Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[Ion_Bumbu]

In 71 la istoria Romaniei am dat oral, in rest asa cum a spus Geo, scris oral matematica si romana.

Cinstit toti am fi preferat scris la istorie!

[GEO 53 BN]

Cind ii vad pe ''mocofanii'' ,absolventi de clasa VIII-a, ce figuri au in ei, imi vine sa dau de pamint cu ei. Dupa examenul de admitere,cind  se afiseaza rezultatele,cei care au cazut, recunosc cu nonsalanta ca nu s-au prea pragatit,mai exact nu s-au pregatit deloc. De ce mama dracului mai merg la admitere daca stiu ca nu sint pregatiti de nici un fel!

Editat August 6, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Pentru ca sunt prea nepregatiti ca sa-si dea seama ca nu sunt pregatiti. Sau, altfel spus, ati mai vazut prost care sa-si dea seama ca e prost?

Editat August 7, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ca tot veni vorba de scoala!

In liceu am avut citiva profesori si profesoare dati dracului. Imi amintesc de profesoara care ne preda Rezistenta materialelor,in anul II. Nu prea cutezam sa mergem cu lectii, nepregatiti. Avea un fler in ai citii pe cei nepregatiti. Notele la ea porneau de la trei. In acel an a scos untul din noi. La fel aveam o profesoara de chimie,care era tot asa de-adracului La ora ei de chimie avea pretentia sa fim atenti numai la ea. Daca ne prindea ca ne uitam aiurea ,imediat eram scosi la tabla si ne verifica cit sintem pregatiti. La prima sovaire,eram trimisi in banca, luind nota trei. Fizica in anul I-ii,am facut-o cu un profesor absolvent de facultate ,care in trimistrul doi  a fost luat cu ''arcanul'' la cătănie. In locul lui a venit o profesoara care a predat,pina la terminarea anului I. In anul II ne-a venit o profesoara care  care a dus clasa pina la sfirsitul anului . In anul III ne-a venit un profesor de fizica care ne-a dus pina la terminarea liceului. Era foarte haios!  Avea obiceiul de a ne asculta cum ii dadea prin cap. Noi cei de pe ultimile doua file eram ascultati la fiecare ora de fizica, periodic dindu-ne note in, functie de cum am raspuns. Obiceiul acela l-a pastrat pina cind am absolvit. Noi cei de pe ultimile doua file din catalog aveam cele mai multe note la fizica. Cind dadeam lucrare de control ne cruceam ce note dadea. Notele porneau de la doi,pentru 2 trebuind sa-ti dai un pic silinta.  Avea obiceiul da a ne da nota  functie de complexitatea intrebarii. Lucrarea avea zece puncte. Functie de cit ai stiut,  asa primeai nota. Daca raspunedeai corect primeai punctajul maxim. Daca-o dadeai pe dealaturea primeau punctaj negativ. Exemplu: Aveai intrebare,sa zicem de doua zeci  de puncte, la care daca raspundeai corect, primeai cele doua zeci de puncte. Daca raspundeai pe jumatate primeai jumatate din punctaj. Daca spuneai o bazaconie primeai minus doua zeci de pluncte. Cind venea cu lucrarile era jale-n clasa. Lua o lucrare si spunea asa:  la toate cele zece intrebari ai realizat un punctaj de 1,5 puncte si ti-am mai dat de la mine inca pe atitea ca sa-ti pot da nota 3. La altii total nepregatiti, care nu dadeau raspuns la nici o intrebare primeau din oficiu,nota 1, primind  de la el inca doua puncte ca sa ai nota 3. Erai avertizat ca la urmatoarea,lucrare, daca vei fi la fel de ''pregatit'',vei primi nota pe care o meriti,fara sa mai beneficiezi de ''bonusuri''. Atunci sa vezi jale! Cu toate astea, ne intelegeam foarte bine cu el.

In ultimii trei ani si cei mai slabuti au reusit performanta sa treaca ''pragul'', In anul III am facut Termodinamica si caldura,in anul IV am facut Acustica si optica,iar in anul V am facut Atomica si nucleara. Cind ieseam de la orele de fizica unii erau  ''rumeni'' la fata ca faina. Cu toate astea, la banchetul de absolvire,cu el am stat cel mai mult de vorba.

In anul IV am facut, Istoria Romanei cu o profesoara cam ciudata. Cind suna pentru intrarea-n in clasa ,ea era in fata usii. Daca vreunul raminea in spatele ei,era poftit afara, fiind trecut absent in catalog. Chiar la inceput  ne-a avertizat ca dupa ea nu mai intra-n nimeni. Si chiar asa a procedat!

In primii trei ani  am facut in ordine, Economia politica, Socialismul stiintific, si Filozofia. Profesorul era de o bunatate rara. Aproape nimeni nu invata  la el,ce-i drept ca si materiile respective erau foarte ''interesante'',''captivante''. Cu toate astea, toti aveau in catalog note decente. Cei care ''miscau'' cit de cit aveau numai note bune. Cind ne preda, vorbea pe un ton ,care pe mine, ma facea sa mi se faca somn. Stateam in prima banca si cind ma vedea ca mi se inchid ochii batea usurel (cred ca sa nu ma speriu prea tare) cu stiloul in banca. Imediat imi trecea somnul. Ca sa nu adorm tineam un creion in mina. Cind creionul cadea  pe banca,zgomotul facut, ma facea sa-mi  trecea somnul, o perioada de timp, dupa care iar incepeam sa motaiesc. Mi se pareau cele mai lungi ore. 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte, ca in clasele gimnaziale,am avut doi colegi,baiat si fata, ai caror tati erau angajati la mina. Amindoua familiile venisera , din acelasi sat, din apropierea Zalaului,tatii lor fiind mecanici. Baiatul avea probleme destul de grave cu vederea,era miop. Cind citea i-si apropia fata de manual, distanta dintre ochi si fata,fiind de circa 10-15cm. Era un baiat foarte de treaba si pus intotdeuna pe glume. Noua colega era o fata zdravana,baietoasa care nu sa dadea in laturi cind era rost de bataie. Cum toamna, dupa ce incepea scoala,eram dusi sa culegem porumbul la CAP, doua saptamani  eram ''scutiti'' de scoala.De recuperat materia,o recuperam destul de repede. Aveau profesorii grija sa nu pierdem nimic! 

