Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi zi o sa va prezint o intimplare destul de comica,ptrecuta  pe la inceputul anilor'60.

La sfirsitul anilor '40 si inceputul anilor '50 a luat amploare, constructia de case si asta datorata faptului ca la noi in sat se deschise o mina, multi localnici ,tineri si mai putini tineri,fiind angajati,cu salarii destul de maricele.

In general, casele,in vremurile alea erau facute din pamint batut,iar cei mai avuti din caramizi nearse(voioaga le spunea la noi),casele,grajdurile,surile, fiind acoperite cu paie. Dupa deschiderea minei oamenii au inceput a-si face case din caramida. Cum la noi in sat nu erau caramidari,acestia  erau adusi din niste sate unguresti, Mocirla si Cosei, situate  nu foarte departe de noi. Caramidarii erau tigani, meseriasi de mîna-tia,oameni de cuvint. ''Santierul'' era amplasat in partea de sus a satului, pe pasune,pe marginea vaii, care traversa satul. Ei faceau totul, de la voioage si pina la cladirea cuptorului de ardere a caramizilor. Acestia isi facusera bordeie-n pamint,unde si locuiau cu toata gloata. Inainte de a se apuca de lucru stabileau impreuna cu beneficiarul cite caramizi ii trebuiesc. Beneficiarul platea un avans caramidarilor(voiogarilor) care se apucau imediat de lucru. Intr-o vara reuseau sa predea beneficiarului cuptorul cu caramida arsa. Tiganii nu erau din cei care sa umble la cersit. Daca le trebuia ceva, mergeau pe la casele oamenilor si cumparau pe bani ce le trebuia,in general alimente. Intre tiganii bastinasi si voiogari nu au fost niciodata  conflicte. Caramidarii erau cu o clasa mai sus decit bastinasii,ei practicind o meserie, pe care bastinasii n-o stapineau. Apoi provenind din sate in care se vorbea maghiara,toti vorbeau intre ei numai ungureste. Cind satenii mergeau la ei pentru a se tocmi, voiogarii vorbeau romaneste,dar cu un pic de accent. Voiogarii au continuat sa faca caramizi pina prin '73 sau '74. Veneau primavara imediat ce se incalzea si plecau toamna tirziu dupa ce cadea bruma.Toate astea le-am aflat de la tata.

Cum deja se raspindise vestea  ca la noi in sat s-a deschis,mina, foarte multi barbati din satele din imprejurimi, s-au angajat la mina. Multi dintre tiganii de la noi au devenit mineri,citiva mai prapaditi raminind la vechile lor indeletniciri, cintatul la vioara,confectionatul de linguri din lemn, fusuri, funii, inlocuitul de funduri la oale sau cratite si cite si mai cite. Faceau troc cu satenii. Femeile celor care lucrau in mina mergeau pe la casele oamenilor si cumparau, pe bani,diferite produse ca  slanina, faina ,vin, tuica,oua,lapte si cite si mai cite.

In general tiganii de la noi nu tolerau tiganii veniti din alte parti. Intr-un an a venit la noi in sat, un tigan tinar, bine cladit, deosebit de cuviincios,pe care-l chema Tatalic si care s-a luat cu o tigancusa frumoasa de la noi din sat. Se spunea ca parintii fetei nu erau de acord ca fata lor sa se casatoreasca cu un tigan de prin alte parti. Tinarul s-a angajat la mina,fiind foarte harnic a fost  repartizat in schimbul lui tata, tata fiind foarte multumit de el. Si-a facut o casuta destul de aratoasa, unde statea el cu sotia si cu un copilas, stirnind invidia tiganilor. Intr-o zi, a izbucnit o cearta intre printii fetei si el,cearta degenerind intr-o bataie in toata regula. Noi copii fiind ,ne-am dus si noi sa asistam la batalie. El fiind singur a reusit sa tina piept tiganilor dezlantuiti. A intervenit militia si i-a molcomit. Batausii au fost amendati  si avertizati ca in caz ca se mai repeta  se va lasa cu puscarie. Spuneau  cei care au asistat chiar de la inceput la bataie, ca Tatalic i-a batut de i-a snopit pe cei care vroiau sa-l bata. Se spunea ca armata o facuse la securitate. Dupa vreo zece ani buni,satul de cearta cu parintii fetei,s-a mutat in satul de unde venise. Multa vreme s-a tot povestit  de bataia lui Tatalic cu tiganii de la noi.

 

 

 

 

Editat August 3, 2018 de GEO 53 BN

[morarul]

Frumoase amintiri domnule ,,Geo"', reprezinta istoria reala, necosmetizata, a anilor pe care o parte din noi i-am trait!

Mai povestiti-ne, sa stie si altii!

Sa aveti o seara buna!

Cu respect!

[franzm]

2 hours ago, GEO 53 BN said:

Tiganii nu erau din cei care sa umble la cersit. Daca le trebuia ceva, mergeau pe la casele oamenilor si cumparau pe bani ce le trebuia,in general alimente.

Exact asa stiu si eu. Copil fiind, ne jucam cu tiganusii de vârsta noastra. Parintii lor, la fel, faceau văiugă, vorbeau un fel de ungureste (bunicul zicea ca-i un dialect din Ardeal) si locuiau în bordeie. Si îsi trimiteau pe copiii la scoala din sat.

Editat August 3, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

34 minutes ago, morarul said:

Frumoase amintiri domnule ,,Geo"', reprezinta istoria reala, necosmetizata, a anilor pe care o parte din noi i-am trait!

Mai povestiti-ne, sa stie si altii!

Sa aveti o seara buna!

