Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Citi dintre voi ati umblat, de Craciun cu ''VIFLAIMUL''? Citi dintre voi stiti ce era si inca mai este, prin unele parti,viflaimul?

Incepind din clasa a V-a mai multi colegi ne-am adunat formind o grupa, unde  am invatat, de la cei mai batrini toate versurile. Era un fel de piesa de teatru,personajele  fiind,  Irod,cei doi soldati, cei trei magi, pastorul,ingerul si popa. La inceput am invatat pe de rost tot ce trebuia spus,miscarile,etc de la parintii nostrii care in tinerete au umblat si ei cu viflaimul. Aveam costume, facute anume, de catre noi sau parintii nsotri. Din recuzita ,nu lipseau armele(sabiile din lemn), cu care  erau dotati, Irod, cu soldatii lui si magii,. Inca de cind incepea postul mare al craciunului,noi baietii,faceam repetitii pentru ca toate sa mearga struna. In din seara de craciun ,prima reprezentatie o dadeam la biserica din sat,dupa care mergeam prin sat, intrebind oamenii daca ne primesc cu ''viflaimul''. In general eram primiti. Putini  erau aceia care nu ne primeau. Dupa ce terminam toata reprezentatia,primeam nuci,bomboane si chiar bani, de la cei care lucrau la mina.Au fost dăti, in care dimineata, cind urma sa ne ducem fiecare la casele noastre ne alegeam si cu cite-o suta de lei de membru,bașca ,nucile si bomboanele.

Va spuneam ca incepind de la lasarea postului craciunului faceam repetitii aproape in fiecare seara pina cind toate mergeau struna. Dupa ce terminam reoetitiile, se lasa cu cite-un duel intre noi, mai putin popa,ingerul si ciobanul,care n-aveau sabii. La duel ca la duel!  Se mai intimpla sa ne lovim peste degete ,uneori mai tare, alte ori mai putin tare,citeodata cu intentie alteori fara intentie. Se mai incingea cite-o ''batalie'' deadevaratelea, ca urmare a vreunei neintelegeri. In final totul se aplana,stabilind ora la care urma  sa ne intilnim in ziua urmatoare si la cine urma sa mergem sa facem repetitii. Repetitiile le faceam cu rindul,nu de fiecare data la aceeasi familie. De anul nou mergeam cu plugusorul formind grupe ce cite trei sau patru baieti,''inarmati'' cu bice cu care pocneam. Ne intreceam care are biciul care pocneste cel mai tare.

Au fost vremuri foarte frumoase!  Pacat ca, plugusorul,colindatul,viflaimul si alte obiceiuri ale sarbatorilor de iarna, incep, incetul cu incetul sa dispara.

Editat Iulie 20, 2018 de GEO 53 BN

[morocanosul]

In alte timpuri(??) de mult trecute >45 de anisori.mergeam si noi la colindat,la ''udat''(de Paste),etc. la bunici..la ''tara'',acolo oamenii ne dadeau mere,dulciuri si ..banuti(subdiviziunea leului),dar odata am colindat de 62 lei/capita,asta in...1970.. ! Dupa ''munca'' depusa,am fost bucuros ca pot sa-mi cumpar ce i-mi doream...! PS. Atunci erau ''vremuri''...normale,adica IARNA chiar era ...IARNA !(exista chiar si ...zapada...!!)

[GEO 53 BN]

1 hour ago, morocanosul said:

In alte timpuri(??) de mult trecute >45 de anisori.mergeam si noi la colindat,la ''udat''(de Paste),etc. la bunici..la ''tara'',acolo oamenii ne dadeau mere,dulciuri si ..banuti(subdiviziunea leului),dar odata am colindat de 62 lei/capita,asta in...1970.. ! Dupa ''munca'' depusa,am fost bucuros ca pot sa-mi cumpar ce i-mi doream...! PS. Atunci erau ''vremuri''...normale,adica IARNA chiar era ...IARNA !(exista chiar si ...zapada...!!)

Ai mare dreptate!

Vara era vară,iarna, iarna,toamna ,toamnă, primavara, primavară. Anotimpurile erau clar delimitate! Acum, de multe ori, nu mai stii ce anotimp este.

[doru3160]

Unde mai pui ca vara si ploaia parca avea program regulat...in fiecare zi dupa amiaza ii tragea cateva minute de ploaie, si ne strica jocurile.Trebuia sa ne bagam care incotro, pt ca nu durau mult, erau asa zisele ploi de vara.Linistite, scurte, cateodata chiar cu soare.

[GEO 53 BN]

44 minutes ago, doru3160 said:

Unde mai pui ca vara si ploaia parca avea program regulat...in fiecare zi dupa amiaza ii tragea cateva minute de ploaie, si ne strica jocurile.Trebuia sa ne bagam care incotro, pt ca nu durau mult, erau asa zisele ploi de vara.Linistite, scurte, cateodata chiar cu soare.

[eugenius]

Hai să vă spun o poveste scurtă de acum aproape 10 ani cred. În România am un prieten care are un mic magazin unde vinde calculatoare și componente, telefoane, articole de birotică, face și încărcări de cartele, etc. Obișnuiam destul de des să mă duc pe la el și să stăm la taclale, e un tip foarte bine informat și am avut multe de învățat de la el. Deci îl găsesc odată că aranja marfa nouă pe rafturi și dacă tot eram acolo mă ofer să îl ajut. Îmi dă o chestie de pus etichete, pe care trebuia să setez prețul produsului și punea automat eticheta cu prețul, evident eu luam pe rând câte un produs din raft și îl întrebam ce preț are, el se uita într-un calculator și îmi spunea ce să pun pe etichetă. Eram la dulapul cu diverse produse de birotică și ajung la niște cutii cu dischete care erau mai multe dar doar două mărci diferite. Întreb :

- La dischetele astea ce preț pun ?