Cum culegeam stiuletii adunindu-i fiecare  intr-un sac si apoi golindu-i pe gramada ,mai faceam glume aruncind cu stiuleti dupa cite vreunul. Era destul de distractiv ,dar si destul de periculos,pentru ca de multe ori ne alegeam cu cucuie destul de marisoare. Citeodata sa lasa cu bataie,profesorii sau profesoarele,  intervenind  cind conflictul lua amploare. In general nu prea erau bagate-n seama astfel de conflicte. Odata un coleg a aruncat cu un stiulete spre un alt coleg, nimerindu-l in cap. Imediat s-a pornit scandalul,degenerind in bataie. Colega noua pe care o stiam baietoasa,a sarit la bataie  despartindu-i pe batausi. Un alt coleg a sarit la ea. Nu va spun ce bataie a primit ,cu toate ca nici el nu era chiar  ''mormoloc''. Citiva am intervenit  incercind sa aplanam conflictul,profesoarele fiind undeva  mult in spatele nostru. Ce sa se domoleasca! Din contra bataia a luat amploare antrenindu-i si pe altii. S-o fi vazut pe fata cum impartea pumni la unul si la altul,cum ii prindea pe la spate si cum dadea cu ei de pamint. Imi aduc aminte cu colega si colegu' cu probleme de vedere, faceau Roata tiganului,noua trebuindu-ne  mult timp pina ca am reusit.

Profesoarele, au auzit harmalaia provocata de scandal si au venit repede. A urmat o ''ancheta'' incercind sa afle cine a fost initiatorul. Noi stiind ce urma, am facut pe nestiutorii, stiindu-l destul de bine pe cel care a provocat bataia. Binenteles ca am fost amenintati toti baietii, inclusiv colega,cu scaderea notei la purtare.  Amenintarea n-a fost pusa in niciodata in aplicare.

Intr-un an diriginta ne-a spus ca va face o formatie de dansuri populare barbatesti. A facut un sondaj, sa vada citi baieti sint dornici sa faca parte din formatie. S-au gasit vreo zece  baieti  care doreau sa faca parte din formatie, printre care si colega  baietoasa. A venit un fecior tinar,care a inceput  sa faca repetitii cu ei dupa ce terminam orele. Cind totul a inceput a merge cum trebuie, diriginta a cautat prin sat tineri care sa aiba costume populare. Vroia ca la sfirsit de an scolar sa dea un spectacol la Caminul cultural. A mai facut si o piesa de teatru dupa povestea lui Creanga,Pupaza din tei. Acolo am fost si eu cooptat jucind rolul fratelui mai mic al lui Creanga,Zahei. Piesa de teatru a avut destul mult succes,cel mai mare succes avind formtia de dansuri populare barbatesti. S-o fi vazut pe colega  cit de bine juca. Batea pe picior si fluiera mai ceva ca un baiat. Dupa doi ani diriginta impreuna cu sotul ei au plecat de la noi din sat,in locul ei venind un profesor care a fost numit si director de scoala.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va vorbesc despre  o intimplare cit se poate de ciudata.

Cum va mai spuneam, in copilarie,verile erau calduroase,dar nu chiar ca si acum. Citeodata, vara, mai cadeau una ,doua ploi caldute, nefiind suficiente. Pasunea era ca si arsa, vitele nemaiavind ce paste. Mergeam cu vitele pe drumul Teneiului,unde iarba era destul de mare si unde nu se circula. Doar pentru carutele care transportau snopii de griu, si putinele tractoare cu combine, care intre timp ajunsera si pe la noi, circulau pe acolo. Mai veneau, din cind in cind, paznicii si ne avertizau sa nu lasam animalele in grine,sau porumb. Cind vitele erau satule, le duceam la fintinele de la Cotete si le adapam. Dupa ce se saturau de apa, se retrageau la umbra perilor salbatici,unde se culcau si rumegau. Noi in timpul acela, mincam si stateam la umbra perilor,numarind vagonetele pline cu carbuni care erau  transportate  la statia  de incarcare a carbunilor in corfe, mai apoi la trenurile care transportau vagonetele pline cu carbuni la triajul de la intrarea in tunel,unde erau legate si tractate de locomotiva electrica,acestia fiind  dusi la Sarmasag. De unde ne uitam si pina la calea ferata era circa un km. Stind si numarind vagonetele, unul din baieti a strigat sa ne uitam  pe pasunea  din marginea coloniei,intre vale si colonie. Ne-am uitat fara sa stim exact,unde. Se vedea o urma vaga de fum alb. L-am intrebat ce a vazut si de unde iesise fumul. Acesta, ne-a spus  ca ceva stralucitor a cazut acolo. Nu i-am dat crezare gindindu-ne ca vrea sa ne pacaleasca. Totusi, dupa un timp, cineva  dintre noi ne-a spus, ca nu exista nici o explicatie in legatura cu fumul pe care-l vazusem toti. Daca s-ar fi aprins ceva, fumul ar fi continuat sa iasa,dar noi vazusem doar o urma de fum.L-am intrebat pe prietenul care vazuse  acel ceva stralucitor,daca stie exact locul unde a  cazut . De acolo si pina unde eram noi era in jur 600-700 sute de metri,o distanta apreciabila. Am pornit spre locul unde colegu' spunea ca acolo ,cazuse ceva. . Ajunsi acolo, acesta  s-a invirtit in zona  respectiva mult timp,fara sa stie exact locul unde cazuse.Am inceput toti, sa ne invirtim prin zona respectiva in speranta ca vom gasi ceva. Dupa multe cautari am abandonat si am plecat la vitele care daja terminasera de rumegat si incepusera sa pasca printre peri. Citeva zile la rind am tot cautat amanuntit,locul unde cazuse acel lucru stralucitor,fara nici un rezultat.

Acasa i-am spus tatei ce vazuse unul dintre noi. La inceput a fost sceptic,apoi a inceput si el sa-si puna intrebari. Dupa un timp am inceput a vorbi tot mai rar despre ce vazuse colegul nostru. Se jura ca ceva cazuse acolo dar nu-si putea explica de ce nu gasisem nici o urma. Mai tirziu, am aflat de meteoriti  mai numite si ''stelele cazatoare'' care cad pe pamint. Multe dintre ele nu ajung pe pamint, arzind inainte de a se lovi de sol.  Poate daca ar fi fost mai mare am fi auzit ceva sau am fi aflat ceva resturi.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o ''bravura'' de-a mea.

Intr-o vara (era prin august) tata-mi spune de cu seara ca, in ziua urmatoare vom pleca la coasa  la un teren  situat pe partea  stinga a părăului Ajaga. Terenul avea circa 30 de ari,daca nu si mai mult.

A doua zi dimineata,dupa ce am imbucat cite ceva, pe la ora 5 am plecat spre teren, pina acolo, facind pe jos circa 2 ore de mers intins. Binenteles ca n-am uitat mincarea si damigeana cu apa, coasele fiind batute in ziua anterioara.  Cum am ajuns acolo am pornit la treaba. Fiind roua, coasa mergea de zbirniia. Pina cind s-a ridicat soarele sus  deja cosisem circa 15% din teren. Chiar vorbeam cu tata ca daca va merge tot in acelasi ritm o sa terminam de cosit, inainte de a se face seara.