Cu respect!

Multumesc ,la fel!

As fi foarte multumit daca si alti colegi ar prezenta diferite  amintiri  din vremurile cind erau copii. Mi-e greu sa cred  ca au uitat poznele facute de ei ,copii fiind. Cei care s-au nascut si crescut la tara, nu cred sa nu-si  aduca aminte de tiganii corturari( tiganii nomazi) care, cu carutele pline de puradei,  treceau prin sate, cumparind nutret pentru cai,tigancile ocupindu-se cu ghicitul. Mi-aduc aminte cum militienii ii esocrtau pina la iesirea din sat, interzicindu-le   sa-si faca șatra pe terenul oamenilor. De multe ori militieni-ii petreceau  pina cind treceau pe teritoriul localitatii vecine ,de unde erau preluati de  trimisi mai departe.

Cite povesti se spuneau despre corturari! Noi copii eram cam infricosati, auzind tot felul de povesti. Mai degraba cred ca era ''opera'' parintilor nostri,care incercau sa ne determine, sa nu mai stam afara, pina noaptea tirziu.

Editat August 3, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Pe când aveam vreo 8-9 ani, ne-am împrietenit cu niste copii de-ai tiganilor care au poposit sa faca văiugă. Îmi aduc amite de doi baieti si de-o fata. Fata sa fi avut vreo 10-12 ani, dar era dezvoltata bine. Eram doua trupe de baieti, noi astia mai mici (pâna prin clasa a cincea, eu fiind cel mai mic) si aia mai mari, clasele 6-8. Dupa noi, vreme de vreo patru ani, au fost numai fete.

Bineînteles ca vuia satul  de zvonuri pe seama tiganilor. Printre altele, "se stia" ca tatal fetei de care am amintit, a jugănit pe unul care atentase la onoarea fetei.

Baietii aia mai mari ne-au avertizat, ca nu care cumva sa îndraznim sa ne jucam "de-a doctorii" cu fata, ca daca afla tac-su, ne prinde si ne taie pulicile la toti. Noi astia mici aveam obiceiul sa-i pândim pe aia mai mari ca sa vedem ce fac. I-am prins ca beau, fumeaza si masturbeaza. Si am vazut ca se joaca ei cu tigancusa. Între sat si Mures, în lunca râului, cresteau o multime de scaieti, desi si înalti cât un om. Ne jucam des pe acolo "de-a indienii" si le ziceam cactusi. Cunosteam toate cararile si ascunzisurile si n-a fost greu sa-i prindem pe "aia mari" jucându-se cu fata. Stând la pânda, i-am auzit cu cum ne vorbesc de rau în fata fetei si cum îsi laudau ei "sculele". Curiosi, am asistat la tot spectacolul, având parte de o educatie sexuala pe cinste. Dupa care ne-am aratat si i-am santajat pe aia mari. Ca se temeau si ei de tatal fetei. Ne-am ales cu bautura, tigari, batoane, glucoza si, pentru mine, cu vreo trei radiouri tranzistorizate cam accidentate. Si cu amenintari cu moartea. În caz ca-i pîrîm. Eu am refuzat sa fumez si sa beau (mi se facea tare rau de la fum). S-ar putea sa mai am si acuma oarece piese din radiourile alea (în pivnita la socri).

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi, o sa va povestesc, o intimplare destul de hazlie.

Intro zi  mergind acasa de la scoala,noi cei de pe Bănat(asa era numita zona unde locuiam), ne-am hotarit,sa mergem duminica dupa coarne. Era deja octombrie si noi cei mai mari (clasele V-VIII)terminasem cu practica agricola,mai pe intelesul tuturor, culesul de porumb si intrasem serios in piine, profesorii straduindu-se  sa recuperam cele doua saptamini in care nu facusem scoala. Luna octombrie debutase cu niste brume destul de groase. Pe dealuri bruma inca nu cazuse cu atit mai mult prin padure. Simbata dupa ce am terminat cu orele,mergind spre casa ,am stabilit ora la care sa ne intilnim si sa pornim spre padurea Purcareț,unde se gaseau foarte multi arbusti de corn, plini de fructe(coarne). Deja coarnele, devenisera visinii si se inmuiasera, fiind numai bune de mincat si de facut ''cornata'' tuica fiind din belsug,satul nostru fiind cunoscut ca un mare producator de tuica de prune. Chiar coapte si cazute erau destul de acrisoare. Fata de cit de acre erau atunci cind aveau culoarea rosie, cele coapte si moi, ni se pareau dulci.

