Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Am vorbit  intr-unul din posturi despre bivoli. 

Mi-am adus aminte de o situatie comica. Eram in clasa a V-a sau a VI-a. Primavara era obligatoriu ca animalele rumegatoare (vite,bivoli) sa fie vaccinate inainte de iesi pe pasune. Intr-o zi, stabilita de medicul veterinar, am plecat impreuna cu tata cu vitele la locul unde erau vaccinate. Fiind multa lume, animalele au inceput sa se agitate, oamenii  incercind sa domoleasca animalele care erau din ce in ce mai agitate. Bivolii erau cei mai agitati. Vaccinul nu era cine stie ce,problema cea mai  mare, era aplicarea unei ''stante'' inrosite in foc si apoi aplicata pe crupa animalului. ''Stanta''  fiind inrosita in foc,normal ca animalele se agitau cind li se aplica ''stanta''provocind agitatie si-n rindul celorlalte animale. Aplicarea stantei se facea dupa ce animalele erau vaccinate. Normal ca simtind arsura o luau la fuga.  Unul dintre oameni, avea doi bivoli tineri (3-4 ani) care erau cei mai agitati. Ca sa-i stapineasca, i-a legat impreuna. Cind li s-a facut vaccinul unul dintre animale a luat-o la fuga,tragind dupa el  si pe celalalt. Omul a fost tirit printre niste tufe de porumbrei. Au sarit oamenii care au reusit sa-i opreasca. Omul, saracul,era tot zgiriiat dar si foarte nervos. Ajutat de citiva oameni,cu multa cazna a reusit sa-i  lege  de un par paduret mai subtire,incercind sa-i dezlege pe rind si sa le  dea drumul. Fiind agitati, funiile intinse era aproape imposibil de dezlegat. Proprietarul enervat la culme de agitatia animalelor,i-a muscat de urechi.Dupa multa cazna au reusit sa le dea drumul,bivolii luind-o la fuga.Cei de fata au vazut toata scena si sau apucat de ris.Binenteles ca evenimentul n-a trecut neobservat de catre ceilalti. Cineva spunea ca fiind ''pocait'' (baptist)  si nevrind sa injure, i-a muscat pe bivoli de urechi,in felul ala injurindu-i . Altii au spus ca vaccinul n-a avut nici un efect la bivoli si drept urmare omul i-a vaccinat prin metoda proprie. Altii mai batjocorosi,faceau bascalie de el, intrebindu-l ce a avut cu saracii porumbrei, ca doar nu i-au facut nimic. Altii spuneau ca bivolii fiind plini de praf,au trecut prin tufele de porumbrei, sa se curete de praf, stiindu-se ca bivolii sint mari amatori de scalda cind este foarte cald. Vestea celor Intimplate s-a raspindit  rapid prin sat.  Sa fi vazut atunci comentarii! Toata povestea a tinut vre-o doua saptamini,dupa care, incet,incet lumea a inceput sa uite de cele intimplate.

[M.Adrian]

       Imi si imaginez cati sfinti a inventat respectivul atunci. Daca spuneti ca bivolii erau cu toane la muls ori cand era caldura mare deja imi inchipui ce "fericiti" erau cand ii pupa stanta fierbinte.

[GEO 53 BN]

15 hours ago, M.Adrian said:

       Imi si imaginez cati sfinti a inventat respectivul atunci. Daca spuneti ca bivolii erau cu toane la muls ori cand era caldura mare deja imi inchipui ce "fericiti" erau cand ii pupa stanta fierbinte.

Poate-n gind, nu cu voce tare! Chiar daca sint enervati de ceva sau cineva,nu se exteriorizeaza, de multe ori preferind sa se faca ,ca n-au auzit. Chiar daca raspund, o fac  pe un ton potolit.

 

Toate vitele reactionau cam la fel,diferenta dintre vite si bivoli era ca ,bivolii erau si inca sint, foarte sceptice, speriindu-se  de orice si cea mai mare poroblema e, ca unii sint agresivi.

Editat Iunie 14, 2018 de GEO 53 BN

[M.Adrian]

Pai normal ca in gand, altfel se speriau mai tare bivolii .

