Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[Vizitator Dani..]

Tuica e tuica, rachiul e rachiu, palinca e palinca. Tuica e doar de prune, rachiul din orice alt fruct fermentat sau resturi ale lui, palinca  din toate cele,combinate sau nu ,si cu un continut mare de alcool ,mult peste tuica. Rachiul fiind mai de vara,asa.

[M.Adrian]

Si tuica de manastire care cica e medicinala si il vezi pe Hristos cand iei o gura (99 de grade cica) din ce o fi facuta? 

[GEO 53 BN]

15 minutes ago, M.Adrian said:

Si tuica de manastire care cica e medicinala si il vezi pe Hristos cand iei o gura (99 de grade cica) din ce o fi facuta? 

Numa calugarii stiu! Apoi tuica de 99 grade cred ca este doar o poveste. Si tuica de 53-54 de grade te da pe spate,gura luindu-ti foc!

Eu m-am nascut in ''țara'' pălincii(tuicii),asa ca stiu despre ce e vorba. In Ardeal nimeni nu-si batea joc de bautura,in sensul ca, tuica(pălinca) este curata fara ''adaosuri'' spirt sanitar, alcool sanitar sau alcool tehnic,care sa-i ridice taria.

Editat Iunie 7, 2018 de GEO 53 BN

[Vizitator Dani..]

Am baut eu de 75 de focuri,cum ii ziceau. Dar fara pita si slana pe masa, beai ca prostu'. 

Stie careva cum se bea/ savureaza o vodca ruseasca la ei acasa?

[doru3160]

Iti trebuie suc de rosii, dar daca nu esti obisnuit, posibil sa nu placa.Mie nu mi-a placut...prefer simplu.

[Vizitator Dani..]

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Ieri va promiteam ca voi continua povestea cazanelor de fiert tuica.

Normal ca si noi am avut cazan de fiert tuica. Totul a inceput spre sfirsitul verii anului 1970 cind ,fiind in vacanta,tata mi-a spus intr-o zi, ca vom merge in Satu Mare,fara sa-mi spuna si de ce.