Am pornit dimineata de acasa inarmati,unii cu galeti,altii cu cosuri, mamele punindu-ne de mincare si sfatuindu-ne sa nu ''zăbădim'' (intirziem) prea mult.  Ajunsi in padure ne-am apucat de cules coarnele cazute pe jos,scuturind usor si tufele de corn,cele coapte cazind. Mai culegind mai jucindu-ne, am intrat destul de adinc in padure apropiindu-ne de o ''cabana''(mai mult o coliba) facuta de catre padurar care citeodata mai dormea  acolo. Tot acolo avea si o imprejmuire in care tinea porcii peste noapte. La un moment dat am auzit grohait de porci. Ne-am oprit din cules si am ascultat sa  vedem in care directie o iau,convinsi fiind ca sint mistreti. Fata de cabana erau  destul de departe. Eram ferm convinsi ca sint mistreti la mincat de ghinda. Stateam si asteptam sa vedem in ce directie o iau. Zgomotul facut de ''mistreti'' devenea tot mai tare,semn ca se apropiau de noi. Ne gindeam  ca daca nu facem zgomot mistretii vor veni direct spre noi. Deja ne pregatisem sa facem galagie si sa le schimbam directia. In padure distantele sint relative,zgomotul propagindu-se  destul de greu.Cind ne gindeam ca mistretii mai au pina cind ajung in apropierea noastra,ne-am trezit cu mistretii(porcii) la vreo zece metri de noi. Erau citiva porci mari si destul de multi purcei de marisori,in jur de vreo 7-8kg.  Vazind ca sint porci de casa,ne-am relaxat. Cind scroafele ne-au simtit li s-a ridicat parul pe spate batind din falci si grohaind  amenintator. Ne-am apucat de strigat facind zgomot cit puteam de tare batind in tufe . Imediat porcii au luat-o la fuga. Am asteptat pina cind s-au departat de noi si nu nu i-am mai auzit . Cum vasele erau ,aproape pline,am continuat sa culegem pina le-am umplut ,apoi am pornit spre iesire. Ajunsi la marginea padurii ne-am apucat de mincat ce ne pusera mamele in traista,comentind  patania cu porcii.

In apropiere era o vie  ,via Purcareț. Ce ne-am dindit noi? Sa dam o raita prin vie  si sa mincam citiva struguri. Dupa ce ne-am convins ca paznicul nu se gaseste prin apropiere am intrat in vie si cu urechile ciulite,am inceput a culege struguri. N-au trecut  nici zece minute si am auzit paznicul strigind la noi. Ne-am luat ''catrafusele'' si am luat-o la fuga. Paznicul ne-a petrecut cu injuraturi pina cind am ajuns departe de vie. Ziua trecuse destul de repede si soarele se apropia de apus. Am pornit catre casa ajungind cu ziua. Acasa am ''predat'' coarnele  si dupa ce m-am spalat am trecut la masa. Le-am povestit alor mei ce am patit cu porcii padurarului . Tata a ris spunind ca scroafele  doar au incercat sa ne intimideze. Intr-o oarecare masura chiar reusisera asta. Nu le-am spus nimic de raita  facuta prin vie. Cred ca daca le-as fi spus as fi luato-n freza. Noroc ca paznicul  fiind departe, nu a reusit sa ne ''identifice'' ca daca  ne cunostea, ne dadea-n gît la parinti. Atunci sa fi vazut ce primeam!

Editat August 4, 2018 de GEO 53 BN

[eugenius]

Să povestesc și eu ceva, mai degrabă ridic o întrebare. Eu pe străbunicul din partea mamei nu mi-l amintesc aveam 2 ani când a murit, l-am văzut în fotografii inclusiv e una în care mă ține în brațe. Pe vremea când trăia el la o fântână din grădini care era pe pământul lui, stăteau două urcioare de lut. Pe lângă fântână trecea o potecă prin grădini cu pârleazuri la garduri ca să nu treacă și vitele, pe poteca aia din grădină era de fapt o scurtătură pentru o parte din oamenii din sat, ei bine lângă fântână era un urcior de lut pentru ca să îl folosească oamenii să bea apă cu el (pe ăsta l-am prins și eu) și încă unul cu țuică pentru cine era însetat ca să prindă putere, ei bine pe ăsta nu l-am prins dar am auzit povestea din mai multe surse nu doar din familie. Străbunicul îl umplea la fiecare două-trei zile, avea multe grădini cu pruni, avea de unde.

Acum cred că e un PET acolo pentru băut apă, fântâna aia nu are cumpănă sau alt dispozitiv de scos apa, era alături și o crăcană de lemn cu care era agățat urciorul pentru apă și lăsat în fântână ca să se umple. În ziua de azi dacă ai lăsa un urcior plin cu țuica acolo sigur ar dispărea subit sau ai găsi pe vreunul dormind acolo cu capul pe urcior, nici măcar urciorul pentru apă nu mai e în siguranță că sigur dispare și ăla. Ce sa întâmplat cu societatea noastră ? De ce sa stricat ? Am un prieten ungur care îmi spunea că la ei în sat undeva pe lângă Târgu Mureș aveau pe vremuri un fel de turn de lemn unde își lăsau toți pastrama la uscat fiindcă se făcea curent acolo și se usca bine (pe vremea aia nu aveau congelatoare acasă), avea fiecare un fel de separeu cu numele familiei scris deasupra și nu era încuiat, nu aveau probleme cu furtul, acum nici la ei nu mai e așa. Tata avea o vorbă, spunea că prin industrializare comuniștii au transformat țăranii români în bețivi și curve, anume când erau în sat la ei într-un colectiv relativ mic unde toți se cunoșteau își controlau comportamentul datorita oprobiului public, nu făceau lucruri rușinoase fiindcă erau văzuți de ceilalți, în momentul în care sau deplasat în colectivități mai mari unde nu cunoșteau pe toată lumea și nu erau cunoscuți la rândul lor au scăpat de sub control. Am văzut o știre cum că cele mai multe joburi în România sunt pentru agenți de pază, acolo sa ajuns, sunt firme unde sunt mai mulți paznici decât muncitori, ce ne mai mirăm că fură politicienii este un fenomen de masă.

[GEO 53 BN]

Erau alte vremuri!

Va spuneam ,intr-un post,de fintina  lelei Ileana,unde toti cei care treceau pe acolo,intrau si beau apa. In permanenta la fintina era, o galeata si o cana. Tot linga fintina era si o laita din lemn pe care trecatorii puteau sa se odihneasca. Poarta de acces in curte, era deschisa tot timpul.