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Nu departe de Ajaga, la vreun kilometru si jumatate, a fost cindva o vie a unui maghiar foarte instarit ,pe nume Lenți. De acolo a ramas denumirea de ''via lui Lenți''. Via avuse o suprafata de circa un hectar, pe care a fost plantata vita nobila. Dupa razboi ,proprietarul a plecat in Ungaria lasind via in paragina. Spuneau tata ca omul lucra via cu oameni din sat,facind lucrari de tuns a viei,de ingropat(toamna)  si dezgropat (primavara),via nobila fiind sensibila la frig,putind, ca atunci cind erau geruri mari ,sa inghete. Tunsul viei se facea  prin februarie,cind inca via ''dormea''. Apoi o stropeau,sapau si o legau. Spunea tata, ca peste vara, de cite ori ploua, in ziua urmatoare, dupa ce se usca apa de pe frunze, via era stropita impotriva manei. Zicea ca erau niste struguri mari cu boabe destul de marunte si deosebit de dulci. Spunea tata ca dupa ce proprietarul a parasit tara, la vreun an sau doi via a fost impartita intre oameni din sat,doritori,nevrind sa lasa via in paragina.

 

In locul acela mergeam de mai multe ori la vinat de iepuri,fazani si  vulpi. Dupa colectivizare via a fost ''redata agriculturii'', cultivindu-se, griu si porumb.

Intr-o zi,iarna, tata mi-a spus ca vom merge la via lui Lenți,la vinatoare de iepuri si fazani. Nu stiam cit de departe este acel loc. Zapada fiind mare, mergeam destul de greu. Cit am mers, tata m-a trimis la vreo 50 de m de el si sa merg paralel cu el,el fiind cu citiva metri mai inainte ,in ideea ca  poate vreun iepure sau fazan se va ridica si sa-l impuste. Zapada era inghetata facind deplasarea destul de greoaie. S-au ridicat citiva iepuri dar la distanta destul de mare de noi, fiind imposibila impuscarea. Dupa ceva vreme am ajuns la ''vie''( numai vie nu era) continuindu-ne drumul pina la marginea unei rîpi, plina de tufe de porubrei, macesi,si paducei. Tata m-a trimis prin ripa sa fac galagie,el mergind pe marginea rîpii. S-au ridicat citiva iepuri,tata reusind sa impuste doi iepuri si pe unul sa-l raneasca. Am luat-o la fuga dupa el resuind intr-un final sa-l prind, dupa ce am alergat prin zapada mare ,pina ce-am crezut ca-mi  iese sufletul. Iepurele a inceput sa zbiere facindumi-se mila de el. Incerca sa fuga, dar ambele picioare din spate le tragea dupa el, probabil fiind lovit in coloana vertebrala. A venit tata ,la luat da picioarele din spate si cu palma ia tras o lovitura la ceafa ,iepurile murind in scurt timp. Mi s-a facut mila de bietul iepure. Tata a bagat iepurile in ranita si ne-am continuat vinatoarea prin rîpa respectiva. Deodata un fazan sa ridicat in zbor de la citiva metri de mine,facind  zgomot mare. Luat prin surprindere, m-am speriat de am crezut ca ma c..c pe mine. Tata a tras si la lovit.Vazind toata scena, s-a apucat de ris,facind haz de sperietura mea. Tata, spunea ca atunci cind fazanul si-a luat zborul,eu am facut o fandare in lateral gata ,gata sa cad, scotind un urlet(tata zicea ca mai mult am scheunat decit am zbierat)  caraghios. A bagat fazanul in ranita si am pornit spre casa,pe drum rizind de mine in hohote. Normal ca nu era printre cei mai ''fericiti oameni''. Am ajuns acasa seara,cind deja se inserase bine. Primul lucru pe care la facut cind a intrat in casa ,a fost sa-i spuna mamei ce am patit si sa-mi verifice izmenele daca nu sint patate, cu ''nicotina''(imi cer scuze celor gretosi). Binenteles ca m-am bosumflat. Sora mea, fiind mai mica ridea si ea de mine.Asta m-a deranjat cel mai tare.

Editat Iunie 14, 2018 de GEO 53 BN

[M.Adrian]

       D-le. Geo aveti un talent la povestit , ca toata ziua as sta doar sa recitesc ce ati scris de la inceputul topicului si pana cum.

[GEO 53 BN]

Multumesc!

[morocanosul]

1 hour ago, GEO 53 BN said:

Multumesc!

