Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Azi o sa va  povestesc o intimplare cu un dihor.

Aveam destul de multe gainii, care ,mai ales vara,''turnau'' o gramada de oua. Mama ne punea sa adunam ouale,altfel unele gaini se apucau sa colceasca dupa ce aveau suficiente oua in cuib. Citeva gaini care spre sfirsitul primaverii au fost closte, dupa ce puii ei au crescut, le ''apuca'' clocitul. Se ascundeau in podul grajdului unde  zi de zi faceau cite un ou. Cind se adunau mai multe oua gainile incepeau sa ''cloncaneasca'' semn ca gainile respective aveau un cuib si ca deja cloceau. Mama nu vroia sa aiba closca cu pui vara tirziu,pentru ca toamna fiind aproape, iar puii de gaina mici, nu ajungeau la maturitate inainte de a se face frig. Ne punea sa luam gainile care clocesc, sa le scaldam si sa le tavalim prin urzici pentru a le trece cheful de clocit. Faceam asta zilnic dar de multe ori fara nici un rezultat. Singura modalitate de a face ca o gaina care se apucase  de clocit,sa se lase de obiceiul prost,era sa-i luam ouale din cuib in felul acesta closca, dupa un timp,se lasa pagubasa. Pentru asta trebuia sa cautam zilnic unde gaina respectiva are cuibul  si sa-i luam ouale, lasindu-i oul  care deja-si schimbase culoarea si devenind lucios. Deja stiam unde-i  este cuibul si cind ce se dadea jos din podul grajdului mergeam si-i luam oul. Dupa un timp renunta la clocit. Aveam citeodata si trei gaini care se apucau de clocit vara tirziu. Ne trebuia ceva timp pina cind le aflam cuibul.

Intr-o dimineata devreme,fiind in curte am vazut un  dihor care cobora scara podului. Am luat-o la fuga spre el,aceasta scapind din gura un ou. A intrat sub o claie de paie probabil acolo avind cuibul. Mama stia cite gaini sint cu ou  in ziua respectiva,dar cind culegeam ouale nu ieseau la socoteala. Le-am spus parintilor ce s-a intimplat. Ne-au sfatuit sa mergem sa luam oul din cuib imediat ce gaina se ''lauda''' ca a facut un ou.  Stateam zilnic de paza in speranta ca vom vedea iar dihorul urcind sau coborind din pod. Probabil ca noaptea dadea cite o tura prin podul grajdului in speranta ca va gasi vreun ou. Degeaba puse tata capcana! Dihorul o evita sistematic. De umblat, umbla doar noaptea. Singura data cind am vazut dihorul,fiind in acea dimnieata.

Stiind unde gaina sau gainile au cuibul si unde se oua, nu le  luam oul ''momeala'' pentru ca atunci gaina sau gainile i-si faceau alt cuib ,in alt loc trebuindu-ne timp pina cind descopeream  noul sau noile cuiburi. Dihorul nu se atinsese de oul momeala,luind doar oul proaspat ouat.

S-a intimplat odata ,ca mama sa constate ca-i lipseste o gaina. A cautat-o peste tot inclusiv  pe la vecini. N-a dat de ea. Dupa un timp intr-o zi a auzit in podul grajdului puiuit de pui. M-a pus sa ma urc in pod si sa vad de unde vine piuitul. Am asteptat o vreme pina cind am localizat locul de unde vine piuitul. Bagindu-ma printre fin si acoperis am descoperit cuibul unde erau pui mici. I-am luat si i-am dat jos din pod. Cit a clocit, a stat pe ouale din cuib,dinduse jos din pod doar pentru a bea apa si a ciuguli cite ceva. Mama nu-si dadea seama care gaina lipseste, gainile fiind tarcate, semanind intre ele.  Fiind tirziu iar puii mici, trebuia sa avem grija de pui. Facindu-se frig mama bagase gaina cu puii intr-o camara unde erau feriti de frig. Au crescut foarte greu cu toate ca primeau de mincare destula, zilnic. Frigul a intirziat mult cresterea puilor,acestia nemai dezvoltindu-se asa ca vara.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Va povesteam mai zilele trecute, despre rindunici.