Am mers cu un autobuz care oprea intre localitatile Bogdand si Corund. Ajunsi  in Satu Mare ne-am dus inspre un cartier,(Solidaritatii)care era plin de țigani instariti,marea majoritate ocupindu-se de facut jgheaburi iar citiva cu cazane din cupru pentru  magiun si pentru fiert tuica. La inundatiile din '70 cartierul a fost acoperit de ape, apa ajungind la cota de 2,8m. Statul le-a facut case noi din boltari.  Tata a batut la poarta unei case ,de unde a iesit un tigan bine imbracat si care ne-a intrebat de ce am batut la poarta lui. Tata i-a spus ca a aflat de la cineva ca acolo se fac ''oale'' din arama fara sa precizeze despre ce fel de ''oale'' e vorba. Ne-a poftit inauntru poftindu-ne sa luam loc pe scaune. A urmat o discutie cam ''codificata'' din care n-am inteles mare lucru. A intrebat cit de mare sa fie ''oala'', cit de mare sa fie capacul de la ''oala'' si alte chestii ciudate(pentru mine). Tata l-a intrebat daca oalele facute de el sint din arama. Avea in apropiere un cazan din cupru si abia atunci am inceput a ma dumirii despre ce oala e vorba. A luat un  briceag si a taiat o fisie din buza cazanului aratindu-i tatalui meu ca ,cazanul este din cupru. L-a intrebat pe tata cine sint eu,tata spunindu-i ca sint fiul lui. Din acel moment discutia s-a purtat fara ''coduri''. Tata i-a spus cit de mare sa fie cazanul,cit de mare sa fie comănacul(capacul cazanului),racitorul cit de mare sa fie, teava de legatura cit de lunga si cit de groasa sa fie. Apoi s-a trecut la ''tiganeala'' discutia fiind legata doar de pretul  cazanului. La un moment dat, tata si cu tiganul, au cazut de acord asupra pretului, stabilind data la care sa mergem dupa cazan si celelalte ''accesorii''. Tata l-a intrebat cit sa-i dea arvună ,cazind de acord sa-i dea jumatate din pretul stabilit. Au batut palma si apoi am plecat spre autogara din oras, asteptind sa mergem acasa. Ne-am oprit la un bufet expres unde am mincat si apoi nu dupa vreme am urcat in autobuz plecind spre casa.Dupa ce-am coborit din autobuz am pornit spre casa. Tata m-a atentionat sa nu spun nimanui unde am fost  si cu ce treburi. Ajunsi acasa ,tata i-a spus mamei sa faca niste saci mari din pinza de cinepa si colorati in albastru inchis. Poate va mai aduceti aminte de vopseaua Albastru ultramarin,care sa adauga-n var dindu-i o culoare albastra, intensa. Dupa doua saptamini am plecat iar la Satu Mare, la tiganul cu care facuse tata ''tirgul'',dindu-i restul de bani. Au discutat ceva despre un IMS al poștei si apoi am plecat la autogara. Tata mi-a cumparat bilet, spunidu-mi sa-l astept la locul de unde urcasem in autobuz. Dupa ce am coborit m-am pus pe asteptat. Am stat pina cind soarele se apropia de asfintit,trecindu-mi tot felul de ginduri prin cap. A venit IMS-ul (postei)de unde a coborit tata,dind jos si cazanul cu accesoriile,(in saci) jos. Tata discuta-se cu soferul postei si stabilise cind sa mergem in oras(Satu Mare). Dupa ce am plecat cu autobuzul, tata s-a intilnit cu soferul IMS-ului postei. S-a abatut din drum trecind  prin cartierul tiganesc de unde, impreuna cu tata, a incarcat cazanul cu accesoriile,pornind apoi la drum. Am asteptat pina cind soarele a asfintit si apoi am luat la spinare sacii cu accesorii, cazanul carindu-l cu miinile. Am pornit spre  padure traversind-o,iesind deasupra satului. Am asteptat pina cind sa intunecat bine si apoi luind-o peste pasune si pe deasupra satului am ajuns acasa,rasuflind usurati ca am ajuns cu bine. Prin noiembrie tata i-a facut ''rodajul'' nefiind multumit de cum functiona racitorul. A plecat iar la Satu Mare de unde s-a intros cu alt racitor mai mare. Pe parcurs a mai facut si alte modificari,cazanul functionind foarte bine. Am facut cu tata tuica de mi se facea greata de la vaporii de alcool. Tata era aproape tot timpul chercelit,nu beat. Militianul(seful de post) a fost primul invitat la gustat tuica fabricata cu cazanul nostru,devenind client frecvent.

 

Editat Iunie 7, 2018 de GEO 53 BN

[alcon]

9 hours ago, Dani.. said:

Am baut eu de 75 de focuri,cum ii ziceau. Dar fara pita si slana pe masa, beai ca prostu'. 

Stie careva cum se bea/ savureaza o vodca ruseasca la ei acasa?

 

Stiu eu! Am citit undeva ca si rusii au si ei multinationale cu angajati hipsteri avand burta de greier imbracati in costume ieftine si cu pantofi de o juma' de metru, ca la noi.
In pauza de masa, se duc la cea mai apropiata bodega, comanda vodka, scot din buzunarul interior dela piept o scrumbie sarata invelita in ziar, si incepe festinul.
Se musca din peste si se da pe gat paharelul cu vodka, si tot asa pana se goleste sticla, apoi se duc la birou si isi continua cariera de succes. Cam asa sta treaba...

[doru3160]

31 minutes ago, alcon said:

 

...si tot asa pana se goleste sticla

Si tot asa pana se termina pestele, pt ca sticla daca se termina, mai iau una.