@GEO 53 BNSe pare ca,acum,ti-ai descoperit adevaratul talent...te poti apuca sa calci pe urmele lui..Petre Ispirescu.Ion Creanga..etc,apropo,ai vreun cires in gradina?! Acum,ca esti la pensie,poti deveni celebru,...de politician...nu cred ca erai bun,cred ca te plictiseai in...Parlament..!

[GEO 53 BN]

18 hours ago, morocanosul said:

@GEO 53 BNSe pare ca,acum,ti-ai descoperit adevaratul talent...te poti apuca sa calci pe urmele lui..Petre Ispirescu.Ion Creanga..etc,apropo,ai vreun cires in gradina?! Acum,ca esti la pensie,poti deveni celebru,...de politician...nu cred ca erai bun,cred ca te plictiseai in...Parlament..!

Ei nici chiar asa! Nu ma pot pune,sub nici o forma, cu nici unul din cei enumerati. Eu doar am povestit despre aventurile si pataniile din copilarie. Sint convins ca sint destui printre noi, care ar putea la fel de bine, daca nu si mai bine,sa faca acelasi lucru pe care-l fac eu.

Nu-i asa de mare filozofie sa prezinti diferite intimplari pe care le-ai trait in copilarie. Copilaria este cea mai frumoasa perioada  din viata. Daca ai fost un copil zburdalnic, e normal sa fi avut parte de multe ''aventuri''. Si cum nu toate erau aventuri ''nevinovate'', de multe ori se lasa cu cite-o chelfaneala zdravana din partea parintilor si nu numai.

Asa si eu ,fiind (cam) zburdalnic,am avut parte de destule ''chelfaneli'',atit de la mama cit si de la tata. Mama(fie iertata) fiind aproape in permanenta acasa, ea era aceea care-mi ''administra'' cite-o bataie, cind saream peste cal. Mama dupa ce-mi ''dadea'' ce mi se cuvinea,spunea: '' parca esti belit de pe dracu. Nu stiu cu cine saracia semeni!''  Inclin sa cred ca l-am mostenit pe tata, care, cite-odata, ne povestea cite ceva din,aventurile traite el. Si in parte se adevereste proberbul care spune ca: ''aschia nu sare departe de trunchi''.

 

Editat Iunie 15, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Azi o sa va prezint o intimplare, traita de mine, care se putea termina urît de tot. Eram clasa a II-a sau a III-a,nu mai stiu exact.

Tocmai ce intrasem in vacanta de iarna. Zapada n-a prea fost pina atunci,fiind o vreme ''moale'',cum spuneau batrinii si parintii nostri. Cu citeva zile inainte sa lasat un ger zdravan,''sec''  cum spuneau batrinii. Incepind de dupa masa a inceput sa ninga, stratul de zapada crescind binisor, noi bucurindu-ne ca in sfirsit ne vom putea da cu sania. In dimineata, urmatoare am vazut ca stratul de zapada era destul de gros,citiva copii fiind cu saniile dupa ei. La patru case de noi statea cel mai mic dintre fratii bunicului. In spatele casei avea un rît de vreo sapte ari,care se continua cu o gradina marisoara si aceea, in stinga pe deal. Acolo, iarna, era derdelusul in lungime de vreo trei sute si ceva de metri care se termina in gardul (din nuiele), spre ulita. Ca mai toti copii din zona acolo ne dadeam cu sania cit tinea  zapada. Toamna dupa ce se culegea porumbul,bostanii,fasolea, care se ridica pe tulpinele de porumb si se taiau tuleii,facindu-i snop,se ducea gunoi cu sania facindu-l gramezi. Primavara, gunoiul se imprastia si pe urma sa ara si semana porumb,griul fiind semanat pe terenurile dinafara satului.

Aproape de baza ''pirtiei''  faceam o trambulina din gramada de gunoi,punind zapada in strat gros. Noi, copii. porneam la deal, mergind unul linga altul batatorind in acest fel zapada. Porneam din deal cu sania si incercam s-o directionam in asa fel incit sa trecem peste ''trambulina''. Multi ratau trambulina, rostogolindu-se cu sania. In vremurile acelea saniile erau facute din lemn,talpicile fiind inalte  de circa 15-20cm. Saniile erau facute de un timplar care era tatal unui bun prieten de-al meu ,coleg de clasa. Directia o tineam cu picioarele, de multe ori raminind fara calciie. Unii veneau la derdelus, incaltati cu cizme de guma. Alti-si faceau patine din lemn si le legau de bocanci sau de cizme, cu sfoara groasa. Nu intotdeauna mergeai unde vroiai,de multe ori megeai unde te duceau patinele.