Va spuneam ca in grajd erau citeva cuiburi. In fiecare primvara, dupa ce se mai incalzea, rindunicile-si faceau aparitia. Citeva zile se odihneau si se hraneau, dupa care se apucau de ''revizia'' cuibului, reparindu-l pe ici pe colo,pregatindu-se de depus ouale si  clocirea lor.  Ma uitam la ele, cum stateau pe cablurile de curent, curatindu-se ,aranjindu-si penele, odihnindu-se,dupa care se apucau iar de treaba. 

Intr-o primavara, rindunelele s-au intors la cuibul lor si s-au apucat de treaba reparind cuibul,ducind puf gasit pe jos, in cuib. Intr-o zi am auzit tipete de  rindunici in grajd. Initial am crezut ca poate vreo pisica a intrat in grajd ,asta provocind agitatia rindunelelor. Am luat o coada de matura si am intrat in grajd,pregatit fiind sa pedepsesc ''intrusul'' care provocase agitatia. M-am uitat prin grajd prin iesle si pe sub iesle sa vad unde era ''ascuns'' intrusul. N-am vazut nimic, iesind din grajd. Dupa citeva minute a pornit iar harmalaia in grajd. M-am aporpiat incet de usa grajdului fiind atent sa vad unde se ascundea ''provocatorul'' de scandal. Rindunelele se agitau de mama focului, invirtindu-se  in zbor pe linga cuib. Abia atunci am vazut cine provocase agitatia. In cuibul rindunelelor se asezase o vrabie(probabil vroia sa depuna oua) care nu vroia cu nici un chip sa cedeze cuibul. Am luat un maturoi din nuiele folosit la curatarea grajdului si l-am ridicat pe linga ciubul in care era vrabia,avind grija sa nu lovesc din neatentie cuibul si sa-l darim.

Vrabia vazind maturoiul ridicat, a tisnit din cuib ca din pusca,iesind din grajd si asezindu-se pe ramurile unui dud pe care-l aveam in curte. Am iesit din grajd si am luat o piatra pe care am aruncat-o spre vrabie in speranta ca o voi lovi. Binenteles ca n-am lovit-o,in schimb l-am lovit in cap pe un om care mergea pe cararea de pe marginea vaii, carare facuta de oameni. Cind piatra la lovit in cap ,i-a cazut palaria. Vazind ce am facut am luat-o la fuga in gradin,ascunzindu-ma dupa un par destul de gros pe care-l aveam in ograda. Dupa un timp destul de lung, tata m-a strigat sa vin acasa. Ciine ,ciineste am pornit spre casa, asteptindu-ma la o chelfaneala din partea tatei. Am intrat in casa spasit, si incercind sa ma disculp,spunindu-i ca n-a facut-o intentionat,aruncind piatra dupa vrabia care incercase sa se faca stapina pe cuibul rindunelelor. Tata m-a sfatuit sa nu mai arunc cu pietre din curte spre inafara curtii pe unde circula oamenii,nu de alta dar se putea sa scot ochii cuiva care trecea pe linga noi. Am promis ca asa voi face,luindu-mi angajamentul ca nu voi mai arunca cu pietre afara de curte. Tata cunoscindu-l bine pe om,la curatat cu niste spirt sanitar,la pansat si s-au apucat de cinstit niste tuica. Abia dupa ce omul a plecat acasa, am fost  chemat acasa, de catre tata.

Rindunelele au terminat de facut ''revizia''cuibului,depunind oua si scotind patru pui,frumosi,frumosi.

Editat Iulie 7, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Azi o sa va povestesc o intimplare hazlie. Va povesteam  mai inainte despre colegul de vinatoare al tatalui meu,care incercase sa prinda un tap,primind o lovitura in piept.

