pamint intorceam capul intr-o parte.

Intr-o alta zi aruncind bile de pamint cu nuiaua, bila s-a desprins din nuia si a lovit-o peste fața,  pe o fata care casca gura la noi. S-a apucat de plins tininduse cu mina de fața. Am trimis-o acasa,mama sa  punindu-i compresa  cu otet pe locul unde a fost lovita. Multe jocuri dar erau destul de periculoase,dar nu constientizm asta,decit atunci cind se intimpla cite-o boroboața.

Editat August 28, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ieri mi-am adus aminte  de o patanie pe cind eram in clasele V-VIII.

Intr-o zi profesorul de chimie a venit la ora ,ajutat de un coleg, cu aparatul de electroliza. Ne spuse in urma cu citeva zile ca ne va arata cum se face electroliza apei. Stiam din vazute cum arata aparatul, dar nu stiam concret cum functioneaza. Laboratorul de chimie si fizica era dotat cu aproape tot ce trebuie, multe experiente fiind facute in clasa, citeodata intr-o sala mare,la care noi ii spuneam laborator. Probabil ca destinatia acelei sali era chiar de laborator. Salile de chimie si fizica  erau mai degraba magazii ,unde se tineau aparatele si substantele si unde n-ar fi incaput nici 10 copii.

Profesorul a asezat aparatul pe catedra si ne-a anuntat ca va face o experienta. Eram cu totii foarte curiosi sa vedem ce se va intimpla.  Cuva aparatului era din sticla si mai continea  niste cleme fixate pe marginile  cuvei, eprubete. Totodata mai aduse si niste cabluri izolate si o baterie mai marisoara,model pe care nu l-am mai mai vazut niciodata.

A turnat apa in cuva cam pina la jumatate,apoi a unplut eprubetele cu apa si le-a fixat cu gura-n jos, de marginea cuvei cu clemele respective. Totodata a pus in cuva cu apa si ceva ce semana cu sarea. A luat cele doua cabluri izolate,care la un capat erau desizolate, le-a indoit si le-a introdus in eprubetele fixate pe marginea cuvei. Apoi a conectat cablurile la baterie. Au inceput sa apara  niste bule  in ambele eprubete. Apa din eprubete a inceput sa scada ,intr-o eprubeta mai mult in alta mai putin. Dupa un timp a inversat  legaturile la baterie, lasind pina cind eprubetele s-au golit pina la mai mult de jumatate. Aduse si o gramajoara de cirpe,  noi copii nestiind la ce trebuiesc. A scos o eprubeta si a golit-o de apa ramasa tinind degetul la gura eprubetei,lasind-o sa curga incet. A invelit eprubeta cu cirpe. A  chemat pe un coleg si i-a spus sa aprinda o bucata de puzderie de cinepa,mai lunga. A luat puzderia care ardea si eliberind gura eprubetei care era inclinata ,a introdus-o in eprubeta. A urmat o explozie destul de puternica, speriindu-ne zdravan de tot, cu toate ca ne avertizase in prealabil. Bubuitura s-a auzit si in salile de clasa vecine. Au venit profesorii alertati de zgomot. Profesorul i-a calmat spunindu-le ca a facut o experienta. Dupa terminarea orei ,noi, in pauza si in zilele urmatoare numai despre asta am discutat. Ne faceam tot felul de planuri cum am putea sa reeditam experienta. Din lipsa de eprubete si cuva, n-am putut reface experienta acasa,cu toate ca ne doream asta. De altfel profesorul ne-a avertizat sa nu ne puna dracu sa nu incercam sa facem acasa experienta pentru ca ne puteam accidenta.

Acum citiva ani cind se vorbea despre generatoarele de HOO,fiind pasionat de electronica, am facut un montaj cu un integrat BM 555 la care puteam modifica frecventa si factorul de umplere. Oricit m-am strofocat  n-am reusit sa fac sa se produca HOO  in cantitati mari. Electrodul il facusem din doua bucati de teava cu diametre diferite,bagat unul intr-altul si izolat unul de celalalt. Cele doua tevi erau conectate la montaj care era alimentat de la o sursa de curent continuu. Traful l-am facut pe un tot de ferita. Dezamagit de rezultate ,m-am lasat pagubas.

[franzm]

3 hours ago, GEO 53 BN said:

Laboratorul de chimie si fizica era dotat cu aproape tot ce trebuie, multe experiente fiind facute in clasa, citeodata intr-o sala mare,la care noi ii spuneam laborator. Probabil ca destinatia acelei sali era chiar de laborator. Salile de chimie si fizica  erau mai degraba magazii ,unde se tineau aparatele si substantele si unde n-ar fi incaput nici 10 copii.