[adrian_pic]

6 minutes ago, doru3160 said:

Si tot asa pana se termina pestele, pt ca sticla daca se termina, mai iau una.

cine stie ... cunoaste

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Erau si ani in care prunele erau putine, datorita inghetului sau brumelor tirzii din primavara.Cu toate ca pe la noi sint dealuri se mai intimpla sa dea cite-o bruma, care compromitea productia de tuica. Era jale mare cind se intimpla asta. Noroc,ca nu departe de noi , erau sate situate pe dealuri, unde brumele tirzii, nu se ''atingeau'' de pruni. De acolo ne ''aprovizionam'' cu prune,cumparindu-le la un pret destul de bun. Mergeam cu carutele si le umpleam cu prune,acasa golindu-le in cazile de sute de kg. Caldura fiind mare ,prunele  incepeau sa fermenteze in citeva zile. Cind mergeam la cules de prune, duceam cu noi si niste bucati mari din pinza de cinepa pe care  le asezam sub pruni. Apoi scuturam prunii, prunele cazute erau puse in carute si duse acasa,acolo  fiind puse imediat in cazile imense. Localnicii nu prea tineau la pret pentru, ca prunii fiind multi, fructele multe,n-apucau sa le culeaga pe toate. Multe prune  cadeau si putrezeau sub pomi,scazindu-le valoarea. De aceea incercau sa le vinda cit mai repede.

O tuica de buna calitate, se facea din prunele bistritene,un soi de prune foarte dulci,care se coceau triziu toamna si din care mamele noastre faceau magiunul(silvoița). Magiunul era aproape le fel de dulce ca si marmelada. In magiun nu se punea zahar de loc. Fiind destul de putini pruni bistriteni,lumea nu prea facea tuica din prunele acelea pentru ca erau destul de scumpe. Cine-si putea permite, cumpara prunele facind o tuica foarte buna dar si mai scumpa.

Editat Iunie 8, 2018 de GEO 53 BN

[hpavictor]

Țîrul ăla sărat ( șprot de Baltica ) învelit în ziar este incredibil de bun .

În afară de pește se consumă castraveciori murați ... 

Fiecare cu obiceiurile lui .

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Ca tot am vorbit despre tuica si cazanul de tuica, mi-am adus aminte de vremurile cind, cazanele de tuica particulare, erau putine, si de capacitate mica. P entru a face tuica trebuia sa mergem la pălincia din sat,initial situata in apropierea unei fintini din sat ,iar mai apoi inafara satului ,la o distanta aperciabila. Ca sa ajungem la pălincie trebuia sa parcurgem circa 2,5 km.

Nu era retea de curent peste tot,multe ulitele, laturalnice, neavind curent,multi satenii se iluminau cu lampi cu petrol. Asta era pe la inceputul anilor '60. In '53 s-a tras curent monofazic,de la mina din sat, pina-n centrul satului,racordindu-se doar cei care lucrau la mina. Stilpii au fost facuti din stejar  si ''plantati'' pe marginea drumului. Nefiind contoare de curent,consumul de curent consumat,se platea functie de cite becuri aveai in casa. In timp stilpii au putrezit si au inceput sa cada,fiind inlocuiti cu alti stilpi tot din stejar care erau arsi superficial pentru a nu putrezi asa de usor. Toate astea le-am aflat de la tata. Prin '62 s-a tras reteaua de 6000 de volti si s-a montat primul transformator ,multi beneficiind de curent,reteaua extinzindu-se. Tot atunci sau montat pe stilpi si lampi pentru iluminat. Deja lumea incepuse sa cumpere TV-uri,radiouri,resouri,etc, tot atunci montindu-se si primele contoare de curent.Dupa un timp s-a constatat ca transformatorul  nu facea fata la consumatorii in continua crestere. Sa montat al doilea traf apoi in timp s-au montat si altele, nemaifiind probleme cu,caderile de tensiune.

Sa revin la cazanul(satului) de tuica.