El răspunde:

- Pune unele de un leu și altele de un leu cincizeci.

Eu mă uit la cutii văd că sunt două mărci și întreb iar:

- Bine dar care sunt de un leu  și care sunt de 1,50.

El zice.

- Nu contează pune cum vrei, eu le dau la un leu dar mai vine câte unul care vrea de alea mai bune.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Vad tot mai des trotinete,atit electrice cit si din cele ''actionate'' cu piciorul. Am avut si eu trotineta cind eram copil.

In anul 1959,inainte de a intra-n clasa a I-a, tata mi-a luat o trotineta de la un magazin din colonia Sarmasag.

La noi in sat, in colonia miniera, era un medic dentist care avea doi baieti,unul de-o virsta cu mine, iar altul cu vreo doi ani mai mare . De cum dadea  primava si pina toamna, ii vedeam toata ziua dindu-se cu trotineta. Intr-o zi, i-am spus tatalui meu, de copii dentistului care aveau trotinete. Tata m-a intrebat daca vreau si eu una. I-am spus, mi-as dori si eu una. Intr-o zi,  toamna fiind, tata mi-a spus ca vom merge la Telep(asa-i spunea coloniei) sa-mi cumpere ghiozdan,uniforma, penar,toc cu penita,calimara cu cerneala,guma de sters si alte cele trebuincioase la scoala. In acele vremuri nu era obligatorie purtarea uniformei,multi parinti neputind-si  permite sa le-o sa cumpere. Terminind de cumparat toate cele trecute pe lista, (inclusiv  probat uniforma) tata cu mine, a intrat intr-un magazin unde se gaseau  tot felul de unelte printre care si biciclete si trotinete.  Vinzatorul l-a intrebat pe tata cu ce sa-l serveasca. Tata l-a intrebat cit costa o trotineta, vinzatorul spunindu-i pretul(40 de lei parca). Tata a scos banii si i-a platit-o. Mi-a dat-o spunindu-mi sa incerc sa merg  cu ea. Binenteles  ca n-am reusit sa ma mentin pe ea,ba ma inclinam intr-o parte,  ba in cealalta parte. Poate unii dintre voi stiti cum aratau trotinetele. Ghidonul si platforma pe care stateam cu picioarele, erau din lemn. Pe ghidon in partea de jos era o piesa in forma de U laturile scurte fiind prevazute cu gauri. Pe lateralele ghidonului erau doua platbenzi fixate cu niste cuie sau suruburi(nu mai stiu exact),avind in partea de jos doua gauri unde intra roata  cu ''osia'',fixinduse cu doua piulite. Platforma, deasemenea avea pe laterale,  platbenzi, in spate, platbenzile, avind doua gauri in care se fixa roata spate. Platbenzile se prelungeau pina in fata la ghidon de ele (platbenzi) fiind sudata o teava (parca) care intra intre urechile piesei in forma de U fixindu-se platforma cu ghidionu,cu un cui in forma de L. Rotile erau asemanatoare cu rotile carucioarelor de copii din anii '80.

Vazind ca nu reusesc sa ma mentin pe trotineta,tata mi-a spus sa merg pe linga ea, acasa avind timp suficient sa ma invat sa merg cu ea. Am mai mers pe la niste magazine de unde tata a mai cumparat cite ceva si apoi am intrat intr-un bufet. Tata si-a luat un paharel de ''tarie'', mie cumparindu-mi un pahar de sifon cu sirop. Cred ca a fost cea mai buna bautura pe care am baut-o vreodata. Dupa aceea am plecat spre casa. Pe drum ne-a apucat o ploaie fiind uzi leoarca. Ne-am adapostit in cladirea statiei de ancorare a funicularului,unde am asteptat ca ploaia se treaca. Cind ploaia a mai slabit am plecat spre casa. Ajunsi acasa ne-am dezbracat luindu-ne haine uscate pe noi. Fiind toamna ,cu ploi multe ,n-am avut altceva de facut  decit sa ma consolez cu gindul ca imediat ce primavara va sosi ma voi putea invata sa merg  cu trotineta.

Cind a venit primavara,  noriolul uscidu-se ,am invatat, in citeva zile sa ma mentin pe trotineta. Toata ziua era ''calare'' pe trotineta. Nu treceau doua ,trei zile sa desfaceam rotile pentru a le gresa cu vaselina  ca sa  mearga mai usor.

Urcam dealul pe vechiul drum spre Sarmasag pina in virful dealului. De acolo porneam la vale,  pe alocuri prinzind viteza mare.  Frinam cu tenisii apasind pe roata din spate ,fara aparatoare. Dupa mai multe ture am constatat ca un teniș, avea un canal facut de catre roata din spate, pina  aproape de talpa piciorului. Nu stiam cum sa ma justific in fata mamei. Luindu-mi inima-n dinti,i-am spus ce s-a intimplat. Dupa citeva palme ,mi-a dat niste bani sa-mi cumpar alti teniși(costau 37 de lei) de la pravalia din sat. Cind tata a ajuns acasa ,mama i-a explicat ce s-a intimplat cu tenisii mei. Tata a lua o bucata de tabla si a fixat-o cu niste cuie pe platforma trotinetei,tabla trecind peste roata din spate. In felul ala n-am mai stricat  tenisii noi  cumparati. De uzat se uza talpa de la tenisul din piciorul sting, cu care ne ''propulsam''. Oricum erau niste tenisi de tot rahatul dezlipindu-se foarte repede.Mergeam la  ''șușterul'' din sat care ni-i lipea cu solutie de lipit cauciucul. Tinea lipitura ce tinea , dupa ceva timp se dezlipindu-se  iar. Au aparut tenisii chinezesti care tineau  mult mai mult decit cei romanesti. Se uza talpa  dar de dezlipit ,nici pomeneala. Apoi tata a cumparat bicicleta de dama ,Carpati ,eu trecind la ''nivelul'' urmator ,trotineta fiind trecuta in ''rezerva''.