Dupa ce soarele s-a ridicat a inceput sa se incalzeasca,  mergind destul de des la damigeana ca sa bem apa.Am mentinut ritmul pina la amiaza cind ne-am pus sa mincam. Cosisem circa jumatate din teren.Dupa ce am stat un pic sa ne mai tragem sufletul si sa se ''aseze mincarea in noi'',tata a batut coasele(el fiind expert) si apoi ne-am apucat de cosit. Deja se facuse foarte cald si mergeam tot mai des la damigeana, transpiratia curgind continuu de pe noi noi. Tata mi-a spus sa merg dupa apa in părău,unde era o fintinita de unde curgea apa incontinuu. Am umplut damigeana si dupa ce am baut apa ,ne-am apucat iar de cosit. Deja ''motoarele'' incepeau sa se ''subtureze'',eu facind tot mai des pauza. Soarele deja incepea sa coboare,noi mai avind inca vreo 4 ari de cosit. Tata vazind ca ma opresc din cosit tot mai des,mi-a spus sa lasam ce mai aveam de cosit pentru ziua urmatoare. Cum mie nu-mi mai ardea sa mergem si-n ziua urmatoare,i-am spus tatalui meu sa stam pina cind terminam de cosit. Deja incepuse sa cada roua, coasa mergind tot  mai usor. Eram obosit din cale afara,dar nu ma lasam la tata. Cind deja incepuse sa se intunece am reusit sa terminam de cosit. Eram atit de obosit incit imi venea sa ma culc acolo. Am stat vreo jumatate de ora in speranta ca -mi voi reveni. Eram hotarit sa ma culc acolo, pe o brazda si cind ma voi trezi sa ma duc acasa. Tata tot incerca sa ma convinga sa merg si eu acasa. Dupa mai multe incercari de a ma convinge,am cedat, pornind spre casa. Cred ca tot drumul l-am facut in vreo 3 ore,oprindu-ma  des  ca sa ma odihnesc. Am ajuns acasa rupt de oboseala. M-am pus la somn si am dormit pina-n ziua urmatore pe la amiaza. Inca simteam oboseala. Ce sa va spun!  Ma dureau toate! Aveam o febra musculara de abia ma miscam. Tata-mi tot reprosa ca m-a mincat in c...r sa terminam de cosit in ziua aceea.  Ce-i drept in acel an nu cosisem de loc. De aceea facusem febra musculara. Dupa trei zile am plecat la intors finul, facindu-l capite. Atunci am realizat ce prostie mare facusem,neascultindu-l pe tata. A fost o invatatura de minte! Tata avea o vorba: cu prostul si cu coasa sa nu-ti pui mintea!

Editat August 12, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam odata, de un teren, aflat aproape de un sat din judetul Satu Mare,unde o barza a prins un pui de iepure.

Dupa ani multi,intr-o vara, am plecat la coasa impreuna cu tata la terenul acela. In acele vremuri valea Maja, sau cum o stiam noi,valea Corondului, primavara de primavara, iesea din matca, inunind terenurile aflate de o parte si de alta a vaii. Drept urmare,se creeasera niste ''canale'',la noi, spunindu-le coltauă,unde apa stagna, pina cind dadea caldura, apa evaporindu-se. Pe acel teren, fiind an de an inundat,crestea iarba dar si  rogoz, citeodata ajungindu-ne pina la briu. Rogozul era foarte usor de cosit. Dificil pentru noi era ca trebuia sa fim atenti unde păsim,pentru ca de multe ori ne impiedicam ,citeodata mai si cazind.

Inainte cu citeva zile plouase destul de tare si  de mult. Nu ne faceam griji,  pentru ca  stiam ca apa, dispare destul de repede din coltauă. Cind am ajuns acolo am constatat ca, pe acolo plouase mai mult decit pe la noi si ca,coltauăle erau pline de apa,aceasta neevaporindu-se si datorita faptului ca, rogozul era destul de inalt si des. Cum la coasa nu mergeam niciodata fara cizme de cauciuc,nu ne faceam probleme.  Ne-am scuipat in palmi si am trecut la actiune . Coasa mergea prin rogoz ca prin brinza. Fiind apa in canalele respective, terenul era umed ,noi lunecind  frecvent. Rideam unul de altul, cind lunecam, facind echilibristica. Odata l-am vazut pe tata clatinindu-se,gata,gata sa cada. M-a pufnit risul, spunindu-i  ca a fost la un pas de  a cadea. Tata mi-a spus, rizind, ca sa am grija de mine, nu de el,ca vremea nu e trecuta si ca o sa mai am inca multe alte ''ocazii''. Facind pe grozavul am dat mai departe cu coasa. Cu toate ca ne departam de vale, coltauăle,erau la fel de mari si de adinci ca si cele de pe linga vale. Cizmele de guma ne aparau doar sa nu ne udam la picioare. Am avut citeva ''tentative'' de a ma lungi cit eram de lung, scapind de cazatura doar pentru ca ma sprijinisem de coasa. Apropiindu-ne de capat dadeam cu sîrg din coasa, multumit ca n-am cazut. N-am facut doi pasi si am lunecat, cazind pe spate si undindu-ma. Tata auzind cazatura a venit repede si m-a intrebat daca nu m-am taiat in coasa. L-am linistit spunindu-i ca doar am cazut. Atunci cind am lunecat am dat drumul la coasa. Stiam din anii anteriori,tata instruindu-ma, ca atunci cind iarba este umeda, sau este apa, prima grija atunci cind luneci sa dai drumul coasei din mina. Mai spunea ca mai bine sa fii ud leoarca decit sa te tai in coasa. Deja se apropiase de amiaza si ne-am dus sa mincam. La vreo 50 de metrii era capatul terenului  urcind lin. Ne-am apucat sa mincam. Dupa aceea ce am terminat de mincat ne-am intins la soare, eu expunindu-mi partea uda, soarelui. Dupa ce ne-am odihnit, am trecut la treaba. Cit mai aveam de cosit era floare la ureche. Am terminat de cosit inainte ca soarele sa apuna. Am verificat daca brazdele cosite de dimineata nu s-au uscat. Rogozul fiind mare, numai cit se ofilise un pic. Tata a decis ca nu putem intoarce brazdele intrucit nu sint destul de uscate. Dupa trei zile am mers cu tata sa intoarcem brazdele,fiind cald ,brazdele erau uscate.Dupa alte citeva zile am intors brazdele. Dupa aceea, profitind  de citeva zile calduroase am mers si am facut, finul, capite.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

V-am mai spus ca spre sfirsitul clasei a IV-a, a fost terminata noua scoala,unde ne-am mutat cu totii(toate clasele).  Curtea scolii era din pamint,singurul, terenul de  volei,unde se mai juca si handbal,era acoperit cu zgura  adusa de la haldele de zgura de la mina. V-am povestit cum, haldele din pamint amestecat cu carbune maruntit au luat foc ,arzind mocnit citiva ani. Dupa ce focul s-a strins oamenii au inceput a-si pava curtile cu zgura.