Intr-o zi m-am dus la sanius,imbracat regulamentar, in cap cu caciula din blana de oaie ,iar in picioare cu bocanci. Ca sa fiu mai ''smecher'' eu ma dadeam cu sania, stind pe burta. Terenul fiind denivelat, la coborire eram zdruncinati bine ,de multe ori caciula cazindu-ne peste ochi. Am urcat pina aproape in virful dealului ,m-am pus pe burta pe sanie ,caciula asezind-o sub piept si am pornit vale. Zapada fiind batatorita, sania mergea ca ''trenu''. Cu virful bocancilor tineam directia in asa fel incit sa trec peste trambulina. Chiar inainte de a ajunge la trambulina,un bulgare de pamint mi-a schimbat un pic directia ,suficient  de mult incit sa ''ratez'' cu o talpica ,trambulina. A urmat o cazatura zdravana dind cu capul de pamint,lovindu-ma de o tulpina de porumb,ramasa in pamint dupa ce au fost taiati tuleii si facuti gramezi. M-am ridicat si am plecat sa-mi i-au caciula si sania. Am simtit ceva cald pe obraz dar n-am dat importanta. Simteam ca ceva este in neregula pentru ca ,cu ochiul sting nu vedeam asa de bine. Niste baieti au venit in fuga la mine si mi-au spus ca mi-am spart capul. Am fugit acasa, sania fiindu-mi adusa de prietenul meu. Cind m-a vazut mama a inceput sa plinga,intrebindu-ma ce am patit. I-am spus tot ce s-a intimplat. Tata fiind schimbul trei sa trezit si el. Cind m-a vazut, i-a spus mamei se ma duca repede  la dispensar. M-a legat cu o bucata de tifon si am plecat la dispensar in viteza. Acolo medicul m-a intrebat ce s-a intimplat,eu spunindu-i totul. Mi-a curatat rana si a pompat cu seringa,peste rana un lichid care m-a amortit si apoi m-a cusut. M-a pansat si i-a spus mamei sa nu ies din casa urmind ca in ziua urmatoare sa ma duca iar la dispensar. I-a mai spus ca am avut un ''noroc orb'',lovindu-ma un pic mai sus. Daca m-as fi lovit un pic mai jos, as fi ramas numai cu un ochi. Tata a venit si el la dispensar. A intrat in cabinet, medicul spunindu-i tot cei spuse si mamei. Am plecat acasa fiind ''sechestrat''vreo doua sau trei saptamini. Dupa vreo saptamina  si ceva am fost dus la diespensar sa-mi scoata firele cu care-am fost cusut. I-a spus mamei ca rana s-a inchis bine si ca este indicat sa stau o vreme in casa sa nu umblu pe afara si sa ma lovesc acolo unde am fost cusut. Nu va spun cit de greu au trecut zilele in care am avut interdictia de a iesi din casa.

Editat Iunie 15, 2018 de GEO 53 BN

[morocanosul]

On 6/4/2018 at 7:07 PM, Ion_Bumbu said:

Nici a mei n`au fost mai buni...

In anii 70,umbla vorba caci daca aduci 100 gr. de aripi de carabusi(apareau in luna mai-iunie),primeai ...o minge de fotbal !! In ultimii(multi ani) nu am mai vazut asa ceva...atunci era o adevarata...invazie !!

[morocanosul]

4 hours ago, GEO 53 BN said:

Ei nici chiar asa! Nu ma pot pune,sub nici o forma, cu nici unul din cei enumerati. Eu doar am povestit despre aventurile si pataniile din copilarie. Sint convins ca sint destui printre noi, care ar putea la fel de bine, daca nu si mai bine,sa faca acelasi lucru pe care-l fac eu.