Editat Iulie 21, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Mi-am adus aminte de o tragedie petrecuta pe vremea cind eram copil(clasa a II-a sau a III-a).

Asa cum spuneam  intr-un post, la noi in sat au fost mai multe mine,cu timpul fiind inchise,datorita stratului subtire de carbune,mina nemaifiind rentabila.

Asa a fost si cu mina III. La un moment dar s-a hotarit la nivel de exploatare,inchiderea minei,pe motiv de nerentabilitate. Gura de acces in mina a fost inchisa cu niste scinduri prinse in cuie,pe o bucata de scindura fiind scris cu vopsea  ca accesul  in mina este strict interzis, existind pericolul de accidentare si chiar de moarte, puturile de ventilatie fiind inchise si ele ,ventilatoarele  fiind demontate. Mergeam frecvent pe acolo si ne uitam in galerie,fara sa vedem mare lucru. Fiind vara, niste copii jucindu-se prin apropiere, au mers cu niste lanterne sa vada mai departe  in galerie,cu toate ca parintii ne spuneau   sa nu ne puna necuratu sa intram in galerie. Uitindu-se cu lanternele in galerie au vazut doi oameni cazuti pe jos. Au strigat la ei ,dar n-au primit nici un raspuns. Au fugit acasa si le-au spus parintilor ca in galerie sint doi oameni  cazuti jos. Imediat vestea a ajuns si la urechile sefilor de la conducerea minei. Cum la fiecare exploatare  miniera exsita o grupa de salvare in caz de accident,acestia s-au  echipat cu tot echipamentul de salvare si au intrat in galerie scotindu-i pe cei doi care erau cazuti. Cei din echipa de salvare au incercat sa-i readuca la viata,dar fara succes. Vestea s-a raspindit repede in sat,lumea adunindu-se imediat. Au ajuns imediat si rudele celor care au murit. A venit si un procuror de la Simleul Silvaniei,care a facut o ancheta. Militia a i-a tinut la distanta de cei care incercau  sa-i readuca la viata pe cei doi. Dupa citeva ore  s-a declarat decesul celor doi. Motivul decesului celor doi  a fost intoxicarea cu monoxidul de carbon(asa spunea tata). Cei care s-au ocupat cu inchiderea galeriei au fost sanctionati(trebuiau sa fie si tapi ispasitori),cu toate ca totul era conform  normelor in vigoare,existente atunci. Spunea tata ca de atunci s-a hotarit(la nivel national) ca intrarea in galeriile abandonate sa fie zidite. Tot atunci s-a aflat(cel mai probabil de la rude) ca cei doi ar fi intrat in galerie pentru a scoate niste stilpi de sustinere din brad.

 

Editat Iulie 22, 2018 de GEO 53 BN

[morocanosul]

On 7/21/2018 at 2:06 PM, GEO 53 BN said:

Salutare colegi!

Vad tot mai des trotinete,atit electrice cit si din cele ''actionate'' cu piciorul. Am avut si eu trotineta cind eram copil.

In anul 1959,inainte de a intra-n clasa a I-a, tata mi-a luat o trotineta de la un magazin din colonia Sarmasag.

La noi in sat, in colonia miniera, era un medic dentist care avea doi baieti,unul de-o virsta cu mine, iar altul cu vreo doi ani mai mare . De cum dadea  primava si pina toamna, ii vedeam toata ziua dindu-se cu trotineta. Intr-o zi, i-am spus tatalui meu, de copii dentistului care aveau trotinete. Tata m-a intrebat daca vreau si eu una. I-am spus, mi-as dori si eu una. Intr-o zi,  toamna fiind, tata mi-a spus ca vom merge la Telep(asa-i spunea coloniei) sa-mi cumpere ghiozdan,uniforma, penar,toc cu penita,calimara cu cerneala,guma de sters si alte cele trebuincioase la scoala. In acele vremuri nu era obligatorie purtarea uniformei,multi parinti neputind-si  permite sa le-o sa cumpere. Terminind de cumparat toate cele trecute pe lista, (inclusiv  probat uniforma) tata cu mine, a intrat intr-un magazin unde se gaseau  tot felul de unelte printre care si biciclete si trotinete.  Vinzatorul l-a intrebat pe tata cu ce sa-l serveasca. Tata l-a intrebat cit costa o trotineta, vinzatorul spunindu-i pretul(40 de lei parca). Tata a scos banii si i-a platit-o. Mi-a dat-o spunindu-mi sa incerc sa merg  cu ea. Binenteles  ca n-am reusit sa ma mentin pe ea,ba ma inclinam intr-o parte,  ba in cealalta parte. Poate unii dintre voi stiti cum aratau trotinetele. Ghidonul si platforma pe care stateam cu picioarele, erau din lemn. Pe ghidon in partea de jos era o piesa in forma de U laturile scurte fiind prevazute cu gauri. Pe lateralele ghidonului erau doua platbenzi fixate cu niste cuie sau suruburi(nu mai stiu exact),avind in partea de jos doua gauri unde intra roata  cu ''osia'',fixinduse cu doua piulite. Platforma, deasemenea avea pe laterale,  platbenzi, in spate, platbenzile, avind doua gauri in care se fixa roata spate. Platbenzile se prelungeau pina in fata la ghidon de ele (platbenzi) fiind sudata o teava (parca) care intra intre urechile piesei in forma de U fixindu-se platforma cu ghidionu,cu un cui in forma de L. Rotile erau asemanatoare cu rotile carucioarelor de copii din anii '80.