Intr-o seara tata-mi spuse  ca in ziua urmatoare vom pleca la pinda la lacul din Gura Vacii,unde umblau frecvent mistretii. Lacul l-au facut oamenii ajutati de un buldozer. Lacul populat cu pesti,la baza avea adincimea de circa 1,5-1,8m.

Dimineata pe la ora 4:30 deja pornisem spre padure,pina acolo facind cam o ora si jumatate. Ajunsi la coada lacului ,ne-am asezat la pinda, asteptind sa apara  ceva vinat. Dupa circa doua ore de stat la pinda, tata a sugerat sa mergem (pe dig)la capatul din jos al lacului. Am ocolit digul trecind pe malul celalalt al lacului. Am facut citeva goane, fara sa vedem nimic. Facinduni-se foame am mincat ce aveam ranita,apoi tolanindu-ne jos pe frunze,ne-am pus pe asteptat. Tata nu-si putea explica cum de nu vazusem si nici nu auzisem nimic. Singura explicatie,era ca cineva a fost inaintea noastra pe acolo. Fiind destul de cald,am atipit,dormind cam doua ore. Ne-am trezit dupa vreo ora si ceva,tata spunindu-mi sa mergem pe partea cealalta a lacului,unde,spunea el vin mistretii. Ne-am asezat pe burta si era atenti la cel mai mic zgomot. La un moment dat am auzit pasi apropiindu-se dinspre coada lacului. Ferindu-ne sa fim vazuti, am vazut un barbat cu palarie de vinator in cap,cu pusca pe umar si ranita in spate care venea spre  baza lacului. Deja soarele se apropiase de asfintit. Vinatorul era cel care primse lovitura-n piept de la un tap. Cind a trecut pe linga noi, a fost atit de aproape incit poate i-am fi putut lua palaria din cap. Am stat aproape nemiscati pina cind a inceput a se intuneca,plecind apoi spre casa. Pe drum tata-mi spunea ca sigur,prietenul lui era-n padure inca din seara trecuta. Dupa cum arata ranita, sigur n-avea nimic in ea in afara de resturi de mincare. Aducindu-mi aminte de cit de aproape a fost cind a trecut pe linga noi, i-am spus tatalui meu, ca era atit de aproape  de noi incit i-am fi putut lua palaria din cap. Pe tata la pufnit risul, numai gindindu-se la reactia pe care ar fi avut-o prietenul lui, cind ar fi simtit ca cineva-i ia palaria din cap. Am ris tot timpul pina acasa,facind tot felul de scenarii,care mai de care mai  hazlii. Dupa citeva zile tata s-a intilnit cu prietenul lui, spunindu-i ca noi eram la citeva zeci de centimetrii de el,cind trecuse pe linga dig. Tata-i spuse ca a vrut sa-i ia palaria din cap,dar ca a renuntat. Prietenul lui, i-a spus pe un ton cit se poate de serios, ca avind probleme cu inima,n-ar fi fost o idee prea buna. Spunea prietenul lui tata:  ''Doamne fereste frate Zaharie!  Daca faceai asta, putea crapa inima-n mine de frica''.  De cite ori mergeam acasa, ii aduceam aminte tatalui meu de ce-mi trecuse prin cap atunci cind prietenul lui trecuse foarte aproape de noi. Rideam de numai puteam.

Editat Iulie 8, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Asa cum v-am mai spus,la noi in comuna era mina de carbuni. La o distanta de circa jumatate de kilometru de sat ,era o colonie in care locuiau mineri ,cu pregatire in anume meserii. Tot acolo locuiau doi ingineri si citiva maistri. Toti locuiau in case (duplexuri),tot acolo fiind si o cladire cu 2 etaje(bloc ii spuneam noi).  Mai erau si niste baraci din lemn acoperite cu carton asfaltat,in care locuiau unii mineri, care erau la o distanta destul de mare de comuna noastra si care optasera pentru a locui in baracile respective. Cei din colonie beneficiau de tot confortul, toate cheltuielile fiind suportate de catre exploatarea miniera. In colonie era un magazin alimentar, magazin de materiale textile, magazin de faina si piine. Prin anii '65 s-au montat cismele,apa fiind trasa de la niste fintini situate la o distanta de circa 1km ,diferenta de nivel fiind de circa 30 de metri. Copii celor din colonie veneau la scoala din sat. Am avut citiva colegi si colege, care locuiau in colonie.