La pălincie se lumina cu lampi cu petrol si lampi de mina cu acetilena(carbid). Pălincia fiind facuta linga o fintina,singura problema era scosul apei din fintina(cu cumpana) si desertarea apei reci in vasul prin care trecea serpentina,apa calda curgind printr-o gaura facuta aproape de marginea vasului unde printr-un jgheab apa calda curgea intr-un sant. Ca sa fii sigur ca-ti vei fierbe tuica,trebuia sa te inscrii din vreme,inainte cu o zi trebuind sa duci borhotul, lemnele de foc si vasele in care urma sa pui tuica. Oamenii-s duceau de  mincare pe doua,trei  zile,in functie de cit aveau de fiert. Agitarea borhotului din cazan se facea continuu, invirtind cu o manivela. Cind unul obosea altul ii lua locul. Aceia erau ajutoarele sefului de cazan si pentru asta erau platiti fie in natura ,fie in bani.Multi preferau tuica . Inafara de seful de cazan,marea majoritate a celor de acolo,erau mai tot     timpul chercheliti.Era un adevarat spectacol,cintindu-se,spunind bancuri,povesti,si cite altele. Fiecare gusta tuica de la cel care terminase de fiert, fiecare laudindu-si ''marfa''. Pentru mine ,copil fiind,era un adevarat spectacol. Era foarte frumos. De multe ori eram trimis afara sa ma joc ei spunind povesti deocheate sau bancuri porcoase. Toata ziua ma jucam pe afara. Cind oboseam,sau imi era somn, intram in pălicie si trageam un pui de somn, intr-un loc aproape de cuptorul unde ardeau lemnele care incalzeau cazanul.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Citi dintre voi va mai amintiti cit de frumos era la culesul viei?

Cel putin, pentru mine,era una dintre cele mai frumoase zile din an!  Strinsul strugurilor se facea cu rude,vecini, care la rindul lor,erau ajutati de catre ceilalti. La noi era o vorba care spunea ca: pita calda, cu imprumut se dă! Ajutai si erai ajutat.

Ca sa culegem toti strugurii, intr-o zi era nevoie de oameni. Dimineata devreme porneam catre vie, impreuna cu  vecinii si rudele. Mergeam cu cite doua carute in care aveam vasele din lemn in care sa punem strugurii culesi.

Inainte cu citeva zile,ai mei mergeau la vie sa culeaga strugurii care rezistau peste iarna. In podul casei, pe niste mese special facute ,se asezau hirtii pe care, erau asezati strugurii, fiind apoi acoperiti cu hirtii ca sa nu se depuna praful peste ei. Aveam un soi de struguri(botosei li se spune) care rezistau peste iarna.  ''Botoseii'' erau niste struguri indesati, cu boabele mari,foarte dulci si foarte parfumati. Intr-o camera aveam tavanul facut din grinzi, peste care erau asezate scindurile rindeluite. In grinzi tata batuse cuie in care se agatau strugurii(botoseii) legati cu sfoara de codite si pusi spre pastrare peste iarna. Cind intram in camera eram ''izbiti'' de parfumul strugurilor,al merelor si perelor gutui, care la rindul lor erau asezate pe dulapuri,peste iarna. In dulapuri,intre haine, mama,punea mere si pere gutui,hainele mirosind extrem de frunos. Intr-o alta camera punea si compoturile de gutui,de prune bistritene, de cirese,visine si struguri. Aveam in vie citiva butuci,care faceau niste ciorchini mari cu boabele negre la fel mari si cu pielita tare. Si aceia era struguri pentru mincat. Iarna, mama ne desfacea sa mincam cite un borcan cu compot de gutui,prune,struguri. In borcanele cu compot de gutui, siropul era ca gelatina. Ne aducea din podul casei struguri. Aveam struguri pina primavara. Podul fiind destul de bine  izolat, strugurii acoperiti cu hirtie si apoi cu haine rele, nu inghetau.