Vazind ca nu reusesc sa ma mentin pe trotineta,tata mi-a spus sa merg pe linga ea, acasa avind timp suficient sa ma invat sa merg cu ea. Am mai mers pe la niste magazine de unde tata a mai cumparat cite ceva si apoi am intrat intr-un bufet. Tata si-a luat un paharel de ''tarie'', mie cumparindu-mi un pahar de sifon cu sirop. Cred ca a fost cea mai buna bautura pe care am baut-o vreodata. Dupa aceea am plecat spre casa. Pe drum ne-a apucat o ploaie fiind uzi leoarca. Ne-am adapostit in cladirea statiei de ancorare a funicularului,unde am asteptat ca ploaia se treaca. Cind ploaia a mai slabit am plecat spre casa. Ajunsi acasa ne-am dezbracat luindu-ne haine uscate pe noi. Fiind toamna ,cu ploi multe ,n-am avut altceva de facut  decit sa ma consolez cu gindul ca imediat ce primavara va sosi ma voi putea invata sa merg  cu trotineta.

Cind a venit primavara,  noriolul uscidu-se ,am invatat, in citeva zile sa ma mentin pe trotineta. Toata ziua era ''calare'' pe trotineta. Nu treceau doua ,trei zile sa desfaceam rotile pentru a le gresa cu vaselina  ca sa  mearga mai usor.

Urcam dealul pe vechiul drum spre Sarmasag pina in virful dealului. De acolo porneam la vale,  pe alocuri prinzind viteza mare.  Frinam cu tenisii apasind pe roata din spate ,fara aparatoare. Dupa mai multe ture am constatat ca un teniș, avea un canal facut de catre roata din spate, pina  aproape de talpa piciorului. Nu stiam cum sa ma justific in fata mamei. Luindu-mi inima-n dinti,i-am spus ce s-a intimplat. Dupa citeva palme ,mi-a dat niste bani sa-mi cumpar alti teniși(costau 37 de lei) de la pravalia din sat. Cind tata a ajuns acasa ,mama i-a explicat ce s-a intimplat cu tenisii mei. Tata a lua o bucata de tabla si a fixat-o cu niste cuie pe platforma trotinetei,tabla trecind peste roata din spate. In felul ala n-am mai stricat  tenisii noi  cumparati. De uzat se uza talpa de la tenisul din piciorul sting, cu care ne ''propulsam''. Oricum erau niste tenisi de tot rahatul dezlipindu-se foarte repede.Mergeam la  ''șușterul'' din sat care ni-i lipea cu solutie de lipit cauciucul. Tinea lipitura ce tinea , dupa ceva timp se dezlipindu-se  iar. Au aparut tenisii chinezesti care tineau  mult mai mult decit cei romanesti. Se uza talpa  dar de dezlipit ,nici pomeneala. Apoi tata a cumparat bicicleta de dama ,Carpati ,eu trecind la ''nivelul'' urmator ,trotineta fiind trecuta in ''rezerva''.

In sfarsit,ceea ce voi ati facut cu bucata de tabla,pe post de frana,a aparut cativa ani mai tarziu sub forma unei trotinete ...de LUX,adica avea..buton/pedala..nu stiu cum sa-i spun dar era o simpla parghie unde apasai cu calcaiul si bratul celalalt apasa pe cauciucul(plin) al rotii ! Deosebirea intre mine si prietenul meu de vis-a -vis, NU exista...era doar o mica/MARE diferenta, eu aveam (doar)o trotineta simpla,el avea una...''sofisticata'',adica cu frana...de picior..spate!! ATENTIE,la ..TROTINETA daca pui frana ..''de picior'' ..FATA,risti sa cazi in..cap!! NO JOKES ! In acele timpuri...diferenta de nivel de trai ..se simtea...! Oricum,desi a trecut...un JUMATATE de SECOL(50 de ANI..!!),PRIETENIA a ramas la fel de solida ca la inceput...si asta este un MARE LUCRU !!(cel putin pt. mine..)

Editat Iulie 22, 2018 de morocanosul

[GEO 53 BN]

Pai trotineta, pe care am avut-o atunci era de-o simplitate extrema ,facuta din materiale foarte ieftine,platforma si ghidonul, fiind facute din lemn. Rotile erau cu spite,cauciucul care imbraca rotile,fiind masiv. Citeva bucati de platbanda ,un cui in forma de L, doua bucati de tabla, o bucata de teava si citeva cuie,nu costau cine stie ce. Daca nu mi-as fi distrus tenisii,frinind cu ei,probabil ca tata nu s-ar fi ''obosit'',sa ''doteze'' trotineta cu ''frina''.

Editat Iulie 23, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Azi o sa va povestesc ce nazdravanii mai faceam cind era copii.