In fiecare an ,vara, se sarbatorea ziua minerului, motiv de bucurie pentru toata lumea. Minerii erau liberi doua zile.

Sarbatoarea se tinea pe pasunea dintre colonie si sat,unde (atunci) erau foarte multi peri padureti. Se minca si se beeau,tot felul de bauturi de la bere la spirtoase(tuica). Aproape de fiecare data se isca si cite un scandal intre mineri,acolo avind spatiu suficient unde sa se ''desfasoare''. Noi, copii, ''savuram'' astfel de ''evenimente''. Tot atunci veneau cu inghetata,si tot felul de dulciuri,noi ,copii, fiind clienti permanenti.

Intr-un an s-a iscat o bataie care a cuprins aproape toata ''gloata'' prezenta la manifestare. S-a lasat cu capete sparte,haine rupte, trebuind sa intervina militia din sat. ''Initiatorii'' au fost dusi la postul de militie unde ,dupa ce au dat declaratii,au fost  amendati ,fiind trimisi acasa de catre militieni.  A fost ultima data cind s-a produs o asemenea ''batalie'',celor care erau cunoscuti ca fiind scandalagii notorii,interzicinduli-se  accesul.

Noi copii eram imbiati de catre parinti sa gustam bere. Binenteles ca dupa ce o gustam ne trecea cheful de a mai gusta bere. Intr-un an tata si cu cumnatul lui(tatal verisorului meu) si-au cumparat de baut vermut. Noi fiind curiosi le-am cerut sa ne dea si noua sa gsutam vermutul. Fiind putin dulce am baut cam multisor,asta insemnind circa 100 de grame. Binenteles ca noi fiind copii,ne-am ''chercelit'' facinduni-se rau. Am dat totul ''afara'' si apoi am plecat acasa,trimisi fiind de catre ai nostrii,dupa ce am fost ''mustruluiti'' bine de catre parinti. Pe tot drumul catre casa mi sa facut rau,dind la ''rate'' de citeva ori. Ajuns acasa m-am pus in pat,iesind de citeva ori in viteza din casa ''opintindu-ma'' sa-mi golesc stomacul.  Ma durea capul de credeam ca-mi crapa. Verisorul meu patise la fel si el,trecind  prin tot ce trecusem si eu. De atunci n-am mai baut vermut niciodata. Cind parintii au ajuns acasa, m-au luat la bestelit. Cred ca atunci m-am cam lecuit de bauturi. De baut am mai  baut si dupa aceea, dar  niciodata fiind beat ci doar in ''forma''.

Intr-un an, venind niste prieteni la noi in vizita,i-am imbiat cu visinata,tinuta intr-o damigeana de 5 litri. Odata cu bautura venisera si citeva fructe. Am lasat fructele intr-un pahar in bucatarie. Fiul meu mergind in bucatarie am mincat citeva visine imbibate bine cu alcool. L-am vazut cam ''vesel'' si cazind frecvent. Sotia l-a intrebat ce a mincat,el ducind-o de mina la bucatarie si aratindu-i ce mincase. Atunci ne-am dumerit care era cauza caderilor frecvente. Din acel moment bautura n-a mai fost lasata la indemina.

Si cam asta a fost.

Editat Iulie 9, 2018 de GEO 53 BN

[Untold]

Po'sa zic si eu una? Merci!

Eram prin clasa a opta, parca si aveam un coleg de clasa care-mi era si prieten. Sambata si duminica dupa-amiaza ieseam impreuna la vanatoare de ce pica cu prastia cu pietre. Intr-o duminica, Viorel (prietenul) isi schimbase gumele la prastie zicand ca si le-a taiat dintr-o camera de tractor, care, sigur, erau mult mai vanjoase decat ale mele care era din camera de bicicleta.