 

Ajunsi la vie dejugau vitele de la carute ,noua copiilor revenindu-ne sarcina de a avea grija de vite.Lumea se apuca de cules strugurii in niste coserci(cosuri)din nuiele. Cind erau umplute erau golite in vasele din caruta. Noi, copii, mergeam cu rindul dupa struguri,mincind, pina ce burta statea sa crape. La amiaza lumea era chemata la masa (si noi evident),unde se spuneau povesti si se faceau glume. Dupa ce lumea termina de mincat se mobilizau si dai la cules. Cind via era gata culeasa, fiecare primea struguri sa duca acasa. Ajunsi acasa dejugau vitele, iar parintii ajutati de catre vecini, treceau la zdrobitul strugurilor. Mustul dulce ca mierea era golit in butoaiele aflate in pivnita. Beam la must pina  ne saturam. Parintii ne avertizau sa nu bem prea mult ,nu de alta, dar sa nu facem diaree. Cite-o data, bind prea mult must, mai aveam si cite-o ''problema''. Activitatea dura pina cind mustul curgea din ce in ce mai incet. Era asezat un vas din lemn, sub vasul in care erau strugurii zdrobiti si din cind in cind era verificat sa nu se umple si sa curga pe jos. Toata noaptea ceasul suna periodic ,tata mergind sa vada cit must s-a adunat,golindu-l in butoaiele din pivnita. Se lasa pina cind nu mai curgea nimic pe teava facuta-n fundul vasului. Atunci se trecea la presatul strugurilor zdrobiti. Mustul deja incepea sa fie un pic acruț(țaparîș). Mustul rezultat din presarea strugurilor era pus in alte butoaie pentru ca era mai multa drojdie decit in mustul care curse liber. Deja in pivnita mirosea a vin, semn ca vinul incepea sa fiarba(fermenteze). Butoaiele nu erau astupate,pe gaura butoiului fiind asezat cite un cartof sa nu cada mizerii in butoi sau vreun soarece. Era atita bioxid de carbon in pivnita incit daca ai fi stat acolo multa vreme ai fi murit intoxicat,cu toate ca pivnita avea o teava de aerisire. Sub prag si era o sita pentru a se creea curent de aer. Ziua, usa pivnitei  era deschisa,noaptea se incuia. Fiertul vinului depindea de timp. Daca era cald vinul fierbea mai repede,daca era mai rece fierbea mai incet. De sarbatorile de iarna vinul era deja fiert si limpede,putind fi baut. Primavara sa tragea vinul de pe drojdie, butoaiele fiind golite de drojdie, spalate si umplute apoi cu vin. Drojdia era adunata in vase din care sa facea o tuica numita in termeni ''stiintifici''spuma de drojdie. De ce-i spunea asa? Pusa in cazanul de fiert, daca nu erai atent la foc, spuma infierbintata,iesea prin teava prin  pe care curgea tuica,trebuind sa opresti focul sa speli cazanul si sa pui apoi drojdia la fiert. Focul era in permanenta verificat. Daca era prea iute se arunca apa peste foc pentru domolirea lui. Dupa ce incepea sa curga tuica ,abia atunci se putea face focul un pic mai iute. Ce curgea prima data(un fel de spirt) se aduna si se folosea la frectionat incheieturile. Cu ''boasca''nu era o problema asa de mare ca si cu drojdia. Tuica din ''boasca'' era numita tescovina. Si in cazul acela trebuia sa fii atent ca focul sa nu fie prea iute,existind riscul sa se prinda de fundul cazanului ,tuica avind un miros de fum(tuica afumata-i spunea la noi). Era buna de baut dar izul de fum nu disparea niciodata. Erau ''amatori'' care n-aveau nici o ''greata'' cind cumparau tuica afumata. Tata avea mare grija sa nu afume tuica. Tuica de drojdie era mai ieftina decit cea din boasca. Drojdierii(betivănocii) nu bagau de vina la tuica afumata.Pentru ei totul se rezuma la ''pirlitul gîtului'' cu tuica si atit. Celelalte erau ''detalii''de nebagat in seama.