Dupa cum v-am mai spus transportul carbunilor la Sarmasag , era facut,inainte cu funicularul,mai pe urma,dupa ce  s-a facut tunelul,cu vagonetele. De la mina si pina la triajul de la intrarea in tunel,vagonetii erau trasi cu o locomotiva diesel. O ''tura'' era compusa din circa 40 de vagonete. Noi, copii, vara, ne jucam in apropierea caii ferate. Vedeam cum mecanicul locomotivei punea nisip pe calea ferata pentru a-i spori aderenta, de la statia de incarcare fiind o rampa,nu foarte accentuata,dar suficient de mare incit locomotiva sa patineze. Intre si sub traverse erau bucati de piatra (vînătă la culoare)destul de marisoare. Puneam bucatele mici de piatra pe sina, distrindu-ne, atunci cind rotile locomotivei, trecind peste bucatelele de piatra,sa sfarimau pocnind ,transformindu-se in praf. Niste copii mai mari si mai neastimparati, punind bucati mai marisoare de piatra,au facut ca doua vagonete goale, care erau aduse la incarcat,sa deraieze ,sarind de pe sine. Cind deraia cite-un vagonet ,mecanicul oprea locomotiva si desprinzind vagonetul deraiat ,reusea sa-l puna pe sine,singur,avind o tehnica anume de  ridicat,stind cu spatele la vagonet, prinzindu-l cu miinile de tampon, si ridicindu-l,reusea sa-l puna pe sina. Repeta aceeasi miscare si la celalalt capat al vagonetului. Cind se intimpla ca vreun vagonet incarcat sa deraieze,era nevoie de doi oameni sa puna vagonetul pe sine.

De regula mecanicul era atent la ce e in fata,uitindu-se din cind in cind si in spate,asigurindu-se ca n-a deraiat nici un vagonet. Odata a vazut niste baieti care puneau bucati de piatra pe sine. A oprit destul de incet si prefacindu-se ca verifica vagonetele s-a apropiat de baieti destul de mult,baietii facindu-se ca ''ploua''. Deodata,fiind aproape de ei a luat-o la fuga prinzind un baiat. L-a luat la intrebari,de-a cui este ,cum il cheama si cum ii cheama pe ceilalti copii care scapasera. L-a urecheat binisor si i-a tras citeva picioare-n fund,promitindu-i ca o sa stea de vorba  cu tatal lui. Binenteles ca vestea s-a raspindit rapid, parintii vinovatului aflind  ce facuse odrasla lor. A luat o mama de bataie,vorba ceea,''sora cu moartea'' de la tatal lui. Tata aflind ce s-a intimplat,cind a ajuns acasa m-a intrebat daca si eu am fost printre cei care se jucau pe linga calea ferata. Am recunoscut imediat, incercind sa ma disculp, spunindu-i, ca noi care eram impreuna, nu am pus pietre pe sine ci doar bucatele mici de piatra. Am luat de la tata citeva curele peste fund, interzicindu-mi sa ma mai joc pe linga calea ferata. Apoi a urmat morala. Mama auzindu-ma plingind, a venit sa vada ce s-a intimplat. Tata i-a spus mamei cu ce ma indeletniceam eu impreuna cu celialti copii. Atunci tata m-a facut sa inteleg la ce riscuri ne expuneam, jucindu-ne pe linga calea ferata. Tata imi spunea cit de periculos era sa stam aproape de calea ferata, existind  pericolul ca vreun vagonet deraiat sa cada peste noi. Din acel moment nu m-am mai jucat pe linga calea ferata. Preferam sa ma uit de la distanta la vagoanele care plecau la descarcat sau care veneau la incarcat. Nu departe de calea ferata s-a facut o ''halda'' de steril(pamint scos din mina) ajungind la o inaltime de citiva metri(5-6m)si cu diametru de circa 40-50 de metri. Pamintul scos avea o culoare albastrie, semanind la pipait si consistenta cu sapunul.Udat cu apa era foarte alunecos. Au trecut mai bine de 20 de ani pina cind a aparut vegetatie pe halda respectiva. Primele plante aparute au fost scaietii,cu timpul aparind pe ici pe colo si alte plante. In timp ploile si vintul au facut ca halda sa devina tot mai mica. Acolo ,dupa ce nu s-a mai scos pamint, calea ferata fiind dezafectata,ne jucam toata ziua de-a razboiul.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Azi o sa va povestesc o intimplate hazlie,la care am fost si eu martor.

Dupa cum va mai spuneam,la noi in sat erau circa zece vinatori,printre care si tata. De regula partidele de vinatoare erau planificate duminica, in restul zilelor ''purtatorii de arme'' fiind ocupati ba cu serviciul, ba cu alte activitati gospodaresti,care nu prea  ''sufereau'' aminare.