Editat August 4, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Dupa cum am povestit undeva mai înainte, în prilele trei clase primare aveam un învatator caruia îi facea mare placere sa bata copiii. Spre sfârsitul clasei a treia ne-a venit altul. Asta nu a mai locuit în sat si facea naveta. Avea tren dupa ora 1 pm si seara, dupa ora sase. Nu prea ne batea, dar avea obiceiul sa ne tina "închisi" dupa ore. Mai alea în zilele când ramânea el de serviciu la cancelarie pâna seara. Si fiind fecior batrân, facea des de serviciu. Si bea de stingea. Dar ne-a fost un dascal bun. Nu punea pret pe dans, muzica si spectacole cum facu cel dinaintea lui.

Clasa noastra era în capatul cladirii, perete în perete cu cancelaria. Dar ca sa ajunga din cancelarie la noi, trebuia sa ocolesca cladirea prin curtea scolii. Usa clasei dadea direct în curtea scolii si era din aia dubla. Adica la interior era o usa cu geam de la jumatate în sus si la exterior doua obloane. Cam ca la geamuri doar ca astea erau unul deasupra celuilalt. La tara, vara, usa interioara si oblonul de sus erau deschise larg si tinute asa de niste cârlige. Ca sa nu iasa copii mici din casa. La fel era si la cladirile anexe din gospodarii.

Într-o zi, fiind ziua unui coleg, acesta a adus doua pungi cu bomboane din Germania, ca sa faca cinste la colegi. Urma sa le împarta în pauza mare. Bineînteles ca s-a aflat si s-a facut zarva mare. Dascalul s-a suparat si n-ea anuntat ca vom sta închisi pâna la ora cinci. Deci s-a dus ziua de joaca. Dupa ore, l-a numit pe varul meu (era cel mai mare dintre noi, fiind mai în vârsta cu un an) responsabil cu ordinea, pe mine m-a pus sa fac cu clasele (eram a doua cu a patra) problemele de matematici din manual (ceva gen doua trenuri pleaca la orele cutare din doua statii aflata la cutare km distanta, etc.) si s-a retras în cancelarie unde vroia sa corecteze niste extemporale. Avea obiceiul sa tina catalocul cu o mâna ca pe o tava iar pe catalog ponea extemporalele, calimare si tocuri. Îi placea sa scrie cu tocul clasic. În cancelarie îsi pune ceasul sa sune la ora cinci si se apuca de treaba.

Din clasa noastra se auzea daca suna ceasul sau telefonul, asa ca stiam când urmeaza sa apara în clasa. Totusi puneam pe cineva sa pândeasca la usa, prin geam.

Ne-am plictisit repede de matematici si ne-am apucat de povesti. Aveam în clasa o fata mare amatoare de bomboane. Si poftea tare la bomboanele aduse de colegul, dar pe care acesta nu mai avea voie sa le împarta. S-a rugat în fel si chip de colegul si în cele din urma s-au înteles ca-i da bomboanele daca "ne-o arata". Dar ea nu vroia sa se uite si cei din clasa a doua (era un singur baiat), asa ca nu i-a dat decât una din pungi. Fata s-a asezat în fata clasei cracanata pe catedra, si-a dat chiloteii jos si si-a ridicat rochita (din aia albastra, de uniforma). Ne-am strâns în jurul ei sa admiram peisajul. La un moment dat, zice ca, daca-i dam si cealalta punga, pot sa se uite si cei mici. N-am acceptat si în cele din urma a zis ca daca-i dam punga, putem sa punem si mâna. Asta da oferta.

Colegul din clasa a doua, vine si el la catedra, îi baga doua degete în bombonica si o ciupeste de ea. Fata, cracanata ca la ginecolog, cu câte o punga de bomboane în fiece mâna, a început sa guite ca purceii la juganit. În momentul ala se deschide usa si intra dascalul. Când o vazut ce se petrece acolo, a scapat din mâna catalogul cu tot ce era pe el si, din rosu (de la beutura), s-a facut alb ca varul. S-au împrastiat extemporalele pe jos, au curs cernelurile pe ele si pe catalog, samd.

A început sa împarta palme în toate partile, la nimereala, n-ea amenintat ca daca povestim cuiva ce s-a întâmplat, ne trimite pe toti la scoala de corectie si, în afara de mine si de varul meu, ne-a dat drumul acasa. Noi, pusi sa asiguram ordinea si sa facem lectiile, am avut parte de tratament special. Degeaba i-am aratat tabla si caietul pline de problemele rezolvate. A rupt pe noi doua nuiele de alun. Curtea scolii era plina de aluni salbatici si "condamnatii" trebuiau sa mearga ei sa aduca joarda cu care urmau sa fie tratati. Ferasca sfântul sa nu-i fie pe plac dascalului. Ca punea pe un voluntar (întotdeauna dusmanul tau cel mai mare) sa aduca alta.

A doua zi, n-a mai pomenit nimeni nimic din cele întâmplate. Numa când ne mai întînim toti colegii, pfacem haz de fapta noastra.