Orele de educatie fizica le faceam afara,in curte,pe terenul de sport. In zilele ploioase, sau cind zapada era mare, faceam orele de educatie fizica in clasa. Erau tot felul de jocuri. Era un joc destul de indragit de noi,pe care-l jucam in zilele cind nu puteam face educatia fizica afara. Pe tabla se desenau mai multe cercuri concentrice,apoi clasa era impartita in doua. Se lua unul dintre colegi care ,era legat la ochi cu o naframa a vreunei colege si dupa aceea era invirtit de citeva ori. Apoi primea comanda sa ajunga la tabla si sa pune degetul pe cercurile  desenate pe tabla. N-avea voie sa foloseasca cealalta mina. Mergea pe bijbiite de multe ori ajungind la unul din peretii clasei. Trebuia sa se orienteze cam in ce parte a clasei este. Repere erau destul de multe: geamurile clasei, usa de la iesire,catedra, soba de teracota(cu care era incalzita clasa). Nu avea voie sa se foloseasca decit de o mina. Cei din grupa al carui concurent era, nu aveau voie sa-l dirijeze,putind doar sa spune cald sau rece. Daca ajungea la tabla trebuia sa nimereasca unul din cercurile desenate pe tabla. Punctul din mijloc era notat cu 10,urmatorul era notat cu 8 si tot asa pina cind dupa ultimul cerc era nota cu 0. Era un joc destul de indragit de catre noi.

Va  spuneam ca aveam un coleg care era miop. Intr-o zi ploioasa am ramas in clasa ,urmind ca ora de educatie fizica sa o facem inauntru,nu afara.

I-a venit rindul colegului cu probleme de vedere sa fie legat la ochi si sa incerce sa nimereasca unul din cercurile desenate. Dupa ce a fost legat la ochi si invirtit de citeva ori,a primit comanda sa porneasca spre tabla. Era cu fata spre peretele dinspre coridor. A pornit  si cind a dat de perete a luat-o in stinga pipaind peretele. Profesorul, a mers iute spre usa de intrarea in clasa si a deschis-o. Cind colegul a ajuns la usa deschisa a iesit. Ne-am apucat toti de ris. Auzind risetele noastre, s-a invirtit si pipaind peretii clasei,a intrat in clasa. Stiind exact unde este,  a luat-o incetisor,ocolind soba,catedra si a a juns la tabla unde din prima,a nimerit centrul cercurilor. A fost singurul care a nimerit centru ! Nimeni pina la el si nici dupa el, n-au reusit performanta de a nimeri centrul cercurilor.

Apoi un alt joc, era sa aruncam o minge( din acelea cumparate de la tigani pe zdrente) care sa nimereasca cercurile concentrice desenate pe tabla. Cistigatoare era echipa care nimereau cit mai aproape de centru.

In zilele frumoase, orele de educatie fizica le faceam afara unde alergam prin curtea scolii,saream capra si tot felul de alte jocuri indragite de catre noi. Incepind de primavara si pina toamna tirziu se juca volei,mingea fiind la profesorul de educatie fizica. Nu era zi in care aveam educatie fizica sa nu iesim afara(daca timpul ne permitea)  sa alergam ,luindu-ne la intrecere,unii cu altii.

Pe fiul, meu de mic (acum are 36 de ani) l-am incurajat sa faca cit mai multa miscare,eu,la rindul meu, fiind ''pedestraș'' convins. In facultate a facut multe drumetii pe munte,a facut cursuri de planorism,(obtinind si brevet), si-a cumparat parapanta zburind cu ea atit  in facultate cit si dupa ce s-a angajat la o multi nationala in Timisoara. De citiva ani a renuntat la papapanta,in favoarea  drumetiilor pe munte, facind trasee,cu diferite grade de dificultate,impreuna cu sotia  si prietenii lor.

Acum copii nu mai alearga ,stau cu ochii ''beliti'' pe tableta, parintii lor obtinindu-le adeverinte, care sa-i scuteasca de edcatia fizica. S-apoi se mira ca ,copii lor sint obezi  si cu probleme de vedere!

Editat August 14, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare  prieteni!

Va povesteam intr-un post anterior,de  un loc numit  Mircea, unde era o ''delta'',de fapt era un teren inundat, fiind mult stuf si pe alocuri si trestie, unde incepind de primavara si pina toamna erau foarte multe pasari ,rate salbatice,pescarusi

,bitlani, stirci,pescarusi de riu, fluierari, si alte feluri de pasari de balta. Iarna apa ingheta ,acolo fiind foarte multi fazani. Cind eram copil imi aduc aminte ca, iarna, mergeam cu tata la vinatoare de fazani si vulpi.Fiind multi fazani, vulpile-si facusera  obiceiul de a vina fazani. 

Dupa ce m-am facut si eu vinator, mergeam toamna (cind mai mergeam acasa)la vinatoare  de rate la pasaj. Daca ziua nu prea vedeai rate ,in schimb cum se insera ratele treceau stoluri,stoluri pe deasupra. Era suficient sa trag un foc de arma  ,ca ratele se si ridicau in zbor,trecind in viteza si la inaltime destul de mare,practic fiind imposibil sa dobor vreo rata. Dupa ce se linisteau, incepeau sa vina si sa aterizeze prin ochiurile de apa. Cu toate ca eram incaltat cu cizme de cauciuc, mai nimeream in cite o baltoaca mai adinca unde apa imi trecea peste turecii cizmelor, umplindu-se de apa. Era o placere sa vezi tot soiul de pasaret.

 

Intr-o iarna tata-mi spune ca-n ziua urmatoare vom merge la vinatoare de fazani la Mircea. Dimineata devreme ne-am sculat am mincat ceva in graba si am pornit spre locul de intilnire cu ceilalti vinatori si gonacii aferenti. Eram mai multi baieti dornici de vinatoare. Am pornit spre locul unde urma sa vinam. Noaptea inghetase si deja ne gindeam ca apa a inghetat si ca nu va  fi o problema sa strabatem  stufarisul. Vinatorii s-au asezat in standuri,iar noi gonacii, am inceput sa trecem prin stuful cu inaltime de peste doi metri. Imediat ce am intrat prin stufaris au inceput fazanii sa-si ia zborul. Gheata nu era foarte groasa si ne gindeam cu groaza  ca daca se sparge riscam sa ne umplem cizmele de apa, o situatie nu tocmai placuta. Au inceput sa se auda focuri de arma,noi continuind sa facem taraboi pentru ca fazanii sa-si ia zborul. Au picat ceva fazani multi au reusind sa scape. Cum mlastina avea  citeva hectare nu ne faceam probleme ca nu vom gasi fazani si poate ceva vulpi. Apropiindu-ne de locul unde  erau vinatorii in stand, fazanii au inceput sa zboare intr-o veselie. Stiam ca fazanii vor alerga mai mult pe jos,ridicindu-se  in zbor doar de nevoie. Asa s-a facut ca pe ultimii zeci de metri si-au luat zborul o multime de fazani,citiva fiind doboriti