Nu-i asa de mare filozofie sa prezinti diferite intimplari pe care le-ai trait in copilarie. Copilaria este cea mai frumoasa perioada  din viata. Daca ai fost un copil zburdalnic, e normal sa fi avut parte de multe ''aventuri''. Si cum nu toate erau aventuri ''nevinovate'', de multe ori se lasa cu cite-o chelfaneala zdravana din partea parintilor si nu numai.

Asa si eu ,fiind (cam) zburdalnic,am avut parte de destule ''chelfaneli'',atit de la mama cit si de la tata. Mama(fie iertata) fiind aproape in permanenta acasa, ea era aceea care-mi ''administra'' cite-o bataie, cind saream peste cal. Mama dupa ce-mi ''dadea'' ce mi se cuvinea,spunea: '' parca esti belit de pe dracu. Nu stiu cu cine saracia semeni!''  Inclin sa cred ca l-am mostenit pe tata, care, cite-odata, ne povestea cite ceva din,aventurile traite el. Si in parte se adevereste proberbul care spune ca: ''aschia nu sare departe de trunchi''.

 

Daca tot stii sa povestesti,acest talent este foarte util,nepotii tai mai aud ...''Amintiri din copilarie(a)'' lui ...bunicul ! Si acestea sunt...povesti ADEVARATE! Desigur,daca au o anumita varsta,altfel...''spartfonul'' primeaza,povestile bunicului...nu concureaza cu Facebook-ul ! Din pacate..!! Deci..cine mai asculta ''povesti'' cu ...''bau- bau'',Ileana Cosanzeana...Fat Frumos..etc.??

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Spuneam in postul anterior,ca iarna, se ducea gunoi cu saniile,la terenurile pe care le aveam inafara satului. Cu o singura sanie nu reuseai sa faci mare brinza,distanta de acasa si pina la teren fiind destul de mare. Drept urmare se facea claca, asta insemnind sa chemi vecinii sau rudele  sa te ajute sa duci gunoiul le teren sau terenuri. Tata vorbise cu bunicu si cu un cumnat de-al lui,rugindu-i sa-l ajute la transportat gunoiul pe un teren intr-o zona numita Cornisori . Initial vorbise si cu niste vecini sa-l ajute. In ziua stabilita sau prezentat dis de dimineata cu saniile la care erau prinse-n jug vitele si boii. Dupa ce s-au ''cinstit'' cu niste tuica,s-au apucat de incarcat saniile cu gunoi. Cum se incarca cite-o sanie cum o scoteau afara, pe marginea drumului, urmatorul trecind la incarcarea saniei. Cum sania noastra era trasa de cu seara in apropierea gramezii de gunoi,tata ajutat de ceilalti a incarcat primul sania. A scos sania din curte si a tras-o pe marginea drumului,urmatorul tragind sania linga gramada de gunoi. Incarcatul saniilor a durat circa o ora,miini fiind multe si harnice, fiind stimulati si de paharelele de pălinca,baute inainte de a se apuca de treaba. Si frigul a fost unul din stimulenti!

 

Stiind ca-n ziua urmatoare se va duce gunoi la Cornisori, seara am inceput sa ''milogesc'' la mama, sa ma lase si pe mine sa ma duc cu ei. Mama ,mi-a sarit la ''git'',spunind ca n-am ce cauta eu acolo, argumentind ca o sa fie frig. Dupa ce am primit citeva palme peste fund (de la mama) tata a intervenit spunindu-i ca o sa ma ia si pe mine sa stau in fata vitelor pina cind vor descarca sania.

 

Dimineata, cind ai mei s-au trezit, m-am sculat din pat si m-am imbracat si m-am infiintat si eu in bucatarie. Mama a avut inca o ''tentativa'' de a ma convinge sa nu ma duc si eu cu saniile ,aducind ca argument,faptul ca este foarte frig afara. M-am bosumflat, tata intervenind si spunindu-i mamei ca daca imi va fi frig,la urmatorul transport voi sta acasa. Mama a pus mincarea pe masa si am trecut toti trei la ''malaxat'',soramea inca dormind.