 

Editat August 4, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Cind am intrat in ciclul gimnazial, numarul elevilor din clasa s-a marit cu patru noi colegi,doi baieti si o fata dintr-un sat din apropiere,mai precis Colonia Sighet si Tinu,un baiat mai mare decit noi cu doi ani. In total eram 40 de elevi. Cealalta clasa, paralela,avea tot cam atitia elevi. Noi faceam limba rusa,ceilalti limba franceza. Noul coleg locuia la patru case de noi, si repetase clasa a II-a si clasa a V-a(asta am aflat-o ulterior). Ne stiam bine, fiind vecini, dar nu ne asteptam sa-l avem coleg de clasa. A venit o doamna care ni s-a prezentat ca fiind diriginta clasei,numele ei fiind Mosora Aurelia,profesoara de limba romana. Diriginta ne-a prezentat  si noii  colegi. Cei care erau din Colonia Sighet,facusera clasele primare la ei in sat,satul avind pe atunci, circa 130 de case(acuma daca mai sint 75 de locuitori,conform Wikipedia). Fiind prea putini copii, dupa absolvirea claselor primare, absolventii clasei a IV, continuau clasele V-VIII la scoala la noi in sat ,strabatind circa 8 km  zilnic, de la ei din sat si pina la scoala de la noi, indiferent de vreme. In toti cei patru ani n-au lipsit nici o zi,cu exceptia cind erau bolnavi. Cind era vreme urita,ploioasa, ajungeau,saracii, la scoala rupti de oboseala si plini de noroi. Ni se facea mila cind ii vedeam in halul ala. Orele de desen,educatie fizica ,muzica, erau in general ultimele,de multe ori profesorii, lasindu-i sa plece acasa. Drumul era din pamint si va dati seama ce noroi aveau ei de framintat pina la scoala! Chiar la noi in sat ,putine ulite erau cu trotuar,marea majoritate a ulitelor fiind din pamint. Cizmele de guma  erau salvarea! De multe ori se intimpla ca vreun coleg sa lunece si sa cada, venind la scoala plin de noroi. Alea erau conditiile de la sate in anii de gratie '60. Chiar si noi ,cei de pe ulitele principale, cind era vreme urita, mergeam la scoala cu cizme de guma.

Generatia noastra a fost o generatie de baieti pirpirii,multe fete fiind mult mai bine facute si mai inalte decit noi ,baietii.  Colegul nostru,Tinu ,cel care repetase doi ani, se dadea la colegele noastre,stringindu-le in brate. Tipau fetele ca din gura de sarpe,nu ca nu le-ar fi placut,dar trebuiau sa faca ''impresie''. Mi-aduc aminte ca unele fete, mai dezvoltate(nu ca noi baietii pirpirii) mergeau duminica de duminica la,impropiu spus, ''bal''. De fapt era dans la caminul comunal,unde cintau(ceterașii) tiganii . In fiecare zi de luni,fetele, care  erau mari amatoare de dans,erau scoase in ''careu'' si bestelite  in ultimul hal de catre directorul scolii,amenintate fiind ,ca li se va scadea nota la purtare. Efectul era 0,ele continuind sa mearga la bal,incepind de duminica dupa masa si pina la ora 10 cind se inchidea caminul cultural. Pe atunci bataia in scoala era ceva normal. Fetele erau scoase in fata clasei de catre diriginta si mustruluite zdravan, fiind amenintate cu scaderea notei la purtare. Le durea fix in c...r!  Nu toate fetele erau amatoare de dans si chiar daca erau,parintii lor le interziceau sa mearga la bal. Aveam o colega de banca,unguroaica, pe nume  Ecaterina,noi spunindu-i Kati, o fata desoebit  de draguta,cuminte  si silitoare. Lunea o intrebam:  Kati ai fost  fost la bal ?  De fiecare data imi spunea: N-am fost pentru ca in primul rind,nu-mi place,iar apoi chiar daca as vrea sa ma duc, parintii mei nu m-ar lasa  sa merg. Am fost colegi de banca toti anii de gimnaziu, intelegindu-ne foarte  bine.  Am terminat clasa a VIII ,eu am mers la liceu iar ea a facut ceva scoala profesionala pe la Baia Mare,sau Satu Mare ,nu stiu exact. S-a casatorit in sat cu un baiat de treaba. Sora mea mai mica mi-a spus de mai multe ori ca ,Kati a intrebat de mai multe ori de mine, spunindu-i ca i-ar place mult sa ne vedem si sa povestim. Dintre toate colegele ea a fost singura cu care m-am inteles foarte bine. 

Revenind la colegul care era mai mare decit noi cu doi ani. Numele lui era Sabou Valentin,noi ii ziceam Tinu. Cind pomeneam de el ii ziceam Tinu gîștii. Pe mama-sa o chema Viroana si era ''săboiță'', tradus ,croitoreasa. Era foarte cunoscuta in tot satul si in satele din imprejurimi,ca o foarte priceputa. Avea patru fete si pe Tinu,el fiind cel mai mic si cel mai prapadit,rau din cale afara. Tatal lui era epileptic si nu putea se faca foarte multe lucruri pe linga casa. Era un om foarte placut si pus pe glume . Daca ne intilneam cu el,ii dadeam binete si-l intrebam unde merge. Ne raspundea la salut, iarna spunindu-ne ca merge in padure  dupa  hiribe(hribi),sau  sa adune finul,sau la sapat la mălai(porumb). Vara daca-l intrebam unde merge, ne spunea ca merge cu sania la padure dupa lemne de foc. Deja-i stiam povestile  facind haz de fiecare data cind ne intilneam cu el.