Intr-o simbata seara, tata-mi spune ca in ziua urmatoare vom merge,la vinatoare de iepuri,fazani, potirnichi si vulpi in cazul in care vor aparea in raza de actiune a armelor. Duminica dimineata ne-am trezit pe la ora 6 si dupa ce am imbucat cite ceva,  mama intre timp punindu-ne de merinde,am pornit inspre locul unde urma sa se intilneasca vinatorii. Locul intilnirii se stabilea de regula la vreun vinator, care se afla in drumul nostru inspre zona unde urma sa se desfasoare partida de vinatoare. In duminica aceea s-a stabilit ca locul  de intilnire sa fie acasa la un vinator,aflat inspre marginea satului. Dupa ce s-au adunat toti vinatorii care si-au anuntat participarea la partida de vinatoare intre timp ''gustind'' cite-un paharel de pălinca,am pornit la drum. Era un frig al dracului,noaptea fiind un ger cumplit. Imbracati bine, cu caciuli in cap,ciorapi grosi,izmene flanelate,unii cu bocanci altii cu cizme de cauciuc in picioare,am pornit spre zona unde urma sa se desfasoare partida de vinatoare. Ca sa scurtam drumul,am trecut prin curtea unui satean, urmind ca trecind prin gradina lui,sa ajungem  pe terenurile unde urma sa se desfasoare vinatoarea. Cind am intrat in curtea sateanului, acesta fiind in curte,ne-a intrebat unde mergem la vinatoare. Unul dintre vinatori,vecin cu el, i-a spus  ca, mergem la vinatoare pe la Cornisori si apoi pe la Ajaga. Din una in in alta ,sateanul i-a intrebat daca ar putea cineva dintre ei(vinatorii) sa-i impuste un berbec care, spunea el, loveste cu capul,neputindu-se apara de el. Binenteles ca s-au gasit amatori printre vinatori,care erau gata sa puna la pamint berbecul bataus. Sateanul i-a intrebat daca-l pot scapa ,de berbec in ziua aceea. A primit confirmarea ca o pot face ,numai sa le arate unde-i animalul. Acesta a pornit spre casa si deschizind usa,le-a aratat pe ginerele lui care dormea in pat. Nedumerit unul dintre vinatori l-a intrebat: Bine,bine,dar unde-i berbecul ca doar nu-l tii in casa? Acesta le-a arata inca odata pe ginerele lui cu care in seara anterioara, avuse un conflict care s-a lasat cu bataie.  Dupa ce se incheiase conflictul,beat fiind acesta s-a culcat imbracat. Au izbucnit toti in ris. A urmat o discutie intre vinatori si sateanul respectiv,aflind ca in ziua anterioara avuse un conflict cu ginerele lui ,acesta lovindu-l numai cu capu'. Culmea era ca ginerele lui era verisor cu tata.

Am pecat cu totii spre terenurile unde urma sa se desfasoare partida de vinatoare. Pe drum toti rideau de intimplare,tata injurindu-si verisorul. Dupa ce am batut toate terenurile,alegindu-ne cu citiva iepuri si fazani cazuti impuscati,am plecat spre casa,rupti de oboseala si flaminzi. Acasa, tata i-a povestit mamei ce aflasem de la socrul verisorului  lui. Mama s-a crucit cind a aflat toata povestea,ocarindu-l de mama focului.

Binenteles ca povestea s-a raspindit rapid in tot satul,verisorul tatalui meu raminind cu porecla de ''berbece''. Lumea cind vorbea de el ,nu-i spunea pe nume! Ii spunea berbecele. Deja si el se obisnuise cu numele,nemaifacind caz de numele primit.

 

 

 

 

 

 

 

Editat Iulie 24, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Nu stiu daca v-am spus ca, atunci cind in grupa de vinatoare,venea  vreun ''tinar'' vinator, acesta era ''botezat''. Binenteles ca botezul nu se facea imediat ce ''tinarul'' vinator era admis in grupa. Ca sa fie botezat trebuia sa aiba la activ, citeva piese,(vinat,cu par sau pene) doborite. Si eu cind am intrat in tagma vinatorilor,dupa ce am doborit,primul iepure,primul fazan si un mistret,am fost botezat. Atunci am primit de la tata doua lovituri de nuia de mi-au dat lacrimile. Data botezului era stabilita de catre seful de grupa. In general botezul era aplicat doar atunci cind ,''novicele'' dobora, vinat cit de cit demn de luat in seama. Botezul se facea dupa un anume ritual. La incheierea partidei de vinatoare, seful de grupa anunta ce vinat s-a impuscat si cine l-a impuscat. ''Tinarul''(nu conta virsta) vinator era invitat in cercul format din vinatorii  participanti la partida de vinatoare. Tinarul vinator era invitat sa stea culcat linga vinatul impuscat de el. Se stabilea cite lovituri de nuia sa primeasca de la fiecare vinator. Apoi tinarul vinator primea(peste fund) ''cota'' de lovituri de la ceilalti vinatori, stabilita de la bun inceput. Unii dadeau doar asa de forma,altii dadeau lovituri serioase,de multe ori iscindu-se certuri intre noul vinator si cel care exagerase. Intrase in grupa un nou vinator avind virsta de aproape 40 de ani ,deci nu un tinar cu ''cas'' la gura. Impuscase un mistret si era bucuros,nevoie mare. La terminarea partidei de vinatoare,seful de grupa a stabilit ca noul vinator sa fie botezat. S-a stabilit ca fiecare vinator sa-i dea noului venit ,cite-o nuia peste fund. Am trecut pe rind pe linga noul venit(in grupa) si i-am dat cite-o nuia peste fund ,unii mai moderati altii mai cam in bataie de joc. Unul dintre noi i-a tras o nuia adravana,fara mila. Imediat noul vinator a sarit la gitul celui care cam exagerase,gata ,gata sa se iste o bataie in toata regula. A intervenit seful de grupa despartindu-i. A urma o cearta cit se poate de serioasa intre cei doi vinatori,aplanata cu greu de ceilalti vinatori. Imediat seful de grupa a convocat  o sedinta , propunind pedepsirea celui care exagerase la botez. Sa stabilit ca cel vinator sa participe la urmatoarele trei partide de vinatoare, doar cu arma,  fara cartuse. A urmat o cearta intre seful de grupa si vinatorul care ''calcase pe bec''. Imediat ceilalti vinatori au sarit in ajutorul sefului de grupa. Regulile erau destul de clare. Seful de grupa era direct raspunzator de ce se intimpla la partidele de vinatoare,avind puterea de a suspenda pe vinatorul sau vinatorii care comiteau cine stie ce abateri.Cind se ajungea la o astfel de situatie,se incheia un proces

verbal,semnat de catre toti vinatorii(mai putin faptasul ) care ajungea la Filiala de vinatoare. Acolo se adunau toti sefii de grupa care participau la sedinta convocata de seful filialei de vinatoare. La sedinta se stabilea gravitatea faptelor savirsite de catre membrul vinator si se lua o decizie care consta aplicarea unei sanctiuni vinatorului respectiv. Sanctiunea de multe ori consta in obligarea faptuitorului, la participarea la toate partidele de vinatoare, ca si gonac dar fara arma sau cu arma dar fara cartuse. In cazurile mai grave,respectivul vinator era exclus din rindurile vinatorilor, stabilindu-se cind putea sa fie iar admis in rindurile vinatorilor. In cazuri extreme( raniri grave,braconaj, cazuri de deces cauzate de nerespectarea regulilor,etc)vinatorul buclucas era exclus definitiv din rindul vinatorilor,unii facind si puscarie .