Vulpi nu vazusem nici una cu toate ca erau urme din belsug. Ne gindeam ca peste noapte pornisera la vinat de fazani. Ajungind la standuri, vinatorii ne-au indicat cam pe unde au picat fazanii. Am pornit in cautarea fazanilor loviti gasind o parte din fazani cei raniti si ascunsi  in tufele de păiuga si rogoz. Dupa mult cautat  am recuperat citiva fazani raniti. A pornit o alta goana de data asta  vinatorii fiind mai departati unii de altii. Prin stufaris am gasit si urme proaspete de vulpi,strigind la vinatori sa aiba grija ca sint urme de vulpi si ca e posibil sa iasa  din stufaris. Nu am pornit bine am si auzit focuri de arma. Ne gindeam ca fazanii au si pornit la fuga incercind sa scape. Un vinator a inceput sa strige ca o vulpe este ranita si sa avem grija sa nu scape printre noi. Am inceput a face o harmalaie. Unul dintre noi a inceput sa strige ca o vulpe este ranita si ca se deplaseaza greu, picioarele din spate fiindu-i rupte. Am luat-o la fuga dupa vulpe sperind ca vom prinde. Am ajuns-o si am incercat sa punem mina pe ea. Vulpea ,a dracului, se apara aratindu-si coltii la noi. Am, strigat unui vinator sa vina si sa o impuste  ca este ranita si ca ne e frica sa punem mina pe ea. Acesta a venit si i-a curmat zilele cu un foc de arma. Vuplea,saraca,daca-r fi scapat ar fi murit oricum. In toiul goanei dupa vulpe, unul dintre baieti  a ''reusit''  sa sparga gheata,intrind cu picioarele in apa destul de adinca,trecindu-i peste cizme. Am iesit toti  gonasii din stufaris ,un vinator adunind niste paiuga si rogoz uscat a facut un foc pentru ca baiatul care avea cizmele pline de apa sa-si  usuce cizmele si obielele ude. Unul dintre vinatori a pus ranita pe jos,aproape de foc si i-a spus baiatului sa stea pe ranita linga foc pina cind i se usuca,cit ,de cit cizmele si obielele. In circa o ora  cizmele si obielele erau uscate. Ca tot trebuia sa stam pina cind baiatului i se uscau lucrurile, ne-am pus pe mincat atit vinatorii cit si gonaci, ce aveam prin rucsacuri. Dupa aceea am mai facut citeva goane soldate cu impuscarea citorva fazani. La terminarea vinatorii fiecare gonac avea cite un fazan de dus acasa. Tata impuscase  trei fazani si ratase o vulpe. Apropiindu-se seara am pornit catre casa, ceilalti  gonasii, fiind fălosi nevoie mare ,ca aveau fiecare cite un fazan.

Editat August 15, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ieri va povesteam cum am fost la o vinatoare de fazani si de vulpi.

In '78 am intrat in rindul vinatorilor, continuind traditia din familie,tata fiind vinator de pe la inceputul anilor '60. De mic copil imi doream, ca atunci cind voi fi mare,sa ma fac vinator.

Vinatoarea e un sport destul de solicitant,mai ales daca zona in care traiesti este o zona  cu relief mai greu de strabatut,decit la cimpie. Apoi vinatoarea la ses, nu se compara cu vinatoarea din zona colinara si de munte. La fel vinatul din zona de deal si munte  este mai bogat decit cel din zona de cimpie,gasind vinat de toate felurile de la pasari si pina la urs. Zona unde m-am nascut este o zona de deal, unde  gaseam vinat de la iepuri,fazani,caprioare, cerbi (in ultimul timp) pisici salbatice,lupi(mai putini), vulpi,nevastuici, ciini hoinari si pina la mistreti. La cimpie gaseam iepuri,

fazani,potirnichi,prepelite,rate salbatice, nemaipunind la socoteala pasaretul rapitor,ciori, cotofene,gaite,etc.

Am impuscat cam de toate. In ultimul timp, lupul a inceput sa fie tot mai rar vazut datorita vinatorii excesive,fiind facut responsabil (nu intotdeauna)de multe atacuri asupra animalelor domestice. Acum lupul nu mai este vinat ca si pe timpuri,fiind vinat doar la pinda in apropierea turmelor de oi,capre si vite si asta doar atunci cind atacurile se soldeaza cu victime printre animalele domestice. Lupul pe linga ca este rapitor,atacind si omorind  animale atit domestice cit si salbatice este considerat, si sanitar,consumind cadavre de animale moarte, impiedicind transmiterea de boli la animalele domestice. 

Dar sa revin la ''oile'' noastre!

In concedii si atunci cind timpul imi permitea, mergeam acasa luam pusca si cartusele din dulap si impreuna cu cinele, mergeam la vinatoare, pe dealurile din imprejur la vinatoaer de iepuri,fazani si potrinichi, sau ,toamna in  ''delta'' (cum ii spuneam eu) unde salasuiau o gramada de pasari de apa, fazani si vulpi. Citeodata mai venea si tata cu mine la vinatoare,avind si el pusca.