Colegul Tinu ne era mentor. Cu el mergeam la colindat,la ei acasa invatam noi colinde sau versuri pentru plugusor. El era cel care  ne asigura protectia, fiind cunoscut de toti. Daca mergeam la colindat si se gasea cite unul sau mai multi,din alta  ''trupa'',care erau dornici de scandal,Tinu gîstii era cel care rezolva conflictul,luindu-se la bataie cu ei. Nu exista sa nu-i dovedeasca. Sarea la bataie din prima nedindu-le ragaz sa se pregateasca de lupta. Ii coplesea  cu tupeul lui. La fel cind eram elevi si aveam cite-un conflict cu alti elevi,Tinu era cel care ne asigura spatele rezolvind conflictul intr-un timp scurt. Imi aduc aminte ca la o ora de agricultura, profesoara,o fata tinara de ,poate 20 de ani, ne preda si ne desena ceva pe tabla. Tinu, fiind in prima banca(de bun ce era) a scos din buzunar o cutie de chibrite,a aprins un chibrit si apoi a suflat chibritul spre profesoara. Cind, mirosul de chibrit, a ajuns la profesoara,aceasta a intrebat de unde vine mirosul de chibrit ars. Noi ne-am apucat de ris facind pe nestiutorii. Profesoara avea ceva probleme cu sinusurile, sau ceva alergie pentru ca tot timpu-i curgea  nasu,ca era vara sau iarna. Intotdeauna avea nasul rosu, batista fiindu-i  permanent in mina.

Tinu s-a casatorit cu o fosta colega de clasa si are 3 copii. De cite ori mergeam acasa si ma intilneam cu el,ma lua la pupat si plingea  spunindu-mi ce vremuri frumoase am trăit in copilarie. Intradevar chiar au fost vremuri frumoase,deosebit de frumoase. Pacat ca imbatrinim! 

Mai aflu de la sora mea,cea mica ,ce mai face Tinu. Zice ca de fiecare data intreaba de mine ,plingind. Cind ma intilneam cu el imi spunea: mai Ghita,tu ai fost si inca esti ca un frate pentru mine! Spune asta, probabil, pentru ca  a avut numai surori.  Cind  o sa-mi fac vreme(nu ca n-as avea destula vreme, fiind pensionar) o sa ma duc acasa si vreau sa ma intilnesc cu Tinu si cu fosta colega de banca Kati. Am atitea de povestit cu ei!  Sint colegi si colege cu care nu m-am intilnit de cind am absolvit clasa a VIII-a. Citeva colege si colegi au trecut la cele vesnice. Odihneasca-se-n pace! 

Editat August 5, 2018 de GEO 53 BN

[morocanosul]

On 8/1/2018 at 8:15 PM, eugenius said:

Hai să va spun și eu o poveste dar nu așa veche are aproape 14 ani vechime și are iz electoral

Să explic puțin contextul în care se întâmplau toate astea, în nordul județului DB inclusiv la mine în orașul Fieni era fief PSD sau PDSR că nu mai știu când au schimbat numele, iar motorul PSD-ului din partea de nord a județului era Rădulescu care era director la fabrica de ciment. Datorită poziției avute la fabrică el sponsoriza toate acțiunile partidului și el hotăra pe cine pune primar, secretar, etc

Datorită puterii care o avea la acel moment începuse să fie puțin cam arogant și să fie mai puțin diplomat.

Bun și acum trecem la momentul principal pe care vreau să îl povestesc. În toamna 2004 era în toi campania pentru președinte iar la "concurență" dacă vă aduceți aminte era alianța DA cu nea Băse candidat. Pe 27 octombrie este Sf Dumitru și în săptămâna de SF Dumitru se face mare bâlci la Fieni unde vine de regulă multă lume, așa că Nea Băsescu a băgat în programul de campanie și o vizită la bâlciul de Sf Dumitru de la Fieni, aici find candidat la președinție evident că sa ocupat primăria să facă oficiul de gazdă și au amenajat un cort în bâlci unde să se servească o masă oficială pentru candidat și însoțitorii lui (era și Tăriceanu) și autoritățile locale, au fost reprezentanți de la mai multe primării vecine acolo.  Așa ca o virgulă pot să spun că povestea o știu de la viceprimarul de atunci din Fieni care din păcate a decedat într-un accident stupid ulterior, sa înecat în gârlă, și mi-a confirmat-o și secretarul de la Runcu puțin diferit dar o să explic și care a fost diferența.

Să mai precizez că primarul de la Fieni cât și cei din localitățile învecinate care au fost și ei acolo erau toți PSD.

Deci vine nea Băsescu acolo împreună cu colegii lui se trece la momentul cu pâinea și sarea și apoi sunt invitați în cort, datorită probabil unei deficiențe de organizare cred, a fost un moment destul de lung în care au stat toți în fața unei mase goale, ulterior am înțeles că sa servit pastramă, mici, brânză de burduf toate stropite cu țuică dar au stat cu masa goală până sau mișcat gazdele la început cam 20 minute. La faza asta Nea Băse a aruncat o glumă că dacă știa  că e așa sărăcie pe aici își lua pachet de acasă la el. Atunci Rădulescu care am spus că era personaj cheie acolo mai important decât primarii a scos o hârtie de 10 lei și a dat-o din mână în mână ca să ajungă la Băsescu spunând citez "Dați-o la ăla să își ia și el o țuică" referindu-se la Băsescu. Când hârtia a ajuns din mână în mână la Băsescu, acesta la rugat pe  Tăriceanu care stătea alături să îi împrumute stiloul cu care sa semnat pe bancnotă și a dat-o înapoi spunând citez "Pe asta să o păstrezi că doar cu ea o să mai rămâi" aici fac o paranteză anume asta era versiunea viceprimarului de la Fieni, secretarul de la Runcu mi-a spus că ar fi zis citez "Păstreaz-o că asta o să aibe valoare" referindu-se probabil la valoarea semnăturii.