Noi aveam o sala tare faina pentru biologie si chimie plus o magazie pentru materiale si substante chimice. Pentru fizica n-aveam sala (dupa cum am mai spus cu oarece vreme în urma, profesorii de matematica-fizica i-am schimbat cam des si nu apucau sa faca treaba ca lumea) dar multe aparate depozitate într-o încapere. Nu mai era mult loc liber dar, în grupuri mici, se puteau face experimente si acolo.

Odata am proddus hidrogen cu un aparat Kipp. Dascalita de biologie-chimie a pregatit chibrituri ca sa ne arate cum arde hidrogenul si un coleg ceva mai nerabdator tot dadea cu flacara la iesirea din aparat. În mod normal trebuie asteptat pâna când hidrogenul dizloca aerul din aparat. S-a întâmplat ceea ce trebuia sa se întâmple si aparatul a explodat împroscând totul cu acid clorhidric. Am avut si eu norocul de câtiva stropi. În ochi. Ca ochelari de protectie avea numai dascalita. Am avut însa pregatite vreo doua galeti de apa curata, asa ca ne-am spalat repede pe fata si n-am patit nimic.

[GEO 53 BN]

Salutare  prieteni!

Mai zilele trecute, va spuneam, cu ce ne jucam cind eram copii.

Azi mi-am adus aminte de o jucarie facuta de catre noi si care a avut popularitate deosebita.

Sa va prezint jucaria. Dintr-o bucata de scindura de brad taiam o bucata de aproximativ 30-35cm,din care crapam cu toporul doua bucati cu latimea de 4-5cm. Cu brișca, care era nelipsita din dotarea fiecariua dintre noi,ne apucam de cioplit,aducind latimea bucatilor de scindura la dimensiunea de 4 cm. Apoi ne apucam de cioplit din grosimea scindurelelor,aducindu-le la grosimea de circa 1cm. Acolo era cel mai mult de lucru,pentru ca scindura avea in general 2,5cm. Masuram cu metrul centrul scindurelelor, facind semn  cu creionul. Deoparte si de alta a centrului trasam cu creionul niste linii,distanta dintre linii fata de centru fiind egala cu latimea scindulelei.Ciopleam scindurica, intre cele doua linii,pina cind ajungeam la jumatate respecticv 5mm. Faceam acelasi lucru si cu cealalta scindurica pina cind cele doua scindurele se imbinau perfect, fiind in acelasi plan. Apoi ne apucam de cioplit scindurelele de la liniile trasate, spre capete dindu-le forma(in sectiune) de elipsa. Capetele scindurelelor erau rotunjite, Ca sa aiba o suprafata cit mai neteda,luam o bucata de sticla curatam suprafetele scindurelelor pina cind erau netede . Smirghel pe atunci nu se gasea,de fapt nici nu auzisem de el.

Cele doua scindurele le imbinam cu ''texuri'',(cuisoare mici), capatind forma de cruce. In centrul celor doua scindurele imbinate, ne chinuiam, cu un cui, sa dam o gaura.  Dupa ce gaura era strapunsa , lasam cuiul acolo si apoi sprijineam capetele cuiului de doua sirme atirnate, avind capetele indoite in asa fel incit cuiul sa se sprijine pe ele. Invirteam ''crucea'' si faceam semn unde se oprea. Repetam asta de citeva ori . Daca se oprea in aceeasi pozitie ,cu bucata de sticla, razuiam scindurelele pina cind ,rotite  nu se mai opreau in aceiasi pozitie.   Cind totul era cit de cit bine, scoteam cuiul si mergeam pe un rît sa le ''lansam''.  Acolo fiind iarba,riscul,ca jucaria sa se strice era mult mai mic decit daca ar fi cazut  pe drum. Prindeam jucaria de o pala si apoi o aruncam dindu-i o traiectorie ascendenta. ''Crucea'' se rotea in zbor, capatind diferite traiectorii. A fost jucaria preferata o buna bucata de timp. Se mai intimpla sa se loveasca  de pomi,garduri sau de stilpii de curent, citeodata producindu-se avarii.

Voi nu v-ati facut astfel de jucarii? N-ati auzit de ele?

Editat August 30, 2018 de GEO 53 BN

[VAX]

Eu am purtat opinci timp de cateva luni. Aveam cinci ani si eram la tara, la bunicii din partea lui tata. Bunicul inca purta opinci, nu tot timpul. Intr-o iarna mi-a facut si mie o pereche. Erau foarte usoare, parca zburam cu ele pe pamantul inghetat.