Intr-o zi de toamna(fiind in concediu) am plecat de cu ziua la vinatoare de rate in ''delta'',luind si ciinele cu mine. Tata, avind de rezolvat niste treburi, n-a putut sa vina si el la vinatoare. Am ajuns cind soarele era incepea sa se apropie de asfintit. Auzeam  pasaretul cintind de mama focului prin stufarisul inalt. Ratele inca nu incepusera  zborul de seara. M-am oprit intr-un loc de unde vedeam foarte bine un luciu de apa,convins fiind ca ratele se vor aseza acolo. Cind a inceput sa se insereze ,ratele au aparut zburind in stoluri mari pe deaspura ''deltei '' macaind in toate felurile. Apa aproape ca-mi trecea peste cizme, ciinele fiind linga mine in apa pina aproape la git. Din cind in cind mai facea cite-un salt catre locul unde pasarile faceau galagie prin stufaris. Stolurile de rate, au inceput, incetul cu incetul sa zboare la o inaltime din ce in ce mai joasa,dind ture pe deasupra ochiului (destul de mare )de apa. Citeva rate au aterizat pe luciu macaind si facind harmalaie. La un moment dat am vazut citeva rate care zburau aproape de apa intentionind sa se aseze . Am stat linistit sperind ca se vor apropia de mine. Ceva le-a facut sa-si ia zborul, diaparind. Nu dupa mult timp am vazut un alt stolisor de rate care veneau in zbor, la rasul apei spre locul unde eram eu cu ciinele. Am tras doua focuri spre ratele care veneau in zbor, o rata cazind  moarta iar alta fiind ranita,inota in cerc macaind. Am tras un alt foc inainte de  a se ascunde  in stufaris. Am luat cele doua rate si m-am intors la locul unde stateam la pinda. La auzul focurilor de arma,ratele s-au ridicat in zbor, disparind, probabil, asezindu-se pe apa in alt loc. Am mai stat pina cind s-a facut intuneric de tot. Am pornit spre iesirea din balta si impreuna cu ciinelea plecat spre casa.  Drumul trecea prin apropierea  vaii.Luna deja se ridicase pe cer si se vedea  bine de tot. Am vazut ceva,o pasare, zburind pe deapsura noastra si asezindu-se la vreo zece metri ne noi. Cind ne-am apropiat pasarea sa ridicat in zbor si facind citeva ture pe deaspura noastra s-a asezat iar pe pamint la o distanta destul de mica de noi. Nu stiam ce este si eram tare curios sa aflu ce fel de pasare este. Am incarcat arma si cind s-a ridicat in zbor am tras. A cazut la pamint. Am luat-o si am incercat sa-mi dau seama ce fel de pasare este. Inca nu era moarta si casca ciocul care mi se parea foarte mare,comparativ cu corpul ei. Dupa citeva minute pasarea a murit. Am avut un moment in care chiar mi-a parut extrem rau ca am impuscat-o,fara sa stiu ce este. Am asezat-o pe o craca de salcie si m-am dus acasa. Stiam ca pasarile de zi nu zboara noaptea fara un motiv bine intemeiat. Avind carti si reviste de vinatoare am incercat sa aflu ce fel de pasare este. Asa am aflat ca este vorba de caprimulg,o pasare nocturna, care zboara pe deasupra turmelor de animale aflate la odihna prinzind in zbor insectele care roiesc pe deasupra turmelor.  Mi-a parut foarte rau ca am impuscat o pasare despre care nu stiam absolut nimic. Atunci m-am jurat sa nu mai trag cu arma spre o pasare despre care nu stiu absolut nimic! I-am spus lui tata ce am impuscat,acesta fiind surprins  ca exista si o astfel de pasare.  

 

 

 

Editat August 16, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Aveam in vecini nu departe de noi, un bun prieten,mai mare decit mine cu doi ani.  Șoani il  chema. Tata a fost coleg de clasa cu mama lui.

In vacante si nu numai,mergeam des cu el la bunicul lui  baciu Ianoș care avea o casa in virful dealului, chiar la marginea padurii. Incepind de primavara si pina toamna tirziu, batrinul ducea vitele la casa de linga padure. Seara le baga intr-un șopru, unde le si mulgea. De dimineata dupa ce le mulgea si pina seara, vacile pasteau in marginea padurii,citeodata aventurindu-se in padure. Avea o bucata de teren ingradit cam de vreo 50 de ari cu iarba. Batrinul ajutat de fiul sau cosea iarba,o intorcea si apoi o facea capite. Fiind in marginea padurii,iarba crestea foarte repede. Spre sfirsitul verii finul era dus acasa in sat. Citeodata ma rugam da parintii mei sa ma lase sa stau si eu cu Șoani la bunicul sau citeva zile. Era atit de frumos incit,daca-r fi fost dupa mine, nu as fi plecat niciodata de acolo. Chiar si iarna era foarte frumos acolo . Ne duceam saniile si de linga casa si pina in marginea padurii, ne dadeam drumul cu saniile. Cu urcatul era mai greu ,panta fiind abrupta. Batrinul ne chema sa mergem sa mincam. Eram infometati ca lupii. Bunica lui Șoani murise cu multi ani in urma, si ea locuind acolo cu batrinul. Cind mergeam la el se bucura ca si copii nestiind ce sa ne dea sau ce sa ne faca de mincare. Seara mincam de cina si apoi ne culcam. Dimineata devreme batrinul mulgea vacile si apoi facea de mincare. Fiind linga padure culegea o gramada de ciuperci,hribii punindu-i la uscat pentru iarna. Facea niste mincaruri atit de gustoase ,de ne lingeam pe bot. Tot acolo inafara de vaci mai avea si porci si gaini. Parintii lui Șoani ii duceau periodic faina de griu, de malai  si petrol atunci cind era pe terminate. Spre iarna ii duceau batrinului si citiva saci cu boabe de porumb,cartofi, pentru porci si gaini.  Seara aprindea lampa cu petrol si dupa ce mincam mergeam la culcare intr-o camera alaturata. Batrinul dormea in ''bucatarie'',o camera mai mica unde avea si patul. Incepind de seara si pina dimineata pasarile cintau care mai de care. Il intrebam daca nu-i este urit noaptea. Intotdeauna ne spunea ca n-are de ce sa-i fie urit ,pentru ca de  cind se stia acolo locuise. Vorbea foarte frumos de sotia lui si intotdeauna ochii-i lacrimeau. Spunea ca n-ar fi stat in stat nici sa-l plateasca. Acolo se nascuse si traise cu parintii de cind era mic si pina cind se insurase, crescindu-si acolo si copii. Dupa ce acestia  s-au  casatorit, s-au mutat in sat, facindu-si case. El si cu sotia lui au ramas in casa veche din marginea padurii. Dupa ce sotia lui a murit ,copii lui l-au sfatuit sa se mute in sat. Spunea ca nu s-ar fi mutat in sat pentru nimic in lume,fiind obisnuit cu linistea  de la marginea padurii. Il intrebam daca iarna lupii nu-i fac cite-o vizita. Ne spunea ca lupul  daca sinte miros de om nu se apropie. Se plingea citeodata de vulpi,care-i mai fura cite-o gaina. Avea un ciine care patrula  prin zona, vulpile ferindu-se de el. Linga casa avea o vie destul de mare in care erau doi ciresi, piersici si citeva tufe de agris. Tundea via, o lega si o stropea de cite ori trebuia. Tot timpul facea cite ceva! Vara ne urcam in ciresi mincind cirese pina ne saturam. Toamna mergeam impreuna cu Șoani si parintii la cules  strugurii. Acolo zdrobeau strugurii  punind mustul in butoaie la fiert. Beam la must pina ne saturam.

Spre sfirsitul anilor '70 batrinul a murit. Tata-l lui Șoani s-a mutat in casa de la marginea padurii continuind  ce facuse batrinul o viata intreaga, in sat raminind sotia lui cu copii. Tata era bun prieten cu tatal lui Șoani mergind des la vinatoare. N-am mai fost pe acolo de citeva zeci de ani. Mie tare dor sa revad locurile acelea.

Poate,poate  voi ajunge si pe acolo. Sint atitea locuri care erau foarte frumoase atunci cind eram copil!