Editat Iunie 10, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Citi dintre voi ati fost la adus finul de la cimp cu caruta?  Ai mei aveau destule terenuri,pe unele semanau cereale,griu,porumb,pe altele floarea soarelui,cartofi,altele erau finate. Dupa cosit iarba se lasa la uscat,intorcindu-se de pe o parte pe alta, iar apoi finul (iarba uscata) se facea capite. Cind aveau timp si vremea era frumoasa,se duceau cu caruta la adus finul acasa. Incarcatul finului in caruta presupunea experienta si indeminare. Caruta nu era foarte larga si nici foarte lunga,de aceea erau niste ''extensii''care ajutau la incarcarea carutei cu mai mult fin decit fara acele extensii. Ce erau ''extensiile''? Erau niste suluri din lemn,destul de groase si mai lungi decit caruta, care erau agatate cu lanturi de loitrele carutei. Niste suluri ceva mai scurte erau asezate pe loitrele carutei,sulurile laterale, asezindu-se peste sulurile transversale formindu-se un careu cu o suprafata mai mare decit a carutei. Pe careul respectiv se aseza finul in straturi in asa fel incit, sa nu  se ''scurga'' de pe caruta. Se incarca caruta pina cind avea inaltimea de circa 2,5-3m. Ca finul sa nu cada de pe caruta, acesta se stringea cu un sul destul de gros,in fata fiind legat cu un lant petrecut peste capatul sulului. Peste capatul din spate era petrecuta o funie,un capat fiind legat de osia din spate,iar celalalt capat era petrecut printr-o  ''cigă'',(scripete) din lemn sau metalic cu un ochi legat de funie care ajuta  strinsul sulului suficient de tare incit finul sa nu cada de pe caruta.Suprafata finului asezat pe caruta,era mai mare decit suprafata carutei,datorat sulurilor care erau asezate in forma de careu dreptunghic. Vitele, boii,bivolii sau caii erau legati la caruta si se pornea catre casa,incet,drumul fiind destul de denivelat. Riscul rasturnarea carutei era destul de mare. Pe caruta se incarca in jur de citeva sute de kg de fin (500-600 kg de fin). Caruta era bagata-n sura iar animalele dezlegate de la caruta  erau bagate-n grajd. Finul depozitat fie in podul grajdului sau se facea o sira de fin afara, unde finul era asezat pe un pod din lemn care la rindul lui era asezat pe bucati de piatra pentru pe sub sira de fin sa poata circula aerul. Animalele era dezlegate de la caruta si duse-n grajd unde li se dadea mincare si apa.

La fel se proceda si cu tuleii de porumb care dupa culegerea stiuletilor, erau facuti snop si asezati in picioare. Snopii de tulei din gradina erau lasati de multe ori  si peste iarna in ograda aducindu-se doar atitia cit sa dea la animale doua trei zile. Tata avea o masina de tocat tuleii,taindu-i la lungimea de 2-3cm. Pentru ai minca mai bine erau umeziti cu saramura,(sare dizolvata-n apa)vitele mincindu-i cu pofta. Apoi li se dadea fin si apoi erau duse la adapat.

Citeodata se intimpla ca,caruta cu nutret, sa se rastoarne. Atunci era nasol de tot! Trebuia sa incarci caruta din nou si sa pornesti spre casa. Se intimpla ca prin apropiere sa fie mai multi oameni care sareau in ajutor de multe ori reusind,ca ,caruta sa fie pusa pe roti ,cu ajutorul lor si al animalelor. Dupa experienta prin care trecusera,porneau catre casa mergind incet,sa nu se mai repete ce s-a intimplat.

La noi in sat erau destul de multi bivoli,animale de povara care nu te lasau nicaieri,tragind greutati mai mari  decit caii. Bivolii erau ''răi'' de caldura. Au fost cazuri cind bivolii nemaiputind de caldura,au intrat in vale ,in apa cu caruta cu tot,iesind dupa ce se raccoreau,scotind si caruta.Cei care aveau bivoli masculi ii castrau si-i foloseau doar la carat greutati mari. In timp ce trageau la caruta, rumegau. Bivolii mergeau foarte incet,mult mai incet decit vitele.

Editat Iunie 11, 2018 de GEO 53 BN