Au trecut alegerile și ghinion a ieșit Băsescu și la câteva luni după au început să curgă ghinioanele pe săracul Rădulescu, acționarul majoritar Calcan (de la fabrica de ciment atunci) a trecut de la PSD la PD și la zburat pe director, fabrica personală de apă plată (7 izvoare) a început să meargă prost și a trebuit să o vândă, și culmea este că a început să fie și chemat pe la DNA (sunt zvonuri că ar fi fost chiar reținut 24 ore).

Deci iată o exemplificare a celebrei vorbe românești "gura bate curul", că la mâncat să facă mișto de nea Băse.

Încă mă mai întreb care o fi fost varianta corectă a replicii ?

Varianta CORECTA(in..viziunea mea) ar fi urmatoarea,va rog urmariti cu ATENTIE rationamentul(meu)apolitic! Cand incepi un (mic)discurs>mare cuvantare etc,lumea(populatia) este interesata de (noile)promisiuni, te ''iubesc''(100%) si esti votat...99,(9) ! Dupa ce acestea se...FASAIE(eliminare de gaze...post-electorale),se constata ca... ''gura nu ...intotdeauna...bate...FUNDULETUL...ROSU !'' ACUM avem o dilema...ce culoare ar fi...(macar)acceptabila ?? CRED ca...VIOLET !!!! Voi stiti de ce??

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

 O sa fac, citeva completari la ultimul post, pe care le-am omis atunci cind am scris.

Poate, unii dintre voi, v-ati pus intrebarea,de ce-i spunea mamei lui Tinu ''de-a gistii''? Din cite-mi amintesc, ai mei  imi spuneau ca  parintii mamei lui Tinu aveau multe giste. Vara gistele erau ciupilite, puful rezultat fiind folosit la umplutul pernelor care apoi erau vindute doritorilor. Fiind croitoreasa,facea ''tocul'' (baza pernelor)pernelor si apoi le umplea cu puf. Stiu ca ei aveau si cite 20 de giste.

Mama sa avea o masina de cusut Singer,actionata cu pedala. Cit era ziua de mare,cu asta se indeletnicea,croind si cosînd haine,atit pentru barbati cit  si pentru femei, asigurind casa cu toate cele trebuincuioase. A crescut si maritat patru fete si evident, pe impelitatu' de Tinu,care era un drac si jumatate, permitindu-si aproape  tot ce vroia. 

Era renumita  pentru croitul si cusutul hainelor pentru barbati,din postav gros. La noi fiind unguri ,acestia mergeau la ea sa le faca haine din postav si pantaloni PRICEȘI, tot din postav. Statea lumea,in preajma sarbatorilor, la rind, la ea, ca la mormintul lui Arsenie Boca .

Editat August 5, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va spuneam, ca la scoala in clasele V-VIII am avut extrem de putini profesori calificati,marea lor majoritate fiind absolventi de liceu.

Profesorul de educatie fizica, destul de in virsta (circa 30 de ani) absolvent de liceu, casatorit cu profesoara de limba rusa(studenta fiind la FF), era renumit, ca fiind batausul scolii. Atita putea! Cind am terminat clasa a VIII-a, la banchetul de absolvire, noi baietii i-am dat o ''lectie'' usturatoare, ignorindu-l total. Dupa vreo citiva ani s-a inscris la scoala  de impegati de miscare din Cluj. Am aflat mai tirziu ca dupa terminarea scolii a fost repartizat undeva in judetul Sibiu,sotia lui, absolvind intre timp facultatea.

Inca un bataus,(nu chiar ca celalalt) era profesorul de matematica,tot absolvent de liceu,un barbat aproape de doi metri. Venea la ore cu cite-o coala de hirtie si ne preda  lectia  uitindu-se pe coala. De multe ori facea greseli,noi atentionindu-l. Se enerva  si ne scotea la tabla, de multe ori incercind sa ne puna in dificultate. Daca faceam greseli eram luati la palme. Scuza lui era : Mai am vrut sa vad daca observati gresala! Discutam unii cu altii,evident nu la scoala, despre cit de pragatit era. In anul in care urma sa absolvim scoala generala, spre sfirsitul anului scolar, a venit intr-o zi la ora si contrar asteptarilor ,sa apucat de povestit unde a absolvit liceul,ce profesori a avut ,ce materii i-au placut in mod deosebit. Matematica nu era amintita printre materiile preferate. Ne-a intrebat pe fiecare unde am vrea  sa mergem,dupa absolvire,la ce scoala. Noi baietii, am inceput a spune, cam ce scoala ne-ar placea sa urmam. Dintre fete ,doar doua vroiau sa urmeze liceul teoretic. Unele dintre celelalte  spuneau ca vor merge la scoli profesionale,ba in Baia Mare,ba in Satu Mare,ba in Oradea. Marea majoritate a fetelor nu vroiau sa sa mai faca scoala,ceea ce au si facut,unele maritindu-se in jurul virstei de 20 de ani. 

Profesorul ne-a spus ca vrea sa renunte sa mai predea la scoala si ca vrea sa mearga la securitate,armata facind-o tot la securitate. A inceput sa ne povesteasca  cum a fost in armata,cita instructie a facut ,cu ce arme a tras si cite si mai cite. Noi baietii stateam cu gura cascata si-l ascultam. L-am intrebat ce pasi trebuie urmati pentru a putea intra la securitate,noi nestiind mai nimic. Atunci sa-l fi  vazut cum s-a ''infoiat'' ca un curcan,spunindu-ne ca nu oricine poate urma scoala la  securitate si ca trebuie sa fii absolvent de liceu ca sa intri acolo. Eu, il tot bateam la cap pe tata, spundindu-i ca vreau sa ma duc la liceul militar din Breaza. Tata vroia neaparat  sa urmez liceul Industrial minier de la Baia Mare el lucrind in ''branșa''. Pina la urma am urmat cursurile  liceului industrial din Zalau.