Editat August 17, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Intr-o zi primavara,am pornit cu pusca-n spate spre ''delta'' ,cu scopul de vedea pasarile care-si faceau veacul  pe acolo incepind de primavara si pina toamna tirziu cind migrau spre alte tarimuri. Stiam ca acolo,in special primavara, erau destule pasari rapitoare care ''dijmuiau'' din ouale  pasarilor  de apa. Pusca o luasem cu mine in ideea ca daca voi vedea ciori sau cotofene venite pe acolo cu gind de furat oua, sa le lecuiesc  pentru totdeauna  de acel narav. Ajuns acolo am vazut foarte multe pasari care venisera nu de mult. Era o harmalaie de nedescris. Citeva ciori zburau pe deasupra tatonond terenul. Am tras doua focuri de arma punindu-le pe fuga,dar in acelasi timp speriind si pasarile care-si facusera cuib si cloceau. Am continuat sa merg prin apa care era destul de mare si de rece,mai ,mai, sa-mi umple cizmele. Mergea incet pentru a nu stirni valuri si a nu speria pasarile din cuiburi. Incercam sa trec cit mai departe  de locurile  in care ar fi putut fi cuiburi. Oricita stradanie depuneam, pasarile, fiind atente, i-si luau zborul imediat ce treceam prin apropierea locurilor unde-si aveau cuibul. Am trecut printr-un loc, unde in stuf era o ''fereastra'' nu prea mare. Cind m-am apropiat de acea fereastra o rata s-a ridicat in zbor macaind si apoi zburind pe deasupra la inaltime destul de mare. Uitindu-ma atent am vazut un cuib in care erau 6 sau 7 oua. Mi-am continuat drumul uitindu-ma din cind in cind in urma sa vad daca rata se  va apropia de cuib. Dupa ce m-am departat suficient de mult ,m-am oprit si am asteptat sa vad daca rata se va aseza pe cuib. Dupa mai multe ture pe deasupra am vazut rata ca se apropie tot mai mult de cuibul din stuf intr-un sfirsit a aterizat(amerizat) pe apa in apropierea cuibului. Atunci am decis sa nu mai continuu sa mai merg prin apa, pentru ca mergind prin apa speriam pasarile care unele depuneau oua altele cloceau. M-am adapostit linga stufaris urmarind zborul pasaretului. Citeva ciori dadeau tircoale pe deasupra stufarisului in speranta ca vor vedea cuiburi cu oua . Am tras inca un foc de arma ciorile departindu-se in zbor de zona pe care o ''pazeam'' eu. Dupa un timp incepuse sa mi se faca rece la picioare din cauza apei care era rece ca ghiata. Am iesit din apa si m-am refugiat pe drum continuind sa observ miscarile pasarilor din ''delta''. Dupa ce am iesit din apa picioarele au inceput sa mi se incalzeasca,odata cu ele si apa care-mi intrase in cizme. Era atit de frumos  incit as fi stat acolo zi si noapte. Pe cind soarele era gata ,gata sa cada dupa deal ,am pornit spre casa multumit de ce vazusem toata ziua. Deja ratele incepusera zborul de seara pe deaspura stufarisului,facind o galagie de nedescris. Am mai stat pina cind incepuse sa se inopteze,pornind apoi spre casa. Pe drum am auzit o vulpe care chelalaia,probabil ca pornise la vinatoare. Arma o aveam incarcata  in caz ca dadeam bot in bot cu vreun ciine hoinar sau vulpe, pe care le ''indrageam'' nespus,mai ales primavara cind multe animale si pasari aveau pui sau urmau sa aiba ,vulpile si ciini hoinari, mincind puii, uneori si pasarile care cuibareau pe sol.

Editat August 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va prezint o intimplare petrecuta spre sfirsitul anilor '70.

Cred ca v-am spus ca in '78 m-am facut vinator si ca orice tinar vinator, eram prezent (atunci cind timpul imi permitea) la vinatorile organizate toamna si iarna la vinatorile  de mistreti,lupi si vulpi,acestia din urma fiind considerati pradatori. Primavara se organizau partide de vinatoare pentru combaterea daunatorilor atit zburatoare cit si nezburatoare. In acei ani ni se cerea facem dovada ca am impuscat pasari rapitoare ca ciori, cotofene ,gaite si ciini vagabonzi(daca-i vedeam) vulpi si lupi. Lupi nu prea erau, in schimb vulpi erau destul de multe. De-a lungul timpului stiu ca doar odata, cineva a impuscat un lup in padurea Toclean.

Intr-o iarna fiind in concediu de odihna m-am hotarit sa merg la vinatoare  de iepuri,fazani si daca  vulpi (daca ne intersectam drumurile. Tata, avind ceva  de rezolvat,n-a putut sa vine si el la vinatoare. Asa ca insotit de ciine am pornit spre dealurile din imprejurimi in speranta ca voi impusca ceva,iepure,fazan si poate vreo vulpe. Strabatusem destul de mult teren vazind doar iepuri si aceia fugind . Cum peste noapte se lasase gerul,zapada  troznea al dracului de tare,facind ca iepurii sa se ridice si s-o ia la fuga  la o distanta suficient de mare incit sa nu-l ajunga alicele.  Nici cel putin nu indreptam arma spre iepurele care se ridica atunci cind iepurele se ridica din culcus, la o distanta la care era aproape imposibil sa-l ajunga vreo alica. Am pornit la vinatoare nu cu gindul ca trebuie sa neaparat sa impusc ceva, ci mai mult din dorinta de a vedea vinat, indiferent de care. Am ajuns dupa aproape doua ore, pe un piriu care ducea spre valea Ajaga ,care era cu mult mai mare, decit decit piriul din amonte. Pe piriul acela curgea apa doar cind ploua, primavara, cind se topeau zapezile, vara si toamna cind se porneau ploile de toamna. In rest in vale, pe coasta era un izvoras din care curgea apa aproape in permanenta. Pe piriul care ducea spre valea Ajaga era trestie,paiuga si rogoz, unde fazanii se puteau feri de oameni si daunatori(ciini si vulpi).