Buuun, zice el, hai sa vedem care din noi da cu piatra peste blocul din fata (cu 4 etaje, aflat la vreo 30 metri de noi). Ne insurubam cate un ditamai pietroiul in prastie (de obicei trageam cu bile de minereu de fier, pe langa lacul Brates din Galati, trecea o linie de tren marfar). Ne incordam noi deltoizii si gumele si...zbang! Pietroaiele zboara ca din pusca, al lui cu mult peste blocul din fata, al meu poposind zgomotos intr-un balcon de la etajul 3 al blocului aflat pe traiectorie, spargand in mod clar ceva, dupa zgomotul facut. Viorel o sterge ca din pusca, eu ramanand pe loc, impasibil, bagand intr-o nanosecunda prastia in san. Sigur, vecinul de la 3 iese in balcon, apoi intra in casa, urmand ca dupa 10 secunde sa fie langa mine, insfacandu-ma de ceafa,, scotandu-mi prastia din san si ducandu-ma in suturi in cur pana pana la usa mea (stateam la un bloc vecin cu al lui). Abia cand am ajuns cu el in fata usii mele, am vazut ca din picioare ii curgeau siroaie sange, da' curgea frate ca la cismea!  Iese tata siderat (ca ala batuse cu pumnii in usa) si asculta linistit urletele vecinului, ferindu-se in acelasi timp de aversa de bale ce iesea din botul lui, care zicea ca-l da pe tata in judecata ca eu i-am spart borcanu' cu muraturi din balcon. Tata ii smulge prastia din mana, iar pe mine ma taraste in casa, dupa care ii tranteste aluia usa in nas, lasandu-l sa blesteme si sa-njure precum Cristofor Columb cand i s-au scufundat corabiile. Apoi, mi-a taiat gumele de la prastie cu cutitul si a aruncat-o la gunoi, urmand sa se ocupe de mine. Mi-a tras o chelfaneala zdravana de-o tin minte si acum. P-orma, duminica urmatoare, s-a dus cu vecinul la o bere ca sa-l imbuneze si sa uite de uratele taieturi de la degetele picioarelor ce le capatase cand daduse buzna-n balcon si calcase-n cioburile borcanului de 15 litri cu muraturi.  The end,

Editat Iulie 9, 2018 de Untold

[GEO 53 BN]

51 minutes ago, Untold said:

Po'sa zic si eu una? Merci!

...........................................................................

Colegu @Untold! Am deschis topicul in ideea, ca multi din cei care citesc acest topic, vor povestii (in scris)ce nazbitii au facut in copilarie. Nu cred ca exista vreunul de pe forum care sa nu aiba ce povesti. Copilaria este perioada cind se ''comit'' cele mai multe nazdavanii. Eu inca tin minte foarte multe nazdravanii, la care am fost si eu partas. Imi aduc aminte cite batai am primit pentru diferite motive,intemeiate ,e altfel. Sa nu-mi spuna mie nimeni ca a fost ''sfint'' cind a fost copil,ca nu-l cred. Poate doar vreunul care a fost indeaproape supravegheat,sa nu fi facut vreo nazdravanie,cu toate ca am oaresce  rezerve si in acest caz. Faptul ca anii copilariei au fost anii de dinainte de '60 ('59-'60)si pina cind am absolvit scoala generala in '68,au fost anii cei mai ''rodnici''in materie de nazdravanii. Dupa ce am intrat la liceu mergeam acasa doar de citeva ori pe trimestru si-n vacante. Deja eram suficient de mari incit sa ne aducem si noi aportul la diferite activitati agricole,nu ca inainte de a fi la liceu am tras mița de coada. Si inainte de liceu eram dus la munca,unde faceam si noi ce puteam. Acolo am invatat multe lucruri care mi-au fost de folos in anii ce au urmat. Atunci am invatat sa dau cu coasa,sa adun finul,sa incarc caruta cu fin,sa tund via,sa plivesc buruienele din holda de griu, sa trag la fierastrau atit in padure cit si acasa,sa crap lemne,sa mulg vaca,si cite si mai cite alte activitati pe care ,noi,copii le puteam face,fiind de multe ori,chiar ''obligatii de serviciu'', atunci cind parintii erau plecati la diferite munci ,la cimp sau la vie. Daca atunci toate acele activitati le priveam ca pe o corvoada,mai triziu am constientizat ca de fapt parintii ne invatau si cu greul,nu numai cu traiul lipsit de griji. Sincer, dupa ce  am ajuns adult,de multe ori le multumeam alor mei(acum fiind dusi in lumea dreptilor) pentru ca m-au invatat o gramada de lucruri  care mi-au fost de folos in timp. Si pe fiul meu l-am invatat o multe lucruri atit atunci cind a fost copil cit si dupa aceea,in liceu si la facultate. Nu l-am obligat niciodata sa faca ceva ce nu putea. Acum la 36 de ani,de multe ori  imi multumeste ca l-am invatat sa faca si altfel de lucruri. 