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Azi o sa va povestesc o intimplare hazlie ,petrecuta la o partida de vinatoare.

Era in toamna anului '79. Fiind in concediu de odihna,intr-o simbata tata-mi spune ca in ziua urmatoare(duminica)  vom merge la vinatoare intr-o padure situata la vreo vreo 3km,unde nu mai fusesem  vinatoare,din iarna trecuta. Padurarul ,Niculiță il chema, un tinar de vreo 25 de ani,prieten bun cu mine,ma invitase de mai multe ori la vinatoare de iepuri ,fazanui si vulpi. Intre noi se inchegase o prietenie  trainica. De cite ori mergeam de la Zalau acasa la parinti, ii trimiteam vorba sa ne intilnim. Mergeam prin locuri stiute  de catre el,unde era vinat din belsug.

Duminica dimineata ne-am trezit pe la ora 5.Imbracati fiind am mincat si ne-am pus de mincare, pregatindu-ne de drum. Aveam atit eu cit si tata arme de vinatoare  rusesti de calibru 16. Pe linga cartusele cu alice aveam cartuse cu glont Breneke,pentru mistreti. Ne-am intilnit cu ceilati vinatorii si am pornit spre locul stabilit unde urma sa ne intilnim cu vinatorii din satul vecin. Am ajuns in timp relativ scurt la locul de intilnire. Seful de grupa a stabilit unde vom face prima bataie si ce vom impusca. Se stabilise ca ne vom concentra pe vinarea de mistreti, avind plan de  recoltare a unui numar de 5 mistreti iar daca vine si vreun lup sa nu-l iertam. Padurarul, Niculita,prietenul meu, ne spuse de mai multe ori ca gasise urme de lupi si caprioare prinse si mincate de lupi.  Spunea ca intr-o noapte, zabovind mai mult in padure, auzise lupi urlind. Urletele veneau dinspre un deset unde a fost inainte cu vreo 15 ani  o padure batrina. Locul respectiv se impadurise fiind un deset foarte greu de strabatut. Acolo mistreti se odihneau ziua,pornind la hranit cind incepea sa se insereze. Tot acolo se gaseau si vulpi. Am facut vreo doua goane, mistretii iesind din deset pe altundeva  decit pe unde crezusem noi ca vor iesi. Degeaba aveam ciini ,mistretii  nu se prea sinchiseau  de ei,in desis, mistretii facind legea. Gonasii nu puteau tine pasul cu mistretii,datorita desetului.  S-a hotarit se se faca  inca o goana si daca nu iese nimic sa facem citeva goane in padurea rara, unde mistretii se imprastiasera in urma goanelor facute. 

Ne-am asezat in standuri,gonacii si citiva vinatori faind un ocol urmind ca dupa ce se vor convinge ca mitretii,n-au luat-o in  alta sa porneasca goana,minind mistretii spre standuri. S-au tras la sorti standurile,eu ''cazind''  intr-un stand pe o coasta. In stinga mea era un vinator si totodata si padurar de-o virsta cu tata. In dreaptra mea  s-a nimerit prietenul meu Niculita. Am curatat frunzele de sub picioare ca sa evitam sa facem zgomot cind ne vom misca. Gonasilor le trebuisera circa jumatate de ora ca sa ajunga la locul de unde urma sa incepa goana. A inceput goana,ciini luindu-le mistretilor urma. Se auzea latratul ciinilor semn ca dadusera de mistreti.Nu dupa multa vreme am auzit  galagia facuta de mistretii care veneau in goana. Eram atent la tot ce se intimpla  in fata mea. Mistretii se dadeau dupa ciini care erau prea aproape de ei. Am vazut printre copaci mistretii care urcau panta ,mergind ''linie'' spre vinatorul cel de-o virsta cu tata. Asteptam sa aud detunatura!  Odata ce-l aud pe vinatorul  din stinga mea  strigind: Ho,ho dupa care am auzit doua focuri de arma. Am vazut mistretii fugind la vale la o distanta de circa 50 de metri de standul unde eram eu. Am tras doua focuri  printre copaci spre un mistret,(fara sa-l lovesc) masiv care fugea de minca pamintul. Am auzit si alte focuri in  dreapta mea.   S-a lasat linistea  in padure ,noi vinatorii adunindu-ne. Seful de grupa ne-a intrebat care am tras si daca am impuscat ceva. Noi, care am tras am spus ca mistretii speriati au fugit la vale,ceilalti vinatori tragind dupa ei,dar fara sa cada nici un mistret. Prietenul Niculita il auzuise si el pe padurarul cel batrin strigind inainte de a trage. De fata cu toti l-a intrebat  de ce a strigat inainte de a trage. Acesta a avut varianta proprie,spunind ca prima data a tras si abia apoi a strigat ,atentionindu-ne ca mistretii fug la vale. Vinatorul din stinga padurarului a declarat ca, colegul din dreapta lui strigase inainte de a trage,eu intarind cele declarate de el. Niculita declarase la fel ca si mine. A urmat un hohot de ris general, fiecare spunind varianta proprie care l-a determinat pe padurar sa strige inainte de a trage. Padurarul cel batrin ne injura de mama focului atit pe mine cit si pe Niculita,cit si pe cel din stinga lui. Deja se facuse  tirziu,noi plecind spre casa. Mi-am luat ramas bun de la Niculita stabilind ca atunci cind voi mai merge acasa sa-l anunt ca sa ne intilnim. Pe drum vinatorul ghinionist ma injura de fiecare data cind ma vedea. Toata povestea n-a ramas fara urmari. De fiecare data cind mai mergeam la vinatoare,seful de grupa ii spunea padurarului cind stabilea unde sa stea in stand. ''Măi Gheorghe! Uite, stai aici, sub lemnu' ăsta, că in caz de ,''doamne ferește'', daca vine vreun mistreț,tragi, nu-l nimerești, și mistretul se dă la tine,  sa te poti acăța in lemn,crengile fiind destul de joase si grosuțe''. Intotdeuna eram injurati atit eu cit si cei care-i faceau ''propunerea''. Intotdeauna ii aduceam aminte ca, varianta lui nu concorda cu varianta celor care au fost in stinga in dreapta lui. Si dupa ani multi, cind mergeam acasa, la parinti, eu fiind in Bistrita, cind ma intilneam cu el, ma injura  dar nu cu patima,ca inainte, ci doar asa. De cite ori ne aminteam, rideam, cu tata, de ne prăpădeam.