La un moment dat s-a ridicat in zbor un fazan luindu-ma prin surprindere. Pina cind am luat arma din spate fazanul deja se departase binisor. Stiam ca pe Ajaga erau multe tufe de porumbrei, macese,citiva paducei si iarba cu multe seminte,raiul fazanilor. Nu bine am intrat in vale ca un fazan s-a si ridicat in zbor,stirnit de ciinele care umbla ca argintul viu prin vale. Am pus pusca la ochi si am tras un foc,fazanul cazind ranit. L-am vazut atunci cind intrase intr-un  rotocol de tufele de porumbrei si deja ma indreptam inspre acolo. Ciinele a inceput a ''cotrobai'' prin tufele de porumbrei,simtind fazanul cazut. Dintr-o data ciinele a iesit din tufe si a venit in fuga spre mine scincind. Nu stiam ce la speriat in halul acela. Am pornit cu destula cazna prin tufaris ,atent ca atunci cind vreun fazan se va ridica in zbor sa-l pot impusca. Ciinele mi se tot  baga in picioare scheunind. Dintr-o data un fazan s-a ridicat in zbor destul de aproape de mine. Am ochit si am tras ,fazanul cazind  inafara rotocolului de porumbrei. In acelasi timp am auzit ca ceva se misca destul de repede prin tufaris. Credeam ca este vreun mistret. Am iesit afara si ma uitam in ce directie acel animal vrea s-o ia. Nemaiauzind nimic  mi-am aruncat privirea  inspre virful dealului si atunci am vazut ca era un lup care se adapostise in tufarisul de porumbrei. Pina cind mi-am scos din arma catrusele cu alice si am bagat un catruse cu glont,lupul se departase destul de biniosr. Am tras doua focuri care binenteles ca nu l-au lovit,in schimb l-am  determinat sa schimbe ''vitezele''. Nu dupa mult timp a disparut dupa coama dealului spre Cornisori.  Am mers si am luat fazanul cazut,cautind si fazanul  care cazuse  ranit. Am indemnat ciinele sa caute fazanul,acesta speriat de lup, nu vroia in ruptul capului sa mai intre in tufairs. Degeaba am cautat ca n-am gasit nimic. Deja incepuse sa se insereze. Am pornit spre casa,avind de strabatut circa 5 km. Pe drumul de intoarcere s-au mai ridicat citiva iepuri la o distanta destul de mare si asta doar pentru ca zapada era inghetata,troznind atunci cind paseam. Dupa o zi de umblatura m-am ales cu un fazan ,un altul pierdut prin rotocolul de porumbrei si cu imaginea lupului care fugea mincind pamintul,dupa ce trasesem cu gloante pentru mistret, dupa el. Ajuns acasa le-am povestit alor mei ce patanie avusem si ce sansa mare am avut,vazind un lup, nu in padure ci foarte departe de padure.

Editat August 19, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o intimplare petrecuta acum citeva zeci de ani,mai precis cind eram elev in clasa  a III-a.

In padure era un parchet cu suprafata de circa 60-70 de hectare,care a fost exploatata  pe la sfirsitul anilor '40 si replantata. Pe linga puietii de stejar si gorun care au fost plantati au mai rasarit si alte specii de copacei cum ar fi carpenul ,folosit doar pentru foc. Ca sa se dezvolte copaceii, plantati cu multa vreme inainte,trebuia ca padurea tinara sa fie rarita,lasind doar copaceii bine dezvoltati si destul de drepti. Copaceii rariti de catre oamenii din sat si facuti gramezi,erau dati celor care au au participat la rarire.  Apoi venea padurarul si verifica daca rarirea s-a facut cum trebuie,verificind si gramezile  facute. Mia erau cite unii care taiau si copacei care trebuiau lasati.

Fiind pe la inceputul verii ,tata m-a luat cu el la padure. Pentru mine era o adevarata placere,trebuind ca, copaceii taiati sa-i iau si sa-i trag dupa mine pina la locul unde tata urma sa faca gramada. Toata treaba a durat mai bine de trei saptamini,in timpul acela fiind zi de zi cu tata in padure,ajutindul cu ''transportul '' copaceilor taiati la gramada. Porneam dimineata devreme cu mincarea si apa in traista. In jurul amiezii ne apucam de mincat ce ne puse mama in traista. Dupa ce mincam ne odihneam ,apoi ne apucam iar treaba. Cind se insera porneam catre casa. Dupa ce parcela, care ia fost atribuita tatalui meu, a fost  rarita, tata a adus cu el si o cutie de vopsea si o pensula. A deschis cutia si cu pensula a tras niste linii peste copaceii din gramada pentru a putea verifica daca cineva a luat din garmada de copacei. Au fost cazuri cind niste oameni fara caracter au luat lemne din gramazile facute. Padurarul fiind cam tot timpul in padure stia exact cine ,unde si cind a fost in padure.

I-a venit si tatalui meu sa transporte lemnele acasa. Dimineata ,dupa ce am mincat,tata a adus vitele si le-a prins in jug la caruta, pornind catre padure. Ajunsi acolo tata mi-a spus sa stau inaintea vitelor, pina cind  incarca caruta cu lemnele  din gramada. Fiind vara in padure zburau tăunii,niste insecte zburatoare mari, asemanatoare cu mustele obisnuite da culoare galbuie, care se asezau pe spatele vitelor. Intepindu-le, acestea deveneau agitate,dind cu capul dupa ele. Gramezile fiind la vreo 10-15m de drum tata lua atitea lemne cit putea aduce. Vazind vitele agitate, tata  mi-a spus sa rup niste crengi cu frunze si sa alung taunii. Cum alungam un taun de pe o vita cum se punea pe cealalta vita. Deja vitele erau tot mai agitate. Pe marginea drumului crestea un fel de iarba mai inalta. Tata mi-a spus sa culeg citeva manunchiuri  de iarba, care devenise palida . Am cules ce-mi ceruse tata si le-am adus linga caruta. Tata a luat un manunchi de iarba si i-a dat foc. Nefiind uscata, iarba a inceput sa arda, scotind un fum alb inecacios. Taunii au inceput a se rari departindu-se de vite. Dupa ce caruta s-a umplut cu lemne,am pornit spre casa unde tata a descarcat  lemnele din caruta. In zilele urmatoare am mai facut inca vreo doua drumuri dupa lemne ,duncindu-le acasa.  Deja cunosteam antidotul impotriva taunilor,vitele fiind mult mai linistite. Ne miroseau hainele a fum de ne traznea. Dupa ce am terminat de adus lemnele din padure,mama a pus hainele la spalat, tinindu-le la inmuiat vreo doua zile.

Intr-o seara  mama a mers la muls vaca. A incercat sa o mulga dar era atit de agitata, incit n-a putut sa se atinga de ea dind cu capul si picioarele din spate. A venit tata si a incercat sa vada de la ce este atit de agitata vaca. Pe spatele vitei erau niste umflaturi destul de mari. Uitindu-se mai atent a vazut ca umflaturile respective se misca,tata spunindu-ne ca sub pielea vitei, taunii depusera oua din care iesisera larve care se hraneau cu carne. A luat vaselina si a uns din belsug umflatirile respective. Dupa citeva zile umflaturile nu se mai miscau. Atunci tata a incercat sa stringa umflaturile,crezind ca larvele vor iesi. N-a reusit sub nici o  forma sa scoata vreo larva. Tata spunea ca vaselina face ca larvele sa moara nemaiputind respira. A discutat cu veterinarul de la noi din sat. Acesta a venit si cu un bisturiu a crestat umflatirile scotind larvele moarte care erau destul de mari. Apoi a dat cu ceva unguent peste rani, spunindu-i lui tata ca ,citeva zile sa tina vaca in grajd pina cind se vindeca taiaturile. De cite ori mergeam la padure vara, tata dadea pe spatele vacilor cu vaselina,taunii nemaipunindu-se pe ele. Cind mai mergeam in padure, prindeam tauni  care se asezau pe vite si la bagam in fund un pai de circa 20 -30 cm lungime ,apoi le dadeam drumul. Zburau destul de greu cu paiul in fund . Sigur dupa putin timp mureau.

Editat August 20, 2018 de GEO 53 BN