Cred ca m-am cam intins la povesti!

O zi buna si frumoasa sa aveti toti cei care ati citit,tot ce-am scris.

 

Editat Iulie 9, 2018 de GEO 53 BN

[Untold]

Corect, dom' Geo, nici eu nu cred ca a fost vreunul sfant. Ba chiar mie mi-a zis un nene de la bunica din sat ca Ion Creanga a fost pantaloni scurti pe langa mine...

[doru3160]

42 minutes ago, Untold said:

Ion Creanga a fost pantaloni scurti pe langa mine...

Cred si eu...Creanga n-a avut camera de bicicleta/tractor sa-si faca prastie, ca altfel, te lua.

[Untold]

Oare? O sa va povestesc si patania cu ciresele lui mos Batu si cainele mort...

[Ion_Bumbu]

Pai zi!

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Va povesteam mai zilele trecute despre cazatura surorii mele,din podul casei,cind calcase pe capatul unei scinduri,aceasta basculind.

Sora mea si nu numai, fiind baietoasa,incerca prin toate puterile sa nu se lase la, noi, baietii,atunci cind,faceam tot felul de lucruri nu tocmai lipsite de risc. Vecinii din spatele nostru,aveau doi duzi batrini,unul care facea dude negre si altul care faceau dude albe,putin rozii. Fiind apropiati unul de altul, crengile lor se ''impletisera'', noi putind sa trecem dintr-un dud in altul. Trebuia sa avem mare grija pe ce calcam pentru ca riscul alunecarii de pe crengi si caderea,  era foarte mare. Ca sa trecem dintr-un dud in celalalt ne tineam de crengi. Urcarea in duzi se facea cu o scara. Noi baietii, ne cataram  pe trunchiul duzilor, fara sa folosim scara, fetele in schimb ,folosindu-se de scara. O fata de-o virsta cu sora mea  se urcase in dud,incercind sa treaca in calalalt dud, de unde se puteau culege niste prune timpurii, galbene,foarte dulci. A facut ce-a facut si la un moment dat a cazut din dud, probabil alunecind sau ratind vreo creanga,de la inaltimea de circa 3 metrii. Am sarit toti sa o ajutam sa se ridice,  intrebind-o daca o doare ceva. Primul lucru pe care l-a facut atunci s-a dezmeticit, a fost, sa nu-i spunem mamei ei ca a cazut din dud. Spunea mereu: să nu-i spuneți la măicuta ca a, cazut din pomnițar,(dud)pentru ca ma bate. In urma cazaturii s-a ales cu niste julituri zdravene, schiopatind usor. 

Atunci se faceau intreceri care se catara si se da jos mai repede din si in duzi.  La urcare era mai greu dar, la coborire ne lasam sa alunecam pe trunchiul duzilor.