Editat Iulie 26, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Va spuneam in ultimul post, ca la partida de vinatoare m-am intilnit si cu Niculita,prietenul meu,cu care mergeam la vinatoare, atunci cind mergeam acasa.

Intr-o zi de primavara,fiind acasa, Niculita mi-a spus ca vom merge la un loc unde erau mai multe vizuini de vulpi. Locul era umblat ,semn ca vulpile, aveau pui,judecind dupa resturile de iepuri si pasari de tot felul,care erau imprastiate in jurul vizuinelor. Vulpile isi fac vizuinele, in general, in locurile cu expunere sudica. Ne-am pus pe asteptat,fiind convinsi ca vom reusi sa impuscam cel putin vreo vulpe. Ne asteptam ca vulpile iesite la vinatoare sa urmeze cararea pe care o foloseau cind ieseau din vizuina si cind se intorceau la vizuina, cu prada(pasari,fazani, pui de iepure). Fiind soare era destul de caldut. Stind la ceva distanta unul de celalalt,ne-am intins la soare,asteptind. Motaind la soare,nu eram foarte atent la ce se intimpla in jur. Deodata am auzit foarte aproape de mine un brahnit de tap. Am sarit ca ars,speriindu-ma. Nu ma asteptam ca ziua in amiaza mare sa vad țap in apropierea vizuinelor. Normal, ca tapul,vazind miscare, a luat-o fuga. Speriatura m-a facut sa-mi sara somnul de tot. Soarele se apropia incet de asfintit si nici urma de vulpe. Chiar ma gindeam ca pe la vizuini mai fusesera si alti vinatori care probabil bagasera ''luminari fumigene'',care erau toxice,omorind puii de vulpe,vulpile nemaiavind de ce sa mai stea prin vizuini. Niculita fiind la circa 50 de metri de mine, imi facuse semn ca in apropiere era o vulpe care se indrepta spre vizuini. Mi-am pregatit arma fiind convins  ca voi vedea vulpea si o voi impusca daca se va apropia destul de mult de mine. Atit eu cit  si Niculita aveam armele pregatite. Deodata-l vad pe Niculita ca indreapta arma inspre vulpe si se pregateste de tras. Eu eram pregatit ca in cazul in care Niculita rateaza vulpea sa o pot impusca. Au urmat doua focuri,unul dupa altul, eu  fiind pregatit sa  o impusc daca nu cade. Deodata m-am trezit cu vulpea la  citiva metri de mine. Venea ca vintul. Am intins arma pregatit s-o iau in catare,cind vulpea a trecut pe linga picioarele mele,mai sa ma doboare. Surprins,am tras cele doua focuri convins ca va cadea. Asta a facut-o sa goneaca ca din pusca,chelalaind. Am plecat pe unde fugise vulpea,in speranta ca vom vedea urme de singe. Nici pomeneala! Vulpea, saraca, putea sa moara doar de sperietura,nicidecum lovita de alice.  Daca as fi asteptat sa se departeze un pic puteam s-o impusc. Binenteles ca am ratat-o,mie venindu-mi sa dau cu pusca de pamint. Niculita ridea de mine gata ,gata se se prapadeasca. L-am intrebat de ce sa grabit sa traga. Mi-a spus ca  atunci cind a intins arma spre vulpe,aceasta a vazut miscare si n-a mai intrat in vizuina, accelerind. Primul foc a facut ca vulpea sa schimbe un pic directia,al doilea foc schimbindu-i directia spre mine. Eu surprins m-am fisticit,tragind doua focuri la repezeala,ratind-o, alicele mergind  grupate. Am inceput amindoi  sa ''filozofam'' dindu-ne cu parerea ce ar fi trebuit sa facem. Ne-am asezat jos si scotind pachetul cu mincare,am trecut la ''malaxat''. Atit eu cit si Niculita aveam cite-o sticla de vin la noi. Dupa ce am terminat de mincat,ne-am cinstit cu se cuvine cu niste vin. Am mai stat acolo ceva timp si apoi am plecat spre casa. Pe drum nu ne iesea din cap patania cu vulpea pe care am ratat-o amindoi, ca niste incepatori. Ne-am despartit, stabilind urmatoarea iesire.