Intr-o zi, spre sfirsitul anului,profesorul de matematica,  a venit cam ''fitilit'' si ne-a dat lucrare de control. atentionindu-ne ca avem la dispozitie 20 de minute. Cei care s-au incadrat in ''barem'' au predat lucrarile iar ceilalti care n-au reusit,fetele fiind majoritare,au fost luati la bataie.  Binenteles ca, mergind acasa, au spus totul parintilor, acestia venind la scoala cerind sa discute cu directorul scolii. Nu stim ce s-a intimplat, dar din acel moment profesorul venea la ore si ne dadea de rezolvat probleme. Aduna lucrarile si apoi  la sfirsitul orei pleca  fara sa ne spuna nimic. La o ora de dirigentie,diriginta s-a aratat mirata de notele bune pe care le aveam la matematica,felicitindu-ne. Si noi eram cit se poate de mirati, stiind ca aveam printre noi colegi si colege, care nu le ''aveau'' cu matematica.  Cind am terminat scoala generala,proful n-a venit la banchetul de absolvire. Am intrebat-o pe diriginta daca stie de ce profesorul n-a venit la banchet. Atunci ne-a spus ca acesta plecase imediat ce se incheiase anul scolar fara sa stie exact unde. Pe la sfirsitul anilor '70 la o vinatoare l-am vazut pe fostul profesor. L-am salutat si am inceput a discuta cu el . M-a intrebat ce mai fac, daca sint casatorit,ce scoala am absolvit, etc,etc. La rindul meu l-am intrebat unde locuieste si daca este casatorit. Mi-a spus ca este casatorit cu fiica sefului de sector de la mina si ca locuieste in Oradea. Mi-a fost jena sa-l intreb daca facuse scoala de ofiteri de securitate.  Intre timp facuse scoala de ofiteri la securitate. Asta am aflat-o de la tata care la rindul lui aflase de la colegul lui,seful de sector, care era socrul fostului profesor.

 Asa se facea scoala atunci,(cel putin la noi) cu profesori necalificati, cu ''are'' si figuri in cap ,slab pregatiti si pe deasupra si mîrlani.  Nu se poate generaliza. Erau destui, care chiar se straduiau sa-si faca datoria  de profesor,chiar daca erau doar absolventi de liceu. Printre ei se mai gaseau si ''habarnisti'' ,in palalel cu materia pe care nici cel putin ei n-o stapineau daramite sa o si predea ca lumea.

Editat August 6, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

În clasa a cincea, la matematici am avut o dascalita jidanca. Doamna era foarte laudata de catre parinti. Nu-mi amintesc sa fi învatat ceva util de la ea. Aproape un an întreg am recapitulat materia din scoala primara. Noroc ca ma obisnuisem de mic sa studiez manualele. Erai bun la matematici în functie de cadourile pe care i le faceau parintii tai. Cum ai mei nu au facut cadouri, nu eram bun. Desi la teze si extemporale excelam. Avea doamna niste favoriti pe care-i pregatea (medita) special pentru liceu. Cel mai "bun" dintre ei s-a dus bineînteles la un liceu de matematica-fizica si l-a terminat cu chiu cu vai în clasa de sport. Dascalul care ne-a venit în clasa a sasea era exact opusul doamnei. Cu asta am facut carte. Rezolvam curent probleme din GMB iar la extemporale si teze dadea probleme tot de acolo. Nu era zi sa nu-l reclame parintii la directiune pt ca era prea exigent. Erau parintii aia obisnuiti sa faca cadouri. Adevarul e ca n-avea talent pedagogic. Din pacate, pe la jumatatea clasei a saptea l-au luat la armata. A venit pentru scurt timp o dascalita din oras, cu care de asemeni am facut carte. Dar fara GMB. Într-a opta ne-a venit un suplinitor. De ala cu liceul pedagogic. Era mare sugativa si n-avea habar de matematici. Noroc ca aveam manuale. Parintii însa erau fericiti ca scapasera de celalalt si-si duceau odraslele la oras, la meditatii. Si ce mândri erau ca aveau prunci cu meditatii. A vrut si mama sa ma duca la meditatii, la dascalita pe care am avut-o scurt timp în clasa a saptea, dar domna i-a zis ca-i risipa de timp si de bani si ca ea nu si-ar face probleme vizavi de admiterea în treapta întîi. Si într-adevar, n-au fost probleme. Desi eram sapte pe un loc. La liceu industrial, nu din ala teoretic cu clasa de sport.

Editat August 6, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

7 hours ago, franzm said:

.............................................................................................

A vrut si mama sa ma duca la meditatii, la dascalita pe care am avut-o scurt timp în clasa a saptea, dar domna i-a zis ca-i risipa de timp si de bani si ca ea nu si-ar face probleme vizavi de admiterea în treapta întîi. Si într-adevar, n-au fost probleme. Desi eram sapte pe un loc. La liceu industrial, nu din ala teoretic cu clasa de sport.

De cind s-a introdus admiterea  in trepte,s-a cam dus dracului scoala! Aia era scoala cind te duceai la liceu si dadeai admitere din matematica,scris-oral, limba romana scris oral, iar la liceele teoretice dindu-se admitere si din istoria Romaniei,numai scris! Nu orice ciurli-burli intra la liceu! Nu-ti garanta nimeni ca vei  absolvi liceul. Invatai treceai ,nu invatai ramineai  ca si ''căcatul de tren''!

Editat August 6, 2018 de GEO 53 BN