 Atunci, cind eram copii, nu se facea nici o diferenta intre baieti si fete. Abia cind cresteam mai mari, aparea  diferenta dintre baieti si fete. Noi baietii ne jucam de-a razboiul, in schimb, fetele ,jucindu-se cu papusi  facute de catre ele sau de catre mamele lor,jucind șotron, sarind coarda, sau alte jocuri. Erau si citeva fete care paricipau la jocurile baietilor ,fiind acceptate doar pentru ca erau la fel de hotarite ca si noi,baietii. Cind se isca vreo bataie  in urma vreunei ne-intelegeri,fetele erau si ele participante active la bataie.

Editat Iulie 12, 2018 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Dupa ce am vazut Tarzan am inceput si noi sa`l imitam..in limita posibilitatilor noastre.

Poligonul era o padure de carpen.

Carpenul este un lemn elastic si "ciltos" cum spunea bunicul, e tare si se rupe extrem de greu.

Verde se indoaie aproape la fel ca alunul.

Joaca consta in a trece din pom in pom prin inclinarea lor.

Asta insemna sa fim in virful unor carpeni destul de subtirei dar rezistenti.

Deja ii stiam din ochi pe cei care se pretau jocului nostru.

Treaba mergea bine pina gresai copacul, in genere cu unu prea gros si ramineai atirnat in virf.

Asa a patit un var de`al meu si atunci i`am sarit in ajutor sa inclinam carpenul, m`am urcat si eu in virf da tot nu s`a inclinat suficient, atunci a

sarit in ajutorul nostru fratele lui mai mare, era cel mai mare dintre noi si mai solid.

Urmarea a fost ca a cedat carpenul si am aterizat toti 3 agatat de virful lui de la vreo 4m inaltime.

Fiind padure batrina am cazut pe un strat de frunze groase in picioare cu virful de carpen pe post de parasuta.

Am scapat fara rupturi, zgirieturi doar cu vinataile de zi cu zi!

[eugenius]

La o firmă unde am lucrat acum 4 ani aveam un coleg ungur (ungur de la noi din Brașov), era băiat de treabă am aflat de la el toate bancurile cu români și evident că și eu l-am pus la curent cu toate bancurile cu unguri pe care le știam. Îmi povestea că acum vreo 12 ani era prin București cu o gașcă de prieteni tot unguri și se băgaseră la o masă la o terasă și beau bere, evident bozgorodeau pe ungurește ca să nu priceapă alții ce zic ei. Alături lângă terasă era o parcare și oprește chiar atunci un superb Audi alb iar la volan era o gagică la fel de tare. Când sa dat aia jos unul din ei a comentat evident în ungurește:

- Bă câte p....le o fi înghițit asta ca să își ia mașina asta.

La care gagica se întoarce spre ei și răspunde tot în ungurește.

-Doar una mă dar una bună.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi!

Banuiesc,ca multi dintre voi v-ati jucat de-a razboiul.

Noi, cind eram copii, ne jucam frecvent de-a razboiul. Cred ca pasiunea jocului de-a razboiul se datora faptului ca acesta se terminase nu cu multa vreme  in urma. Parintii, bunici,(la rugamitea noastra) nostri ne povesteau cum a fost pe timpul razboiului, citi dintre cei care au luptat in razboi, nu s-au mai intors niciodata. Toti cei apti de a lupta in razboi erau  inrolati  in armata ungara.

Bunica imi povestea de bunicul(primul ei barbat)  care a fost inrolat in armata  Austro-Ungara si care nu s-a mai intors,fiind ucis in Galitia. De cite ori venea vorba de bunicu,plingea. Eu, fiind copil,eram impresionat de povestea bunicii,plingind si eu. Atunci bunica incerca sa ma linisteasca,spunindu-mi ca bunicul era acolo, sus, in cer, de unde ne priveste. De cite ori se intimpla asta,bunica incerca sa ma imbuneze,intrebindu-ma ce as vrea sa-mi faca de mancare.