Saniile fiind incarcate am pornit la drum. Cum soarele nu se ridicase de mult,era un frig de crapau pietrele. Chiar imbracat bine, cu bocanci in picioare, cu caciula-n cap si  manusi tricotate pe miini, tot era frig. Tata mi-a sugerat sa ma misc ca sa ma incalzesc. Am luat-o la fuga pe linga sanii pina cind am inceput a ma incalzi. Cum pe drum trecusera sanii,era un lunecus,  de nu puteai sa stai in picioare. Din cind in cind ma urcam cu picioarele pe partea din spate a saniei,tinindu-ma de lateralele din scindura a saniei. Cind mi se facea frig ,o luam la fuga sa ma incalzesc. Drumul ne-a luat circa o ora buna  de mers. Ajunsi la teren ,tata impreuna cu ceilalti au inceput sa descarce saniile facind mai multe movile de gunoi la o distanta de circa 10 metrii una  de alta. Cind saniile au fost descarcate ne-am intors acasa,incarcindule iar cu gunoi, vitele fiind scoase din jug si legate de sanii primind fin . Dupa ce saniile au fost incarcate, mama,care  facuse de mincare ne-a poftit la masa. Cit au incarcat saniile eu am intrat in casa,sora mea find treaza, a intrat si ea in bucatarie. Vazindum-a imbracat m-a intrebat unde am fost. I-am spus ca-am fost la dus de gunoi cu saniile. A mers la mama si a intrebat-o daca poate merge si ea cu noi. Raspunsul a fost clar si scurt. NU! Sora mea a inceput a ''bîzîi'' pina cind mama,iritata, a invitat-o afara sa vade cit de  frig este. Vazind ca nu sint sanse de a veni si ea cu noi la cimp, a renuntat de a se mai ''milogi'', la mama,ca s-o lase si pe ea.

Cum, deja, soarele era sus se incalzise cit de cit frigul nemaifiind atit de aprig ca si dimineata.  Parca era de trait. L-am rugat pe tata sa ma lase sa iau si sania cu mine. M-a intrebat de ce-mi trebuie sa iau si sania cu mine. I-am spus ca la intoarcere pot sa cobor pe saniuta . A fost de acord sa iau si saniuta. Pina cind am inceput a urca dealul ,am agatat saniuta de ultima sanie,asezindu-ma pe ea. Cind mi se facea frig ma ridicam si o luam la fuga sa ma incalzec. Dupa ce saniile au fost descarcate,am pornit catre casa. Cind am inceput a cobori, m-am asezat pe saniuta si am pornit la vale. Zapada batatorita era ca sticla. Am frinat cit am putut dar citeodata,luam viteza si trebuia sa virez intr-o parte ca sa ma pot opri. Mai aveam circa 100 de metri pina jos! M-am gindit ca pot sa stau pe saniuta fara probleme. Saniuta fiind cu talpici din lemn derapa in toata partile. Am luat ceva viteza  si cind am incercat s-o indrept pe urma saniilor, m-a rostogolit,saniuta luind-o la vale. Cum nu era greutate pe ea ,saniuta a depasit drumul, parcurgind inca vreo 100 de metri. Mam ridicat din zapada ,mi-am pus caciula-ncap si am pornit dupa saniuta. Am iesit la drum  si i-am asteptat pe tata,bunicu si pe ceilalti. Ei vazusera ce trinta ''artistica'' am luat si cind au ajuns linga mine ,m-au intrebat  daca am mai avut si pe altcineva cu mine. Contrariat,le-am spus ca nu era nimeni ci doar eu. Bunicu m-a intrebat cine a fost pe sanie cind a depasit drumul ajungind aproape de pîrîu. I-am zis ca n-a fost nimeni si ca eu am cazut de pe sanie ,aceasta luind-o la vale. S-au apucat de ris toti. Am legat saniuta de ultima sanie ,m-am  asezat pe ea si nu m-am mai dat jos decit atunci cind am ajuns acasa. Binenteles ca bunicu n-a ratat ocazia de ai spune si mamei  ce am patit coborind de pe Cornișori. Mama i-a poftit pe toti la masa. S-au cinstit cu tuica ,inainte de mincare  si apoi cu vin dupa ce au mincat, discutind tot felul si stabilind ora la care sa se intilneasca in ziua urmatoare  pentru al ajuta la dus de gunoi pe unul dintre cei care au fost si la noi. Si uite asa se ajutau vecinii,rudele cind era de lucru. Acum mai vezi asa ceva? Sincer ,rar,foarte rar mai vezi asa. Pe la tara ce mai vezi ca se ajuta.

Editat Iunie 16, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Printre multe altele, mi-am aminte de unele ''ispravi'' mai ciudate pe care le comiteam. Ceata noastra, (de pitigoi)era compusa din circa zece copii, diferenta de virsta nefiind mare, maxim 1-2 ani.

Asa cum v-am mai spus fiind o localitate situata la marginea judetului(atunci eram in  regiunea Crisana,raionul Simleul Silvaniei) comuna noastra era sistematic ''uitata'' de mai marii ''diriguitori''. Drept urmare, satul nostru n-avea drum pietruit, trotuare,fara sa mai vorbesc de faptul ca pentru a ajunge la cea mai apropiata gara, trebuia sa faci 8 km pe jos. La noi fiind mina de carbuni(lignit), se vorbea ca, adevaratul motiv pentru care nu se face drum, era ca barbatii din comuna sa ramina in localitate,fiind nevoie de mina de lucru in mina. Cit adevar sau minciuna era in toata povestea,e greu de spus. Cert e ca drum s-a facut doar pe la inceputul anilor '70 si acela cu o singura banda de mers ,cu refugii din loc in loc,pentru a lasa  pe cei care veneau din sens opus, sa poata trece.

Transportul carbunilor la Sarmasag,se facea cu funicularul. Spunea tata ca prin anii '50 a existat o tentativa de a face cale ferata intre comuna noastra si comuna vecina,Sarmasag. S-au inceput lucrarile la terasament dupa care s-au stopat,transportul carbunelui facindu-se in continuare cu funicularul. Abia prin '61-'62 s-a facut tunelul prin care se transporta carbunele la Sarmasag. Carbunele scos din mina ,cu vagonetele,era sortat si apoi incarcat,la inceput in vagonetele de funicular iar mai apoi carbunele fiind trasportat cu vagonetii ,prin tunel,la Sarmasag. Sortarea era facuta manual,la sortare fiind angajate si femei. Se trimitea doar carbune bloc nu si carbune marunt.  Carbunele marunt,praf si pamintul steril era depozitat intr-o halda imensa. Cu timpul carbunele s-a aprins,pamintul devenind ''șoloac'' (zgura). Haldele respctive au ars(mocnit) vreo 3 ani. Dupa ce s-a stins focul,oamenii au inceput a duce zgura, acasa cu carutele pavindu-si curtea. Cu timpul zgura se macina oamenii aducindu-si alta. Intr-un an, a venit o masinarie, care a depus un strat de zgura, de vreo jumatate de metru, pe ulita principala. Nu va spun cit de fericiti eram noi copii ca in sfirsit avem si noi drum altul decit cel de pamint. Toata bucuria n-a durat mai mult de trei ani,zgura macinindu-se si transformindu-se intr-un noroi rosietic.

Vara in vacante alergam toata ziua pe drum dindu-ne la intrecere cine alearga mai repede.Dupa atita alergatura ni se facea sete,bind apa mai ceva ca rațele. Apoi ne apucam iar de intrecere.

Era o batrinica, unguroaica, Ileana-i spunea lumea, foarte de treaba ,care avea o fintina in curte, sub un nuc inalt,cu apa foarte buna si rece . De acolo beam noi apa. Linga fintina era o laita mai lunga unde era asezata o galeata si o cana pentru baut apa. Lumea care trecea pe acolo, bea apa si se odihnea pe laita aia lunga. Era cunoscuta de toti din sat si din satele din imprejurimi . Cind venea cite un strain  in sat intreba unde sta Ilena cu fintina cu apa foarte buna.

Noi copii,dupa atita alergatura fugeam la Ileana sa bem apa. Unul dintre noi a venit cu ideea de a face concurs de baut apa. Faceam intrecere care bea mai multa apa. Dupa ce ne umpleam burtile cu apa,cind fugeam , apa suna-n burta ca-ntr-o damigeana. Ca sa vedeti ce ne putea trece prin cap!

Acum  nu mai stiu daca fintina mai exista. Inclin sa cred ca inca exista. Ar fi fost pacat sa o astupe.

Editat Iunie 17, 2018 de GEO 53 BN

[eugenius]

Domnule Geo ai avut mare noroc că te-ai născut în România, dacă erai norvegian pentru multe din "pățaniile" dumitale ai fi fost luat de autorități din grija părinților iar părinții ar fi fost arestați