Dupa ce am crescut ,jocul nostru preferat era,  de-a razboiul. Ne adunam mai multi copii,impartindu-ne in doua  tabere,nemti si romani. Ne confectionam tot felul de arme(pusti ,pistoale) din lemn, cu care ne luptam in ''razboi''. Stabileam de la bun inceput, cind poate fi considerat lovit de glont si mort, oricare dintre combatanti. Nu erau raniti!

Ne ascundeam care pe unde putea si incepea lupta. ''Trageam'' in draci'' unii in altii, de cele mai multe ori iscindu-se certuri, soldate uneori cu cite-o bataie generala. Cearta pornea de la faptul ca cel care sustinea ca la impuscat pe celalalt nu avea dreptate. Atunci ''gasca'' se imprastia. Dupa ceva vreme se adunau iar gastile si ''puneau'' de-un razboi,pina cind iar apareau difernde.

Armele le confectionam din bucati de scinduri de brad,care mai de care mai a dracului. Nu va spun de cite ori primeam bataie de la tata pentru ca stricam scinduri  pe care urma sa le foloseasca. Un fin de-al parintilor mei era timplar. Ma duceam pe la el se-mi faca cite-o pusca sau pistol din lemn. Niciodata nu eram refuzat.

Dupa ce am crescut am trecut la alte jocuri sau  indeletniciri mai evoluate. Dintr-o data pescuitul a devenit marea noastra pasiune. Toata ziua,vara, stateam pe valea care traversa satul, incercind si citeodata chiar reusind sa prindem pesti.

 

Editat Iulie 13, 2018 de GEO 53 BN

[eugenius]

Prin 93 aveam de dat un examen la limba engleză, examenul se ținea în sala de la etajul 2 de la Preoteasa. Eram anul 2 FF iar anul anterior avusesem profesoară o cucoană în vârstă și tocmai auzisem că se pensionase și aveam profesoară nouă. Nu știam cum arată și cine e fiindcă nu mă dusesem la nici un curs. Eram în întârziere și alergam pe scara rotundă spre etajul 1 când văd o domnișoară în față care se uita dezorientată și nu știa unde să meargă. Mă gândesc "E ok nu sunt singurul fraier care a întârziat, îi fac domnișoarei cavalerește loc să intre prima și eu mă strecor în spate", văd că era nehotărâtă și îi zic:

- Nu e aici e la doi

Fiind la fără frecvență evident că nu îmi cunoșteam toți colegii, pe de altă parte sigur ceilalți se împărțiseră pe găști și nu strica să am lângă cine să stau, așa că intru în vorbă cu fata ca să spargem gheața.

- Cred că a început deja.

Ea răspunde

- Nu avea cum să înceapă.

Mă uit încă odată la ceas (atunci nu aveam telefon și aveam ceas la mână), și continui fără să îmi pice fisa ce a vrut ea să spună.

-Tu te descurci cu engleza ?

Ea zice

-Cred că da !

Eu zic.

- Păi stau și eu lângă tine.

- Bine. răspunde ea

Ajung la ușa și cavalerește deschid ușa și o invit pe ea prima, înăuntru toți așteptau așezați în bănci (strategic de la spate spre în față, primele rânduri erau libere), secretara noastră era la catedră și când ne vede vine spre noi și o salută pe ea.

- Bună ziua doamna profesoară.

Am rămas puțin blocat dar mi-am revenit repede și am ochit un loc liber pitit în spate.

Profesoara ajunge la catedră, își pune poșeta pe catedră și se întoarce spre sală și întrebă:

- Unde e domnul care a venit cu mine ?

În momentul ăla toți sau întors și sau uitat direct spre mine (ai dracu javre), eu mă ridic și zic.

-Hă, aici

Profesoara arată spre un loc chiar în fața catedrei și spune:

- Ați spus că doriți să stați lângă  mine mai devreme, vă rog poftiți !

A trebuit să mă duc în față în timp ce toți chicoteau și șușoteau, se prinseseră ce gafă făcusem.

 

P.S.  M-am descurcat am luat 8